Nu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
Madim nu exista locuri aici. e aceeasi poezie pentru toata lumea. remarca mea era un fel de a spune ca ii datorez almei cerul poemului pentru faptul ca mi-a dat aceasta idee. te mai astept. aleks
Adrian, probabil ca nu ar fi rau sa citesti punctul 16.6 din Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com. De fapt iti recomand sa te familiarizezi cu intregul regulament cind iti poti face timp. Probabil ca nu ar fi fost rau sa ne contactezi pe noi (Office Hermeneia) inainte de a posta acest text. Trebuie sa specific ca am primit un mesaj lapidar de la tine dar nu o expicatie a intentiilor tale.
Un text excelent, care arată cum se scrie despre rutina de a suferi fără să se cadă în patetic, fără ca cititorul să fie invadat de tot felul de confesiuni mai ermetice decât o clanţă de biserică, un text care ne spune că, pentru a sensibiliza/impresiona pe linie artistică nu e nevoie să ne dezbrăcăm în public, ci este de ajuns să ne aranjam discret papionul sufletului.
De remarcat e tot ce stă scris aici, însă mă voi opri puţin doar asupra tehnicii de a struni (prin alternarea expresiei original-artistice cu expresia aproape comună/prozaică) cantititatea de trăire şi modul ei de transmitere. Contrastul aduce accentul acolo unde autorul are nevoie:
("tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat)
("inima puțin hipertensivă dar e ok"). E vorba aici despre a folosi, intenţionat, prozaismul ca un instrument liric veritabil.
Mai înşir oralitatea, firescul inedit, echilibrul "coloristicii" şi eleganţa subtilă a resemnării, şi avem în faţă faptul că unii se nasc liric (ceea ce, cumva cinic spus, nu oferă niciun merit autorului), alţii deprind poezia empiric (merit mecanic), dar, foarte puţini, se nasc învăţaţi şi transformă experienţa ulterioară intr-un act colectiv prin cea mai naturală cale posibilă.
(o micuţă nemulţumire: verbul din final "fierbe" e unul activ/de mişcare. Eu aş fi văzut un sfârşit static ori retrograd).
Mai sunt, normal, destule de spus despre poezie, dar nu vreau să risc încercarea absurdă de a zice eu mai multe decât a făcut-o ea.
Mă mulţumesc să iau acest text printre preferatele mele şi să felicit, cu tot dragul, autorul.
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
Crin, nu stiu la ce te referi. Iti apare vreo eroare? Ce browser folosesti? Noi l-am testat in diferite feluri si nu am intimpinat nici o problema. Poate mai incerci si ne spui ce se intimpla.
Yester, tot needucat ramai. Nu ti-ai cerut scuze pentru pocirea pseudonimului meu. In rest, te las sa debitezi ce-ti trece prin cap, dar te asigur ca voi avea grija, in masura priceperii mele, ca tu, Virgil si Hermeneia sa primiti exact ce meritati din partea mea. Cat despre pamfleturile tale si incercarile tale de a provoca, ti-am spus si iti repet, e ca si cum un tantar ar incerca sa piste un elefant.
vă mărturisesc autorul este surprins. nu că s-ar întîmpla pentru prima dată. dar nu i-a trecut prin gînd atunci cînd a scris textul că va întîmpina asemenea apreciere. probabil se dovedește încă o dată că inspirația este ceva ce nu poate fi prevăzut. cu mulțumiri pentru surpriză.
aranca - in locul gol o sa invat a pune crini albi... desi mi-e atat de dor de toate neintamplarile... imi lipseste mult atmosfera de acasa, cercurile pe care le frecventam, discutiile ... singura mea legatura cu lumea acum e internetul, de aceea ma bucur mult cand vine cineva si-mi lasa cuvinte, ... scuza-ma daca suna patetic. stiu, lumea e impartita in poeti si oameni care scriu ... eu nu am pretentii deosebite, bineintelesc insa ca ma bucur enorm cand imi reusesc cuvintele, cand vine cineva si-mi spune ca simte un vers, sau o poezie... acum lucrez la un volum de versuri, postez pentru a-mi vedea poeziile cu alti ochi, lipsa parerilor la fel o inteleg ... parerile tale conteaza intotdeauna, multumesc! yester - lumea nu e o biblioteca dar tu poti fi o capodopera ... ceva asa ca un monument de... sfatosenie, cumsecadenie, dragalasenie ... iar ceasurile mele norocoase sunt cand te citesc, cand te ascult ... de la o nostalgie perfecta, la bucurie, e doar un pas de pitic:) e bine cand ma sfatuiesti, putini o mai fac, recunosc ca am nevoie si-ti multumesc, mai departe ... incerc sa cladesc temple (pe dinlauntru), poate indoiala va capata muguri si va creste la primavara o gradina de certitudini, iar rugaciunea care-mi paste inserarile, poate va lumina peretele gol din mine... cami – cand o sa prind un singur ceas norocos, o sa-l trag de urechile lui sfioase, pana va inflori locul de langa mine:) iti multumesc de urari... sa fie!
da, as zice ca autorul are talent, are imaginatie insa motivul acesta erotic poarta cu sine riscul cararii batatorite si asta nu e lucru usor. probabil ca intr-un fel pe toti ne paste minulescu (sub o forma sau alta). remarc "Ulciorul de ape își descântă de nor privindu-te cum/ Mă cuprinzi fericit ca un copil langă mama"
Poezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
Remarcabil. Dai intreaga masura a talentului si, de data asta, a harului tau. Pacat ca se intampla atat de rar aceata "intreaga masura"! In rest te mentii la o cota destul de buna a unui discurs flamboaiant cu iz interesant de Ev mediu (goticul pe acolo haladuia) insa filosofard si...atat.
Lăudabilă preocuparea pentru dinamica acestui site și pentru remachetarea secțiunilor; apreciez în mod deosebit și interfața grafică, una dintre cele mai elegante, sobre, acum cînd am suficiente elemente de comparație întîlnite pe alte site-uri de profil (paleta cromatică, așezarea în pagină, headinguri, etc.). Și întrebare: Pentru secțiunea proză nu ar merge și “poem în proză”?
Sunt bucuros că, măcar o dată la câteva luni, mai postaţi câte ceva. Cred că am citit tot ce aţi publicat şi mărturisesc că, în materie de proză internautică, sunteţi unul dintre autorii mei preferaţi.
Aveţi stil şi forţă, scrieţi într-un crescendo continuu, spectaculozitatea frazei/ propoziţiei scurte o folosiţi aproape ireproşabil. Tehnica realităţilor paralele care converg mereu în suprarealism se pare că vă intrigă spre obsesie. Aici intervine o bila gri: de multe ori, pierdeţi orice susţinere raţională. Şi, după cum ştim, orice cantitate de infinit este egală cu infinitul. Pierzând această valenţă, călătoria cititorului va fi una, cel mult, stilistică (ce frumos spune), iar "ce spune-ul" poate deveni motiv de abandon; sau ambiguitate extremă, care, pentru mine cel puţin, e tot motiv de abandon. La jumătatea acestui text, fix la jumătate, m-am oprit. Pierdusem orice fir logic. Bineînţeles, aş fi putut să-i dau eu o interpretare care să împace şi capra, şi varza, şi lupul, dar când citesc proză, îmi place s-o facă autorul; dacă trebuie s-o fac eu, citesc jumătate de text, iar din el intepretez finalul lipsă.
Ce să mai spun: îmi place modul natural de-a folosi expresii originale, care se mulează pe situaţie; imi plac obsesiile tematice (roz, de exemplu); îmi plac şi porţiunile care vor să şocheze prin ieşirea dintr-un context moral/ psihologic/ civic (cinism brusc, ironie ingenuă etc). Nu-mi plac erorile ortografice ("între-deschisă", în loc de "întredeschisă", între-văd, în loc de "întrevăd" etc), şi scăpările punctuaţiei (virgule lipsă, simboluri de genul "???!!!?", care, în treacăt fie spus, nu sunt mai puternice decât bătrâneştile "?" / "!" ?!"). Dar cel mai mult nu-mi place că nu vreţi să fiţi înţeles lăsându-i pe toţi cititorii să înţeleagă ce vor. Din aceste motive tot amân să vă remarc textele şi altfel.
În final, vă recomand un film care cred c-o să vă placă. Personal, îl includ în topul meu 10 all time (maximum 15). Se numeşte "Edmond" (2005)
declar pe proprie raspundere ca le-am citit pe toate din serie si m-au lasat cu gustul de rigoare. imi este greu sa o numesc povestire pentru ca nu cred ca a povestit prea mult. influenta poetului este foarte mare in aceasta incercare in proza.
Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
Mi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
Sapphire, safir înghețat! Bună poezie, bine susținută de imagine. Primul vers de excepție, meditativ și incitant totodată, îndeamnă la atenție și anunță sensuri absconse. Dar următoarele două versuri au o ușurătate a zicerii cuceritoare. Încetineala și sfiala îngerilor, așa cum îndeobște sunt văzuți, are întradevăr ceva ca de gheață. Nu vi s-a părut niciodată? Ei bine, acum, Bianca Goean ne spune de ce: "cu răsărit de gheață în palme / ...se întorc acasă".
viorel bucur, ai dreptate partial, adica numele conteaza atunci cand ai un poem nici bun nici prost, il face sa 'treaca', dar cred ca poemul lui leo butnaru este bun si cred ca problema a fost la cenzorii hermeneei, adica si daca am inteles bine. am patit si eu cu un text, cred, bun
Uite c-am să spun asta, cu tot riscul de a vă supăra: ați luat una bucată subiect super și n-ați făcut mare lucru cu el. Tot citeam și citeam și nu m-am putut opri să nu mă întreb: așa, și? M-ați făcut să-mi aduc și eu aminte de o colegă de generală, de etnie romă, și de o vecină de bloc cu care m-am jucat ani de zile în copilărie, și toate astea cu nostalgie, și de ceea ce o făcea pe ea deosebită, dar nostalgia mea a venit din amintirile mele, nu pentru că proza dvs a reușit să transmită ceva din ceea ce reiese doar la nivel logic că ați intenționat... Poate sunt eu cârcotașă, dar mă întreb de ce Lăzărică Cerbu nu reușește să iasă din anonimat în proza aceasta, dacă este clar că a ieșit din anonimat, îndrăznesc a spune, în amintirile dvs.
raspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
Virgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
va felicit pentru decizii; imi permit o remarca, nu vad utilitatea celui de-al doilea vot, mai ales ca poate fi accesat prin adaugarea unui comentariu; adica nu stiu, poate este o incercare de a stimula membrii sa-si exprime parerea prin comentarii, insa un comenatriu se poate reduce la un simplu -'' o poezie foarte buna' sau ceva de genul...si gata, mai dau un vot; nu stiu ce am, ma exprim greu, dar sper ca m-am facut inteleasa; iar daca am inteles eu gresit, imi retrag afirmatia.
multumesc yester! adevarul este ca titlurile chiar imi dau bataie de cap si le gasesc cu destula dificultate, uneori insa se mai intampla sa gasesc si titlul potrivit :) "faine" cuvinte de inceput de an !! cu bucurie anna
"nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta" (Virgil)- stimati cititori, priviti cum Virgil Titarenco isi insulta membrii sitului. Eu ii fac critica pe text si raspunde prin atac la persoana. Nu voi raspunde provocarii, dar voi copia si acest fragment si il voi pune la pastrare.
Virgil, tu chiar nu poti sa te controlezi? Te stiam calm, impecabil, nu ti se pare ca sunt mai multi cei care iti reproseaza unele lucruri infatuante sau lipsite de respect? Hai daca as fi fost singurul, ar fi fost altceva. Dar te arata mai multi cu degetul!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
fragmentul "cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul/din cortul adormiților gutui..." este din "Luna în câmp" de Nichita Stănescu.
pentru textul : mâna ta stângă deNu știu ce sa spun dar cred în ceea ce fac și poate ca acum mi-a surăs norocul sa apar pe prima pagina...oricum nu ma opresc aici rezultatele mele se se văd doar atunci când prin perseverență încers să ating absolutul.Dacă redactorii au considerat că locul poeziei este pe prima pagina, e de bine.Mai am multe de făcut deci nu mă opresc aici.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu deMadim nu exista locuri aici. e aceeasi poezie pentru toata lumea. remarca mea era un fel de a spune ca ii datorez almei cerul poemului pentru faptul ca mi-a dat aceasta idee. te mai astept. aleks
pentru textul : stele de lapte deAdrian, probabil ca nu ar fi rau sa citesti punctul 16.6 din Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com. De fapt iti recomand sa te familiarizezi cu intregul regulament cind iti poti face timp. Probabil ca nu ar fi fost rau sa ne contactezi pe noi (Office Hermeneia) inainte de a posta acest text. Trebuie sa specific ca am primit un mesaj lapidar de la tine dar nu o expicatie a intentiilor tale.
pentru textul : Ediția a V-a a Târgului Internațional de Carte și Muzică de la Brașov deUn text excelent, care arată cum se scrie despre rutina de a suferi fără să se cadă în patetic, fără ca cititorul să fie invadat de tot felul de confesiuni mai ermetice decât o clanţă de biserică, un text care ne spune că, pentru a sensibiliza/impresiona pe linie artistică nu e nevoie să ne dezbrăcăm în public, ci este de ajuns să ne aranjam discret papionul sufletului.
De remarcat e tot ce stă scris aici, însă mă voi opri puţin doar asupra tehnicii de a struni (prin alternarea expresiei original-artistice cu expresia aproape comună/prozaică) cantititatea de trăire şi modul ei de transmitere. Contrastul aduce accentul acolo unde autorul are nevoie:
("tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire
pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat)
("inima puțin hipertensivă dar e ok"). E vorba aici despre a folosi, intenţionat, prozaismul ca un instrument liric veritabil.
Mai înşir oralitatea, firescul inedit, echilibrul "coloristicii" şi eleganţa subtilă a resemnării, şi avem în faţă faptul că unii se nasc liric (ceea ce, cumva cinic spus, nu oferă niciun merit autorului), alţii deprind poezia empiric (merit mecanic), dar, foarte puţini, se nasc învăţaţi şi transformă experienţa ulterioară intr-un act colectiv prin cea mai naturală cale posibilă.
(o micuţă nemulţumire: verbul din final "fierbe" e unul activ/de mişcare. Eu aş fi văzut un sfârşit static ori retrograd).
Mai sunt, normal, destule de spus despre poezie, dar nu vreau să risc încercarea absurdă de a zice eu mai multe decât a făcut-o ea.
Mă mulţumesc să iau acest text printre preferatele mele şi să felicit, cu tot dragul, autorul.
pentru textul : laparovision deNu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deCrin, nu stiu la ce te referi. Iti apare vreo eroare? Ce browser folosesti? Noi l-am testat in diferite feluri si nu am intimpinat nici o problema. Poate mai incerci si ne spui ce se intimpla.
pentru textul : autoeditare profil personal deYester, tot needucat ramai. Nu ti-ai cerut scuze pentru pocirea pseudonimului meu. In rest, te las sa debitezi ce-ti trece prin cap, dar te asigur ca voi avea grija, in masura priceperii mele, ca tu, Virgil si Hermeneia sa primiti exact ce meritati din partea mea. Cat despre pamfleturile tale si incercarile tale de a provoca, ti-am spus si iti repet, e ca si cum un tantar ar incerca sa piste un elefant.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie devă mărturisesc autorul este surprins. nu că s-ar întîmpla pentru prima dată. dar nu i-a trecut prin gînd atunci cînd a scris textul că va întîmpina asemenea apreciere. probabil se dovedește încă o dată că inspirația este ceva ce nu poate fi prevăzut. cu mulțumiri pentru surpriză.
pentru textul : indie dearanca - in locul gol o sa invat a pune crini albi... desi mi-e atat de dor de toate neintamplarile... imi lipseste mult atmosfera de acasa, cercurile pe care le frecventam, discutiile ... singura mea legatura cu lumea acum e internetul, de aceea ma bucur mult cand vine cineva si-mi lasa cuvinte, ... scuza-ma daca suna patetic. stiu, lumea e impartita in poeti si oameni care scriu ... eu nu am pretentii deosebite, bineintelesc insa ca ma bucur enorm cand imi reusesc cuvintele, cand vine cineva si-mi spune ca simte un vers, sau o poezie... acum lucrez la un volum de versuri, postez pentru a-mi vedea poeziile cu alti ochi, lipsa parerilor la fel o inteleg ... parerile tale conteaza intotdeauna, multumesc! yester - lumea nu e o biblioteca dar tu poti fi o capodopera ... ceva asa ca un monument de... sfatosenie, cumsecadenie, dragalasenie ... iar ceasurile mele norocoase sunt cand te citesc, cand te ascult ... de la o nostalgie perfecta, la bucurie, e doar un pas de pitic:) e bine cand ma sfatuiesti, putini o mai fac, recunosc ca am nevoie si-ti multumesc, mai departe ... incerc sa cladesc temple (pe dinlauntru), poate indoiala va capata muguri si va creste la primavara o gradina de certitudini, iar rugaciunea care-mi paste inserarile, poate va lumina peretele gol din mine... cami – cand o sa prind un singur ceas norocos, o sa-l trag de urechile lui sfioase, pana va inflori locul de langa mine:) iti multumesc de urari... sa fie!
pentru textul : locul tău gol deda, as zice ca autorul are talent, are imaginatie insa motivul acesta erotic poarta cu sine riscul cararii batatorite si asta nu e lucru usor. probabil ca intr-un fel pe toti ne paste minulescu (sub o forma sau alta). remarc "Ulciorul de ape își descântă de nor privindu-te cum/ Mă cuprinzi fericit ca un copil langă mama"
pentru textul : Dealul de unde te priveam în oglinda cerului demi se pare un text undeva între simplu și banal. poate încearcă ceva dar nu reușește să transmită decît nesemnificativ. finalul copleșitor prin banal.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w dePoezia aceasta, ma poarta cu gandul in foarte multe directii si in acelasi timp este ecoul unor poeme, cum ar fi: " Cand toamna soseste..." de Fan Giung-Ien, "Mai am un singut dor"- evident de Mihai Eminescu, " Clima absentei" de Odysseas Elytis. Aranca, multumesc pentru comentariu, pentru ajutor. numai bine.
pentru textul : Nu le pasă… dezilele astea sunt zen. nu vreau lupte inspirationale inalte. ma intereseaza soarta furnicilor si a gandacilor de bucatarie. sunt muze mai simpatice.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deda, și mie mi-a plăcut acest grupaj. fără grabă, fără...
pentru textul : Ca o cădere în sine deRemarcabil. Dai intreaga masura a talentului si, de data asta, a harului tau. Pacat ca se intampla atat de rar aceata "intreaga masura"! In rest te mentii la o cota destul de buna a unui discurs flamboaiant cu iz interesant de Ev mediu (goticul pe acolo haladuia) insa filosofard si...atat.
pentru textul : Mit deLăudabilă preocuparea pentru dinamica acestui site și pentru remachetarea secțiunilor; apreciez în mod deosebit și interfața grafică, una dintre cele mai elegante, sobre, acum cînd am suficiente elemente de comparație întîlnite pe alte site-uri de profil (paleta cromatică, așezarea în pagină, headinguri, etc.). Și întrebare: Pentru secțiunea proză nu ar merge și “poem în proză”?
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deSunt bucuros că, măcar o dată la câteva luni, mai postaţi câte ceva. Cred că am citit tot ce aţi publicat şi mărturisesc că, în materie de proză internautică, sunteţi unul dintre autorii mei preferaţi.
Aveţi stil şi forţă, scrieţi într-un crescendo continuu, spectaculozitatea frazei/ propoziţiei scurte o folosiţi aproape ireproşabil. Tehnica realităţilor paralele care converg mereu în suprarealism se pare că vă intrigă spre obsesie. Aici intervine o bila gri: de multe ori, pierdeţi orice susţinere raţională. Şi, după cum ştim, orice cantitate de infinit este egală cu infinitul. Pierzând această valenţă, călătoria cititorului va fi una, cel mult, stilistică (ce frumos spune), iar "ce spune-ul" poate deveni motiv de abandon; sau ambiguitate extremă, care, pentru mine cel puţin, e tot motiv de abandon. La jumătatea acestui text, fix la jumătate, m-am oprit. Pierdusem orice fir logic. Bineînţeles, aş fi putut să-i dau eu o interpretare care să împace şi capra, şi varza, şi lupul, dar când citesc proză, îmi place s-o facă autorul; dacă trebuie s-o fac eu, citesc jumătate de text, iar din el intepretez finalul lipsă.
Ce să mai spun: îmi place modul natural de-a folosi expresii originale, care se mulează pe situaţie; imi plac obsesiile tematice (roz, de exemplu); îmi plac şi porţiunile care vor să şocheze prin ieşirea dintr-un context moral/ psihologic/ civic (cinism brusc, ironie ingenuă etc). Nu-mi plac erorile ortografice ("între-deschisă", în loc de "întredeschisă", între-văd, în loc de "întrevăd" etc), şi scăpările punctuaţiei (virgule lipsă, simboluri de genul "???!!!?", care, în treacăt fie spus, nu sunt mai puternice decât bătrâneştile "?" / "!" ?!"). Dar cel mai mult nu-mi place că nu vreţi să fiţi înţeles lăsându-i pe toţi cititorii să înţeleagă ce vor. Din aceste motive tot amân să vă remarc textele şi altfel.
În final, vă recomand un film care cred c-o să vă placă. Personal, îl includ în topul meu 10 all time (maximum 15). Se numeşte "Edmond" (2005)
Uitaţi şi un link:
http://www.imdb.com/title/tt0443496/
La recitire!
pentru textul : Iulian are ochi de melc dedeclar pe proprie raspundere ca le-am citit pe toate din serie si m-au lasat cu gustul de rigoare. imi este greu sa o numesc povestire pentru ca nu cred ca a povestit prea mult. influenta poetului este foarte mare in aceasta incercare in proza.
pentru textul : puloverul (the end) deandu, se scrie nietzsche, dupa cum stii....
pentru textul : gheișe deRevenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.
pentru textul : Încotro(II) deMi-a placut textul, sunetul poetic, apetitul intelectual al unor constructii cu adevarat charismatice. Insa nu am putut "intra" in text, am fost lasat pe dinafara. Asta pentru ca virgula constructia este "exclusivista", de poem-sintagma si deci mai putin pe gustul meu. Genul acesta de "racitura poetico-intelectuala" nu-mi mai incalzeste "cenusa" demultisor, bashka piciorusele bietelor molii :-) Oricum, finalul nu respecta tonul cu acel "rozandu-si incet" si transforma imaginea in ceva usor hilar, parerea mea. Cred ca "rozandu-si" simplu ar fi mai bine. Altfel imaginea e mai degraba de "sugandu-si incet" si se denatureaza. parerea mea Andu
pentru textul : picioruşe de molii deSapphire, safir înghețat! Bună poezie, bine susținută de imagine. Primul vers de excepție, meditativ și incitant totodată, îndeamnă la atenție și anunță sensuri absconse. Dar următoarele două versuri au o ușurătate a zicerii cuceritoare. Încetineala și sfiala îngerilor, așa cum îndeobște sunt văzuți, are întradevăr ceva ca de gheață. Nu vi s-a părut niciodată? Ei bine, acum, Bianca Goean ne spune de ce: "cu răsărit de gheață în palme / ...se întorc acasă".
pentru textul : lumini. așteptând. deviorel bucur, ai dreptate partial, adica numele conteaza atunci cand ai un poem nici bun nici prost, il face sa 'treaca', dar cred ca poemul lui leo butnaru este bun si cred ca problema a fost la cenzorii hermeneei, adica si daca am inteles bine. am patit si eu cu un text, cred, bun
pentru textul : Lucia Marinescu - suspendare cont deUite c-am să spun asta, cu tot riscul de a vă supăra: ați luat una bucată subiect super și n-ați făcut mare lucru cu el. Tot citeam și citeam și nu m-am putut opri să nu mă întreb: așa, și? M-ați făcut să-mi aduc și eu aminte de o colegă de generală, de etnie romă, și de o vecină de bloc cu care m-am jucat ani de zile în copilărie, și toate astea cu nostalgie, și de ceea ce o făcea pe ea deosebită, dar nostalgia mea a venit din amintirile mele, nu pentru că proza dvs a reușit să transmită ceva din ceea ce reiese doar la nivel logic că ați intenționat... Poate sunt eu cârcotașă, dar mă întreb de ce Lăzărică Cerbu nu reușește să iasă din anonimat în proza aceasta, dacă este clar că a ieșit din anonimat, îndrăznesc a spune, în amintirile dvs.
pentru textul : Ucenic din Țigănie deraspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
pentru textul : some rule rules some rules deVirgile, pe mine nu ma prinzi cu afirmatii din astea! (large smiling face). Imi amintesc de una dintre putinele "stele" agonice primite de la tine pe un poem de-al meu atat de criptic incat numai tie Domnule yerba mate ti-a putut rezona (ala cu "culcusul pufos al melcului din ureche", remember, daca vrei il postez si aici sa vad daca iti mai place :-). Iti multumesc de citire si de semn, Andu
pentru textul : inner smile deva felicit pentru decizii; imi permit o remarca, nu vad utilitatea celui de-al doilea vot, mai ales ca poate fi accesat prin adaugarea unui comentariu; adica nu stiu, poate este o incercare de a stimula membrii sa-si exprime parerea prin comentarii, insa un comenatriu se poate reduce la un simplu -'' o poezie foarte buna' sau ceva de genul...si gata, mai dau un vot; nu stiu ce am, ma exprim greu, dar sper ca m-am facut inteleasa; iar daca am inteles eu gresit, imi retrag afirmatia.
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a II a demultumesc yester! adevarul este ca titlurile chiar imi dau bataie de cap si le gasesc cu destula dificultate, uneori insa se mai intampla sa gasesc si titlul potrivit :) "faine" cuvinte de inceput de an !! cu bucurie anna
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte de"nu iti fa probleme snowdon king, nu ma astept la tine nici la inteligenta" (Virgil)- stimati cititori, priviti cum Virgil Titarenco isi insulta membrii sitului. Eu ii fac critica pe text si raspunde prin atac la persoana. Nu voi raspunde provocarii, dar voi copia si acest fragment si il voi pune la pastrare.
Virgil, tu chiar nu poti sa te controlezi? Te stiam calm, impecabil, nu ti se pare ca sunt mai multi cei care iti reproseaza unele lucruri infatuante sau lipsite de respect? Hai daca as fi fost singurul, ar fi fost altceva. Dar te arata mai multi cu degetul!
pentru textul : scrisori imaginare III dePagini