deconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)
interesant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
ma intreb daca voi avea curajul vreodata sa vorbesc despre mine cu sinceritatea ce te caracterizeaza pe tine. dar mai bine nuuuu...! ori v-as ingrozi, ori ar parea patetic. :)) jurnalele tale imi lasa un gust de uscaciune in carne. de parca ti se trage sangele dinspre capilare spre inima. atat.
Probabil „eleganța lui neostentativă” provine din faptul că este un text cam pe vremea cînd reîncepeam să scriu. Prin 2004. Comentariile lui Bobadil au o caracteristică. Sînt instantanee. Sînt spuse pe șleau, la primul instinct. Dar ceea ce cîștigă prin naturalețe pierd la capitolul profunzime. Cam ăsta este dezavantajul celui care nu acceptă faptul că este neprofesionist într-un domeniu și nu își ia timp să pregătească un răspuns. Asta nu trebuie să însemne că intențiile lui sînt rele. Dar că nu reușesc de cele mai multe ori să fie valoroase. E o alegere acolo și uneori îți trebuie fermitate ca să o poți face corect. Să nu crezi Bobadil că „putting somebody down” în cel mai balcanic stil cu putință ridică valoarea unei conversații.
stii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
Ionut, pe mine, daca pamfletul mi-ar fi fost scris mie (sa nu te puna (!) Bajule:D )m-ar fi amuzat teribil, asa de rau ca as fi cazut pe spate cu laptop cu tot si-ar fi crapat dracu'in mii ca portelanul fin...
Virgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
andu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)
celestin crede-ma nu esti primul/prima căruia/căreia îi spun, cred că ți-oi mai fi spus și ție în trecut
poezia nu e un terci de metafore, never
textul tău este maxim subiect de parodie
uite acilea o variantă
acolo unde mi-e inima încurcată cu o pleoapă
mi se zbate întunericul
pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber
(asta nu o mai parodiez că se parodiază singur)
copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de o scrisoare întârziată
în umbră un freamăt
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
mulțumesc Oriana. dacă ajungi acasă să privești și pentru mine Dunărea toamna... dacă adaugi "palimpsest de toamnă" în volum, poți să modifici, te rog, "retușat cu doliu de lună"? pentru unii dintre noi poate este ultimul palimpsest. "au înnebunit salcâmii și tu vrei să fiu cuminte"
ma uite asta e un text aparte... inca nu pot sa zic ce e, dar e aparte si mie imi place, se situeaza undeva la intersectia dintre flowerpower reloaded si criza economica globala iar mie mi-a placut mult. Nu cred ca e un text "lucrat" poate mai degraba un experiment, poate un inceput de altceva... sau poate vine de altundeva... habar n-am, dar textul mi-a transmis un semnal pe care, pentru a-l recepta, am nevoie de mai mult "material" Oricum, apreciez poemul indeosebi prin amestecul insolit de romantism cu ironie fina. Asta deocamdata, desigur... Andu
domnule, aveţi un typo la cuvântul "duminca" şi altul la cuvântul "îmoaie". după cum ştiu precis, se zice şi prin popor şi prin dicţionare "duminica" şi "înmoaie" ( ca în declaraţia: mi se înmoaie inima). în rest ...acelaşi mălai.
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
Imi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
tandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
am intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
perimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Ma bucura faptul ca lectura pe Hermeneia ramane atat de elegant tributara sentimentului poetic. La inceput, nu credeam ca acest text va fi bine primit, dar iata cat de mult m-am inselat. Voi mai incerca in acest registru, daca voi mai fi in stare, desigur :-) Un pic de off-topic pentru care imi cer scuze: Gorune, subscriu celor spuse de tine altundeva ca ar trebui sa ne reintalnim, la mine cel putin s-au adunat cateva idei care zangane prin creier tare de tot. Si timpul parca are ceva mai multa rabdare acum cu mine, vorba unuia mai ispirat. Si daca Deko a murit... traiasca locul meu din Calea Grivitei! Andu
Remarcabil. Dai intreaga masura a talentului si, de data asta, a harului tau. Pacat ca se intampla atat de rar aceata "intreaga masura"! In rest te mentii la o cota destul de buna a unui discurs flamboaiant cu iz interesant de Ev mediu (goticul pe acolo haladuia) insa filosofard si...atat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina te rog sa iei un screenshot si sa il trimiti la webmaster AT hermeneia.com
pentru textul : Bătrâna clovn dedeconstrucția textului confesiv e singura pe care o putem lua în calcul atunci când natura limbajului este simplă. poate există o teamă de perimare și-sau de lipsă de originalitate, poate poetica modernă tinde să-și îndrepte atenția sprea ate zone ale construcției sensibilității. cu siguranță, trebuie să ai curaj să scrii "clasic". tu văd că-l ai. întorcându-mă la deconstrucție (alfel, consider că poemul tău spune singur ce are de spus), văd urma memoriei (hypomnemata), ființa ca un in extenso al acesteia și teama produsă nu de moartea în sine (thanatos), ci de împletirea (symploke) ei cu discursul despre ființă (logoi peri onton)
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte deinteresant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
pentru textul : Menajeria dintre noi dema intreb daca voi avea curajul vreodata sa vorbesc despre mine cu sinceritatea ce te caracterizeaza pe tine. dar mai bine nuuuu...! ori v-as ingrozi, ori ar parea patetic. :)) jurnalele tale imi lasa un gust de uscaciune in carne. de parca ti se trage sangele dinspre capilare spre inima. atat.
pentru textul : there are no new messages in your inbox deProbabil „eleganța lui neostentativă” provine din faptul că este un text cam pe vremea cînd reîncepeam să scriu. Prin 2004. Comentariile lui Bobadil au o caracteristică. Sînt instantanee. Sînt spuse pe șleau, la primul instinct. Dar ceea ce cîștigă prin naturalețe pierd la capitolul profunzime. Cam ăsta este dezavantajul celui care nu acceptă faptul că este neprofesionist într-un domeniu și nu își ia timp să pregătească un răspuns. Asta nu trebuie să însemne că intențiile lui sînt rele. Dar că nu reușesc de cele mai multe ori să fie valoroase. E o alegere acolo și uneori îți trebuie fermitate ca să o poți face corect. Să nu crezi Bobadil că „putting somebody down” în cel mai balcanic stil cu putință ridică valoarea unei conversații.
pentru textul : dimineață de florii ▒ destii, uite ca mi s-a intimplat ceva interesant. cred ca sint obosit, e tirziu, si am intrat sa citesc si eram convins ca textul apartine altcuiva si l-am citit. si nu mi-a placut in mod deosebit. pe alocuri mi s-a parut putin bombastic sau chiar incepator (putin naiv in sensul artei grafice naive). si abia ulterior mi-am dat seama ca tu esti autorul. am inteles prin aceasta experienta surprinzatoare si neplanuita cit sint totusi de subiectiv. m-am intrebat, oare daca as fi stiut de la inceput ca tu esti autorul oare as mai fi fost atit de exigent? nu stiu. poate. dar nu cred. mi se pare putin livreasca mentionarea aceea cu benzinaria din texas. ca un fel de cliseu despre ce cred romanii despre west texas din filme. dar acelasi lucru il poti gasi si in alta parte in arizona sau new mexico sau poate chiar california. dar despre texas au romanii ideea asta ca poti merge zile intregi fara sa intilnesti pe nimeni. oricum, mie mi s-a parut un cliseu relativ uzat. nu stiu de ce dar mi s-a parut oarecum aiurea expresia aceea cu cristosii alungind bancherii. poate mai ales pluralul. mi se pare o rupere din curgerea textului. si apoi poate m-am plictisit sa tot citesc mentionarea lui dumnezeu sau a lui cristos ori de cite ori cineva vrea sa "zica ceva mai provocator" in text. mie aproape nu imi mai spune nimic. am mai spus-o cred si alta data, mentionarile religioase si cele sexual-erotice intr-un text trebuie facute cu multa atentie si masura (chiar mai mult ca alte expresii deosebite) pentru ca sa nu devina plictisitor banalizate. e un risc acolo. salturile astea din texas in brutarie, de acolo pe oltenitei si apoi in beirut oricit de exotice mi s-ar parea totusi artificializeaza mult textul dupa parerea mea. imi da senzatia ca cineva a inceput sa ma bombardeze cu inedit geografic din lipsa de forma artistica. putea de exemplu ramine "glont ratacit" fara mentionarea strazilor din beirut. la urma urmei un critic si mai aspru te va intreba si la ce iti foloseste detaliul beirutului daca in contextul general al textului nu aduce nimic semnificativ, nimic care sa il faca necesar. apoi urmeaza chestia cu avalansa si schiorii, saltul la celular si la invidie si efectiv imi creaza o senzatie de vertigo unde nu mai stiu de unde am inceput, de ce am ajuns acolo si care este de fapt mesajul sau macar "poezia" in text. parera mea este ca avem de a face cu o colectie de crochiuri dar care nu se leaga in mod neaparat. probabil cu ceva mai multa lucratura si liant ar fi iesit ceva. dar asa cum e acum nu imi da deloc senzatia de intreg.
pentru textul : pe atunci nu se întîmpla deMultumesc pentru interventie, toata stima si respectul meu. Am eliminat paranteza.
pentru textul : Groparul deSa ne citim cu bine,
Iuri.
it is not so often that you can say the title goes in tune with the text. not but here. for this a golden nib.
pentru textul : Cold guitar deIonut, pe mine, daca pamfletul mi-ar fi fost scris mie (sa nu te puna (!) Bajule:D )m-ar fi amuzat teribil, asa de rau ca as fi cazut pe spate cu laptop cu tot si-ar fi crapat dracu'in mii ca portelanul fin...
Dar tu, NU si NU...
PS if you can't beat them join them.:)
pentru textul : am avut un vis deVirgil, las o luminiță ca un far pe mare, să găsească drumul ceilalți pentru că poezia este bună, îmi amintește de poeziile lui Nichita, ca puritate a sentimentului...Inedită ideea prizonieratului în acest spațiu subiectiv și tragică...sublimă...
pentru textul : delirice VI demultumesc si tie, aritmosa
pentru textul : crucile deandu, o sa raman prin zona un timp nedefinit, acum ca ti-am pipait manseta scrobita plina de solicitudine. sa fie primit, mmoncher. fireste ca suntem geniali toti 3. btw, am ramas la cacharel. acopera mirosul de transpiratie. :)
pentru textul : orizont de aşteptare 0 decelestin crede-ma nu esti primul/prima căruia/căreia îi spun, cred că ți-oi mai fi spus și ție în trecut
poezia nu e un terci de metafore, never
textul tău este maxim subiect de parodie
uite acilea o variantă
acolo unde mi-e inima încurcată cu o pleoapă
mi se zbate întunericul
pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber
(asta nu o mai parodiez că se parodiază singur)
copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de o scrisoare întârziată
în umbră un freamăt
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă
Ce zici?
pentru textul : Înstrăinat nu pot rătăci dragostea în mine deAici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
pentru textul : ŞapteMbrie demulțumesc Oriana. dacă ajungi acasă să privești și pentru mine Dunărea toamna... dacă adaugi "palimpsest de toamnă" în volum, poți să modifici, te rog, "retușat cu doliu de lună"? pentru unii dintre noi poate este ultimul palimpsest. "au înnebunit salcâmii și tu vrei să fiu cuminte"
pentru textul : palimpsest de toamnă dema uite asta e un text aparte... inca nu pot sa zic ce e, dar e aparte si mie imi place, se situeaza undeva la intersectia dintre flowerpower reloaded si criza economica globala iar mie mi-a placut mult. Nu cred ca e un text "lucrat" poate mai degraba un experiment, poate un inceput de altceva... sau poate vine de altundeva... habar n-am, dar textul mi-a transmis un semnal pe care, pentru a-l recepta, am nevoie de mai mult "material" Oricum, apreciez poemul indeosebi prin amestecul insolit de romantism cu ironie fina. Asta deocamdata, desigur... Andu
pentru textul : magdalena lucra în ture dedomnule, aveţi un typo la cuvântul "duminca" şi altul la cuvântul "îmoaie". după cum ştiu precis, se zice şi prin popor şi prin dicţionare "duminica" şi "înmoaie" ( ca în declaraţia: mi se înmoaie inima). în rest ...acelaşi mălai.
pentru textul : rugăciunea mămăligii deprea multă rimă în versurile
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile de'foc mic sub ibric
păzit și hrănit'
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 deCorect. Mulțumesc.
pentru textul : despre altă călătorie deInteresul unui text este de a fi prezentat perfect din toate punctele de vedere. Mulțumesc.
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj deQueen, nu știu ce să-i fac, zău. Iar dacă e poantă, măcar o fi bună? Bobadil.
pentru textul : Eminescu deImi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
pentru textul : Imn pentru o nouă eră glaciară detandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
pentru textul : Menajeria dintre noi deLinea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
pentru textul : Temporare de"să nu mai fi purtat” sau „să nu mai fii purtat”?
pentru textul : în medalionul din piept denu sînt neaparat convins. de ceea ce spui. dar am facut cîteva modificări. şi nu e neaparat cald. cred că s-a răcit. şi poate asta displace
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii deam intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
pentru textul : svensk bufee deperimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Ma bucura faptul ca lectura pe Hermeneia ramane atat de elegant tributara sentimentului poetic. La inceput, nu credeam ca acest text va fi bine primit, dar iata cat de mult m-am inselat. Voi mai incerca in acest registru, daca voi mai fi in stare, desigur :-) Un pic de off-topic pentru care imi cer scuze: Gorune, subscriu celor spuse de tine altundeva ca ar trebui sa ne reintalnim, la mine cel putin s-au adunat cateva idei care zangane prin creier tare de tot. Si timpul parca are ceva mai multa rabdare acum cu mine, vorba unuia mai ispirat. Si daca Deko a murit... traiasca locul meu din Calea Grivitei! Andu
pentru textul : o lună aproape plină deRemarcabil. Dai intreaga masura a talentului si, de data asta, a harului tau. Pacat ca se intampla atat de rar aceata "intreaga masura"! In rest te mentii la o cota destul de buna a unui discurs flamboaiant cu iz interesant de Ev mediu (goticul pe acolo haladuia) insa filosofard si...atat.
pentru textul : Mit dePagini