raspunsul e o apã din sâmburi de mãr - un vers puternic la imagine si prospetime, foarte fain
cred cã poemul, desi nu strãluceste te duce unde vrea autorul.
la final as mai lucra, imi pare un pic intuibil, ceea ce nu este neaparat rau.
Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
Frumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
dimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
Uneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
Uneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
imi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
cred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona
Sapphire, pentru ca ai intrebat, e ceva ce voi nu stiti, respectiv ceea ce mi s-a transmis. sa spunem ca mesajul e in contextul in care Oriana e unde e, iar eu, undeva in Europa...Aranca e doar stima apelor...si Cezar Petrescu zicea ceva...sau te poti gandi mai departe la Lostrita lui Vasile Voiculescu... nu poate fi vorba de un jurnal ci mai repede notatii pe marginea unui jurnal (al vietii), daca tii neaparat...faptul ca ceea ce se petrece aici sau acolo la Venetia, nu este decit o scenografie propusa traita; si tu daca ai fi privit Canaletto de la 20 cm, original, ai fi dorit sa iti imbrace/coloreze o parte din viata. cit despre "aglomerare" de metafore samd, permite-mi sa ma simt in perioada bleu a vietii mele.
Întâi că alma a postat DOUĂ comentarii acilea, nu știu la care faci referire domnule melaminat... că pal nu pot să-ți spun, vorba știi tu cui da? sau nu? 'domnule că tovarășe nu pot să-ți spun'.
Apoi dacă este să aducem ironia în discuție, ar trebui să vorbim întâi de ironia existenței comentariilor tale.
Margas
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
Da, un text destul de solid, cu tropi inspiraţi, care susţin ideea-motor; bogat, entuziast, echilibrat. Cititorul, cel puţin în cazul meu, nu-l poate abandona decât după ultimul cuvânt. Remarc şi eu finalul, de-o alegorie elegantă. Ca aspect negativ: "îl alerg prin toate venele" - versul ăsta e îmh-îmh, având în vedere arhicunoscutul vers al fostei Vame Vechi...
Vlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
Lucian, cred ca incepi poezia...cu sfarsitul. Primul vers, "Somnul meu pare un pește prins și scos pe uscat.", e succint si puternic...asa ca restul pare doar insailare pe o tema data. In consecinta, lectura mi-a lasat un gust nitel salciu si-o dezamagire...parca as fi ascultat un banc inceput cu poanta, iertata sa-mi fie comparatia. Ti-as sugera, daca-mi permiti, sa inchei textul cu inceputul. sa ne citim cu bine, Adriana
spaţiu literar! ai mersul greoi şi limba înţepată, dar un ochi vigilent, nu am ce zice, voi corecta acolo. în ceea ce priveşte tot negativismul cuvintelor tale, mi se pare că pe nicăieri nu am văzut să fi făcut altceva decât să încerci să demolezi, dar nu pe text, ci repetând aceleaşi idei din care nu scapă termeni precum: prost, banal, clişeu etc. , aşa încât mi-e greu să mă pronunţ. mi-ar plăcea să văd cum stăpâneşti tu tehnica literară.
ai şi tu vreun text pe aici? până la urmă, de ce ne aflăm pe Hermeneia? ca să încercăm să ne autodepăşim. şi cu ajutorul celorlalţi, dacă se poate. în schimb, dacă ne considerăm din start genii, chiar că nu mai încăpem niciunii pe aici!
numai bine, Niculae, şi te aştept cu opinii pertinente.
mulţumesc pentru prezenţă.
Gorun Manolescu, textul de faţă este un exerciţiu, fireşte, bazat pe un studiu. Nu-i rău. Dar nici din cale afară de profund nu-l văd a fi. Eu vă citesc cu interes, constant, ştiţi bine. Nimic nu este întâmplător la dumneavoastră dar dacă vă paşte vreo întâmplare precum o zice textul de faţă? Vă întreb, dacă nu este poezie aici, vă aflaţi tot aici din cauza noastră?
În altă ordine de idei, exerciţiul este realizabil şi porneşte dintr-o raţiune. Raţiunea este relativă, nu?
n-am inteles acel "CI" din final de asemeni nu stiu daca notiunea de palimpsest acolo este necesara sau suficient exploatata ca metafora. valoarea unui cuvint se regaseste in durerea produsa de absenta lui
O.K. Să trecem acum la oile noastre. Privind la rece, intr-o atmosferă cu miros de tanka, viata derulează firul ,oglindindu-și mizeriile cotidiene in oglinda.Exact "nimic nou-vei spune". Cu toate acestea observăm simbolurile :- 'roata de aur"-semnifică transformarea și schimbarea spirituală. - tulpina și rădăcina lotusului, secționate, prezintă compartimente goale, simbolizând înțelepciunea faptului de a înțelege vidul. ( aflam toate aceste din: www.lumeafengshui.ro/articol.aspx?ctg=4&kArticol=131 ) -numarul de aur-dezvăluie că intreg universul este structurat, respectand fidel proporția perfectă . Concluzia ar fi ca toate au rostul lor. Numai versurile "întoarce din desișuri de vid de memorie viitorul."aduc un avertisment. mai vorbim multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
raspunsul e o apã din sâmburi de mãr - un vers puternic la imagine si prospetime, foarte fain
pentru textul : Pilda omului care a tăcut decred cã poemul, desi nu strãluceste te duce unde vrea autorul.
la final as mai lucra, imi pare un pic intuibil, ceea ce nu este neaparat rau.
Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
pentru textul : am trecut strada deFrumușică poezie, dar să știi că mai aveai loc pentru detalii, am avut senzația aceea : când termini o carte (bună) vrei să mai fie, dar ...Dar e de bine! Weekend-plăcut și inspirație cât încape!
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie dene vedem la data stelara respectiva si asteptam apocalipsa impreuna c u
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deEu ma intreb de ce n-au ramas in istorie profesorii de la Universitate si a ramas Eminescu. Probabil pentru ca stia el de ce ii scuipa.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dedimpotrivă, mie titlul mi s-a părut că este de fapt esențial pentru autor. Deși nu cred că formularea este cea mai fericită. Are ceva pueril cînd folosește acel „nu poate fi decît”. De asemeni slavonescul „veșnică” îmi displace foarte mult. Deși nici „eternă” nu ar fi foarte nimerit. Mai ales fiindcă aici autorul nu cred că se referă neaparat la temporalitate. Și de aceea Călin cred că greșește cu interpretarea lui... să îi zicem literală. Este cred destul de greu de exprimat ceea ce vrea să comunice Bistriteanul aici. Deși cred că dacă stau să mă gîndesc bine Battlestar Galactica și mai nou Caprica propun idei similare. Parcă și Kernbach (parcă așa îl numea) sugera chestii din astea pe vremea comuniștilor. În orice caz, trecînd de idee, soluția (să îi zicem poetică) este un fel de amestec de pictură naivă și ceva douămiism. Dar intrigă.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deDa Madim este vorba de un alt fel de solitudine... multumesc de trecere si interpretare.
pentru textul : Solitudine dedone
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 desi aici trebuie redimensonata fotografia:chiar e prea mare...
pentru textul : Racursiu/Raccourci deUneori, Anna, prin unele colțuri de gând e preferabil să nu intrăm, că s- ar putea să nu mai vrem să plecăm de- acolo... și atunci, ce ne facem? Comentariile tale sună atât de plăcut, întotdeauna...știi să vezi lucrurile cu atâta sensibilitate...ca și în poezia ta:) Mulțumesc. Și mulțumesc tuturor celor care trec pe aici (dovadă citirile), chiar dacă nu lasă niciun semn.
pentru textul : unei cărți demultumesc Paul, desi iti doresc sa ai acces la ea, fara insa sa fii nevoit sa platesti pretul, daca asta ar fi cumva posibil
pentru textul : tăcerea hienei deUneori îmi reușesc inițializările, alteori mai ba. În privința dialogului, am mizat pe lipsa de înțelegere dintre personaje. M-am gândit că nu toate taifasurile sunt perfecte punți. La punere în scenă mai am de lucru și aștept sugestii, dar mai ales reclamații de la cine e mai priceput decât mine! Mulțumesc pentru ochiul atent. În privința finalului, da, e de preferat un blanc.
pentru textul : Pe întuneric deimi place nuanta asta de vag, de maleabilitate a granitelor intra care vietuim. poezia asta are in ea ceva de fulg - impecabil in constructia lui, dar atat de usor...
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce deo fi/n-o fi-ntr-al nouălea?! revezi versul 4, de fapt mai bine tot textul! poate explici ce și cum relativ la cazanul acela
pentru textul : Înger netrebnic deeu as zice ca esti tu intr-o pasa proasta astazi bobadile, ceva depresii de duminica...
pentru textul : fado curvo decred ca se poate evita repetarea de la sfarsit a cuvantului moarte, aceea la un interval de 5 versuri, mai ales ca apare si rima asonanta soapte cum, de altfel, apare si la inceputul poeziei rima seara/vara si razbunate/delapidate se poate accepta ca un experiment, o forma hibrida de poezie, dar care, dupa cum spune si autorul, se poate perfectiona
pentru textul : epitaful cuvintelor deSapphire, pentru ca ai intrebat, e ceva ce voi nu stiti, respectiv ceea ce mi s-a transmis. sa spunem ca mesajul e in contextul in care Oriana e unde e, iar eu, undeva in Europa...Aranca e doar stima apelor...si Cezar Petrescu zicea ceva...sau te poti gandi mai departe la Lostrita lui Vasile Voiculescu... nu poate fi vorba de un jurnal ci mai repede notatii pe marginea unui jurnal (al vietii), daca tii neaparat...faptul ca ceea ce se petrece aici sau acolo la Venetia, nu este decit o scenografie propusa traita; si tu daca ai fi privit Canaletto de la 20 cm, original, ai fi dorit sa iti imbrace/coloreze o parte din viata. cit despre "aglomerare" de metafore samd, permite-mi sa ma simt in perioada bleu a vietii mele.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deÎntâi că alma a postat DOUĂ comentarii acilea, nu știu la care faci referire domnule melaminat... că pal nu pot să-ți spun, vorba știi tu cui da? sau nu? 'domnule că tovarășe nu pot să-ți spun'.
pentru textul : rețeaua de inutil deApoi dacă este să aducem ironia în discuție, ar trebui să vorbim întâi de ironia existenței comentariilor tale.
Margas
unele lucrări semnate de mine au ceva ani în spate. uneori mă gîndesc la o nouă abordare a lor și nu neapărat artistic, ci tehnic. nu pot să nu remarc cît de mult au evoluat uneltele grafice virtuale și cum între timp am descifrat singur elemente de abordare subtile rapide și eficiente. mulțumesc.
pentru textul : o călătorie cu darwin deCred că majoritatea activităților din viața mea au o tendință spre "science fiction", hehehe.
pentru textul : Templul din cer deO incercare , Aranca. fara suparare... mai vedem. multumesc
pentru textul : Sky Mirror deDa, un text destul de solid, cu tropi inspiraţi, care susţin ideea-motor; bogat, entuziast, echilibrat. Cititorul, cel puţin în cazul meu, nu-l poate abandona decât după ultimul cuvânt. Remarc şi eu finalul, de-o alegorie elegantă. Ca aspect negativ: "îl alerg prin toate venele" - versul ăsta e îmh-îmh, având în vedere arhicunoscutul vers al fostei Vame Vechi...
pentru textul : râsul ca o alergare deNuța, mulțumesc frumos! Nu avem, probabil, aceeași semnificație pentru noțiunea de "prețios", ceea ce nu e catastrofal:)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei degând bun!
Vă mulțumesc frumos pentru observații, aveți dreptate, textul trebuie prelucrat, am să revin mai târziu pentru a face modificările aferente.
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori deVlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deLucian, cred ca incepi poezia...cu sfarsitul. Primul vers, "Somnul meu pare un pește prins și scos pe uscat.", e succint si puternic...asa ca restul pare doar insailare pe o tema data. In consecinta, lectura mi-a lasat un gust nitel salciu si-o dezamagire...parca as fi ascultat un banc inceput cu poanta, iertata sa-mi fie comparatia. Ti-as sugera, daca-mi permiti, sa inchei textul cu inceputul. sa ne citim cu bine, Adriana
pentru textul : Poem prematur despaţiu literar! ai mersul greoi şi limba înţepată, dar un ochi vigilent, nu am ce zice, voi corecta acolo. în ceea ce priveşte tot negativismul cuvintelor tale, mi se pare că pe nicăieri nu am văzut să fi făcut altceva decât să încerci să demolezi, dar nu pe text, ci repetând aceleaşi idei din care nu scapă termeni precum: prost, banal, clişeu etc. , aşa încât mi-e greu să mă pronunţ. mi-ar plăcea să văd cum stăpâneşti tu tehnica literară.
ai şi tu vreun text pe aici? până la urmă, de ce ne aflăm pe Hermeneia? ca să încercăm să ne autodepăşim. şi cu ajutorul celorlalţi, dacă se poate. în schimb, dacă ne considerăm din start genii, chiar că nu mai încăpem niciunii pe aici!
numai bine, Niculae, şi te aştept cu opinii pertinente.
pentru textul : Musca demulţumesc pentru prezenţă.
Gorun Manolescu, textul de faţă este un exerciţiu, fireşte, bazat pe un studiu. Nu-i rău. Dar nici din cale afară de profund nu-l văd a fi. Eu vă citesc cu interes, constant, ştiţi bine. Nimic nu este întâmplător la dumneavoastră dar dacă vă paşte vreo întâmplare precum o zice textul de faţă? Vă întreb, dacă nu este poezie aici, vă aflaţi tot aici din cauza noastră?
În altă ordine de idei, exerciţiul este realizabil şi porneşte dintr-o raţiune. Raţiunea este relativă, nu?
s.b.
pentru textul : Eu sunt mersul meu către… den-am inteles acel "CI" din final de asemeni nu stiu daca notiunea de palimpsest acolo este necesara sau suficient exploatata ca metafora. valoarea unui cuvint se regaseste in durerea produsa de absenta lui
pentru textul : Palimpsest cu păsări deO.K. Să trecem acum la oile noastre. Privind la rece, intr-o atmosferă cu miros de tanka, viata derulează firul ,oglindindu-și mizeriile cotidiene in oglinda.Exact "nimic nou-vei spune". Cu toate acestea observăm simbolurile :- 'roata de aur"-semnifică transformarea și schimbarea spirituală. - tulpina și rădăcina lotusului, secționate, prezintă compartimente goale, simbolizând înțelepciunea faptului de a înțelege vidul. ( aflam toate aceste din: www.lumeafengshui.ro/articol.aspx?ctg=4&kArticol=131 ) -numarul de aur-dezvăluie că intreg universul este structurat, respectand fidel proporția perfectă . Concluzia ar fi ca toate au rostul lor. Numai versurile "întoarce din desișuri de vid de memorie viitorul."aduc un avertisment. mai vorbim multumesc.
pentru textul : Sky Mirror dePagini