„de parca”, „intunecat”
este „țiiiiiiiii”, nu cumva „țip”?
corectează astea, te rog, să pot scoate textul de la Șantier. și dacă ai înlocui „forța” de la „ultima forță” cu altceva... cred că ar fi un punct în plus pentru text.
Right Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
Margas
bun text. chiar măsurat, echilibrat. ceva ce văd mai rar la tine. cred că ar trebui să scrii România cu majusculă. nu se justifică lipsa ei. puțin cam artificială menționarea glonțului din Matrix. chiar și gluma cu prezervativul. dar textul are un farmec aș zice aproape „cult” prin păstrarea discreției pînă la capăt.
Aranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!
linistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
că după ce am publicat textul, tu ai fost singurul editor care intrat pe site și în consecință, editorul care a trimis tetxul în șantier. Nu înțeleg, de ce unora le este atât de greu să își asume faptele?
”Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.”
Nici eu nu înțeleg, de ce atât de multe texte slabe ale unor aurtori atât de mediocri cum e Petruț Camui sau Ottilia Ardeleanu persistă pe prima pagină?
1.ploaia care curge, curge - am preferat aceasta exprimare in locul uneia de gen: cade neincetat, cade fara oprire. "Curge" sugereaza mult mai bine abundenta de apa care cuprinde totul, in anotimpul ploios. 2. nu este alba, ca de zapada, ci este "chipul alb, ca de zapada care a-nceput sa se topeasca". scoasa din context, expresia "alba ca de zapada" este si normal sa nu iti spuna mare lucru. Ce vroiam sa sugerez prin aceasta imagine? chipul perfect alb al gheisei pe care se preling lacrimile, "topind" fardul. thanks again, for reading my poem!
Politically corect…lumea este un bazar, un amalgam de “mărfuri, limbi scrântite, oameni, bucăţi de semne” locuire la “grămadă” în toate limbile, o pastă eterogenă, irizată de vorbele unui predicator tolerant.
Aş zice că este o viziune optimistă asupra lumii, dar vin “din culise” (de ce din culise?!) acele “femei şi bărbaţi cu brâie negre”şi se “catapultează” în gol, pentru că locurile din paradis sunt ocupate (numai) de îngeri. Asta mă derutează !!
Este una din interpretările pe care îndrăznesc să le exprim.
Din cîte v-am citit – până acum – îmi dau seama, că poezia, pentru dumneavoastră, nu este un joc, ci un fel de a trăi autentic, de a gândi şi de a privi în profunzimea lucrurilor.
Mă bucur pentru dumneavoastră şi vă voi citi cu multă plăcere.
Stimă, zapata.
nu cred că acest aspect este foarte important, mă refer la cât de dulce sau de acră poate să fie o poezie în momentul citirii ei. sunt aspecte care ţin de subiectivism, în sensul că ele plac sau nu, le accepţi sau ba, nu ţine de formularea versului în sine.
acum, ioana are unele versuri chiar bune cum ar fi: "poza copiată milimetric după micuţa balerină
părul şiroind şi mătasea piele udă pe trup", "în seara aceea a fost prima dată
când am simţit că fiecare îşi are omul lui
omul copil"
însă, poemul se pierde nu din cauza "de dulce" ci din cauza unui detaliu, autorul parcă se lasă în voia versului şi uită de vers, paradoxal. apar,aşadar, multe, foarte multe repetiţii, prea multe: ploaie, stropi, poze, apă. se pierde factorul imporant în poezie, acela de a sugera şi nu a spune.
dar nu putem spune că este un text slab, este un text aglomerat şi pierde cititorul şi e păcat pentru că talent există.
doar ca nu-i o poveste de dragoste, dar ce pacat c-am scris-o eu - in perspectiva asta noua aproape ca mi-as lasa un comentariu. :o)
multumesc, paul. stii ca am incredere in opinia ta, apreciez de cate ori comentezi.
a fost o perioada cand citeam multa proza si credeam ca pot sa scriu. acum nu mai am timp nici de citit nici de exersat o eventuala proza, dar, apreciez cand mi se ofera ocazia sa mai citesc ceva de genul. recunosc, cand am ajuns la partea in care el intra in oniric a trebuit sa clipesc de doua ori si apoi sa continui, insa nu pentru ca am fost nedumerita ci pentru ca a trebuit sa tin pasul, ceea ce a fost bine. Vlad are dreptate ca se accentueaza prea tare partea in care el este inconstient, insa mie partea aceea mi-a placut cel mai mult. O fi si din cauza ca eu sunt mai haotica de fel si viata mea seamana cu o chestie greu de definit in continua schimbare si dezvoltare:))
apropo de Edmond, seamana putin cu filmul; ideea e aproape aceeasi, ce sa mai spun de finaluri- nepredictibile in ambele cazuri. Da, a fi artist nu inseamna sa scrii cand mai ai o drama si trebuie sa mai plangi pe "umarul" unei poezii ci sa armonizezi cu realitatea toate sentimentele astea, iar in cazul tau, finalul e... cum sa spun, ca atunci cand stii ca nu mai ai niciun ban de paine, dar totusi iti mai permiti o ultima iesire la cafea cu cel mai bun prieten.:)
nu stiu cat de argumentat este comentariul meu, dar eu dau penita. mereu mi s-a parut stupid sa ridici in slavi fara recomensa, mai ales cand textul se sustine singur.:)
Cinstit si fara sa pup vreun cur, mie mi se pare o regula de bun simt postarea la doua zile si as vedea-o extinsa si la autori. Nu cred ca din acest punt de vedere ar trebui sa existe vreo diferentiere, e suficienta incadrarea respectiva. Sunt pentru eliminarea pe H a oricaror discriminari intre autori si novici dincolo de incadrarea respectiva, e suficient. Postarile "la gramada" dauneaza grav sanatatii oricui, mai ceva ca fumatul, parerea mea. Andu
nu ştiu care este semnificaţia barelor de la strofa a doua. aşa cum este segmantat poemul pare un fel de colaj. mi-a plăcut strofa a patra.
"ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol"
lipseşte o literă la kilometru, cîteva căciuliţe pe ici pe colo la caracterele româneşti (şi), poate, înlocuit cuvântul flyere (care se înţelege că e o foaie volantă conţinând un mesaj), cu confetti.
faptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
ok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
Marturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
Anul acesta a fost ploios, lumea arată de parcă apele nici nu s-ar fi retras de pe fața pămîntului, după potop. A început deja să scadă ziua și aproape uitasem gustul cireșelor coapte. Oare se poate folosi terminologia blue poem? Dacă da, acesta este cel mai frumos blue poem pe care l-am citit de mult timp încoace.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
„de parca”, „intunecat”
este „țiiiiiiiii”, nu cumva „țip”?
corectează astea, te rog, să pot scoate textul de la Șantier. și dacă ai înlocui „forța” de la „ultima forță” cu altceva... cred că ar fi un punct în plus pentru text.
pentru textul : ieşită din context deMerci de trecere. Am sa ma mai gindesc. Probabil ca nu e rea ideea.
pentru textul : simptomul cuvintelor deRight Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
pentru textul : Shhhh... deMargas
Bine ai venit, Andrei. Tocmai ma pregatem sa postez eu recenzia dar am vazut ca mi-ai luat-o inainte.
Gorun Manolescu
pentru textul : Inseparabila dezordine deit is not so often that you can say the title goes in tune with the text. not but here. for this a golden nib.
pentru textul : Cold guitar debun text. chiar măsurat, echilibrat. ceva ce văd mai rar la tine. cred că ar trebui să scrii România cu majusculă. nu se justifică lipsa ei. puțin cam artificială menționarea glonțului din Matrix. chiar și gluma cu prezervativul. dar textul are un farmec aș zice aproape „cult” prin păstrarea discreției pînă la capăt.
pentru textul : prietenul deAranca, tu stii, lumea tristetii e de fapt dincolo de cuvinte, de aceea e greu sa scrii despre asta; aceste “poeme ale tristetii” (regret daca suna patetic) sunt doar o incercare de negociere cu lumea de afara, de fapt o impacare a pustiului dinauntru cu pustiul de afara; o sa incerc sa le grupez intr-un ciclu, ma gandesc de mult la o carte… trecerile tale stiu sa bucure, multumesc!
pentru textul : zid fără nicio fereastră delinistile tale au ceva metafizic. Ceva din sufletul tau expus aici isi gaseste freamatul si vibratia in inima mea. Imi place mult acest experiment al tau, cu fraze scurte, dar in care ai prins esenta. Intr-adevar prima linsite pe care o simtim e aceea a naturii. Natura are in ea o liniste frematatoare si o agitatie tacuta, astfel incat revelatia pe care o simtim in primul boboc de floare, in primul mugur al prunului e atat de mare ca o lacrima se prelinge din ochi, ca u nsemn al unei bucurii fara de seaman, inexprimabila. b. Da, concentrandu-te asupra visului capeti o liniste aparte, un fel de ihisie a inimii. Restul literelor cu care incep maximele tale le interpretez in mine, singur, in liniste, ca pentru o desfatare a sufletului. Nu e bine sa dezvalui toate misterele ci doar sa le relev. Un text care-mi merge la suflet.
pentru textul : silences deeu totusi nu inteleg de ce ai ales sa formatezi textul in felul asta. este destul de greu de citit.
pentru textul : Frumusețea Misteriosului Pi decred ca omul s-a referit la "."-ul ala nelalocul lui. in rest, optzecismul e ok:) ar fi pacat sa nu mai postezi. viata faina!
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond decă după ce am publicat textul, tu ai fost singurul editor care intrat pe site și în consecință, editorul care a trimis tetxul în șantier. Nu înțeleg, de ce unora le este atât de greu să își asume faptele?
”Și nu înțeleg fuga de șantier (mă refer în general, nu doar la tine), de parcă ar fi un coș de gunoi. Nu. E un loc unde un text poate deveni mai bun dacă autorul își dă interesul.”
Nici eu nu înțeleg, de ce atât de multe texte slabe ale unor aurtori atât de mediocri cum e Petruț Camui sau Ottilia Ardeleanu persistă pe prima pagină?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. dedaniel pentru cei în stare să privească deştept în oglinzi...:)
pentru textul : Poemul cu Mihaela de1.ploaia care curge, curge - am preferat aceasta exprimare in locul uneia de gen: cade neincetat, cade fara oprire. "Curge" sugereaza mult mai bine abundenta de apa care cuprinde totul, in anotimpul ploios. 2. nu este alba, ca de zapada, ci este "chipul alb, ca de zapada care a-nceput sa se topeasca". scoasa din context, expresia "alba ca de zapada" este si normal sa nu iti spuna mare lucru. Ce vroiam sa sugerez prin aceasta imagine? chipul perfect alb al gheisei pe care se preling lacrimile, "topind" fardul. thanks again, for reading my poem!
pentru textul : Tristete dePolitically corect…lumea este un bazar, un amalgam de “mărfuri, limbi scrântite, oameni, bucăţi de semne” locuire la “grămadă” în toate limbile, o pastă eterogenă, irizată de vorbele unui predicator tolerant.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deAş zice că este o viziune optimistă asupra lumii, dar vin “din culise” (de ce din culise?!) acele “femei şi bărbaţi cu brâie negre”şi se “catapultează” în gol, pentru că locurile din paradis sunt ocupate (numai) de îngeri. Asta mă derutează !!
Este una din interpretările pe care îndrăznesc să le exprim.
Din cîte v-am citit – până acum – îmi dau seama, că poezia, pentru dumneavoastră, nu este un joc, ci un fel de a trăi autentic, de a gândi şi de a privi în profunzimea lucrurilor.
Mă bucur pentru dumneavoastră şi vă voi citi cu multă plăcere.
Stimă, zapata.
Eu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...
Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.
pentru textul : liber la-nflorire denu cred că acest aspect este foarte important, mă refer la cât de dulce sau de acră poate să fie o poezie în momentul citirii ei. sunt aspecte care ţin de subiectivism, în sensul că ele plac sau nu, le accepţi sau ba, nu ţine de formularea versului în sine.
pentru textul : pasodoble deacum, ioana are unele versuri chiar bune cum ar fi: "poza copiată milimetric după micuţa balerină
părul şiroind şi mătasea piele udă pe trup", "în seara aceea a fost prima dată
când am simţit că fiecare îşi are omul lui
omul copil"
însă, poemul se pierde nu din cauza "de dulce" ci din cauza unui detaliu, autorul parcă se lasă în voia versului şi uită de vers, paradoxal. apar,aşadar, multe, foarte multe repetiţii, prea multe: ploaie, stropi, poze, apă. se pierde factorul imporant în poezie, acela de a sugera şi nu a spune.
dar nu putem spune că este un text slab, este un text aglomerat şi pierde cititorul şi e păcat pentru că talent există.
doar ca nu-i o poveste de dragoste, dar ce pacat c-am scris-o eu - in perspectiva asta noua aproape ca mi-as lasa un comentariu. :o)
pentru textul : Păreri de rău din altă lume demultumesc, paul. stii ca am incredere in opinia ta, apreciez de cate ori comentezi.
a fost o perioada cand citeam multa proza si credeam ca pot sa scriu. acum nu mai am timp nici de citit nici de exersat o eventuala proza, dar, apreciez cand mi se ofera ocazia sa mai citesc ceva de genul. recunosc, cand am ajuns la partea in care el intra in oniric a trebuit sa clipesc de doua ori si apoi sa continui, insa nu pentru ca am fost nedumerita ci pentru ca a trebuit sa tin pasul, ceea ce a fost bine. Vlad are dreptate ca se accentueaza prea tare partea in care el este inconstient, insa mie partea aceea mi-a placut cel mai mult. O fi si din cauza ca eu sunt mai haotica de fel si viata mea seamana cu o chestie greu de definit in continua schimbare si dezvoltare:))
pentru textul : Iulian are ochi de melc deapropo de Edmond, seamana putin cu filmul; ideea e aproape aceeasi, ce sa mai spun de finaluri- nepredictibile in ambele cazuri. Da, a fi artist nu inseamna sa scrii cand mai ai o drama si trebuie sa mai plangi pe "umarul" unei poezii ci sa armonizezi cu realitatea toate sentimentele astea, iar in cazul tau, finalul e... cum sa spun, ca atunci cand stii ca nu mai ai niciun ban de paine, dar totusi iti mai permiti o ultima iesire la cafea cu cel mai bun prieten.:)
nu stiu cat de argumentat este comentariul meu, dar eu dau penita. mereu mi s-a parut stupid sa ridici in slavi fara recomensa, mai ales cand textul se sustine singur.:)
Marynna, interesant ce spui, ai dreptate, voi rezolva cu prescurtările :). Mulțumesc!
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deo lume sintetică. un poem ce iși mărturisește esența.
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile deCinstit si fara sa pup vreun cur, mie mi se pare o regula de bun simt postarea la doua zile si as vedea-o extinsa si la autori. Nu cred ca din acest punt de vedere ar trebui sa existe vreo diferentiere, e suficienta incadrarea respectiva. Sunt pentru eliminarea pe H a oricaror discriminari intre autori si novici dincolo de incadrarea respectiva, e suficient. Postarile "la gramada" dauneaza grav sanatatii oricui, mai ceva ca fumatul, parerea mea. Andu
pentru textul : Descoperirea deFelicitări şi succesuri!
pentru textul : Baletistul 2.0 deTe-aştept cu şantajul.
nu ştiu care este semnificaţia barelor de la strofa a doua. aşa cum este segmantat poemul pare un fel de colaj. mi-a plăcut strofa a patra.
"ceasul primit în dar de crăciun
ar putea fi o sută de mii de inimi cumpărate
ar putea fi un milion un miliard
ai putea fi tu și celălalt dintre cei prinși seara de viscol"
lipseşte o literă la kilometru, cîteva căciuliţe pe ici pe colo la caracterele româneşti (şi), poate, înlocuit cuvântul flyere (care se înţelege că e o foaie volantă conţinând un mesaj), cu confetti.
pentru textul : când după război se așterne liniștea dedimineața, aleea înveșmântată (încinsă) cu kimono-ul de frunze, salută din prag, un vis aproape împlinit.
pentru textul : Grădina japoneză defaptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 deok, anselmus. nu stiu exact ce probleme ai. probabil o problema personala. sau vii pe aici sa iti racoresti ceva frustrari. nimeni nu este obligat sa ti le suporte. eu zic ca ti s-a oferit suficienta bunavointa si rabdare. iti recomand o perioada de racorire. intre timp vei avea contul suspendat. e posibil ca tu sa numesti asta dictatura si tiranie si mai stiu eu cum. nu iti fa probleme, au mai spus-o si altii. si le-a trecut. iti doresc sarbatori fericite si poate inveti sa te porti civilizat.
pentru textul : Stai deMarturisesc ca sunt si eu unul dintre cititorii fideli ai poemelor lui Emilian de aici sau de pe agonia, whatever, pentruca Emilian posteaza cu religiozitate si ici si colo. Si iata ca in fine asteptarea imi este rasplatita ! gasesc un poem (sigur ca l-am gasit intai pe agonia, dar acolo nu am comentat pentruca, asa cum bine spune Emilian cel atat de bine informat, am plagiat si injurat acolo si am nivel -20, adica mai rau de atat nu se poate) care nu e previzibil ca o soacra, asa cum sunt ultimile nenumaratele poeme pe care le-am citit sub semnatura sa. Poemul acesta chiar traieste, e drept, el se naste in urma unei dificile cezariene pe lobul frontal inmuiat cu alcool a lui Emilian dar traieste! Si de ce spun asta? Pentruca in acest poem Emilian reuseste sa observe cu mintea limpede o lume care exista in jurul sau, reala, cuvintele iata, au trasaturi clare de caracter, exprimarea e directa, clara, lipsesc aproape cu desavarsire (cu exceptia finalului) patetismul ieftin si metaforizarea excesiva din restul majoritatii textelor . Aici Emilian ia cateva (trei parca) imagini si le expune fermecator de natural, jovial aproape. Poemul e ca o disectie senina pe viu, curge putin sange dar nimeni nu plange, nimeni nu pozeaza in victima noaptea prin gara de nord, nimeni nu da telefoane aiurea. De aceea il apreciez cu o penita de plagiator. Andu
pentru textul : the kill deAnul acesta a fost ploios, lumea arată de parcă apele nici nu s-ar fi retras de pe fața pămîntului, după potop. A început deja să scadă ziua și aproape uitasem gustul cireșelor coapte. Oare se poate folosi terminologia blue poem? Dacă da, acesta este cel mai frumos blue poem pe care l-am citit de mult timp încoace.
pentru textul : femeia și ploaia deerata: aroma placuta*.
pentru textul : epifania după Simion definalul textului este delicat. şi reuşit. "inimile ca niște pui de-o zi lungeau aripile cu ciocul". mă face să vizionez un întreg film.
pentru textul : O toamnă despre care n-am spus nimic dePagini