Viorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
Cristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Multumesc pentru apreciere, incantata ca ai trecut prin poezia mea. :o)
Din pacate nu m-am inscris la concurs, de fapt nici nu stiam de el si de fapt nici nu cred ca-i "din pacate" - cred ca se pot scrie poezii mult mai bune pentru el.
Paul, eu mă bucur regăsindu-te la celălalt capăt al gândului meu...sinceritatea mea-cea care am scris a rezonat, aș zice, cu sinceritatea ta-cel care ai citit… Genul acesta de întâlniri (între simțiri comune și dăruiri personale) sunt singurul solvent pentru durerea de care vorbeam mai sus… Mulțumesc așadar pentru darul de a nu mă lăsa să însingurez în rana mea. La mulți ani! cu și mai mare drag
"În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur. Nu uita să explici gestul tău. Orice abuz va fi sancționat de către editori!" deci...astept sanctiunea! ca abuzul deja l-am spovedit. :) p.s. "poti ca sa alaturi..." -cine a scris asta?! (in mod clar, vreun stab ff literat de p-aici!) :)
colajele acestea sint asa cum poate am mai spus, intr-o interdependenta afectiva aparte. trecerile fiecaruia, efemere, "cînd singura cauză a dispariției mele va fi o alunecare spre banal și porțile vor rămîne neîmpodobite" lasa falduri de neliniste prin sezonul ploilor. viorile cad pline de apa, prin potopul interior inevitabil. dincolo de partiturile grave ale vietii ce ne imbraca singuratatile, ramin bunica, Vivaldi si ceilalti intr-un cortegiu anacronic exasperant al neputintei de a-ti trai propriile culori, sonete...si nu ne intilnim decit o data.
adriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
Un text limpede, construit cu migală calofilică, care, în pofida stridențelor - semnalate, îți dă sentimentul de frumos, de liniște. Remarc seninătatea lirică. Cu amiciție,
intrebari-obiectii-sugestii daca sa intre un text acolo sau dincolo... formalitati, de fapt, care nu ma privesc. sa-mi traduca si mie cineva (un poem-doua), doar atat! :)
este textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
mulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Younger Sister, multumesc pentru incurajare. In ceeace priveste aprecierea de penita (care nu mai exista pe Hermeneia), parerea mea e ca daca nu a sarit vreo Adriana vreun Virgil sau vreun Dorin cu un mishto inseamna ca daca au citit au scuipat ori in san ori mai pe langa.
Andu
...și asta pentru că este textul tău Corina, iar eu sunt doar un comentator... deci este vorba și trebuie să fie vorba despre TINE și despre poemul TĂU right?
Despre mine dacă vrei neapărat poți divaga și cred că ai făcut-o dincolo chiar și de limitele Regulamentului, eu mă simt chiar băgat în seamă prea mult.
Ideea este cam așa... când postezi un text îl afișezi... când îl afișezi accepți că ți se scrie despre... și nu faci spume la gură pentru că nu îți convine ce ți se spune... this is the name of the game.
Mai mult, daca vrei să nu îți scriu despre recitare, nu eu sunt cel care nu trebuie să dau click pe buton, ci tu ești cea care nu trebuie să publici acel buton cu acea recitare împreună cu textul, right?
Eu o să dau click mereu, în speranța că voi observa o îmbunătățire, deși de la ce am ascultat acum la ceva acceptabil sunt cam 1357 de mile marine, este doar un estimat.
Acestea fiind spuse, un we frumos și ție și să ai și tu multă grijă de tine!
Eu vreau să fiu mai precis decât ai fost tu și spun să ai grijă de tine ca să nu mai spui tot felul de măscări fără să gândești cum ar trebui la nivelul pe care pretinzi că-l ai.
uite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
veşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
... vezi Bianca, asta apreciez eu la tine. tactul. e ca și cum dl. Talpeș ar spune: "eu nu am sugerat asta dar nici inversul afirmației mele":)! poate că m-aș fi jucat cu vorbele de sub "lemne", însă pentru mine subiectul e prea serios. Doar ca să spun ce, probabil ,gândeai și tu...afirm că hârtia pentru zmee se face tot din lemne. Însă rostul lemnelor (butucilor) din imagine e altul. În speranța că mă dezvăluii și nu trebuie a continua hermeneutica pe propriul experiment , radaș cu sineferei în curte, paul n.b. gândurile mele de bine însoțesc aceste cuvinte!
in prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
Cristina, comentariul tau este echilibrat, ai surprins si puncte bune si puncte slabe. Acel "plaminii" va ramine inca, pina voi alege eventual o alta formulare. Nu e agloerare, e un fel de caleidoscop. Multumesc pentru surprinderea deteliata a imaginilor si starilor. Virgil, daca ai fi drept, te-as admira. daca m-ai cunoaste realmente, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi histrionica si si mai departe de a fi cautatoare de laude si idolatrii ieftine. daca ai sti ca in 1993 am atins prima data totemuri indiene, si nu doar indiene, si ca inca le am cu mine, poate nu ai mai spune atit de usor ca totul e imaginar. Daca ai intelege ca eu apreciez cind cineva ma critica constructiv, dupa cum ai binevazut ca sunt receptiva la acest lucru modelindu-mi scrierile atunci cind un comentator sau altul vin cu solutii pertinente, atunci ai intelege si ca sunt un om modest si tolerant si calm in esenta calm. daca ai vedea o singura data cum sunt, ai intelege si cita semrenie este in mine. Singurul care are atitudinea aceasta fata de mine pe Hermeneia esti tu, iar asta din luna februarie. daca vei citi comentariile tale din decembrie pina in februarie pe pagina mea, vei vedea diferente. Nu vreau decit sa scriu. Imi pare rau ca nu ai cum sa vezi - nu neaparat face-to-face - ci realmente sa vezi din ceea ce comentez si scriu macar cum sunt cu adevarat. Eu nu mi-as permite sa iit pun tie etichete patologice asa cum faci tu. Desi as avea tot profesionalismul sa o fac. Imi pare rau ca recurgi la asemenea strategii, iar orgoliul nu iti face bine deloc. Iar tu stii asta. da, stiu ca scrii si foarte slab uneori, dar niciodata nu mi-as permite sa iti scriu intr-un coemntariu decit constructiv despre asta si sa propun solutii. Dupa cum vezi, esti singurul cu care am asemenea discutii pe Hermeneia, iar cea care chiar regreta, sunt eu. Ela
Calin, daca tot au fost o sumedenie de pareri, cer voie sa alatur si eu o "parelnica": Mircea Eliade, Ivan. aceeasi stare de reverie mi-au lasat-o si proza lui, si poemul tau. dincolo de argumente, desigur. iar impresia persista, vad, si la recitire.
imi place ideea, combinatia mastii venetiene cu marea si eul liric.... scrisul are un font ciudat... dar e f interesant experimentul . se pare ca toata lumea simte nevoia unui sincretism....cred ca te/as fi incadrat numai putin din chip cat sa se distinga conturul fetei...e doar o opinie....
Într-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.
...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).
...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.
Bun!
Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!
...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:
1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."
Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...
2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"
Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.
3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."
De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.
4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."
Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.
...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.
Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Viorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Andule, ce vrei să fac acum? tac şi ţin doliu.
nu-i baş rea dar nu e pe gustul meu.
pentru textul : lordul banal deMulţumesc. Aprecierea este, pentru mine, de două ori importantă, pentru că vine de la Virgil.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie deo bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deMultumesc pentru apreciere, incantata ca ai trecut prin poezia mea. :o)
pentru textul : Externare de primăvară deDin pacate nu m-am inscris la concurs, de fapt nici nu stiam de el si de fapt nici nu cred ca-i "din pacate" - cred ca se pot scrie poezii mult mai bune pentru el.
Paul, eu mă bucur regăsindu-te la celălalt capăt al gândului meu...sinceritatea mea-cea care am scris a rezonat, aș zice, cu sinceritatea ta-cel care ai citit… Genul acesta de întâlniri (între simțiri comune și dăruiri personale) sunt singurul solvent pentru durerea de care vorbeam mai sus… Mulțumesc așadar pentru darul de a nu mă lăsa să însingurez în rana mea. La mulți ani! cu și mai mare drag
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) dePentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur de"În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur. Nu uita să explici gestul tău. Orice abuz va fi sancționat de către editori!" deci...astept sanctiunea! ca abuzul deja l-am spovedit. :) p.s. "poti ca sa alaturi..." -cine a scris asta?! (in mod clar, vreun stab ff literat de p-aici!) :)
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului decolajele acestea sint asa cum poate am mai spus, intr-o interdependenta afectiva aparte. trecerile fiecaruia, efemere, "cînd singura cauză a dispariției mele va fi o alunecare spre banal și porțile vor rămîne neîmpodobite" lasa falduri de neliniste prin sezonul ploilor. viorile cad pline de apa, prin potopul interior inevitabil. dincolo de partiturile grave ale vietii ce ne imbraca singuratatile, ramin bunica, Vivaldi si ceilalti intr-un cortegiu anacronic exasperant al neputintei de a-ti trai propriile culori, sonete...si nu ne intilnim decit o data.
pentru textul : Dantela întoarcerii descuze pt exprimare. fara primul "poate"
pentru textul : poveste cu nuferi deadriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deUn text limpede, construit cu migală calofilică, care, în pofida stridențelor - semnalate, îți dă sentimentul de frumos, de liniște. Remarc seninătatea lirică. Cu amiciție,
pentru textul : germinare deintrebari-obiectii-sugestii daca sa intre un text acolo sau dincolo... formalitati, de fapt, care nu ma privesc. sa-mi traduca si mie cineva (un poem-doua), doar atat! :)
pentru textul : Secțiunea de traduceri II dedivina traire! frumoasa imaginatie! felicitari!
pentru textul : Pomul cunoștinței demi-am dat seama de asta Ioan, spuneam doar ca e cam lung si deci cam greu de receptat :)
pentru textul : despre poem deeste textul care mi-a venit în degete având la bază amintiri din trecut, de la ţară, cu personaje reale şi nu este singurul pe care l-am scris în felul acesta. (îmi place să experimentez în fel şi chip). poate că textul acesta pare pus ca într-un formular implicit. pe un model, cum spuneţi. pe Sorescu l-am citit cu multă, multă vreme în urmă. recunosc, mi-a plăcut. dacă m-am suprapus peste ceea ce a scris poetul acesta mare, sigur că nu am cum să fiu de dimensiunea acestuia. însă, responsabilitatea propriei încercări literare mi-o asum.
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie demulţumesc pentru lectură şi pentru opinie.
Tu să ieşi la margine
şi să strigi - și cât de simplu ar fi fost undeva mai la mijloc...
nu te va auzi nimeni,
dar tu să strigi - ilogic de simplu, ori, pur și simplu ilogic?!
Jeremiah 32:27 ,,Iatã, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricãrei fãpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?``
pentru textul : La margine (Profetul) demultumesc de trecere si semn. Am luat in considerare opinia ta.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu stima si mult respect,
Iuri.
Younger Sister, multumesc pentru incurajare. In ceeace priveste aprecierea de penita (care nu mai exista pe Hermeneia), parerea mea e ca daca nu a sarit vreo Adriana vreun Virgil sau vreun Dorin cu un mishto inseamna ca daca au citit au scuipat ori in san ori mai pe langa.
pentru textul : death by numbers deAndu
...și asta pentru că este textul tău Corina, iar eu sunt doar un comentator... deci este vorba și trebuie să fie vorba despre TINE și despre poemul TĂU right?
pentru textul : Carpe Diem deDespre mine dacă vrei neapărat poți divaga și cred că ai făcut-o dincolo chiar și de limitele Regulamentului, eu mă simt chiar băgat în seamă prea mult.
Ideea este cam așa... când postezi un text îl afișezi... când îl afișezi accepți că ți se scrie despre... și nu faci spume la gură pentru că nu îți convine ce ți se spune... this is the name of the game.
Mai mult, daca vrei să nu îți scriu despre recitare, nu eu sunt cel care nu trebuie să dau click pe buton, ci tu ești cea care nu trebuie să publici acel buton cu acea recitare împreună cu textul, right?
Eu o să dau click mereu, în speranța că voi observa o îmbunătățire, deși de la ce am ascultat acum la ceva acceptabil sunt cam 1357 de mile marine, este doar un estimat.
Acestea fiind spuse, un we frumos și ție și să ai și tu multă grijă de tine!
Eu vreau să fiu mai precis decât ai fost tu și spun să ai grijă de tine ca să nu mai spui tot felul de măscări fără să gândești cum ar trebui la nivelul pe care pretinzi că-l ai.
uite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deveşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
pentru textul : poezia de azi de... vezi Bianca, asta apreciez eu la tine. tactul. e ca și cum dl. Talpeș ar spune: "eu nu am sugerat asta dar nici inversul afirmației mele":)! poate că m-aș fi jucat cu vorbele de sub "lemne", însă pentru mine subiectul e prea serios. Doar ca să spun ce, probabil ,gândeai și tu...afirm că hârtia pentru zmee se face tot din lemne. Însă rostul lemnelor (butucilor) din imagine e altul. În speranța că mă dezvăluii și nu trebuie a continua hermeneutica pe propriul experiment , radaș cu sineferei în curte, paul n.b. gândurile mele de bine însoțesc aceste cuvinte!
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat dein prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus deCristina, comentariul tau este echilibrat, ai surprins si puncte bune si puncte slabe. Acel "plaminii" va ramine inca, pina voi alege eventual o alta formulare. Nu e agloerare, e un fel de caleidoscop. Multumesc pentru surprinderea deteliata a imaginilor si starilor. Virgil, daca ai fi drept, te-as admira. daca m-ai cunoaste realmente, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi histrionica si si mai departe de a fi cautatoare de laude si idolatrii ieftine. daca ai sti ca in 1993 am atins prima data totemuri indiene, si nu doar indiene, si ca inca le am cu mine, poate nu ai mai spune atit de usor ca totul e imaginar. Daca ai intelege ca eu apreciez cind cineva ma critica constructiv, dupa cum ai binevazut ca sunt receptiva la acest lucru modelindu-mi scrierile atunci cind un comentator sau altul vin cu solutii pertinente, atunci ai intelege si ca sunt un om modest si tolerant si calm in esenta calm. daca ai vedea o singura data cum sunt, ai intelege si cita semrenie este in mine. Singurul care are atitudinea aceasta fata de mine pe Hermeneia esti tu, iar asta din luna februarie. daca vei citi comentariile tale din decembrie pina in februarie pe pagina mea, vei vedea diferente. Nu vreau decit sa scriu. Imi pare rau ca nu ai cum sa vezi - nu neaparat face-to-face - ci realmente sa vezi din ceea ce comentez si scriu macar cum sunt cu adevarat. Eu nu mi-as permite sa iit pun tie etichete patologice asa cum faci tu. Desi as avea tot profesionalismul sa o fac. Imi pare rau ca recurgi la asemenea strategii, iar orgoliul nu iti face bine deloc. Iar tu stii asta. da, stiu ca scrii si foarte slab uneori, dar niciodata nu mi-as permite sa iti scriu intr-un coemntariu decit constructiv despre asta si sa propun solutii. Dupa cum vezi, esti singurul cu care am asemenea discutii pe Hermeneia, iar cea care chiar regreta, sunt eu. Ela
pentru textul : negru ascuns deCalin, daca tot au fost o sumedenie de pareri, cer voie sa alatur si eu o "parelnica": Mircea Eliade, Ivan. aceeasi stare de reverie mi-au lasat-o si proza lui, si poemul tau. dincolo de argumente, desigur. iar impresia persista, vad, si la recitire.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deimi place ideea, combinatia mastii venetiene cu marea si eul liric.... scrisul are un font ciudat... dar e f interesant experimentul . se pare ca toata lumea simte nevoia unui sincretism....cred ca te/as fi incadrat numai putin din chip cat sa se distinga conturul fetei...e doar o opinie....
pentru textul : Partaj deÎntr-adevăr, este un poem care se citește cursiv. Aș fi zis că este scris sau corectat de altcineva cu care, de altfel, se apropie mult ca stil, dacă nu ar fi apărut "închid ferestrele" și "acopăr o oglindă" specifice textelor tale. Întrebarea ar fi ce aduce nou poemul tău.
pentru textul : Liane și umbre de...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).
...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.
Bun!
Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!
...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:
1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."
Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...
2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"
Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.
3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."
De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.
4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."
Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.
...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.
Să ai o zi frumoasă!
pentru textul : in the sunshine of your love deBravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. dePagini