Bianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.

pièce touchée I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână

Eu niciodată nu m-am împăcat cu țigara ca motiv literar. Hai, poate merge în proză, Preda a dovedit-o. Așa că m-am oprit la versul trei, scuze pentru asta. Aveți cumva salon și pentru nefumători?

ok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.

Echilibrată/ precisă nota satirică. Poate că topica ar putea fi îmbunătăţită. În general, nu doar în acest text.

Aritmosa - Dacă tu crezi că e o idioțenie, spune-mi și o să scot textul. Pentru tine. Alma - E apăsată lumea de întunericul unora... doamna profesoară.

ovidiu, observ citesc printre randuri pasiunea, aproape obsesia fata de filosofie si religie. de aceea, iti recomand, inainte de a scrie un eseu, sa cauti orice manual de filosofie, si, de regula la sfarsitul acestuia, vei gasi exact ce iti tb: un model de eseu filosofic. daca vrei, iti pot trimite niste modele mai elaborate decat cele din manuale sau chiar niste eseuri scrise dupa astfel de modele.

din limba elfilor in engleza: "I wish that she sails to Valinor". happy valentine's day, tuturor! ...

doar de o recomandare, dacă vrei să te reprezite textul ca poezie e ok.

oh nu draga mea, eu ma refeream la cu totul altceva...citeste cu atentie si vei vedea ca am spus totul cu draga inima. te apreciez, pt ca esti ..om

Poemul are tot ce îi trebuie, mirare și ironie, ideea și mesajul sunt clare, exprimarea simplă, fără echivoc, finalul întors din condei m-a făcut să zâmbesc. E greu să mai scrii ceva nou despre simboluri abuzate în poezie precum clepsidra. Cred că merită peniță, de aur.

ma bucur ca avem ceva in comun, lucian. oricat m-as stradui, ca in anii 60 nu pot fi...:) iata ca ieri ai trecut pe lecturi hard. strange...

ai rabdare, sunt in teste la imagine, nu e gata. am nevoie de 10 minute

da. iată un text despre care nici nu știu bine dacă este poezie. sau poate este o poezie din acelea noi, din genul acela care abia acum încep pentru secolul ăsta douăzeci și unu. dacă e așa atunci e bună. deși încă mai poartă urmele liricii din secolul celălalt, dar poate că oamenii vor tînji și în secolul de plasmă, electroni și nanoboți. poate. eu însă am rămas fascinat de imaginea aproape „dureriană” a „cănii de pe raftul de sus”. o peniță. de aur.