da, iata un text care incepe sa imi placa. probabil n-ar fi fost rau sa pastrezi claritatea dicteului pina la sfirsit. ultima parte mi se pare relativ neclara. se scrie multa poezie feminina zilele astea. unele texte nu sint decit un fel de ciudatenii pseudometaforizate. de data asta am intilnit un text care in ciuda tributului platit subiectivitatii (si poate unui anumit retorism de care se cam face vinovata autoarea pe ici pe colo) totusi reuseste sa straluceasca prin poetic
Nu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.
Matei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
Nu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
o poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pur si simplu pentru zilele care sînt în plus si pentru vorbești cu oameni care nu există si pentru și ți se face greață de concluzii / ți se face greață să ai dreptate si pentru tot restul
super text. m'a amuzat teribil, desi am cascat nitel in pauza publicitara din final. dar, in rest, foartetare. as mai fi citit inca pe atata. as recomanda o cronica, pe luna, pe saptamana?, cu astfel de patanii literare sau mai putin literare. intr'adevar memorabil amendament si memorabil furt. apropo, venus o fi avand si ea, (pe cand era tanara) hotul ei personal?
mie "cioburile ploii" mi se pare una din cele mai reusite metafore "vizuale" pe care le-am citit. "tremurul cetii", ce-i drept, e o imagine putin cam simpluță.
cool. I was expecting to read also (oh, his lambs) but that was missing. makes you think of a dusty song from the eighties (oh, his eighties)... [smile]. makes me wonder what you think about god.
Corect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
pare un ceremonial oriental toată această gesticulație a regretului, deși orientalii nu cultivă chiar o melancolie a morților, fie ele chiar fațete ale eliberărilor de prea multă viață. cred că de data asta chiar ai reușit să scrii un poem foarte bun.
o poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
nicio lege pentru muze. ele vin şi pleacă. poetul este în stare să vândă tot şi să le urmeze. aproape instinctual. şi, ce-ar avea de vândut poetul?!...
aş mai adăuga doar că "excepţia întăreşte regula".
adian demea - ortografia! ai grijă cu gramatica sau cu ortografia. cu una din ele ai probleme. se scrie „scrii” și nu „scri” cînd este vorba de un subiect la persoana a doua plural pentru verbul a scrie. ai mai repetat greșeala aceasta și aici: http://www.hermeneia.com/content/ne_vom_neglija_ca_doua_unghii
am crezut că e o eroare de tipărrire dar observ că recidivezi. înainte de poezie (aia dură și mișto) locuiește o doamnă plictisitoare care se numește gramatică. să nu o ignorăm.
Bună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
Foarte bun textul, cu nişte formulări inedite, ingenioase, care se pliază atât de bine pe totul poeziei; cu detaşare, sictir, şi eleganţă; cu durere, zâmbet şi ironie.
La celălalt pol, complet ratate primele trei versuri + acestea două "nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - de altfel, ăsta e şi motivul pentru care nu acord peniţă.
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
e interesant cum traduci liric vorbind, tocmai trecerea succesivă dintr-o stare în alta, diversificarea obiectelor, culorilor, imponderabilitatea tuturor lucrurilor in această lume care plutește, aparenta derivă a vieții însăși. Lumina. Creația.
vălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
da, interesant ca oamenii scriu bine mai ales atunci cind nu tin neaparat sa scrie bine. pentru ca nu asta are importanta atunci. dupa parerea mea (destul de rece) un text care este poezie, sau arata a poezie, mult mai mult decit alte texte mult mai elaborate ale autorului.
ca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, iata un text care incepe sa imi placa. probabil n-ar fi fost rau sa pastrezi claritatea dicteului pina la sfirsit. ultima parte mi se pare relativ neclara. se scrie multa poezie feminina zilele astea. unele texte nu sint decit un fel de ciudatenii pseudometaforizate. de data asta am intilnit un text care in ciuda tributului platit subiectivitatii (si poate unui anumit retorism de care se cam face vinovata autoarea pe ici pe colo) totusi reuseste sa straluceasca prin poetic
pentru textul : revelation deNu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.
pentru textul : Săptămâna Creației deMatei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.
pentru textul : la marginea drumurilor deRaul-Ionuţ Coldea, fiindcă între timp ai fost încadrată la categoria „membru corespondent”, categorie în cadrul căreia nu există permisiunea comentariilor sub texte, cred că îți vor folosi informațiile următoare:
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
http://hermeneia.com/content/faq/ce_trebuie_sa_fac_ca_sa_nu_mai_fiu_memb...
Despre poem: sunt câteva imagini reușite în partea a doua a poemului. E un poem care transmite mult.
pentru textul : femeie în costum de iepure deNu aș mai fi scris ultmul vers. Și argumentez: în ultimii ani se practică destul de mult acest ultim vers, scris după un rând liber care se vrea, fie un fel de cireașă de pe tort, fie o cheie aruncată la plecare, fie ceva care te face să recitești poemul ca să înțelegi. Uneori au efect, însă de cele mai multe ori, acest ultim vers pare o vorbă spusă la plecare, după ce ai mai făcut câțiva pași: te-ai întors puțin și ai mai spus ceva, abia inteligibil, peste umăr și pleci mai departe lăsând interlocutorul cu o mie de întrebări. Uneori versul final pare un artificiu estetic care ar vrea să arunce un fel de mister peste tot poemul.
Poate în cazul poemului tău nu e niciuna din cele de mai sus, dar cred că era bine dacă poemul se oprea înainte de ultimul vers. Și spun, ca de fiecare dată, e doar o părere :).
cu siguranta iar-ul face aglomerarea. scos, rezolva pluralul mai clar
perfectiunea. ma ia frica gandindu-ma:)
pentru textul : athelophobia demultumesc, Cristina
o poezie care nu poate sa nu-ti placa foarte. ca o joaca in care discursul copilului se impleteste cu simbolistica si fantasticul.
cel mai mult mi-a placut glasul copilului, recunosc - pentru ca reuseste sa pastreze acel element esential copilariei - are acea curatenie fundamentala.
chapeau!
pentru textul : alte povestiri de la Şipot demultumesc , ottilia!
pentru textul : e v a deexpresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pentru textul : fado curvo depur si simplu pentru zilele care sînt în plus si pentru vorbești cu oameni care nu există si pentru și ți se face greață de concluzii / ți se face greață să ai dreptate si pentru tot restul
pentru textul : aleph sau prima teorie a incompatibilității desuper text. m'a amuzat teribil, desi am cascat nitel in pauza publicitara din final. dar, in rest, foartetare. as mai fi citit inca pe atata. as recomanda o cronica, pe luna, pe saptamana?, cu astfel de patanii literare sau mai putin literare. intr'adevar memorabil amendament si memorabil furt. apropo, venus o fi avand si ea, (pe cand era tanara) hotul ei personal?
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei demie "cioburile ploii" mi se pare una din cele mai reusite metafore "vizuale" pe care le-am citit. "tremurul cetii", ce-i drept, e o imagine putin cam simpluță.
pentru textul : crochiu V deIoana Dana Nicolae, îți mulțumesc că m-ai citit. Voi ține cont de observațiile făcute.
pentru textul : Decor cu îngeri demulţumesc Elena, mă bucură semnul tău de lectură
pentru textul : cartea în esperanto decool. I was expecting to read also (oh, his lambs) but that was missing. makes you think of a dusty song from the eighties (oh, his eighties)... [smile]. makes me wonder what you think about god.
pentru textul : Oster-Monath deVirgil, mai bine recunoaște că ți s-a făcut dor de amandine și ecler... :)) merci fain de comm, îmi este foarte util, ai spus multe în puține cuvinte.
pentru textul : simetrii deCorect, e nepoetic pân' la dumnezeu. Mă găsisem să-i fac eu masaj cardiac ușii (apăs cu mâinile împreunate ușa/camerei/unu doi trei patru cinci) și apoi îi treceam aer în plămâni (acum suflu pe gaura cheii). Trebuie, fără îndoială, poposit mai atent la mine :). Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare.
pentru textul : azi e frig depare un ceremonial oriental toată această gesticulație a regretului, deși orientalii nu cultivă chiar o melancolie a morților, fie ele chiar fațete ale eliberărilor de prea multă viață. cred că de data asta chiar ai reușit să scrii un poem foarte bun.
pentru textul : arborele de piper demulțumesc. P.S.S. înțeles. mama ei de (răs)tălmăcire!
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deo poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
penita si de la mine.
pentru textul : magazinul cu piane de"Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta."
pentru textul : Piața de flori denicio lege pentru muze. ele vin şi pleacă. poetul este în stare să vândă tot şi să le urmeze. aproape instinctual. şi, ce-ar avea de vândut poetul?!...
pentru textul : excepţia legii deaş mai adăuga doar că "excepţia întăreşte regula".
adian demea - ortografia! ai grijă cu gramatica sau cu ortografia. cu una din ele ai probleme. se scrie „scrii” și nu „scri” cînd este vorba de un subiect la persoana a doua plural pentru verbul a scrie. ai mai repetat greșeala aceasta și aici: http://www.hermeneia.com/content/ne_vom_neglija_ca_doua_unghii
pentru textul : strada cu nume de bere deam crezut că e o eroare de tipărrire dar observ că recidivezi. înainte de poezie (aia dură și mișto) locuiește o doamnă plictisitoare care se numește gramatică. să nu o ignorăm.
Bună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deFoarte bun textul, cu nişte formulări inedite, ingenioase, care se pliază atât de bine pe totul poeziei; cu detaşare, sictir, şi eleganţă; cu durere, zâmbet şi ironie.
La celălalt pol, complet ratate primele trei versuri + acestea două "nevoile fiziologice înlocuiesc/rugăciunile de dimineaţă" - de altfel, ăsta e şi motivul pentru care nu acord peniţă.
Felicitări!
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ deexcelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pentru textul : Dependențe de sânge dee interesant cum traduci liric vorbind, tocmai trecerea succesivă dintr-o stare în alta, diversificarea obiectelor, culorilor, imponderabilitatea tuturor lucrurilor in această lume care plutește, aparenta derivă a vieții însăși. Lumina. Creația.
pentru textul : En dérive non pas d'objet en objet dema scuzati ca va deranjez, am trimis si eu azi o poezie, oare nu am trimis-o bine sau nu o publicati?
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I devălul mayei?! vin prudent și spun că îmi pare prea alegoric poemul. fii puțin mai darnic (cu poezia și cu cei ce te ''vânează'') și nu mai sădi capcane (vezi maya - te poate duce către india sau america centrală).
pentru textul : candelabrele deda, interesant ca oamenii scriu bine mai ales atunci cind nu tin neaparat sa scrie bine. pentru ca nu asta are importanta atunci. dupa parerea mea (destul de rece) un text care este poezie, sau arata a poezie, mult mai mult decit alte texte mult mai elaborate ale autorului.
pentru textul : and time goes on deca si cum s-ar cufunda in vartejul ei in acelasi timp planand pe deasupra lucrurilor, lumea ii apare un tumult al vietii in care el sta suspendat intre obiecte si intamplari.. sincer incantata de lectura si sa ierti daca las si eu aici ssemn in prelungirea gandului. Linea
pentru textul : Culori dePagini