e un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
anna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
In ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
foarte faina strofa. mie imi place. insa abia sustine dita-mai titlul, care sta sa o striveasca precum un balaur greu, chinezesc, umplut cu tot felul de câlți.
mi s-a spus: scrie ce vezi!
și iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
felicitări pentru interviu! Extrem de interesant prezentarea activității lui Constantin Virgil Negoiță (profesor de computer science la CUNY) care a incercat să aplice teoriile sale privind logica fuzzy în domeniul romanului. doar o observație: textul trebuie recorectat însă cu atenție la diacritice (nu le-am mai copiat aici...) mai ales că ai și typo, spre exemplu "desavantaj" "trebuie să se bazese " " a juat un important rol " "vreo distinție între ele" "a pune în evidențăe" "unde se studiază litertura" "se reîtorc în țară " "un atent cunsocător " "cadrul unei discții separate"
Cred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
"ochii închişi
inima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
E o curgere firească a poemului tău, o naturalețe de o frumusețe aproape desăvârșită. Iar acel puțin care îi lipsește, acele ciobiri, o fac și mai frumoasă. Cred cu adevărat că îți stă mai bine când nu te amesteci în ritmul pe care și-l croiește poezia la tine, când nu încerci cu tot dinadinsul, cu alte cuvinte, să "găsești" lirismul. Atâtea sunete aici. Și mai ales liniștea. Doar două cuvinte mi se par în plus: "pe țărm". Inutilă precizare. P.S. Poezia e remarcabilă per se. Aproape că nici nu-mi vine să-i "agăț" penița... dar să ne înregimentăm...
adaug: oricum, ambele variante, jam session si colaj poetic, se folosesc, deja. sunt sintagme cunoscute, desemneaza si ce este mai sus si sunt recunoscute ca atare. pot fi colaje facute de acelasi autor, atunci cand foloseste elemente diferite in constructia tabloului general. dar un jam nu se face decat la mai multe maini.
mulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
O imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...
prima strofa mi se pare interesanta in amestecul de mirosuri ale diminetii, mar, cafea, fum de tigara, halena iubitului, cu toate ca nu pot sa scap de locul comun "aroma de mar verde" care a fost mult timp inscriprionata pe toate sampoanele, detergentii si sapunurile romaniei, mai ales ca doar gustul, forma, culoarea deosebesc merele, mirosul este aproape identic la toate. :)
daca ai pastra olfactivul si ai continua poemul pe aceasta linie cred ca ar iesi ceva
Alina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
cred ca-i mai mult o schita. mi-amintesc de vremurile in care poezia era asa o chestie in care trebuia sa ma mulez cu totul, imi trebuia timp de transformare, acum e ca si cum as apasa pe tragaci; cred ca m-am impamantenit fara scapare, prea multe chestii ma ancoreaza in starea de neplutire.
in rest, daca e vorba de fragilitatea mea, no way. sunt o stanca. si mint mult. :o)
Să știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
Snowdon King, nu am inteles prima ta intrebare (sper ca nu ai sa te superi ca te tutuiesc si eu desi la felul in care reactionezi ma pot astepta la orice). Deci nu am inteles prima intrebare si nici ofensa implicata de ea de vreme ce eu raspund in general la orice comentariu sub textele mele (in masura timpului disponibil) indiferent de apreciere sau de lipsa ei. Ecaterina, nu inteleg intrebarile tale din primul comentariu si mai ales teatralismul din final. Eu zic sa mai citesti inca o data textul si vei descoperi ca e scris destul de corect in limba romana (poate cu exceptia licentei pe care a observat-o Sancho Panza) Multumesc pentru comentariu Sancho Panza. Tu te pricepi mai bine ca mine, ca intotdeauna. Si da, ai dreptate, e o licenta poetica. Sper ca am voie sa o fac, desi nu sint poet.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
pentru textul : vorbește-mi în rusă deanna, întotdeauna părerea ultimă aș zice eu că trebuie să fie a autorului. cine altcineva ar putea ști mai bine ca el ce anume a ascuns acolo? :) și, în fond, totul este interpretabil, nu?
pentru textul : uitare deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deIn ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deiubiti-ma oricum
pentru textul : vule vu murir avec moi? defoarte faina strofa. mie imi place. insa abia sustine dita-mai titlul, care sta sa o striveasca precum un balaur greu, chinezesc, umplut cu tot felul de câlți.
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile demi s-a spus: scrie ce vezi!
pentru textul : cină festivă deși iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
Cred că ai mai scris ceva despre autor/din autor. Memoria mea nu mă vinde încă.
pentru textul : Spălare de melodii - Dinu Virgil defelicitări pentru interviu! Extrem de interesant prezentarea activității lui Constantin Virgil Negoiță (profesor de computer science la CUNY) care a incercat să aplice teoriile sale privind logica fuzzy în domeniul romanului. doar o observație: textul trebuie recorectat însă cu atenție la diacritice (nu le-am mai copiat aici...) mai ales că ai și typo, spre exemplu "desavantaj" "trebuie să se bazese " " a juat un important rol " "vreo distinție între ele" "a pune în evidențăe" "unde se studiază litertura" "se reîtorc în țară " "un atent cunsocător " "cadrul unei discții separate"
pentru textul : Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiță deCred că poate fi prelucrat fiindcă e păcat de ideea poetică. Sunt câteva expresii ce fisurează ansamblul. "de verdeață, oarecând, până când, spânzurat între" etc. La versul final cred că trebui "Celui Ce Este", nu "e Este". Ascult ce ne spune Cuvântul din stânga, pe acea poartă primesc luminile. :)
pentru textul : Despre pom descriere de finețe!
pentru textul : La poalele schitului debravo, domnule!
"ochii închişi
pentru textul : eu, cea de dincolo deinima
cât un pumn de copil"
cred ca aici este adevarul poeziei,inima(strânsa ca un)pumn de copil,candoare si teama.Restul este asteptare.
gelos pe cine? si nu uita care este rostul comentariilor ovyus. nu de alta dar esti deja peste bordura.
pentru textul : Poezie nudă cu un bărbat demirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării deReally well said Bobadile. Chiar apreciez dimensiunea pozitiva a sfatului tau. La urma urmei pina nu mori tot mai este speranta.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deMarga, hai să fim serioși... Tu citești pe prospect cum să pleci de pe loc...
pentru textul : little terra deE o curgere firească a poemului tău, o naturalețe de o frumusețe aproape desăvârșită. Iar acel puțin care îi lipsește, acele ciobiri, o fac și mai frumoasă. Cred cu adevărat că îți stă mai bine când nu te amesteci în ritmul pe care și-l croiește poezia la tine, când nu încerci cu tot dinadinsul, cu alte cuvinte, să "găsești" lirismul. Atâtea sunete aici. Și mai ales liniștea. Doar două cuvinte mi se par în plus: "pe țărm". Inutilă precizare. P.S. Poezia e remarcabilă per se. Aproape că nici nu-mi vine să-i "agăț" penița... dar să ne înregimentăm...
pentru textul : 111 deadaug: oricum, ambele variante, jam session si colaj poetic, se folosesc, deja. sunt sintagme cunoscute, desemneaza si ce este mai sus si sunt recunoscute ca atare. pot fi colaje facute de acelasi autor, atunci cand foloseste elemente diferite in constructia tabloului general. dar un jam nu se face decat la mai multe maini.
pentru textul : epopee sub semnul bumerangului deeco locuieste la parter
pentru textul : Ascensor deatenție la titlu
pentru textul : Drumul către cei dragi e o pantă ascendentă. demulțumesc Ela, am modificat cu-coa dar în ce privește "atîrnate" nu cred că sînt neaparat de acord cu tine. da, ideea translează dar aș zice eu că e un context în care "ceea ce fac ei" se definește. poate că o acuză ar putea fi că e vag redundant, deși schimbarea genului substantivului generează un anumit efect... mulțumesc, oricum, de trecere
pentru textul : sarea pămîntului deeu sunt doar o mimoză:))
pentru textul : plouă cu dragoste deO imagine hilară: "nu vezi oameni cu genți în mână" într-o atmosferă pe care ți-o dorești gravă. Bănuiesc că trebuie să ne pregătim și gențile din timp...
pentru textul : clopote, doamne, clopote deprima strofa mi se pare interesanta in amestecul de mirosuri ale diminetii, mar, cafea, fum de tigara, halena iubitului, cu toate ca nu pot sa scap de locul comun "aroma de mar verde" care a fost mult timp inscriprionata pe toate sampoanele, detergentii si sapunurile romaniei, mai ales ca doar gustul, forma, culoarea deosebesc merele, mirosul este aproape identic la toate. :)
daca ai pastra olfactivul si ai continua poemul pe aceasta linie cred ca ar iesi ceva
pentru textul : Dimineață cu mere verzi deNelu, intr-adevar poemul exprima propriile-mi temeri - unele onirice, altele metafore ale spaimelor reale. Multumesc pt. semn.
pentru textul : toate se întâmplă în noaptea de duminică spre luni dedeci cu exceptia ideilor, sa fac altul :-)) multumesc de sugestii fac :-)
pentru textul : Cunosc, deci pot iubi. Iubesc, deci pot cunoaște. Hm! deAlina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
pentru textul : regulile jocului I decred ca-i mai mult o schita. mi-amintesc de vremurile in care poezia era asa o chestie in care trebuia sa ma mulez cu totul, imi trebuia timp de transformare, acum e ca si cum as apasa pe tragaci; cred ca m-am impamantenit fara scapare, prea multe chestii ma ancoreaza in starea de neplutire.
in rest, daca e vorba de fragilitatea mea, no way. sunt o stanca. si mint mult. :o)
pentru textul : Ultimul ascunziş deSă știi că "îngerașul" e de fapt un înger în toată regula. Și nu putea lipsi din peisaj atâta timp cât are rolul de "înger păzitor". Textul e de fapt un dialog între copil și mamă. Și are loc într-un moment nu prea vesel, nici prea ușor de descris. Mama are o inimă...ca toate mamele( chiar dacă asta o face banală). Copilul știe ce se întâmplă, îngerul e martor la tot, mama plânge mediocru și banal lângă o rază( de lună). Experimentul a fost să pun ideea în pagină. Tu-mi spui că n-am reușit. Asta e... Te mai aștept!
pentru textul : Șoapte lângă o rază deSnowdon King, nu am inteles prima ta intrebare (sper ca nu ai sa te superi ca te tutuiesc si eu desi la felul in care reactionezi ma pot astepta la orice). Deci nu am inteles prima intrebare si nici ofensa implicata de ea de vreme ce eu raspund in general la orice comentariu sub textele mele (in masura timpului disponibil) indiferent de apreciere sau de lipsa ei. Ecaterina, nu inteleg intrebarile tale din primul comentariu si mai ales teatralismul din final. Eu zic sa mai citesti inca o data textul si vei descoperi ca e scris destul de corect in limba romana (poate cu exceptia licentei pe care a observat-o Sancho Panza) Multumesc pentru comentariu Sancho Panza. Tu te pricepi mai bine ca mine, ca intotdeauna. Si da, ai dreptate, e o licenta poetica. Sper ca am voie sa o fac, desi nu sint poet.
pentru textul : cîntec pentru ploaie dePagini