Sunt câteva fragmente din mine care se doresc a fi spuse. Le-am ascultat, le-am dat libertate, cu greu. Mulțumesc că le-ai ales pe cele definitorii din poezie.
ultimii mei dolari i-am dat ţigăncii care vindea linguri in piaţa Victoria. eram în Timişoara în luna Iulie, 2009 şi n-am putut scăpa de o ţigancă (frumoasă ţigăncuşa) care vindea linguri de lemn prin faţa Operei. a trebuit să cumpăr 5 linguri şi aşa a ajuns ţiganca în poezie. restul poeziei este o însăilare de amintiri din vacanţele mele la New York şi in Brazilia.
pe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
Înainte să citesc poezia in extenso („citeşte mai departe”) mă pregăteam să spun că ar fi trebuit să te opreşti la „în canopele cu mir”. Apoi am văzut că te-ai oprit exact unde trebuie.
Cred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
Andu, așa’i , putea fi continuată însă nu m’am decis încă dacă e mai importantă esența. Eu cred că am scris ceea ce aveam de scris, iar faptul că nu a fost suficient este după părerea mea bine, pentru că te lasă cu gândul la ce ar fi putut fi.. Dl. Virgil, nu doresc să înșel așteptările așa că the best thing to do este să nu le aveți din parte-mi. Mai bine să vă surprind, nu? Multumesc pentru bunăvoință ambilor
... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
cum vrei tu. dar nu vad decit ca ai refuzat sa imi raspunzi. m-ai trimis la pescuit prin apele unor comentarii despre care tun insati spui pe undeva ca sint raspunsuri date cind la un lucru cind la altul. eu te-am intrebat un lucru simplu si clar si tu m-ai trimis la pescuit. daca asa crezi ca e normal, nu pot decit sa ramin cu privirea in gol ai mentionat insa ceva interesant aici, interesant pentru mine ca proprietar al siteului. ai spus "de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta" Ca sa nu ramina nici un fel de dubiu si pentru ca eu sa pot sa iau masurile pe care trebuie sa le iau si pe care le-am luat intotdeauna in conformitate cu regulamentul, te rog sa-mi indeplinesti o ultima dorinta: sa imi dai exemplele concrete ale acestor jigniri si oamenii care le-au proferat. sper ca nu mai e nevoie sa spun ca a spune asta fara sa o sustii cu toate dovezile necesare, inseamna altceva. dar eu cred ca imi vei raspunde.
Multam si incantat de cunostinta, in acelasi timp!:) da, am incercat sa folosesc pictura si mi-a iesit nitel. desi, e clar, trebuie sa ascut penita mai des:) multam inca o data pentru citire si comentariu, cele bune, spor la scris!
Vladimir Negru, nu stiu ce iti asumi tu cind ai spus ce mi-ai spus pe ym, fara nici un fel de bun simt, fara 7 ani de acasa, doar ca ti s-a nazarit...asta sa faci la tine acasa, nu cu mine. Eu nu am fost clona mea si nici LS. Ea a postat dupa ce si-a retras poeziile ei. Nu am incalcat nici un fel de regulament. Si nici altcineva. Nu mi-am asumat poeziile ei, si nici invers. Cit despre exemplul grozav de genul: "imi fac vila in cartierul X", iti comunic ca tipul de anunturi sint standard pentru obtinerea avizului de mediu in vederea eliberarii autorizatiei de construire de catre organele abilitate. mai citeste.
Sebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Aș fi extrem de curios în ce limbă e primul text. Nu am întâlniti niciodată un text în asemenea limbă (dacă există vreouna, poate că de fapt e doar o cacofonie aleatoare de silabe). Partea în engleză e traducerea primei părți sau nu? La textele mele multilingve, am precizat întodeuna care sunt limbile folosite. Mulțumesc anticipat pentru lămurire.
Comentariul de faţă se bazează pe lectura mai multor texte postate în ultimul timp. Nu-mi amintesc să mai fi citit poezii ale Danielei.
Dacă aş îndrăgi paradoxul, aş zice că e vorba de o poezie (în general vorbind) plină de calităţi, dar care calităţi, manifestându-se excesiv, devin, cel puţin în unele momente, contrariul lor.
Să rămân la această observaţie şi să mă explic.
Este vorba, mai întâi, de o foarte bună frazare şi de o ritmică sugestivă, muzicală (chiar dacă e vorba de vers liber).
Apoi avem un discurs oarecum aluvionar, abundent, ceea ce dă frazării impresia unui anume retorism.
Abundenţa lexicală şi imagistică instaurează starea lirică, face sensibilitatea să debordeze şi chiar ne captează. Dar pare a aduce şi redundanţa.
Textul (limitându-mă la cel de faţă) rătăceşte uşor, se umple de cam multe consideraţii, dar poeta are ştiinţa sau instinctul sau talentul (depinde şi de vârstă, de experienţă, n-am informaţii, înteleg că a publicat o plachetă) finalurilor salvatoare, care se şi răsfrâng asupra întregului şi parcă îndeamnă la o a doua lectură (pe care eu am facut-o).
Cel mai bun text dintre ultimele postate mi se pare "Urban shot". Şi nu pentru că este, cum am văzut (aici sau pe un alt site?) comentându-se, o imagine, o fotografie a condiţiei muncitorului în socialism (pentru că nici nu este, poate fi, mai curând, o referire la postsocialism, la momentul acela când fabricile se închid şi avariile încetează, dar nu despre asta e vorba...).
Dar despre ce e vorba?
E vorba, în toate poemele (în care, totuşi, abundenţa lexicală obnubilează uşor ideile) despre chinul de-a exista, despre mizeria (dar nu şi despre măreţia) vieţii, dar şi a morţii...Aceasta fiind tema unică, ea poate duce la conturarea unei puternice obsesii, dar şi la senzaţia de repetitiv...Pentru moment, autoarea noastră se situeaza pe undeva pe la mijloc...
În "Urban shot" secvenţele sunt mai scurte, şi de aceea mai percutante. Mai există şi o bună relaţie (vizibilă şi în celelalte poeme, dar nu aşa de relevantă) alternare a poetizării şi prozaizării...
Ce să zic (sperând să nu greşesc)? Aş vedea necesară mai întâi o periere a poemelor. Iar apoi un efort de decantare...
Dar, dincolo de toate aceste observaţii, e vorba de poezie aici!.
pai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
Calin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
Citit cu placere.:)
Corina
De înlocuit, nu l-aş înlocui, dar mă gândesc să-i dau totuşi, aşa cum am dorit iniţial, un caracter profund, sau ceva mai liric. Ceva de genul "de-atâta vânăt, s-au rătăcit vocalele sub piele", susţinând astfel, în acel sector, ideea centrală (vânăt/umezeală/sticlă/drum --> parcă aş locui într-o călimara uitată într-un tren), Mă gândesc.
Poezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
In altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunt câteva fragmente din mine care se doresc a fi spuse. Le-am ascultat, le-am dat libertate, cu greu. Mulțumesc că le-ai ales pe cele definitorii din poezie.
pentru textul : domino demulţumesc, marynna.
ultimii mei dolari i-am dat ţigăncii care vindea linguri in piaţa Victoria. eram în Timişoara în luna Iulie, 2009 şi n-am putut scăpa de o ţigancă (frumoasă ţigăncuşa) care vindea linguri de lemn prin faţa Operei. a trebuit să cumpăr 5 linguri şi aşa a ajuns ţiganca în poezie. restul poeziei este o însăilare de amintiri din vacanţele mele la New York şi in Brazilia.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste depe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic deÎnainte să citesc poezia in extenso („citeşte mai departe”) mă pregăteam să spun că ar fi trebuit să te opreşti la „în canopele cu mir”. Apoi am văzut că te-ai oprit exact unde trebuie.
pentru textul : un cavaler pentru milady deCred că un rol mai mult decât important îl are motivul pentru care scriu. Și când acesta se dovedește a fi unul eronat... Sunt brand new în lumea asta, mulțumesc de îndrumări, Adriana.:)
pentru textul : Mercenar prin timp deda, e trist, la modul simplu. merci de oprire si semn
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deAndu, așa’i , putea fi continuată însă nu m’am decis încă dacă e mai importantă esența. Eu cred că am scris ceea ce aveam de scris, iar faptul că nu a fost suficient este după părerea mea bine, pentru că te lasă cu gândul la ce ar fi putut fi.. Dl. Virgil, nu doresc să înșel așteptările așa că the best thing to do este să nu le aveți din parte-mi. Mai bine să vă surprind, nu? Multumesc pentru bunăvoință ambilor
pentru textul : cum am ucis iubescul deCred că în locul punctelor de suspensie ar merge mai bine virgula (mai puţin invaziv-agresivă).
pentru textul : reconstituire deva rog sa folositi diacriticele in textele postate.
pentru textul : Exista o speranta? de... cred că am întâlnit în literatura citită până acum, universală și nu numai, puține versuri mai reușite ca forță de sugestie precum acestea: e doar simetria ferestrei în mine o mînă-ncătușată de umbră cocorii se bat în ceruri pentru un țipăt sînt colivia cu lacăt și stele mă urc pe umărul vorbelor mele descheiat la cămașă și scriu frumos. cu gânduri bune, paul
pentru textul : eu nu sînt poet dece înseamnă "dinții mușcă înfipt"? dar "ai și perche" ?
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos demultumesc de trecere si pareri hialin. te asigur ca voi tine cont de ele pe viitor. trecerea ta ma bucura si te mai astept.
pentru textul : Tot pieptul cerului decum vrei tu. dar nu vad decit ca ai refuzat sa imi raspunzi. m-ai trimis la pescuit prin apele unor comentarii despre care tun insati spui pe undeva ca sint raspunsuri date cind la un lucru cind la altul. eu te-am intrebat un lucru simplu si clar si tu m-ai trimis la pescuit. daca asa crezi ca e normal, nu pot decit sa ramin cu privirea in gol ai mentionat insa ceva interesant aici, interesant pentru mine ca proprietar al siteului. ai spus "de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta" Ca sa nu ramina nici un fel de dubiu si pentru ca eu sa pot sa iau masurile pe care trebuie sa le iau si pe care le-am luat intotdeauna in conformitate cu regulamentul, te rog sa-mi indeplinesti o ultima dorinta: sa imi dai exemplele concrete ale acestor jigniri si oamenii care le-au proferat. sper ca nu mai e nevoie sa spun ca a spune asta fara sa o sustii cu toate dovezile necesare, inseamna altceva. dar eu cred ca imi vei raspunde.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMultam si incantat de cunostinta, in acelasi timp!:) da, am incercat sa folosesc pictura si mi-a iesit nitel. desi, e clar, trebuie sa ascut penita mai des:) multam inca o data pentru citire si comentariu, cele bune, spor la scris!
pentru textul : Felul acesta de galben deFelicitări, mă bucur pentru cartea ta, este minunată! O așteptam de mult... Îți doresc un an bun, cu drag! La mulți ani tuturor!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deVladimir Negru, nu stiu ce iti asumi tu cind ai spus ce mi-ai spus pe ym, fara nici un fel de bun simt, fara 7 ani de acasa, doar ca ti s-a nazarit...asta sa faci la tine acasa, nu cu mine. Eu nu am fost clona mea si nici LS. Ea a postat dupa ce si-a retras poeziile ei. Nu am incalcat nici un fel de regulament. Si nici altcineva. Nu mi-am asumat poeziile ei, si nici invers. Cit despre exemplul grozav de genul: "imi fac vila in cartierul X", iti comunic ca tipul de anunturi sint standard pentru obtinerea avizului de mediu in vederea eliberarii autorizatiei de construire de catre organele abilitate. mai citeste.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deSebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Mariana, am citit.
Vă mulţumesc!
pentru textul : La multă descompunere, tată deAș fi extrem de curios în ce limbă e primul text. Nu am întâlniti niciodată un text în asemenea limbă (dacă există vreouna, poate că de fapt e doar o cacofonie aleatoare de silabe). Partea în engleză e traducerea primei părți sau nu? La textele mele multilingve, am precizat întodeuna care sunt limbile folosite. Mulțumesc anticipat pentru lămurire.
pentru textul : shi bin a plec dede răspuns, m-am lămurit.
pentru textul : bebeluşul albastru deȘi mult succes acolo, deasupra, indiferent pe care parte.
Comentariul de faţă se bazează pe lectura mai multor texte postate în ultimul timp. Nu-mi amintesc să mai fi citit poezii ale Danielei.
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deDacă aş îndrăgi paradoxul, aş zice că e vorba de o poezie (în general vorbind) plină de calităţi, dar care calităţi, manifestându-se excesiv, devin, cel puţin în unele momente, contrariul lor.
Să rămân la această observaţie şi să mă explic.
Este vorba, mai întâi, de o foarte bună frazare şi de o ritmică sugestivă, muzicală (chiar dacă e vorba de vers liber).
Apoi avem un discurs oarecum aluvionar, abundent, ceea ce dă frazării impresia unui anume retorism.
Abundenţa lexicală şi imagistică instaurează starea lirică, face sensibilitatea să debordeze şi chiar ne captează. Dar pare a aduce şi redundanţa.
Textul (limitându-mă la cel de faţă) rătăceşte uşor, se umple de cam multe consideraţii, dar poeta are ştiinţa sau instinctul sau talentul (depinde şi de vârstă, de experienţă, n-am informaţii, înteleg că a publicat o plachetă) finalurilor salvatoare, care se şi răsfrâng asupra întregului şi parcă îndeamnă la o a doua lectură (pe care eu am facut-o).
Cel mai bun text dintre ultimele postate mi se pare "Urban shot". Şi nu pentru că este, cum am văzut (aici sau pe un alt site?) comentându-se, o imagine, o fotografie a condiţiei muncitorului în socialism (pentru că nici nu este, poate fi, mai curând, o referire la postsocialism, la momentul acela când fabricile se închid şi avariile încetează, dar nu despre asta e vorba...).
Dar despre ce e vorba?
E vorba, în toate poemele (în care, totuşi, abundenţa lexicală obnubilează uşor ideile) despre chinul de-a exista, despre mizeria (dar nu şi despre măreţia) vieţii, dar şi a morţii...Aceasta fiind tema unică, ea poate duce la conturarea unei puternice obsesii, dar şi la senzaţia de repetitiv...Pentru moment, autoarea noastră se situeaza pe undeva pe la mijloc...
În "Urban shot" secvenţele sunt mai scurte, şi de aceea mai percutante. Mai există şi o bună relaţie (vizibilă şi în celelalte poeme, dar nu aşa de relevantă) alternare a poetizării şi prozaizării...
Ce să zic (sperând să nu greşesc)? Aş vedea necesară mai întâi o periere a poemelor. Iar apoi un efort de decantare...
Dar, dincolo de toate aceste observaţii, e vorba de poezie aici!.
copiii.
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor denu prea vad legatura cu titlu. iar prima strofa parca face parte din alt poem.
pai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
pentru textul : angoase&fisuri de"asa se intimpla si cu dragostea", trecind prin poezia ta, spre ora resemnata a amiezii, toate gesturile noastre definitive dincolo de trenuri inevitabile si iata cum "te inventez în această clipă sărutându-mi fruntea până devine de sticlă și se face lumină în cotlonul din gamba mea dreaptă ca într-un opaiț al bunicilor" as mai slefui putin strofa a doua, daca imi permiti sa iti spun, dar te las pe tine sa gasesti acelasi praf de stele ascuns in ora celorlalte zile... pentru ca asa cum spui si tu, trecem mai departe inventind ceea ce nu avem, ceea ce dorim negasindu-i inca numele, pastrind ireversibila trecere a culorilor inchistate intre prejudecatile altora: "și totuși cât de puțin mai e și se face departe"
pentru textul : ora amiezii deMădălina, mulţumesc de trecere! Nu prea mi-a plăcut "Moromeţii"... Cel puţin, volumul doi l-am detestat.
pentru textul : Noapte bună, copii deCalin, eu nu ti-am mai cintat sub poezii de o bucata buna de timp (si cite bucati are timpul?!)..vreau sa las un semn aici, pentru ca momentul acela, anonim sau nu, este atit de frumos si candid surprins, ca o floare aproape culeasa dar care, datorita generozitatii acelei miini, continua sa se deschida si sa surprinda intr-un parc nenumit.
pentru textul : Cântecul ei trist deCitit cu placere.:)
Corina
De înlocuit, nu l-aş înlocui, dar mă gândesc să-i dau totuşi, aşa cum am dorit iniţial, un caracter profund, sau ceva mai liric. Ceva de genul "de-atâta vânăt, s-au rătăcit vocalele sub piele", susţinând astfel, în acel sector, ideea centrală (vânăt/umezeală/sticlă/drum --> parcă aş locui într-o călimara uitată într-un tren), Mă gândesc.
pentru textul : Cerneluri deciudata intamplare dar exact azi am aflat de varul Alin, are cancer... injur..
pentru textul : Poem despre mama unei vieți dePoezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
pentru textul : Anotimp deIn altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
imi place cum suna poemul, tandru,armonios, atat de bine redat liric.Felicitari!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deSunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului dePagini