da, saphire, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste folosirea unui cuvant cu sensuri diferite intr/o singura strofa. ca dovada, voi reveni asupra textului. si acel inca este zadarnic. voiesc insa sa iti spun ca nu intentionez, nu am cautat si nici nu am urmariti niciodata si in nici un fel sa scriu in versuri. daca am ales forma de strofa in patru versuri si, uneori, a mai iesit si o rima sau am dat impresia ca intentionez a o concepe, nu asta am urmarit. am scris cum am simtit. de aceea, te cred, pe buna dreptate, cand spui ca poemele mele sunt neslefuite. asa este. pe acest site le pun calde, daca pot spune astfel. parerile voastre ma ajuta sa le slefuiesc, sa elimin balastrul lor, sa opresc ce este de valoare, daca este ceva valoros. iti multumesc pentru ajutorul ce continuu mi/l dai si te astept la fel de obiectiva si la urmatoarele texte.
Virgil, se spune despre o limbă vorbită că are o ortografie fonetică (sau mai precis fonemică) atunci cînd relația dintre forma scrisă și forma pronunțată este regulată, în sensul că dacă se cunoaște un set de reguli orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect. Româna este într-o bună măsură o astfel de limbă. Ştii tu vremurile Şcolii Ardelene, ale Daciei Literare (Kogălniceanu) şi Titu Maioresciene... cam pe calea asta merg eu. Când vreau, desigur:)!
Un text mult mai ok faţă de ce am citit, până acum, la tine. Nu intru în detalii, aş mai spune doar să nu (mai) abuzezi de construcţii genitivale şi de concepte retorice.
sunt nevoit sa te atentionez, conform regulamentului, fa referire la texte si la autor in cadrul textului, asa cum am facut-o si eu. eu nu te-am facut nesimtita si nu am facut referire la viata ta privata. comentariul este facut din prisma textutului si al felului in care este scris. EU am zis ca textul e o lalaiala, nu ca tu esti o lalaita. pricepusi? mi-am pierdut din timpul meu pretios ca sa iti arat lucrul asta. nu ma lua cu omenia, ca nu evidentiez texte din mila. ma poti ura, iti pot parea antipatic, dar asta o tii pentru tine . Incearca sa discerni cuvintele dincolo de antipatii si orgolii, sa intelegi ca este mai bine ca un poet sa-ti treaca textul printr-un filtru dur, inainte sa publici textul in noul volum aflat in pregatire si sa pice pe mana unui critic la fel de exigent ca si mine. si apropo, putin ma intereseaza de cum ma descria cineva. pentru mine Google spune totul, acolo m-am nascut. si eu stiu cu adevarat ce si cine sunt, imi cunosc valoarea ca om si poet. iar eu nu am strigat niciodata ca dumitale pe siteurile literare ca vreau p..rietenii stiu de ce stimata marchiza
Verde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
eu tot mă întreb cine este Theia. pentru că trebuie să fie foarte norocoasă să primească astfel de scrisori. unii dintre noi ne străduim să scriem 6 versuri. luminița suse e gata să pună 6 poezii (chiar interesant, de ce 6 și nu 7) într-un text. remarcabil.
„bărbatul ce poate exploda în muguri
nu există
a murit odată cu poetul
încoronat rege al lichenilor de tundră”
Domnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.
I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.
Părerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
Urmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
Caline, asa e, ai dreptate distrugerea are si ea uneori rolul ei, nu stiu daca mai e poezie, e un act cred, cam ca in cubul lui Nichita, remember? "ce cub perfect ar fi fost daca nu ar fi avut un colt spart" :-)
Multumesc de lectura si de semn,
Andu
Cami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
Ela, sper că fiecare să fi înțeles ce era de înțeles din tot ce a fost scris aici. Eu, personal, am înțeles. Este o experiență. Astfel de clasamente nu s-au mai făcut pe alte site-uri literare, doar ceva asemănător în cadrul concursurilor (deci, anunțate). Criteriile sunt inspirate din citirea textelor, iar intenția mea nu a fost de ironie, ci, așa cum a spus Virgil, e o proiecție a feminității. Așa am ales eu să mă exprim, așa am știut. Nu am vrut să jignesc pe nimeni și speram ca toți cei Aleși să se bucure, așa cum m-am bucurat și eu, sincer, atunci când am făcut alegerile, iar cei nealeși să nu se supere. Dacă observi atent, cei al căror nume a fost ales, au un avantaj net față de ceilalți: au link direct la pagina lor. Sper ca Hermeneia să îți fie locul unde să poți reveni oricând dorești tu.
sint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
Nu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
Cred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
nu trebuie decât să ne amintim cum scriam noi (eu, dacă deranjează) Cristina cam pe la 20 de ani... de aceea eu cred că merită să încurajăm... așa cum o faci și tu. mulțumesc de încredere și scuze de offtopic mădă!
Cum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, saphire, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste folosirea unui cuvant cu sensuri diferite intr/o singura strofa. ca dovada, voi reveni asupra textului. si acel inca este zadarnic. voiesc insa sa iti spun ca nu intentionez, nu am cautat si nici nu am urmariti niciodata si in nici un fel sa scriu in versuri. daca am ales forma de strofa in patru versuri si, uneori, a mai iesit si o rima sau am dat impresia ca intentionez a o concepe, nu asta am urmarit. am scris cum am simtit. de aceea, te cred, pe buna dreptate, cand spui ca poemele mele sunt neslefuite. asa este. pe acest site le pun calde, daca pot spune astfel. parerile voastre ma ajuta sa le slefuiesc, sa elimin balastrul lor, sa opresc ce este de valoare, daca este ceva valoros. iti multumesc pentru ajutorul ce continuu mi/l dai si te astept la fel de obiectiva si la urmatoarele texte.
pentru textul : Concepție deVirgil, se spune despre o limbă vorbită că are o ortografie fonetică (sau mai precis fonemică) atunci cînd relația dintre forma scrisă și forma pronunțată este regulată, în sensul că dacă se cunoaște un set de reguli orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect. Româna este într-o bună măsură o astfel de limbă. Ştii tu vremurile Şcolii Ardelene, ale Daciei Literare (Kogălniceanu) şi Titu Maioresciene... cam pe calea asta merg eu. Când vreau, desigur:)!
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară detotul!
jos e rece, sus e cald. se datorează acelei dărnicii?!
ai câteva repetări, probabil că insistenţa asta vrea să accentueze ceea ce înseamnă a fi situat pe un plan ori pe celălalt.
pentru textul : deasupra lumea deam înţeles: lumea e sus!
Un text mult mai ok faţă de ce am citit, până acum, la tine. Nu intru în detalii, aş mai spune doar să nu (mai) abuzezi de construcţii genitivale şi de concepte retorice.
pentru textul : la masa cu poeţi desunt nevoit sa te atentionez, conform regulamentului, fa referire la texte si la autor in cadrul textului, asa cum am facut-o si eu. eu nu te-am facut nesimtita si nu am facut referire la viata ta privata. comentariul este facut din prisma textutului si al felului in care este scris. EU am zis ca textul e o lalaiala, nu ca tu esti o lalaita. pricepusi? mi-am pierdut din timpul meu pretios ca sa iti arat lucrul asta. nu ma lua cu omenia, ca nu evidentiez texte din mila. ma poti ura, iti pot parea antipatic, dar asta o tii pentru tine . Incearca sa discerni cuvintele dincolo de antipatii si orgolii, sa intelegi ca este mai bine ca un poet sa-ti treaca textul printr-un filtru dur, inainte sa publici textul in noul volum aflat in pregatire si sa pice pe mana unui critic la fel de exigent ca si mine. si apropo, putin ma intereseaza de cum ma descria cineva. pentru mine Google spune totul, acolo m-am nascut. si eu stiu cu adevarat ce si cine sunt, imi cunosc valoarea ca om si poet. iar eu nu am strigat niciodata ca dumitale pe siteurile literare ca vreau p..rietenii stiu de ce stimata marchiza
pentru textul : Poemul pentru Chichere deEu nu stiu dacă Marius mai vrea să-mi ştie parerea ...
pentru textul : Cam aşa dehey dorin, long time no see... stelaru era din turnu-magurele, ca si mine. pe acolo, asa ne ziceam: turneanule, turneanco...
pentru textul : barba iubitului meu dePaul, mulțumesc pentru osîrdie, da, știu ce nu mere, adică acum chiar m-am convins. Textele mele sunt imperfecte, dar promit că
pentru textul : stai puțin! dee un poem vizual si atit si da, eu l-am facut
pentru textul : preemptive love deîmi cer scuze, vorba veche, "graba strică treaba". voi remedia.
pentru textul : NolamnotHamlet dedin motive menționate în alte comentarii ale mele. ai ales să le ignori. textul nu poate apare așa pe site.
pentru textul : Umbre căzute din lună deVerde crud poemul tau, Vladimir :).Mi-au placut mult versurile in care apare betivul tau si libertatea la care m-au dus cu gandul. Libertatea-copil si libertatea-betie, cele care sunt de fapt singurele adevarate.Foarte reusita imaginea pe care ai creat-o in : "așezat turcește în fața unei cârciumi".
pentru textul : mijlocul cerului deeu tot mă întreb cine este Theia. pentru că trebuie să fie foarte norocoasă să primească astfel de scrisori. unii dintre noi ne străduim să scriem 6 versuri. luminița suse e gata să pună 6 poezii (chiar interesant, de ce 6 și nu 7) într-un text. remarcabil.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de„bărbatul ce poate exploda în muguri
nu există
a murit odată cu poetul
încoronat rege al lichenilor de tundră”
Domnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.
I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePărerea mea despre evidențierea unor cuvinte cu majuscule pentru a sugera un anume ton, mai apăsat, este că nu e prea eficientă. Se poate interpreta ca o subestimare a cititorului, a comprehensiuni verbale a acestuia. E doar o părere. Autorul decide.
pentru textul : Verde de Dumnezeu de(mai este câte ceva de corectat: " mi-ar place/ mi-ar plăcea; în ultimul enunț virgulă înainte de dar"... și ar mai fi)
Urmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
pentru textul : Ca ieri deCaline, asa e, ai dreptate distrugerea are si ea uneori rolul ei, nu stiu daca mai e poezie, e un act cred, cam ca in cubul lui Nichita, remember? "ce cub perfect ar fi fost daca nu ar fi avut un colt spart" :-)
pentru textul : râul de oxigen deMultumesc de lectura si de semn,
Andu
Cami, era suficient dacă ai fi rugat să ți se lase comentarii legate de text. Comentariul tău conține mult mai mult decât atât, din păcate. Și, indiferent pe cine ai ruga tu să nu mai îți mai lase semne, te rog să iei în considerare că, pe hermeneia, dacă ai postat un text, absolut oricine este liber să lase semn, aceasta neînsemnând nicidecum ce ai insinuat tu. Nu interesează aici simpatiile și antipatiile. Singurele cerințe sunt ca, într-adevăr, comentariile să se refere la text și să nu conțină atacuri la persoană. În măsura în care ne dorim ca hermeneia să fie un site serios, în aceeași măsură ne dorim ca el să nu se transforme într-un spațiu arid, lipsit de personalitate. Nu spune nimeni că sunt interzise comentariile în care se reflectă și impresia făcută de text asupra comentatorului, propriile păreri asupra temei expuse etc, dar acestea trebuie într-adevăr limitate sau circumscrise unui comentariu în care se dezbate textul în sine.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deda, am omis in doua locuri. obicei prost sa postez fara editare.
pentru textul : povestea cîntecului mării deEla, sper că fiecare să fi înțeles ce era de înțeles din tot ce a fost scris aici. Eu, personal, am înțeles. Este o experiență. Astfel de clasamente nu s-au mai făcut pe alte site-uri literare, doar ceva asemănător în cadrul concursurilor (deci, anunțate). Criteriile sunt inspirate din citirea textelor, iar intenția mea nu a fost de ironie, ci, așa cum a spus Virgil, e o proiecție a feminității. Așa am ales eu să mă exprim, așa am știut. Nu am vrut să jignesc pe nimeni și speram ca toți cei Aleși să se bucure, așa cum m-am bucurat și eu, sincer, atunci când am făcut alegerile, iar cei nealeși să nu se supere. Dacă observi atent, cei al căror nume a fost ales, au un avantaj net față de ceilalți: au link direct la pagina lor. Sper ca Hermeneia să îți fie locul unde să poți reveni oricând dorești tu.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de:) Viața și frumusețea sînt nemuritoare! Atentă și sensibilă. Îți mulțumesc, Tincuța.
pentru textul : Instantanee desint si alte primaveri din care ea isi decupeaza doar culoarea parului, inima mai putin; pentru ca nu poti pune nici o culoare acolo unde nu e nimic, unde nu exista decit pseudoaritmii. dincolo de sevaletul simturilor se desprinde semnul cocorilor in V, dintr-un arhipeleag necunoscut al fagaduintei: "și nu mai știu dacă ești tu sau dacă e somnul așternut peste mine ca un regret pe care nu ți-l poți ascunde ne logodim cu disperare forțăm mîna lui dumnezeu pentru încă un vis"
pentru textul : antiplatonice VII demie imi pica bine. asta nu inseamna decat ca pentru mine, un individ, e satisfacator. stiu ca esti minutios. si apeciez.
pentru textul : canal indisponibil deNu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni deCred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
pentru textul : pentru prima dată denu trebuie decât să ne amintim cum scriam noi (eu, dacă deranjează) Cristina cam pe la 20 de ani... de aceea eu cred că merită să încurajăm... așa cum o faci și tu. mulțumesc de încredere și scuze de offtopic mădă!
pentru textul : Between the bars deLa maniera aceasta??
pentru textul : Şah anatomic deCum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
pentru textul : nevermore deasta era si ideea, Gebeleizis. tu ai pus punctul pe i. multumesc de trecere. te mai astept.
pentru textul : Spartan despre patria mea deEu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna dePagini