Am fost intrebat de mai multe ori de ce nu las mai des semne, de ce nu ma implic acolo unde cred ca pot fi de ajutor. Tocmai din cauza unui astfel de raspuns. Din nou, oricit as incerca sa subliniez, se pare ca ori lumea asta e cu josul in sus ori sunt eu sucit. Paul Blaj, intentia mea nu a fost nicidecum sa demolez textul tau. La fel, este dreptul tau sa fii de acord sau nu cu mine. Dar sa-mi spui ca nu iei in considerare demersul meu este tocmai genul de impolitete care ma convinge, inca o data, de inutilitatea unei interventii, cred eu, destul de aplicate. Cred ca, in momentul postarii, ar trebui sa ne intrebam fiecare ce vrem: un feedback onest sau ca cineva sa rezoneze pur si simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanta.Ceea ce scriu eu pentru mine nu are decit valoare de jurnal, deci daca as primi vreodata vreun feedback aplicat as putea sau nu sa fiu de acord. Dar niciodata nu-l voi desconsidera.
Nu-mi pare rau pentru timpul-pe care tocmai mi-ai demonstrat ca l-am pierdut in incercarea de a-ti oferi un feedback onest pe care tu l-ai interpretat ca pe o incercare de a demola un text. Imi pare rau, in schimb, de increderea investita.
Promit ca este ultimul semn pe care l-am lasat sub textele tale. Nu ca ar conta, dar eu nu am fost niciodata poet si nu am cerut nimanui sa scrie cu instrumentele mele. Consider ca sunt destul de matur incit sa pot citi detasat un text, satul de instrumentele mele. Sfat: atita timp cit nu vei face fata unui feed negativ nu vei sti niciodata valoarea reala a unui text. Poti da vina pe subiectivismul cititorului dar, sincer sa fiu, in momentul in care il vei desconsidera acest lucru se va intoarce impotriva ta. Acestea fiind spuse, ma retrag dezamagit dar multumit. Stiu ca o sa fiu inteles gresit din nou, dar ceea ce trebuia demonstrat am demonstrat: vanitas vanitatum... Sau cum spunea Al Pacino: "Vanity... my favourit sin..."
Mă tem că nu funcționează. Am încercat să introduc date de două ori și nu apar. N-am trimis mail pentru că mă gândesc că s-au lovit și alții de aceeași problemă.
"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
e fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
nu îmi permit să formulez verdicte despre cantitatea de acreală a poeziilor tale. Venită de la tine remarca cu dulceaţa este un compliment pentru care trebuie sa-ti multumesc!
well... astea sînt notele. Le puteți vedea în clar și în listele de note ale fiecărui judecător. Sper că nu exagerez dacă spun că acest concurs a fost un test și pentru participanți dar și pentru juriu.
cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
Ionuț Caragea, Aveți dreptate, am ieșit oarecum din matca mea obișnuită și am încercat, și eu, o incursiune în universul propriului corp. Dacă am reușit sau nu, îi las să se pronunțe, dacă vor dori, și pe alți membrii ai site-ului. V-aș ruga însă să observați că acest poem nu e doar o călătorie printre viscere. Versuri ca: "se aud furnicile raiului cum cară alice de aur și frunze"; "se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul"; "se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munții" etc sunt imagini exterioare propriului trup. În privința repetiției ("se aude") poate că veți dreptate, poate că nu. Am citit multe poeme ale unor lirici consacrați pentru care construcția repetitivă reprezintă o soluție fertilă. De gustibus... Mircea Florin Șandru
Ajutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
M-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
Nu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)
da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
emiemi, crede-mă că știu ce sunt alea euritmii. am si eu dicționarul la îndemână, nu trebuia să te obosești să ma convingi tu despre ele. eu le folosesc unde vreau și cum vreau, nu cred că trebuie să-ți cer ție voie unde să le pun! "scrii prost" e o inpolitețe, politically correct se spune "scrii slab". aș putea să cer consiliului Hermeneia să determine dacă n-ai comis o încălcare a regulamentului. "prost" e calificarea care o dai unei persoane, deci considera-te avertizat. uităte la primul tău comentariu și vezi cine are dreptate. dacă scrii ceva, dacă vrei să-mi transmiți ceva fă-o cel puțin fără greșeli gramaticale.
as fi vrut ca partea a doua sa nu fie atat de lungita, explicativa, pentru a ajunge la un final care mi-a placut, mai precis ultimele trei versuri. si titlul. ( sorry, i love smiley)
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
aprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.
în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".
mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.
Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic
Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
poeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu
Aproape ca nu-mi vine sa cred ca poemul acesta este nou (nu este asa-i, spune-mi!) dar este poezie din cea pe care noi batranii o numim de "inima, suflet si literatura". Razboiul din noi a nascut mai mereu cuvinte potrivite, iata. Placut da capo al fine "zile lasate grele" o surpriza cat se poate de placuta, Andu
Profetul, ...Prin "protocolar" am vrut să sugerez, prin antiteza "ritualului" regiei vs scopul ei (el puțin cel oficial) caracterul fromal care transcende orice situație, si, mai ales, omenii. Interesu' poartă fesu, spus pe șleau, dar, într-o țară unde până și ninsoarea, in ultimii ani, cade protocolar, poate că ce am dorit eu să subliniez reprezintă deja un truism. Poate ca într-adevăr am exagerat cu "protocolarul", astfel că în loc să-l sugerez, l-am indicat pur și simplu, de unde și observația d-voastră.Neulțumiri mai am și eu, vis-a-vis de text. Ce mi s-a mai reproșat a fost inconstanța limbajului grăsunului. I-am pus între fălci fraza cheie a textului, puțin prea subtilă pentru personajul său de până atunci, dar na... Și orbul mai nimerește Brăila :). Legat de cealaltă observațe - cu indicațiile regizorale - da' acolo chiar este o problmemă. Puteam să le scurtez, deși m-am folosit de ele ca un paravan, în virtutea aeleași idei - prtocolul. Dar, da, prea mult. Mulțumesc pentru citire! O zi bună!
Poezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
îmi place! e un poem pe care îl așteptam de la tine. nu se dezvălui decât numai cât trebuie. o meditație subtilă, cu un parfum discret, înțelept. iar finalul este excepțional! frumos poem, Silviu!
ce ştiinţă să cuprindă
această dragoste nevenită pe lume
decât pentru un ceas
pentru un ochi închis în aşteptare
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am fost intrebat de mai multe ori de ce nu las mai des semne, de ce nu ma implic acolo unde cred ca pot fi de ajutor. Tocmai din cauza unui astfel de raspuns. Din nou, oricit as incerca sa subliniez, se pare ca ori lumea asta e cu josul in sus ori sunt eu sucit. Paul Blaj, intentia mea nu a fost nicidecum sa demolez textul tau. La fel, este dreptul tau sa fii de acord sau nu cu mine. Dar sa-mi spui ca nu iei in considerare demersul meu este tocmai genul de impolitete care ma convinge, inca o data, de inutilitatea unei interventii, cred eu, destul de aplicate. Cred ca, in momentul postarii, ar trebui sa ne intrebam fiecare ce vrem: un feedback onest sau ca cineva sa rezoneze pur si simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanta.Ceea ce scriu eu pentru mine nu are decit valoare de jurnal, deci daca as primi vreodata vreun feedback aplicat as putea sau nu sa fiu de acord. Dar niciodata nu-l voi desconsidera.
pentru textul : patul în formă de gondolă deNu-mi pare rau pentru timpul-pe care tocmai mi-ai demonstrat ca l-am pierdut in incercarea de a-ti oferi un feedback onest pe care tu l-ai interpretat ca pe o incercare de a demola un text. Imi pare rau, in schimb, de increderea investita.
Promit ca este ultimul semn pe care l-am lasat sub textele tale. Nu ca ar conta, dar eu nu am fost niciodata poet si nu am cerut nimanui sa scrie cu instrumentele mele. Consider ca sunt destul de matur incit sa pot citi detasat un text, satul de instrumentele mele. Sfat: atita timp cit nu vei face fata unui feed negativ nu vei sti niciodata valoarea reala a unui text. Poti da vina pe subiectivismul cititorului dar, sincer sa fiu, in momentul in care il vei desconsidera acest lucru se va intoarce impotriva ta. Acestea fiind spuse, ma retrag dezamagit dar multumit. Stiu ca o sa fiu inteles gresit din nou, dar ceea ce trebuia demonstrat am demonstrat: vanitas vanitatum... Sau cum spunea Al Pacino: "Vanity... my favourit sin..."
Mă tem că nu funcționează. Am încercat să introduc date de două ori și nu apar. N-am trimis mail pentru că mă gândesc că s-au lovit și alții de aceeași problemă.
pentru textul : autoeditare profil personal de"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
pentru textul : this is a film dee fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
pentru textul : Un stomac de balaur deVreau să ştiu care este motivul pentru care a fost radiat din pagina mea textul Poemul-blestem.
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deai rămas acolo și nu-i nici o mirare că nu mai vrei să pleci spre locul în ești acum... Poem cuminte. zile faine, copile, zile faine:)
pentru textul : mov denu îmi permit să formulez verdicte despre cantitatea de acreală a poeziilor tale. Venită de la tine remarca cu dulceaţa este un compliment pentru care trebuie sa-ti multumesc!
pentru textul : pasodoble dewell... astea sînt notele. Le puteți vedea în clar și în listele de note ale fiecărui judecător. Sper că nu exagerez dacă spun că acest concurs a fost un test și pentru participanți dar și pentru juriu.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” decuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.
pentru textul : story of a city deIonuț Caragea, Aveți dreptate, am ieșit oarecum din matca mea obișnuită și am încercat, și eu, o incursiune în universul propriului corp. Dacă am reușit sau nu, îi las să se pronunțe, dacă vor dori, și pe alți membrii ai site-ului. V-aș ruga însă să observați că acest poem nu e doar o călătorie printre viscere. Versuri ca: "se aud furnicile raiului cum cară alice de aur și frunze"; "se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul"; "se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munții" etc sunt imagini exterioare propriului trup. În privința repetiției ("se aude") poate că veți dreptate, poate că nu. Am citit multe poeme ale unor lirici consacrați pentru care construcția repetitivă reprezintă o soluție fertilă. De gustibus... Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deMerci de trecere. Am sa ma mai gindesc. Probabil ca nu e rea ideea.
pentru textul : simptomul cuvintelor deAjutându-ne de o deviaţie a dictonului "până la Dumnezeu te halesc sfinţii", putem spune că este probabil ca aceste trei versuri de mai sus să aibă o legătură, pe undeva, pe la un capăt de infinit obosit de cât a fost alergat... Dar, pentru a o penetra (legătura), probabil că se cere un demers hermeneutic-fenomenologic, cu adânci implicaţii mitice, toate reduse sub aspect anvangardist. Şi, no, n-am pregătirea necesară, deci semnez cu un respectuos semn de întrebare: ?
pi punct es: Cine e "Translate"? Nenea Gugăl?
pentru textul : Miraj deM-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
pentru textul : Viața pe linie neagră deNu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)
da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deemiemi, crede-mă că știu ce sunt alea euritmii. am si eu dicționarul la îndemână, nu trebuia să te obosești să ma convingi tu despre ele. eu le folosesc unde vreau și cum vreau, nu cred că trebuie să-ți cer ție voie unde să le pun! "scrii prost" e o inpolitețe, politically correct se spune "scrii slab". aș putea să cer consiliului Hermeneia să determine dacă n-ai comis o încălcare a regulamentului. "prost" e calificarea care o dai unei persoane, deci considera-te avertizat. uităte la primul tău comentariu și vezi cine are dreptate. dacă scrii ceva, dacă vrei să-mi transmiți ceva fă-o cel puțin fără greșeli gramaticale.
pentru textul : prag între ani de...trăiești periculos!Unde pereții au urechi...:) ai grijă de tine:)
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deas fi vrut ca partea a doua sa nu fie atat de lungita, explicativa, pentru a ajunge la un final care mi-a placut, mai precis ultimele trei versuri. si titlul. ( sorry, i love smiley)
pentru textul : dead_man_walking deImi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
pentru textul : joy to the sword de"au pornit". îmi cer scuze de revenire.
pentru textul : am trecut strada deîn cîteva minute voi posta rezultatele.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deorice asemanare cu personaje si fapte reale e intentionat adevarata
pentru textul : pe sub flori mă legănai deDa, chiar un text bun, in afara de: "sfartecau", "inlantuiam", "clepsidra". Bun revenit, Andu! :)
pentru textul : Infinit deaprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.
în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".
mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.
Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic
Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
pentru textul : Ne va ucide depoeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu
Eu am terminat cartea lui Thierry Magnin...si abia abia astept eseul dvs. :) Din ce ati punctat ieri, se anunta extrem de interesant.
pentru textul : Gânduri deopinie=doxa.Scuze ca nu am scris tot ce era de scris la momentul potrivit.
pentru textul : ultimele modificări pe site deAproape ca nu-mi vine sa cred ca poemul acesta este nou (nu este asa-i, spune-mi!) dar este poezie din cea pe care noi batranii o numim de "inima, suflet si literatura". Razboiul din noi a nascut mai mereu cuvinte potrivite, iata. Placut da capo al fine "zile lasate grele" o surpriza cat se poate de placuta, Andu
pentru textul : tskhinvali deacest text e ok. te voi citi cu atentie de acum...
pentru textul : piatră de râu deProfetul, ...Prin "protocolar" am vrut să sugerez, prin antiteza "ritualului" regiei vs scopul ei (el puțin cel oficial) caracterul fromal care transcende orice situație, si, mai ales, omenii. Interesu' poartă fesu, spus pe șleau, dar, într-o țară unde până și ninsoarea, in ultimii ani, cade protocolar, poate că ce am dorit eu să subliniez reprezintă deja un truism. Poate ca într-adevăr am exagerat cu "protocolarul", astfel că în loc să-l sugerez, l-am indicat pur și simplu, de unde și observația d-voastră.Neulțumiri mai am și eu, vis-a-vis de text. Ce mi s-a mai reproșat a fost inconstanța limbajului grăsunului. I-am pus între fălci fraza cheie a textului, puțin prea subtilă pentru personajul său de până atunci, dar na... Și orbul mai nimerește Brăila :). Legat de cealaltă observațe - cu indicațiile regizorale - da' acolo chiar este o problmemă. Puteam să le scurtez, deși m-am folosit de ele ca un paravan, în virtutea aeleași idei - prtocolul. Dar, da, prea mult. Mulțumesc pentru citire! O zi bună!
pentru textul : Protocolar dePoezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
pentru textul : Michel deîmi place! e un poem pe care îl așteptam de la tine. nu se dezvălui decât numai cât trebuie. o meditație subtilă, cu un parfum discret, înțelept. iar finalul este excepțional! frumos poem, Silviu!
ce ştiinţă să cuprindă
pentru textul : poem d2 deaceastă dragoste nevenită pe lume
decât pentru un ceas
pentru un ochi închis în aşteptare
Pagini