scriitor adevărat. Proză ușor halucinantă, o receptare a lumii cu mii de antene, ca în proza băcăuanului tău, Bălăiță, cel din Lumea în două zile (ce mare carte). Pe măsură ce am să mai citesc, voi mai reveni Dacă ar fi să caracterizez într-un singur cuvânt acest text, aș zice "senzualitate".
Multumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
Paul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
Sincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
virgil are dreptate. :o)
in ultimul timp apreciez tocmai ineditul textelor si mult mai putin profesionalismul scrierii. am insa impresia ca la o citire atenta, nu-i lipseste deloc profesionalismul. cred ca ai mult mai multa grija de calitatea ideii, pana la final. cred ca ai si asimilat perfect ultimele pareri pe marginea textelor, nu pot spune ca stiu dar asa se simte. fain.
ai 4 variante de reacție: 1. să mă ataci pe mine ceea ce va fi inutil 2. să te scuzi ceea ce va fi inutil 3. să taci ceea ce ar fi inutil 4. să schimbi subiectul ceea ce va fi inutil alege cu drag:)
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
Excelent textul. Foarte bine scris, are idee, are cursivitate, are și typos, dar le rezolvi tu. Mi-a zis și mie un bărbat adevărat la fel, numai că nu am pus crucea în nici o basculantă adevărată ci într-una de jucărie / a mea era roșie / am pus capul păpușii de porțelan și o căram așa prin casă de mi-a zis tata unde duci tu capul păpușii îl plimbi așa de colo colo prin cameră de parcă l-ai plimba prin viață și cred că de acolo mi se trag mie paralele și paralelele, de la sfoara aceea paralelă cu linia orizontului cu care duceam după mine capul deșurubat al unei păpuși de porțelan pe care de fapt nu am avut-o niciodată ci mi-au dat-o pentru câteva clipe să o țin în brațe ca pe primul meu nenăscut, într-o fotografie cu zimți și lipsită de importanță.
faza cea mai misto e ca, cand ma trezesc voios si zambaret nevoie mare, si deschid vreun text si vad ca viata e o mocirla...mi se taie macaroana, apoi daca iese si boticul crocodilului din ceata ...si lepra....clar, m-ai ciuruit!
iata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
Nu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
Vreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.
...îmi place la acest text dezinvoltura neforțată, Virgil, versurile au curgerea lor firească spunerii, sunt pline de conținut, un conținut deloc neglijabil, o poema de frondă de seară, când terminând serviciul vrei să îți spui scriind... remarc tonalitatea reușită, pentru că ai mai avut atitudini livrești asemănătoare, dar nu atât de reușite la nivel artistic. recomand,îmi place și mă regăsesc pe alocuri, de aceea îngălbenesc, cu orice risc...
Fain poem! O satiră rafinată care merge până la î din i sau â din a la români... Nu cred că Palatul parlamentului din final a fost o alegere fericită pentru poem, parcă prea coboară în concret. Aș renunța și la precizarea 'cu tâlc' de la 'alegorie' e prea alambicată pentru acest poem incisiv si 'straight-forward', doar părerea mea.
Un poem care mi-a plăcut mult!
Marga
Cred că poezia în general este impregnată de note personale. Poate finalul iese din atmosferă și de aici impresia de PREA personal, de intimitate expusă... Mulțumesc pentru trecere, Adina
Lea, mi-a placut aceasta proza cu aspecte fantastice. Tara lui Wu este intradevar un teritoriu interesant, in care ne putem pierde foarte usor. mi-a placut textul petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
scriitor adevărat. Proză ușor halucinantă, o receptare a lumii cu mii de antene, ca în proza băcăuanului tău, Bălăiță, cel din Lumea în două zile (ce mare carte). Pe măsură ce am să mai citesc, voi mai reveni Dacă ar fi să caracterizez într-un singur cuvânt acest text, aș zice "senzualitate".
pentru textul : Șarpele de aramă (I) de"Mulți plâng, dar nu tuturor le iese"
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deMultumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
pentru textul : Experiența dePaul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
pentru textul : introfanie de toamnă I deSincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
virgil are dreptate. :o)
pentru textul : and time goes on dein ultimul timp apreciez tocmai ineditul textelor si mult mai putin profesionalismul scrierii. am insa impresia ca la o citire atenta, nu-i lipseste deloc profesionalismul. cred ca ai mult mai multa grija de calitatea ideii, pana la final. cred ca ai si asimilat perfect ultimele pareri pe marginea textelor, nu pot spune ca stiu dar asa se simte. fain.
hopa trop hopa trop
cand la trap, cand la galop,
am ajuns la avatar!
multumim frumos de dar!
pentru textul : urîtă liberă și pe drum deDacă textul rezistă şi fără sprijine, e şi mai bine. Nu ştiu care a fost scopul prim: textul, muzica sau cocorul, aşa că le-am lăsat pe toate trei.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deai 4 variante de reacție: 1. să mă ataci pe mine ceea ce va fi inutil 2. să te scuzi ceea ce va fi inutil 3. să taci ceea ce ar fi inutil 4. să schimbi subiectul ceea ce va fi inutil alege cu drag:)
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? demultumesc, aranca.
pentru textul : Cerșetorul de lumină deesti reprimit cu bratele deschise.
pentru textul : să ne rugăm deAndu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deLizuca, Multumesc de trecere si de semnul tau Francisc, si eu daca eram in locul tau poate alegeam altceva :) Multumesc de gandul lasat aici
pentru textul : mestecand ganduri defrumos spus: unghiul caderii avionului de hartie...
pentru textul : punct şi încă unul deAdriana multumesc de feed-back.
pentru textul : tango deExcelent textul. Foarte bine scris, are idee, are cursivitate, are și typos, dar le rezolvi tu. Mi-a zis și mie un bărbat adevărat la fel, numai că nu am pus crucea în nici o basculantă adevărată ci într-una de jucărie / a mea era roșie / am pus capul păpușii de porțelan și o căram așa prin casă de mi-a zis tata unde duci tu capul păpușii îl plimbi așa de colo colo prin cameră de parcă l-ai plimba prin viață și cred că de acolo mi se trag mie paralele și paralelele, de la sfoara aceea paralelă cu linia orizontului cu care duceam după mine capul deșurubat al unei păpuși de porțelan pe care de fapt nu am avut-o niciodată ci mi-au dat-o pentru câteva clipe să o țin în brațe ca pe primul meu nenăscut, într-o fotografie cu zimți și lipsită de importanță.
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil defaza cea mai misto e ca, cand ma trezesc voios si zambaret nevoie mare, si deschid vreun text si vad ca viata e o mocirla...mi se taie macaroana, apoi daca iese si boticul crocodilului din ceata ...si lepra....clar, m-ai ciuruit!
pentru textul : aproape de kilimandjaro de"...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text)" ...si iote-ma uimita: Paul, eu ce ar trebui sa inteleg?
pentru textul : caut femeie deMen
pentru textul : The 102nd humorous poem deiata un text pe care as fi vrut sa l scriu eu. dovada ca m-a obsedat pana azi, cand acord ac penita. ce m a fermecat, dincolo de atmosfera creata, a fost relatia dintre voi. o numesc bunatate mi ar fi placut ca titlul sa fie "marea debarasare". e pana la urma, o lasare a fiintei intru fericirea celeilalte. asa ceva merita toata invidia si recunostinta. sunt cateva fragmente care m au impresionat. te las sa le ghicesti felicitari, deci
pentru textul : cu plata la destinație dePrea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pentru textul : downloadez poezii deNu isi mai are rostul un comentariu elaborat acum ca tot am citit mai sus o mostra de ideatica tipic balcanica ascunsa sub cojocul culturii democratice pe deplin neintelese.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deVreau doar sa precizez ca treaba cu cateii viza ambele tabere, chestiune usor de inteles la o citire atenta, tocmai de aceea raportarea fiind realizata la vest si est.
De asemenea imi ingadui sa spun ca intelegerea rolului diasporei romane in lupta anticomunista nu inseamna desigur minimalizarea celor multi care au umplut inchisorile politice din tara, su sau fara pupatul manutelor curate/murdare.
Inchei prin afirmarea sperantei ca tineretea poate fi capabila sa invete acolo unde varsta inaintata nu a fost capabila sa inteleaga.
Vă mulţumesc pentru observaţii şi aprecieri.
Filmul "Edmond" l-am gasit, urmează să-l văd.
Nu am publicat nimic pe hârtie.
pentru textul : Iulian are ochi de melc de...îmi place la acest text dezinvoltura neforțată, Virgil, versurile au curgerea lor firească spunerii, sunt pline de conținut, un conținut deloc neglijabil, o poema de frondă de seară, când terminând serviciul vrei să îți spui scriind... remarc tonalitatea reușită, pentru că ai mai avut atitudini livrești asemănătoare, dar nu atât de reușite la nivel artistic. recomand,îmi place și mă regăsesc pe alocuri, de aceea îngălbenesc, cu orice risc...
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deuf, nu știu prea bine cum să o spun. nu e puțin clișeistic "călătoream prin zile"?
pentru textul : nevoia de predictibil II dedaca stergi prima strofa o sa iasa ceva dragut. prima expresie e fortata, in rest merge frumos.
pentru textul : incoruptibil deFain poem! O satiră rafinată care merge până la î din i sau â din a la români... Nu cred că Palatul parlamentului din final a fost o alegere fericită pentru poem, parcă prea coboară în concret. Aș renunța și la precizarea 'cu tâlc' de la 'alegorie' e prea alambicată pentru acest poem incisiv si 'straight-forward', doar părerea mea.
pentru textul : chromatic pîs deUn poem care mi-a plăcut mult!
Marga
Am citit poemul tau. E un strigat.
pentru textul : Triunghiuri deRevin si spun: am nevoie de o adresa. Despre cum sa ne vedem - locuiesc in Targoviste. Poate se va intampla candva si intalnirea. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 deCred că poezia în general este impregnată de note personale. Poate finalul iese din atmosferă și de aici impresia de PREA personal, de intimitate expusă... Mulțumesc pentru trecere, Adina
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deLea, mi-a placut aceasta proza cu aspecte fantastice. Tara lui Wu este intradevar un teritoriu interesant, in care ne putem pierde foarte usor. mi-a placut textul petre
pentru textul : Călătorie în Țara Wu dePagini