Am corectat..verbele sint, recunosc, un punct slab in poezia mea..pe linga celelalte puncte slabe. Dar practice makes it perefct, right?
Daca se mai poate corecta ceva apreciez sugestiile, iar daca nu merge o sterg si o pun in engleza, asa cum a fost gindita initial :D.
Cheers! si multumesc
PS am uitat (din nou) cum se poate activa butonul de urmarire a textelor - privitor la notificatiile de comentarii - Virgil, am incercat sa urmez indicatiile de pe prima pagina ref la asta si nu am inteles nimic. Deci, cum fac?
hai sa inversam rolurile.
sa presupunem ca eu sunt nou-venit si postez, intr-o frumoasa dimineata, un ENUNT foarte cunoscut...de ex:
"Ou sont les nieges d'antant?"
si il incadrez, fireste, la Lingua.
sa mai presupunem ca Tu esti editor.
cum ai proceda?
daca nu ti-ai mai sterge textele, probabil ca ar fi mult mai simplu sa demonstrezi ca ai dreptate. asa, insa...
si, btw., habar n-am de ce ai sters textul de ieri, mai ales ca fusese lasat pe prima pagina. nu pentru ca acolo ar fi trebuit sa fie, ci pt. ca si eu sunt om iar joaca asta de-a soarecele si pisica nu ma incanta. stiam ca, daca l-as fi dus acolo, l-ai fi sters si ai fi postat altul. dupa cum ai vazut, incercasem sa deschid o discutie in subsol...in gluma. nu ti-a placut, inteleg. bun, acum vorbim serios.
stiu ca noi am interactionat pe alte situri, insa lucrurile stau cam asa: aici sunt editor si, departe de a ma lasa ambetata de nu stiu ce iluzorie putere de decizie, trebuie sa fac ceea ce am promis sa fac. nu-mi sta deloc in fire sa fac opusul a ceea ce spun. repet...nu e nimic pesronal si nu e nicio bataie de joc.
trimite-ne un text bun si voi fi prima care-l va aprecia.
Corect domnule Cazan, gândirea în tradiţie veche este definită ca un act logic. Îmi place tomul dvs. glumeţ şi de data aceasta m-aţi prins cu musca pe căciulă sau pe lângă...m-am grăbit când am făcut adaosul în ultimul comentariu. Cu prietenie, o doamnă desuetă.
Titlul: "gust_de timp", t_d. Nu am vreo sugestie, doar nu îmi sună tocmai armonic. Răsăritul din final e previzibil. Însă, interesante aceste poeme flash-uri, pe care le citesc semnate de tine, de la o vreme.
eu nu prea cred în inspirație. cînd aud cuvîntul ăsta îmi imaginez așa o chestie ca o lumină sau un abur peste creștetul tău, sau ca un fel de chestie care începe să se nască în gîndurile tale. și eu nu prea cred în așa ceva. de fapt nici nu cred că cine scrie prost scrie așa pentru că nu este inspirat. cînd nu e inspirat scrie neinspirat dar nu prost. e bine că s-a făcut aici distincția între proză și poezie. pentru că proza poate conține poezie dar nu este atît de dificil de realizat precum poezia. poezia este într-un anumit sens arta dusă la sublim sau distilată la maxim. iar asta este foarte greu. munca este necesară. mai ales aceea de auto-critică, de auto-editare. cred însă că poezia este în esența ei produsul unei anumite stări sufletești, a unei anumite emoționalități care are capacitatea (aici intervine talentul și autocritica) de a cristaliza, de a îngheța în timp acel fior, acea imagine, acel sentiment. cred că majoritatea oamenilor care scriu prost scriu așa pentru că fie nu au ajuns să experimenteze acea stare, fie nu au curajul să o lase să îi copleșească. există și un caveat aici. sînt din ce în ce mai convins că expunerea la acea stare e ca expunerea la radioactivitate, îți scurtează viața. asta e, nu cred că le poți avea pe toate.
Văzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
Însă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
fără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
Aproape nimic de reproşat aici. Pare un text de final, emană un regret abia acoperit de cuvinte şi dezvoltă un adevăr aproape universal: "totul se sfîrșește
la fel de simplu
cum a început
în limbo". Mi-amintesc de nişte versuri scrise acum nu foarte mult timp: "Cum din nimic ne-am întâlnit, se pare/ Că ne vom pierde din nimic, c-o frază".
Poezia de mai sus, pentru mine, este un epitaf ori un recviem al unei iubiri. As fi dat peniţă, însă nu pot trece, oricât aş vrea, peste: ..."unei opriri cu torțe/
amețitoare fericire a rătăcirii". Cel puţin din pedeveul meu de vedere, textul ar merita o reformulare a acestor versuri.
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
Superb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
foarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
şi mie mi-ar fi plăcut un text fără fund sau alte variante (care nu aduc absolut nimic textului) dar dacă e preferinţa expresă din varii motive ale autorului, nu tai capul nimănui. cred că Mariana a punctat foarte bine punctul slab al textului, iar Alina, menţionând finalul, pe cel bun. restul e ceea ce autorul crede că are pilon, ca experienţă.
Silvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
Virgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
da.
cum ar fi femeia cu bărbatul. amândoi sunt oameni. religios vorbind ei nu pot trăi unul fără celălalt. sunt truisme, părerea mea.
de ex: eu vin cu femeia şi dacă dvs. nu veniţi cu bărbatul, femeia rămâne incompletă. şi invers.
nu e mare chestie dar e important, nu?
Mihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
nu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.
aranca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Alina, multumesc pentru apreciere. A spune ca o consider subiectiva suna evident cu doua intelesuri si nici nu poate fi altfel. Da, si eu m-am gindit la asta dar va trebui sa lucrez cu mai multa atentie. As face o mare greseala daca nu as recunoaste ca sint printre textele la care lucrez cu cea mai mare placere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu pot decit sa imi cer scuze pentru ignoranta
pentru textul : la vest de mine însămi deAm corectat..verbele sint, recunosc, un punct slab in poezia mea..pe linga celelalte puncte slabe. Dar practice makes it perefct, right?
Daca se mai poate corecta ceva apreciez sugestiile, iar daca nu merge o sterg si o pun in engleza, asa cum a fost gindita initial :D.
Cheers! si multumesc
PS am uitat (din nou) cum se poate activa butonul de urmarire a textelor - privitor la notificatiile de comentarii - Virgil, am incercat sa urmez indicatiile de pe prima pagina ref la asta si nu am inteles nimic. Deci, cum fac?
pentru textul : Twilight dehai sa inversam rolurile.
sa presupunem ca eu sunt nou-venit si postez, intr-o frumoasa dimineata, un ENUNT foarte cunoscut...de ex:
"Ou sont les nieges d'antant?"
si il incadrez, fireste, la Lingua.
sa mai presupunem ca Tu esti editor.
cum ai proceda?
daca nu ti-ai mai sterge textele, probabil ca ar fi mult mai simplu sa demonstrezi ca ai dreptate. asa, insa...
si, btw., habar n-am de ce ai sters textul de ieri, mai ales ca fusese lasat pe prima pagina. nu pentru ca acolo ar fi trebuit sa fie, ci pt. ca si eu sunt om iar joaca asta de-a soarecele si pisica nu ma incanta. stiam ca, daca l-as fi dus acolo, l-ai fi sters si ai fi postat altul. dupa cum ai vazut, incercasem sa deschid o discutie in subsol...in gluma. nu ti-a placut, inteleg. bun, acum vorbim serios.
pentru textul : Il rispetto destiu ca noi am interactionat pe alte situri, insa lucrurile stau cam asa: aici sunt editor si, departe de a ma lasa ambetata de nu stiu ce iluzorie putere de decizie, trebuie sa fac ceea ce am promis sa fac. nu-mi sta deloc in fire sa fac opusul a ceea ce spun. repet...nu e nimic pesronal si nu e nicio bataie de joc.
trimite-ne un text bun si voi fi prima care-l va aprecia.
Corect domnule Cazan, gândirea în tradiţie veche este definită ca un act logic. Îmi place tomul dvs. glumeţ şi de data aceasta m-aţi prins cu musca pe căciulă sau pe lângă...m-am grăbit când am făcut adaosul în ultimul comentariu. Cu prietenie, o doamnă desuetă.
pentru textul : Amnezie deFrancisc...
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete dea fost o zi faină. acest text este mai bătrânel. a luat acum o formă aproape finală. m-a bucurat semnul tău gentil, Mariana! O seară frumoasă vouă!
pentru textul : mi s-ar lumina ochii de indiferență deda, si eu m-am tot gindit cum sa termin. si tot nu ma satisface. merci pentru trecere
pentru textul : ascult jazzul singur și plouă deTitlul: "gust_de timp", t_d. Nu am vreo sugestie, doar nu îmi sună tocmai armonic. Răsăritul din final e previzibil. Însă, interesante aceste poeme flash-uri, pe care le citesc semnate de tine, de la o vreme.
pentru textul : gust de timp deeu nu prea cred în inspirație. cînd aud cuvîntul ăsta îmi imaginez așa o chestie ca o lumină sau un abur peste creștetul tău, sau ca un fel de chestie care începe să se nască în gîndurile tale. și eu nu prea cred în așa ceva. de fapt nici nu cred că cine scrie prost scrie așa pentru că nu este inspirat. cînd nu e inspirat scrie neinspirat dar nu prost. e bine că s-a făcut aici distincția între proză și poezie. pentru că proza poate conține poezie dar nu este atît de dificil de realizat precum poezia. poezia este într-un anumit sens arta dusă la sublim sau distilată la maxim. iar asta este foarte greu. munca este necesară. mai ales aceea de auto-critică, de auto-editare. cred însă că poezia este în esența ei produsul unei anumite stări sufletești, a unei anumite emoționalități care are capacitatea (aici intervine talentul și autocritica) de a cristaliza, de a îngheța în timp acel fior, acea imagine, acel sentiment. cred că majoritatea oamenilor care scriu prost scriu așa pentru că fie nu au ajuns să experimenteze acea stare, fie nu au curajul să o lase să îi copleșească. există și un caveat aici. sînt din ce în ce mai convins că expunerea la acea stare e ca expunerea la radioactivitate, îți scurtează viața. asta e, nu cred că le poți avea pe toate.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deai abuzat de pozitia matale si nu e prima oara, nene... AAA-pciu. scuze, am stranutat
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) deVăzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deÎnsă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Cel mai reușit vers, pentru mine" "aranjez icoanele sub pielea cerului" O cacofonie "mișcă conturul".
pentru textul : vineri denu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
pentru textul : interviu defără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
Aproape nimic de reproşat aici. Pare un text de final, emană un regret abia acoperit de cuvinte şi dezvoltă un adevăr aproape universal: "totul se sfîrșește
la fel de simplu
cum a început
în limbo". Mi-amintesc de nişte versuri scrise acum nu foarte mult timp: "Cum din nimic ne-am întâlnit, se pare/ Că ne vom pierde din nimic, c-o frază".
Poezia de mai sus, pentru mine, este un epitaf ori un recviem al unei iubiri. As fi dat peniţă, însă nu pot trece, oricât aş vrea, peste: ..."unei opriri cu torțe/
pentru textul : nevoia de predictibil II deamețitoare fericire a rătăcirii". Cel puţin din pedeveul meu de vedere, textul ar merita o reformulare a acestor versuri.
Cred că o abordare mai lejeră a temelor, fără încrâncenarea de la tot pasul, i-ar da un aer mai degajat și mai firesc.
pentru textul : Femeia arteziană decaptivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deSuperb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a defoarte frumos poem, Daniela! mi-a adus în mine toată adolescența dar și dorința de a sta pe un text, de a-i cuprinde oarecum marginile. nici nu știu prea bine cum să ies din atmosfera duios-filosofică pe care ai conturat-o, pentru mine, fără reproș. și da, drumurile acelea de țară, unde când plouă se face un noroi de pomină, mă năpădesc uneori. mi-a plăcut mult, m-am regăsit mult. o și trec repede la preferate:)
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deşi mie mi-ar fi plăcut un text fără fund sau alte variante (care nu aduc absolut nimic textului) dar dacă e preferinţa expresă din varii motive ale autorului, nu tai capul nimănui. cred că Mariana a punctat foarte bine punctul slab al textului, iar Alina, menţionând finalul, pe cel bun. restul e ceea ce autorul crede că are pilon, ca experienţă.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deSilvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
http://www.youtube.com/watch?v=KfKRSVQf-nM
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deȘi iartă întârzierea răspunsului...
pentru textul : Haiku deVirgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
pentru textul : oglinda lui moebius deUn poem cu rezonanţe profunde. Promit să revin cu un comentariu detaliat, Merită. Până atunci, las acest semn
pentru textul : incendiu pe autostradă deAlina, mulțumesc. mă bucură impresia ta. salutări din iași:)
pentru textul : rewind deda.
pentru textul : Epifanigramă (2) decum ar fi femeia cu bărbatul. amândoi sunt oameni. religios vorbind ei nu pot trăi unul fără celălalt. sunt truisme, părerea mea.
de ex: eu vin cu femeia şi dacă dvs. nu veniţi cu bărbatul, femeia rămâne incompletă. şi invers.
nu e mare chestie dar e important, nu?
Mihaela, nu pot decat sa-ti multumesc pentru sinceritatea si profesionalismul cu care ai abordat lectura volumului meu memorialistic si spiritual. Unii oameni ma citesc si ma apreciaza, altii mai putin, fiecare cu libertatea de a-si exprima gusturile. Am vazut ca aceasta recenzie a fost publicata, chiar azi, si in Luceafarul de Botosani, ceea ce demonstreaza ca textul tau este foarte bine scris. Te felicit si iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea denu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dearanca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
pentru textul : uitare deIarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deAlina, multumesc pentru apreciere. A spune ca o consider subiectiva suna evident cu doua intelesuri si nici nu poate fi altfel. Da, si eu m-am gindit la asta dar va trebui sa lucrez cu mai multa atentie. As face o mare greseala daca nu as recunoaste ca sint printre textele la care lucrez cu cea mai mare placere.
pentru textul : mate blues dePagini