pentru pasajul acesta care merită din plin evidențiat:
doar universul nostru devine rotund și simplu
te trezești din senin gîndindu-te la primul sărut
sau la ce rost au afișele motivaționale
pe pereții unui coridor
cînd toate neoanele sînt arse
e noapte amorțești de frig
pe un tomberon de gunoi
și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită
mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
Buna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
Daca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.
ideea îmi bâzâia prin cap de acum o săptămâna - fețele politicienilor pe ziduri, cât blocu', zâmbitori și plini de bune intenții ca niște sfinți, blocurile păreau biserici cu stomacul pe dos - așa că atunci când am scris textul, a fost simplu și a durat câteva minute (bune, se pare, după comentariile primite) - mulțumesc
Intr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
Ei da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
Adevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
...remarc îndeosebi aceste versuri: aroma tutunului și docurile le poartă în nări până acasă, femeile lor simt patima cu care se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
Tema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
Mihaela,
mulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
incercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
Domnule Manatu, observ ca va folositi de facilitatea comentariilor pentru a... solicita comentarii. Gestul acesta este in cel mai bun caz ridicol, daca nu de prost gust. Problema este, domnule Manatu, ca dumneavoastra, observ, nu ati facut nici un comentariu sub nici un alt text decit textele dumneavoastra. Nu stiu daca va dati seama dar o astfel de atitudine tradeaza un gen de egocentrism care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa fie ignorat de oameni. In felul acesta veti intra in categoria celor care nu scriu neaparat prost pe aici dar care pentru ca nu stiu sa se relationeze ajung sa fie ignorati. Nu cred ca textele dumneavoastra sint centrul atentiei aici pe Hermeneia. Si nici nu pot sa fie asa ceva de vreme ce nici un alt text nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Asa ca va rog sa va schimbati atitudinea si sa intelegeti ca intr-o comunitate, indiferent daca e literara sau nu, vei primi in masura in care oferi.
Întreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
citesc cam pe la 0.00 trecute și mă fascinează versurile tale, Adrian. poate pentru că lângă mine cineva doarme albă, poate pentru andantele dintre noi, nu știu. am citit prima dată poemul și nu mi s-a părut excelent, am revenit cu o lectură mai la pas și îl găsesc încântător. aglomerarea aceasta de tropi are darul să deschidă drumul spre empatie. ce frumos spui:
aud în tine noaptea mânjind neaua cu lună,
şi viforul din păsări îl văd cum se coboară
în ochii tăi mişcând închisul verde,
sau cum peste o veioză un răsărit de august;
mai rece, adormito, întineresc c-un cerc
de lapte şi grisină,
și în nodul tău, sunt hanul cu scaune pe masă
şi sufletul în unghii
pentru pasajele subliniate dar și pentru o noapte liniștită care iese din poemul tău misterioasă ca o iubită cu multă imaginație,
las semnul meu de apreciere cu drag.
E un text bun, Virgil. Un text care curge puternic precum apele unui izvor de munte. Un text greu de urmarit, ideatic, dar construit bine. Mi-a placut cum ai zis: "sau chiar la puteri pe care nu le posed"
Ionuţ, Paul,
dialogul vostru este interesant. dacă doriţi să-l continuaţi vă sugerez un topic separat. poate mai vin şi alţi autori. scrieţi despre "un solitar,
ce-a râs amar/şi-a plâns mereu". sînt convins că o puteţi face fără "nervi de primăvară". mulţumesc.
uite clona nu e clona!
am deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
îmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru pasajul acesta care merită din plin evidențiat:
doar universul nostru devine rotund și simplu
te trezești din senin gîndindu-te la primul sărut
sau la ce rost au afișele motivaționale
pe pereții unui coridor
cînd toate neoanele sînt arse
e noapte amorțești de frig
pe un tomberon de gunoi
și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită
frumos!
pentru textul : o noapte preasfințită demi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
pentru textul : nu scriu poezie deAdrian, ma bucur ca ai râs. ce poate fi mai bine, dupa un asa chin in amore sa razi cu gura pana la urechi?!;)) ai dreptate, pe la final m am grabit.
pentru textul : De-acuma ești străină deBuna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deDaca as fi pe un site de logica as deduce ca nu va puteti argumenta afirmatia. Dar suntem pe un site de literatura unde orice afirmatie trebuie sustinuta. Nimeni nu are nicio problema cu sufletul dumneavoastra. De la a scrie cu sufletul pina la poezie e cale lunga. Pe viitor va sfatui sa va rezumati raspunsurile strict la opiniile exprimate, fara aprecieri de ordin personal. Nu dovediti decit simplul fapt ca nu stiti sa acceptati o critica, oricit ar fi ea de dura. Daca e treaba fiecaruia ce crede despre un text, atunci ma intreb ce cautati pe un site literar daca nu doriti pareri, fie ele si negative.
pentru textul : Eu și îngerul meu deideea îmi bâzâia prin cap de acum o săptămâna - fețele politicienilor pe ziduri, cât blocu', zâmbitori și plini de bune intenții ca niște sfinți, blocurile păreau biserici cu stomacul pe dos - așa că atunci când am scris textul, a fost simplu și a durat câteva minute (bune, se pare, după comentariile primite) - mulțumesc
pentru textul : târâișul sfântului deIntr-o simbolistica a mortii, 'betia cu formol' e o formulare ce da fiori reci. Intreaga poezie da senzatia de sfarsire, de sfasiere si de compromis intr-o iubire ce s-a stins de mult. Versurile se leaga in mod armonios chiar daca nu intotdeauna cuvintele vibreaza in mod placut in inima cititorului.
pentru textul : Draperii roșii deyester, te rog frumos sa ne controlam. fiecare are dreptul sa isi exprime opiniile fara sa fie atacat. chiar daca ataca.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deEi da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
pentru textul : Căruciorul deAdevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac desuperb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ de...remarc îndeosebi aceste versuri: aroma tutunului și docurile le poartă în nări până acasă, femeile lor simt patima cu care se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
pentru textul : Helen deTema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
pentru textul : Oglinda deGebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deDa, e grozav amestecul: discurs esențializat și imagine artistică inedită, "îndoită" de o coloană infinită. Merită prima pagină, (părerea mea)!
pentru textul : Sinonimul pozitivului deMihaela,
pentru textul : punctus interrogativus demulțumesc pentru semn la...semn.
Ionuț,
crezi că mă mulțumește doar spînzurarea ta virtuală? nu, în piața publică. rugă? ma voi gîndi dar probabil la semnul mirării. mulțumesc.
incercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
pentru textul : deuteronomia deScuze pentru "acest motive" in loc de "acest motiv". Nu servisem cafeaua de dimineata. cu ganduri bune, Violeta
pentru textul : my all deDin păcate, realitatea nu are nicio importanţă, dacă maniera în care este redată nu respiră veridic.
pentru textul : Oameni fara nume desi nu stiu despre ce meleaguri cu numele "teii de pe dealul Copoului" vorbești. poate-mi explici si mie. scrie-mi pe ID [email protected]
pentru textul : bandajul meu alb deDomnule Manatu, observ ca va folositi de facilitatea comentariilor pentru a... solicita comentarii. Gestul acesta este in cel mai bun caz ridicol, daca nu de prost gust. Problema este, domnule Manatu, ca dumneavoastra, observ, nu ati facut nici un comentariu sub nici un alt text decit textele dumneavoastra. Nu stiu daca va dati seama dar o astfel de atitudine tradeaza un gen de egocentrism care mai devreme sau mai tirziu ajunge sa fie ignorat de oameni. In felul acesta veti intra in categoria celor care nu scriu neaparat prost pe aici dar care pentru ca nu stiu sa se relationeze ajung sa fie ignorati. Nu cred ca textele dumneavoastra sint centrul atentiei aici pe Hermeneia. Si nici nu pot sa fie asa ceva de vreme ce nici un alt text nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Asa ca va rog sa va schimbati atitudinea si sa intelegeti ca intr-o comunitate, indiferent daca e literara sau nu, vei primi in masura in care oferi.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deÎntreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
pentru textul : urme de cerb decitesc cam pe la 0.00 trecute și mă fascinează versurile tale, Adrian. poate pentru că lângă mine cineva doarme albă, poate pentru andantele dintre noi, nu știu. am citit prima dată poemul și nu mi s-a părut excelent, am revenit cu o lectură mai la pas și îl găsesc încântător. aglomerarea aceasta de tropi are darul să deschidă drumul spre empatie. ce frumos spui:
aud în tine noaptea mânjind neaua cu lună,
şi viforul din păsări îl văd cum se coboară
în ochii tăi mişcând închisul verde,
sau cum peste o veioză un răsărit de august;
mai rece, adormito, întineresc c-un cerc
de lapte şi grisină,
și în nodul tău, sunt hanul cu scaune pe masă
şi sufletul în unghii
pentru pasajele subliniate dar și pentru o noapte liniștită care iese din poemul tău misterioasă ca o iubită cu multă imaginație,
pentru textul : Andante delas semnul meu de apreciere cu drag.
E un text bun, Virgil. Un text care curge puternic precum apele unui izvor de munte. Un text greu de urmarit, ideatic, dar construit bine. Mi-a placut cum ai zis: "sau chiar la puteri pe care nu le posed"
pentru textul : gînduri numerice denormal ca albastri:) multam!
pentru textul : de nicăieri teama deIonuţ, Paul,
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedialogul vostru este interesant. dacă doriţi să-l continuaţi vă sugerez un topic separat. poate mai vin şi alţi autori. scrieţi despre "un solitar,
ce-a râs amar/şi-a plâns mereu". sînt convins că o puteţi face fără "nervi de primăvară". mulţumesc.
"poem din titluri de petruţ camui"
acesta ar fi cel mai reuşit poem al lui andu. mi-a plăcut ultima parte.
pentru textul : un cavaler pentru milady deuite clona nu e clona!
pentru textul : elephant&castel deam deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
pentru textul : am văzut-o deîmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)
pentru textul : crochiu VI dePagini