Laurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
stiam si eu poezia si sint de acord cu tine in ceea ce priveste postarea unor texte pe care tu le consideri valoroase, tocmai pentru ai sansa de a afla diverse opinii (subiective si obiective). de acord cu penultima fraza, nici nu m-am gindit la altceva. in plus eu sint fan al distopiilor prin structura, iar ucroniile in special, ma fascineaza.
La rîpa uvedenrode cîte gasteropode... mă impac cu cirezile agreste, apropiate sau indepărtate, nu și cu plagiatele mări... Anumitul context se refera la jocul secund sau nu ma pricep eu prea bine? Poezia este slabă si nu exprimă nimic dincolo de o banală cimilitura, din 2002 desigur Bobadil.
Amiciţii frumoase se ţes aici :) Iau aminte la tot.
Vă mulţumesc mult, Paul şi Adrian.
( voi reface poemul...sau, mai bine spus, voi încerca să îl rescriu...din aceeaşi stare de singurătate )
sixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
Multumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
Tot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
Multe dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
Ia incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
Mahmoud, ai scris un haiku bun, pe mine unul m-a convins, reuseste sa pastreze spiritul acestui tip de poezie si se apropie foarte mult de clasici. felicitari si tine-o tot asa. Haiku inseamna in primul rand exercitiu. petre
semnele tale, Adrian, mă bucură. le simt sinceritatea, obiectivitatea și (desigur) competența. am să modific. probabil, așa cum spui tu, se va simți mai mult detașarea, hilară la rândul ei.
mulțumesc, om bun!
nu, nu e cu supărări. nu are de ce. „între noi” mie îmi sugerează o anumită prezență tandră. aproape ca a unui copil. poate îmi zboară mie imaginația aiurea. dar cred că „între” ar schimba mult dinamica textului. și ar naște ceva ce poate nu am intenționat inițial. de fapt cred că e interesant de studiat (poate unii ar fi în stare să scrie eseuri) cum este percepută diferența dintre „în” și „între” din perspectiva unui bărbat sau a unei femei care se transpun în text. interesant. dar iar îmi zboară mie imaginația aiurea.
sună desosebit fără acele cuvinte, în plus, aş zice să găseşti un alt titlu. să eviţi repetiţia finalului în titlu (fiindcă finalul chiar acesta trebuie să fie).
de cand am aflat de ac tehnica a falsei confesiuni, imi pun pb metafizice, de genul: de ce exista poezia mai degraba decat nimic? prefer elefanteii roz si nebuniile din oz, si nu ma las. nu ma las.
Dragele mele, eu am spus că așa am învățat. Și uite ce am găsit și online, pt că, din păcate, la altceva nu am acces acum: "ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ♢ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ♢ Dealtfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 8 Jan 2003 | Greșeală de tipar . Deci, este locuțiune adjectivală, exact cu sensul dorit de către Diana, și chiar este compusă din "alt" și "fel". Doar că se scrie împreunat. "Alt fel (soi) de struguri nu am mâncat", sau "alt fel de mâncare nu am primit" nu este același lucru cu "altfel de mâncare nu-mi place" sau "alt fel de iubire". Prin urmare, Diana, eu ți-am înțeles explicația, așa șugubeață cum este ea, dar cred doar că e trasă de păr și că nu ai vrut să spui "un alt soi de iubire"... Poate mă înșel, important este să știi tu, în cele din urmă, nu-i nici un capăt de țară. Și mulțumesc pentru că ai schimbat încadrarea.
in acest poem se simte vastitatea ce o poti exprima, ce o porti in suflet, ce cauta sa se exteriorizeze in fiecare scriere. te felict pentru o asa realizare!
Pentru Profetul semnele !& si &! nu au alta semnificatie (in capul meu) - in afara celei "grafice - decat cea de a "individualiza" pe cei doi protagonisti ai dialogului. Lucru care o simpla " - " nu l-ar fi realizat. Dar ele te pot duce cu gandul si la alte semnificatii...Marturisesc cu umilinta ca, in privinta semnelor respective, l-am "plagiat" (intr-o oarecare masura) pe inegalabilul Cezar Ivanescu, care, in volumul de poezii 'Doina' (Cartea Romaneasca, 1983), "grava, la pagina 54, urmatoarea nestemata: Ø ! șapte drumuri am în fațã șapte cupe cu otra-, mã îmbie și rãsfațã Moarteamãnãstareța ! ! de te-ai face-o mãnãstire Moarte, dupã-atîta chin, "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mã-nchin", "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mb-nchin" ! Prin urmare, inca o "intertextualizare". G.M.
Cu tot cu senzația atemporală și atmosfera pe care ai creat-o, efectul e cu siguranță futuristic. Oare greșesc? Plus că am impresia că-ți place (ți-ar plăcea) Houellebecq. Dar omul cesta Matrioșkă știe în ce se bagă atunci când retrăiește mereu aceleași clipe? Fă-l, te rog, personaj și mai scrie câteva texte pe linia asta. Să iasă un grupaj. Sau un ciclu de poeme. E doar o sugestie :)
Cred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.
"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.
"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.
"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.
"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.
Un text care m-a surprins nu doar în mod plăcut, ci mai mult decât atăt. Aici se vede clar cum inspirația este, indiscutabil, contagioasă, iar poemul-colaj este un fel de brainstorming valoros al poeziei moderne. Îmi amintesc că am purtat o discuție pe tema asta cu câteva personaje destul de cunoscute (nu vreau să dau nume) la un atelier literar pe malul mării, la Năvodari și acolo erau mulți care se exprimau vehement la vremea aceea (era cam 2003-2004 cred) împotriva colajului poetic (care cam pe atunci prinsese ceva aripi) și spuneau cum că acesta poate duce finalmente la non-valoare și la plagiat. Nimic mai greșit, am spus-o atunci o spun și acum, inspirația trebuie tratată ca o binecuvântare iar aceasta trebuie împărțită ca pâinea și vinul. Așa a fost și așa va fi mereu. Deci salut cu o plecăciune literară acest text de forță pe care l-am simțit ca pe o resuscitare tocmai acum, când am mai multă nevoie.
Deși uneori mijloacele literare folosite sunt destul de uzitate (îmi amintesc pe alocuri de Vladimir Negru sau de Lumința Suse) efectul este unul de captare integrală a atenției, și când spun atenție mă refer la acest termen în sensul descris de nagualul Don Juan în scrierile lui Castaneda... acea atenție!
Deci, o apreciere cât se poate de sinceră din partea mea.
Și suratelor... dacă mai găsiți asemenea surse de inspirație, go for it!
Margas
continuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, fără conjuncţie, şi, din perspectiva mea, un text ireproşabil, asta în măsura în care poate exista aşa ceva.
pentru textul : dade I - varianta 2 deLaurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
pentru textul : Dor indoor deAdrian, multumesc pentru lectura si pentru comentariu...
Cristi
pentru textul : Sonet 223 destiam si eu poezia si sint de acord cu tine in ceea ce priveste postarea unor texte pe care tu le consideri valoroase, tocmai pentru ai sansa de a afla diverse opinii (subiective si obiective). de acord cu penultima fraza, nici nu m-am gindit la altceva. in plus eu sint fan al distopiilor prin structura, iar ucroniile in special, ma fascineaza.
pentru textul : de dragoste deLa rîpa uvedenrode cîte gasteropode... mă impac cu cirezile agreste, apropiate sau indepărtate, nu și cu plagiatele mări... Anumitul context se refera la jocul secund sau nu ma pricep eu prea bine? Poezia este slabă si nu exprimă nimic dincolo de o banală cimilitura, din 2002 desigur Bobadil.
pentru textul : cine-mi va deschide deLasa-l, dom'le, la o parte pe Andrei. El face (de obicei) calambururi. Eu (tot de obicei) ma tin de bancuri.
pentru textul : Axis Mundi deMulţumesc şi pentru urare, Adrian :)
Amiciţii frumoase se ţes aici :) Iau aminte la tot.
Vă mulţumesc mult, Paul şi Adrian.
( voi reface poemul...sau, mai bine spus, voi încerca să îl rescriu...din aceeaşi stare de singurătate )
Cu drag, Mariana
pentru textul : Mai singură... decu siguranţă unii au nevoie de încurajări. de ce să îi dez(e)amăgim...?
pentru textul : death by numbers de...perfect corect, Ștefan. mulțumesc pentru empatie corectă:)!
pentru textul : Dansează! deam corectat Vlad, multumesc de observatie! mereu ma grabesc si ba gresesc la scris, ba la condus...:p
cheers!
pentru textul : Friday, 13 desixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
pentru textul : caut femeie deMultumesc, daca ti-a placut chiar si fara jazz.
Jazz-ul nu trebuie inteles ci lasat sa te invaluie cu ritmul si dialogurile instrumentelor. Pentru a te apropia de jazz trebuie sa incepi cu blues :)
Stiu ca la Sibiu, am locuit o vreme acolo, exista un festival de jazz foarte modern cu care nu te puteai imprieteni prea repede. Incearca sa asculti Billie Holiday sau Miles Davis. Billie Holiday are o muzica patrunzatoare si existential-trista.
Tacaks este un pictor aradean care picteaza si despre orasul sau. Nu stiu daca a simtit ca are ceva de spus. Mie zicerea asta mi se pare cliseistica. Eu cred ca un autor, indiferent in care parte a artei se misca, face ce poate si ce stie. Face pur si simplu. Receptia publicului il poate influenta dar nu poate face din el un alt artist.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deTot asa cum criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat. Daca asculta prea mult de critici isi altereaza nota proprie si se misca in directia aratata, straina lui de fapt.
Pictorul, invata mestesugul vopselei si panzei, dupa care ceea ce face cu ele... vine din el.
Am putea astfel invata sa fim Vermeer sau Tuculescu ? Am putea invata intr-un cenaclu literar sa fim Blaga sau John Milton ? Hesse sau Breban:)
Intr-un cenaclu poti vedea ce fac altii si te poti inspira, dar procesul de invatare este nul, ba chiar daunator. Rezultanta este un numar oarecare de oameni care scriu asemanator. Dupa mintea mea este o nivelare ce nu are de-a face cu invatatul meseriei de poet. Scrisul nu se poate invata. El exista in tine sau nu. Talentul... ? eh, asta este alta intrebare. Geniul... ? Dumnezeule, ce vorba mare.
Multe dintre ceea cele ce se scriu acum sunt, în general, poeme-proză, prozo-poeme sau, uneori, (pseudo)eseuri în care se amestecă toate cele. Și acest lucru se întâmpla nu numai în literatură ci și în știință, filosofie, etc.. Și e bine. Prea ne-am obișnuit cu ideea că trebuie să ne "fragmentăm" (cartezian). Ca și când "personalitatea" ar putea fi ruptă în bucățile "specializate" care să emită idei "clare și distincte". Cel mult pot exista în una și aceiai "persoană" mai multe "personalități". Dar, pe unde undeva, în adânc, și ele se interpătrund și se aglutinează. Chiar dacă, uneori, intră în conflicte aparent drastice, la limită frizând patologicul. Toată problema este ca această dizarmonie, când apare, să decină "armonică" pentru a putea fi comunicată. "Scăpând" astfel de ea. Dar, punct. "Proza" de față (ca și altele ale aceluiași autor) este un "prozo-poem". Reușit (după opinia mea). Micile imperfecțiuni (unele semnalate de Solomon) pot fi ușor îndreptate. În plus, textul mai îndeplinește încă o condiție cerută de publicarea "on-line": este scurt (nimeini nu citește pe display romane fluviu). Dar consitent.
pentru textul : at least we tried decâteva greşeli de tipar (cum ar fi oglindit-n apăraie = oglindită-n pâraie), virgule puse aiurea. un text de şantier şi poate nici acolo.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia deTypo: aşează/ aşază şi zvîniri/ zvîcniri
pentru textul : oolong tea deIa incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
pentru textul : Șoapte deMahmoud, ai scris un haiku bun, pe mine unul m-a convins, reuseste sa pastreze spiritul acestui tip de poezie si se apropie foarte mult de clasici. felicitari si tine-o tot asa. Haiku inseamna in primul rand exercitiu. petre
pentru textul : Haiku deScuze pentru comentariul cvadruplu! Probleme cu internetul...
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam desemnele tale, Adrian, mă bucură. le simt sinceritatea, obiectivitatea și (desigur) competența. am să modific. probabil, așa cum spui tu, se va simți mai mult detașarea, hilară la rândul ei.
pentru textul : l'approche du nuage demulțumesc, om bun!
nu, nu e cu supărări. nu are de ce. „între noi” mie îmi sugerează o anumită prezență tandră. aproape ca a unui copil. poate îmi zboară mie imaginația aiurea. dar cred că „între” ar schimba mult dinamica textului. și ar naște ceva ce poate nu am intenționat inițial. de fapt cred că e interesant de studiat (poate unii ar fi în stare să scrie eseuri) cum este percepută diferența dintre „în” și „între” din perspectiva unui bărbat sau a unei femei care se transpun în text. interesant. dar iar îmi zboară mie imaginația aiurea.
pentru textul : winter love I deMultumesc pentru impresie, Andu.
pentru textul : lessons from the book of violin classics desună desosebit fără acele cuvinte, în plus, aş zice să găseşti un alt titlu. să eviţi repetiţia finalului în titlu (fiindcă finalul chiar acesta trebuie să fie).
pentru textul : Întoarcerea toamnei dede cand am aflat de ac tehnica a falsei confesiuni, imi pun pb metafizice, de genul: de ce exista poezia mai degraba decat nimic? prefer elefanteii roz si nebuniile din oz, si nu ma las. nu ma las.
pentru textul : sephirot III deDragele mele, eu am spus că așa am învățat. Și uite ce am găsit și online, pt că, din păcate, la altceva nu am acces acum: "ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ♢ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ♢ Dealtfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel. Sursa: DEX '98 | Trimisă de ana_zecheru, 8 Jan 2003 | Greșeală de tipar . Deci, este locuțiune adjectivală, exact cu sensul dorit de către Diana, și chiar este compusă din "alt" și "fel". Doar că se scrie împreunat. "Alt fel (soi) de struguri nu am mâncat", sau "alt fel de mâncare nu am primit" nu este același lucru cu "altfel de mâncare nu-mi place" sau "alt fel de iubire". Prin urmare, Diana, eu ți-am înțeles explicația, așa șugubeață cum este ea, dar cred doar că e trasă de păr și că nu ai vrut să spui "un alt soi de iubire"... Poate mă înșel, important este să știi tu, în cele din urmă, nu-i nici un capăt de țară. Și mulțumesc pentru că ai schimbat încadrarea.
pentru textul : Alt fel de iubire dein acest poem se simte vastitatea ce o poti exprima, ce o porti in suflet, ce cauta sa se exteriorizeze in fiecare scriere. te felict pentru o asa realizare!
pentru textul : cântecul Sarei dePentru Profetul semnele !& si &! nu au alta semnificatie (in capul meu) - in afara celei "grafice - decat cea de a "individualiza" pe cei doi protagonisti ai dialogului. Lucru care o simpla " - " nu l-ar fi realizat. Dar ele te pot duce cu gandul si la alte semnificatii...Marturisesc cu umilinta ca, in privinta semnelor respective, l-am "plagiat" (intr-o oarecare masura) pe inegalabilul Cezar Ivanescu, care, in volumul de poezii 'Doina' (Cartea Romaneasca, 1983), "grava, la pagina 54, urmatoarea nestemata: Ø ! șapte drumuri am în fațã șapte cupe cu otra-, mã îmbie și rãsfațã Moarteamãnãstareța ! ! de te-ai face-o mãnãstire Moarte, dupã-atîta chin, "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mã-nchin", "sã-mi dai buze de cetire și la sînu-ți sã mb-nchin" ! Prin urmare, inca o "intertextualizare". G.M.
pentru textul : (In)Cantarea (In)Cantarilor deCu tot cu senzația atemporală și atmosfera pe care ai creat-o, efectul e cu siguranță futuristic. Oare greșesc? Plus că am impresia că-ți place (ți-ar plăcea) Houellebecq. Dar omul cesta Matrioșkă știe în ce se bagă atunci când retrăiește mereu aceleași clipe? Fă-l, te rog, personaj și mai scrie câteva texte pe linia asta. Să iasă un grupaj. Sau un ciclu de poeme. E doar o sugestie :)
pentru textul : timpanul domnului t1 deCred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.
"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.
"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.
"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.
"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.
Nu a ieşit. E catastrofic.
pentru textul : a hundred schools of thought deUn text care m-a surprins nu doar în mod plăcut, ci mai mult decât atăt. Aici se vede clar cum inspirația este, indiscutabil, contagioasă, iar poemul-colaj este un fel de brainstorming valoros al poeziei moderne. Îmi amintesc că am purtat o discuție pe tema asta cu câteva personaje destul de cunoscute (nu vreau să dau nume) la un atelier literar pe malul mării, la Năvodari și acolo erau mulți care se exprimau vehement la vremea aceea (era cam 2003-2004 cred) împotriva colajului poetic (care cam pe atunci prinsese ceva aripi) și spuneau cum că acesta poate duce finalmente la non-valoare și la plagiat. Nimic mai greșit, am spus-o atunci o spun și acum, inspirația trebuie tratată ca o binecuvântare iar aceasta trebuie împărțită ca pâinea și vinul. Așa a fost și așa va fi mereu. Deci salut cu o plecăciune literară acest text de forță pe care l-am simțit ca pe o resuscitare tocmai acum, când am mai multă nevoie.
pentru textul : Sinistraţi deDeși uneori mijloacele literare folosite sunt destul de uzitate (îmi amintesc pe alocuri de Vladimir Negru sau de Lumința Suse) efectul este unul de captare integrală a atenției, și când spun atenție mă refer la acest termen în sensul descris de nagualul Don Juan în scrierile lui Castaneda... acea atenție!
Deci, o apreciere cât se poate de sinceră din partea mea.
Și suratelor... dacă mai găsiți asemenea surse de inspirație, go for it!
Margas
continuu... conexiunea imi face fite. Spuneam ca daca de obicei fortezi imaginarul si intelectul, acum am impresia ca ne fortezi sa gandim "senzorial", daca imi ingadui a spune asta. Nu stiu cu cata grija iti alegi cuvintele pentru a ajunge la asta, ele par ca acolo le e locul, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb daca totul nu este un efect scontat. Foarte reusita constructia, Vladimir, desi poate senzatiile cu care plec nu-s tocmai din cele mai delectabile, dar, din nou, niciodata nu am gasit asta la tine pe pagina.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale dePagini