in afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
Draga mea Alma, așteptam să mă-ntrebe și pe mine cineva de vorbă, de-aceea cînd am început să povestesc, nu m-am mai putut opri. Sora mea dragă, sînt bucuroasă și onorată de trecerea ta, de cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat și pe care le voi păstra la loc de mare preț dar și mai bucuroasă sînt de modul în care ai perceput impresionismul acestui tablou. Impresionismul, acest cuvînt inventat de intuitivii jurnaliști francezi pentru a prezenta publicului încă prea puțin familiarizat cu noul curent artistic din epocă, cum trebuie privită opera atît de refuzată și de controversată a acestora. Post-impresionismul al cărui capăt de coloană a infinitului îl reprezintă Cezanne, a stîrnit de asemenea mari controverse, atît de mari, încît nici cel mai bun amic al acestuia, Emile Zola, nu l-a înțeles și l-a denigrat. ȘI-aici am atins mai mult involuntar și absolut nevinovat un punct nevralgic al criticii autofage romănești de după 1990.
yester, dragul meu, nu pot da azi toate penitele...lumea ma va crede prea generoasa. si nu sint. cit despre Mos Craciun, e mai receptiv la poezii, sint sigura! odata un copil drag mie inventase o poezie, pe care o spune dupa fiecare pozna: "Mos Craciun, Mos Craciun/sint cuminte si sint bun"...si o lua de la capat.:)
...și ca o addenda la ce am avut de spus...observațiile tale sunt pe fluiditatea cantată, nicidecum pe imagine, prin urmare... pentru că nu am primit admonestări referitoare la aceasta(imagine)...e ok:)!
poemul nu e rau, forma lui insa ar putea ajuta mai mult la asimilarea textului, ma refer la strofa a doua unde fraza e scrisa dintr-o suflare prea lunga...
daca ai incerca sa citesti textul cu voce tare, ai realiza ca e nevoie sa-l fraturezi ca sa poti respira si la fel sa-l poti asimila sau daca ai restrange putin registrul "verbelor" care dau senzatia de prea multa miscare, ideea s-ar aseza mai bine pe scheletul imaginii.
alta parere ar fi ca in general titlurile cu forma accentuata, "conturul", imprima un mesaj strict de interceptare prin limitare la un singur contur si asta ingradeste imaginatia... pe cand "contur" poate ajuta cititorul sa-si creeze propria sa imagine si sa se raporteze mai bine la text.
mi-a placut ideea cu "fularul de strangulat vise" :)
Ah! Superb. E ca o scenă de film, o fină, atentă și minuțioasă proiecție cinematografică a minții, care însă trece de vizual, în poezie. "o mare care nu voia să-l mai locuiască".Superb! Scrie "proză", dar totuși aici e de fapt multă poezie. Dacă s-ar scrie un roman fantasy așa, l-aș cumpăra cu ultimul banuț, și după ce l-aș citi i-aș ronțăi foile. M-am cam aprins, dar, sincer, mi-a plăcut. Mă bucur să te regăsesc, Călin. :)
imi place imagistica suprarealistă, acest "creion" (ca să folosesc un termen din recuzita tehnică a unui mare poet) și simplitatea expresiei te prinde (deși eu tot aș mai fi scos "de plăcere, de spaimă" și pe "blând", . e un text nou? :) si pentru că e o schiță diafană în peniță adaug și eu una vise plăcute! apoi să vii să ni le traduci!
mie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
altfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
mulțumesc, Andu, pentru apreciere! și Oanei îi mulțumesc! mie tare mi-a plăcut "feng shui"-ul lui Aalizei. cum dealtfel tot acest joc. frumoasă dimineață...
frumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
poţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Stef, mulțumesc pentru părere. Este inteționatr așa, pentru a acentua anumite cuvinte-stări - evident depinde și de cum re-ciți/rostești - în tine. Și am lăsat așa și pentru formă. Încearcă să citești rar cuvintele, atunci vei simți că nu e tăiată răsuflarea. Virgil, desigur că așa este, fiindcă e un fel de "respiro" de final, ca o ușoară lăsare de urmă, de atingere, "sărut de seară" cu tandrețe și de bun rămas. Mulțumesc.
Un poem plin de "draci și viermi". Cu punctul am clarificat-o! Mai rămâne cu "schizo-frenezia". ;) Atașezi lexicul de cartier unor sentimente și senzații violente. Tema existențialistă . "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?"(Cioran) Curând, Cris
Andule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
Singurul pasaj care mi-a atras în mod special atenția este cel al Alinei Manole:
„pe rând eram unul
eram celălalt
cineva însă
era într-un plus
ca într-o cruce
îşi ţinea tălpile
înlipite de cer
ca pentru un salt mortal
înspre viaţă
nouă ne rămâneau
nostalgiile ierburile pieţele
din care năşteam
scări de griuri
prin anotimpuri”
În rest - multă vorbărie și mult balast, deși ca experiment - este un lucru interesant. Eugen.
Un text complet care in afara unor bucati pentru care nu ai avut destul liant destul da aparenta unei structuri inchegate si logice. Cu o mentiune pentru sfarsit, care este remarcabil.
Emile, apreciez tentativa ta de aici la fel cum apreciez orice incercare venita din partea unui om cu spiritul neadormit, dar nu pot sa subscriu sau sa te incurajez cumva in aceasta directie, Doamne feri! Suprerealism, influente nenumarate, amalgamate, prea putin Emilian pe aici... insa pe de alta parte ma gandesc ca, la fel ca alte poeme ale tale, este si acesta un mesaj iar daca e asa eu il decodific astfel: e de bine asa cum e, fratilor. Despre poezie insa vom vorbi si data viitoare daca om fi sanatosi, nu? Andu
veşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
Strofele a treia şi a patra sunt construite din câte o singură frază fiecare, ceea ce impune o citire fără să mai ai timp să respiri. Din acest motiv şi încă din unul artistic, aş elimina/reface ultimele versuri. Prostata tavanului nu mi se pare o metaforă reuşită.
Mi-au plăcut câteva idei de la începutul şi de la finalul poemului. Remarc definiţia fricii absurde:
"un dob de sare
îndesat pe gâtul unui animal
pe cale de dispariţie
ocrotit de legile lui murphy"
Nu ştiu de ce mi se pare că poemul are un iz parodic...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
in afara de cumva-ul din al doilea vers, poemul este perfect. probabil ca daca ar mai fi existat optiunea de preferate l-as fi cules. ma mir ca n-a fost remarcat de ieri pana azi.
pentru textul : mâine vine altul să-mi repare patul decristina. am modificat. multam.
colaceaul acela era tot typo :) ar fi trebuit sa fie "incolacea" acolo.
imi pare bine ca ai gasit ceva sa-ti placa pe la mine.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deDraga mea Alma, așteptam să mă-ntrebe și pe mine cineva de vorbă, de-aceea cînd am început să povestesc, nu m-am mai putut opri. Sora mea dragă, sînt bucuroasă și onorată de trecerea ta, de cuvintele frumoase pe care le-ai lăsat și pe care le voi păstra la loc de mare preț dar și mai bucuroasă sînt de modul în care ai perceput impresionismul acestui tablou. Impresionismul, acest cuvînt inventat de intuitivii jurnaliști francezi pentru a prezenta publicului încă prea puțin familiarizat cu noul curent artistic din epocă, cum trebuie privită opera atît de refuzată și de controversată a acestora. Post-impresionismul al cărui capăt de coloană a infinitului îl reprezintă Cezanne, a stîrnit de asemenea mari controverse, atît de mari, încît nici cel mai bun amic al acestuia, Emile Zola, nu l-a înțeles și l-a denigrat. ȘI-aici am atins mai mult involuntar și absolut nevinovat un punct nevralgic al criticii autofage romănești de după 1990.
pentru textul : Valea Lotusului detextul nu e prost dar forma de asezare in pagina ma tem ca face un deserviciu textului parerea mea
pentru textul : altarele deEu nu am priceput ce şi cum aici: "iar eu, fur de noapte"...
Am înţeles acest text ca fiind o prelucrare alegorică a clişeului calului troian în interiorul iubitei/ iubirii... Ori ceva de genu'.
pentru textul : liber la-nflorire deyester, dragul meu, nu pot da azi toate penitele...lumea ma va crede prea generoasa. si nu sint. cit despre Mos Craciun, e mai receptiv la poezii, sint sigura! odata un copil drag mie inventase o poezie, pe care o spune dupa fiecare pozna: "Mos Craciun, Mos Craciun/sint cuminte si sint bun"...si o lua de la capat.:)
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind de...și ca o addenda la ce am avut de spus...observațiile tale sunt pe fluiditatea cantată, nicidecum pe imagine, prin urmare... pentru că nu am primit admonestări referitoare la aceasta(imagine)...e ok:)!
pentru textul : Într-o Iarnă deEuridice - o driadă de o altă factură iluminând altfel, departe de barocul lui Nicolas Poussin...și de alte reprezentări. un typo "să îmbrăcam"...
pentru textul : Euridice depoemul nu e rau, forma lui insa ar putea ajuta mai mult la asimilarea textului, ma refer la strofa a doua unde fraza e scrisa dintr-o suflare prea lunga...
pentru textul : contur dedaca ai incerca sa citesti textul cu voce tare, ai realiza ca e nevoie sa-l fraturezi ca sa poti respira si la fel sa-l poti asimila sau daca ai restrange putin registrul "verbelor" care dau senzatia de prea multa miscare, ideea s-ar aseza mai bine pe scheletul imaginii.
alta parere ar fi ca in general titlurile cu forma accentuata, "conturul", imprima un mesaj strict de interceptare prin limitare la un singur contur si asta ingradeste imaginatia... pe cand "contur" poate ajuta cititorul sa-si creeze propria sa imagine si sa se raporteze mai bine la text.
mi-a placut ideea cu "fularul de strangulat vise" :)
totul e ok cu exceptia faptului ca nu cred ca asocierea intre luminare si incolacire este prea fericita. restul este expresiv.
pentru textul : irespirabil deAh! Superb. E ca o scenă de film, o fină, atentă și minuțioasă proiecție cinematografică a minții, care însă trece de vizual, în poezie. "o mare care nu voia să-l mai locuiască".Superb! Scrie "proză", dar totuși aici e de fapt multă poezie. Dacă s-ar scrie un roman fantasy așa, l-aș cumpăra cu ultimul banuț, și după ce l-aș citi i-aș ronțăi foile. M-am cam aprins, dar, sincer, mi-a plăcut. Mă bucur să te regăsesc, Călin. :)
pentru textul : Fiara deimi place imagistica suprarealistă, acest "creion" (ca să folosesc un termen din recuzita tehnică a unui mare poet) și simplitatea expresiei te prinde (deși eu tot aș mai fi scos "de plăcere, de spaimă" și pe "blând", . e un text nou? :) si pentru că e o schiță diafană în peniță adaug și eu una vise plăcute! apoi să vii să ni le traduci!
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... depe bune că mi se părea mai interesantă și mai reprezentativă imaginea precedentă din profil. but, de gustibus...
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou demie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
pentru textul : degete reci dealtfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
pentru textul : papillon demulțumesc, Andu, pentru apreciere! și Oanei îi mulțumesc! mie tare mi-a plăcut "feng shui"-ul lui Aalizei. cum dealtfel tot acest joc. frumoasă dimineață...
pentru textul : două mâini defrumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
pentru textul : Haiku depoţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Stef, mulțumesc pentru părere. Este inteționatr așa, pentru a acentua anumite cuvinte-stări - evident depinde și de cum re-ciți/rostești - în tine. Și am lăsat așa și pentru formă. Încearcă să citești rar cuvintele, atunci vei simți că nu e tăiată răsuflarea. Virgil, desigur că așa este, fiindcă e un fel de "respiro" de final, ca o ușoară lăsare de urmă, de atingere, "sărut de seară" cu tandrețe și de bun rămas. Mulțumesc.
pentru textul : magnolii în iarnă deși prin larousse trecînd profetul din index puse echilibru vriei ah Domnul este tatăl nostru și Alma mama poeziei
pentru textul : poveste simplă deUluitor.adica fara cuvinte.perfect.Intri-n poem si ramii acolo.
pentru textul : Reverie dePoetul
pentru textul : cine-mi va deschide dema intreb daca autorul acestui text isi da seama unde nu reuseste
pentru textul : Fila deUn poem plin de "draci și viermi". Cu punctul am clarificat-o! Mai rămâne cu "schizo-frenezia". ;) Atașezi lexicul de cartier unor sentimente și senzații violente. Tema existențialistă . "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?"(Cioran) Curând, Cris
pentru textul : o viziune a insentimentelor deAndule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
pentru textul : Bestial Planet deSingurul pasaj care mi-a atras în mod special atenția este cel al Alinei Manole:
„pe rând eram unul
eram celălalt
cineva însă
era într-un plus
ca într-o cruce
îşi ţinea tălpile
înlipite de cer
ca pentru un salt mortal
înspre viaţă
nouă ne rămâneau
nostalgiile ierburile pieţele
din care năşteam
scări de griuri
prin anotimpuri”
În rest - multă vorbărie și mult balast, deși ca experiment - este un lucru interesant. Eugen.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deUn text complet care in afara unor bucati pentru care nu ai avut destul liant destul da aparenta unei structuri inchegate si logice. Cu o mentiune pentru sfarsit, care este remarcabil.
pentru textul : querida deEmile, apreciez tentativa ta de aici la fel cum apreciez orice incercare venita din partea unui om cu spiritul neadormit, dar nu pot sa subscriu sau sa te incurajez cumva in aceasta directie, Doamne feri! Suprerealism, influente nenumarate, amalgamate, prea putin Emilian pe aici... insa pe de alta parte ma gandesc ca, la fel ca alte poeme ale tale, este si acesta un mesaj iar daca e asa eu il decodific astfel: e de bine asa cum e, fratilor. Despre poezie insa vom vorbi si data viitoare daca om fi sanatosi, nu? Andu
pentru textul : de dragoste sau așa ceva deveşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
pentru textul : poezia de azi deStrofele a treia şi a patra sunt construite din câte o singură frază fiecare, ceea ce impune o citire fără să mai ai timp să respiri. Din acest motiv şi încă din unul artistic, aş elimina/reface ultimele versuri. Prostata tavanului nu mi se pare o metaforă reuşită.
Mi-au plăcut câteva idei de la începutul şi de la finalul poemului. Remarc definiţia fricii absurde:
"un dob de sare
îndesat pe gâtul unui animal
pe cale de dispariţie
ocrotit de legile lui murphy"
Nu ştiu de ce mi se pare că poemul are un iz parodic...
pentru textul : liquido dePagini