Mulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
- cuvântul "vulgar" mai are şi sensul de "popular - vorbit de popor", de unde vine "pop.", dintre parantezele definiţiei cuvântului buclucaş.
- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.
- despre esenţa metafizică şi creatoare de logos fenomenologic a stihului "stăm în cur" nu discut, pentru că am putea conchide, aşa cum observa şi Virgil, că acest vers - ştacheţă a imnurilor creaţiei mitologice - susţine un poem care are ca matcă existenţială curul.
- nu discut nici despre faptul că locul acestui manifest patetic, al acestui amalgam de platitudini banale, este la şantier.
- altfel, s-auzim, în rest, de lucruri din Everest.
Frumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
Poem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.
prea multe verbe, daca elimini: "sugrumat si "inclestat" parca ideea curge mai bine, parerea mea... desi "concizia" in poezie ingradeste imaginatia si impune citirea pe un portativ prea personal.
„stuberness” - este scris greșit „desirve” - este scris greșit „glipse” - este scris greșit „prouve” - este scris greșit Și există nenumărate greșeli de exprimare, formulări artificiale, etc. Eu zic să mai înveți limba engleză, să mai citești în ea înainte de a te aventura la așa ceva.
*in primul rand, multumesc pentru repostarea textelor *in ceea ce priveste textul /nu știu de ce în mintea mea sună ciudat a bîrloguri ceva rotund concav ca o lavră rusească un fel de sihăstrie cu cablu în care te cuibărești și începe să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist/ ati vizitat vreodata o lavra ruseasca? in nicun caz nu miroase a branza si a parfum ieftin ci miroase a tamaie, smirna si rugaciune.cei ce vietuiesc in pustie mananca putin , sunt de o curatie deosebita si de o simplitate extrema... *remarc finalul /îmi amintesc de profesorul de matematică din liceu m-a lăsat să îi duc servieta într-o după-amiază era așa de beat și așa de sincer încît m-a făcut să devin om mare ieșeam din cocon ca un fluture tîmpit îmi tăia ultima frînghie ultimul cordon ombilical mă dezcopilărea profesorul meu de matematică beat iar eu nu știam că de fapt era ea femeia cu mîini lungi mă smulgea din orașul meu cu clădiri de beton desenîndu-mi pe aripi alte vise alte contururi alte hărți/ e un poem in sine ... p.s.: fac parte dintre bloggeri...deci pagina mea web miroase a parfum ieftin si branza, A NEAERISIT... nu cred, poate doar a singuratate literara...
Alma, o competiție, implicit, există. Fiindcă se văd valorile, de aceea nu trebuie amplificată, accentuată. Este o simplă gestionare a unei echipe, nu e simplu. Dacă stârnești competiții mai mult decât trebuie, se ajunge la agresivitate, sau inhibiție, sau respingere etc. Crede-mă, gestionez echipe. Și am destule cunoștințe și în acest domeniu. Competiția stârnită la un moment nepotrivit sau pe un registru nepotrivit, nu poate crea decât false valori. Umane sau literare sau... Ce vrei tu. Știi bine că nu spun aiureli. Știi foarte bine asta. De aceea intenția nu a fost DELOC să te jignesc, ci să îți semnalez, fiindcă știu că poți percepe pe multe niveluri - că poți stârni mai mult decât ai anticipat înainte de a posta acest text. Nu știi ce propagi. Sau dacă dorești să transmiți ceva anume unui grup, ca analiză de moment a activității, realizează în așa fel încât să nu fii singura departajatoare, singura care analizează. Dacă e doar o impresie a ta, atunci nu încerca să o instaurezi întregii echipe (tutror 61). Știu că intențiile tale au fost de: - creșterea calității textelor - creșterea calității comentariilor - implicarea mai activă a autorilor - mobilizarea spre calitate a scrierilor Cred că modalitatea aleasă ACUM nu e potrivită. Poate după 6 luni ar fi fost. Fiindcă e vizibil că din 61, maxim 15-17 scriu și comentează frecvent. Din care 6-7 o fac intensiv. În fine, extind foarte mult. Nu e cazul Așa cum am simțit intenția ta inițială, sper să simți și tu ce anume transmit. În plus, sincer, dacă eu personal - aici e strict personal - aș inclus într-o clasificare LITERARA - numele tău, Alma, la lista "cel mai cantabil nume", și un titlu (din totalitatea textelor, ai ales titlul, nici măcar poezia), oare cum ai fi simțit? Sincer, poate îmi vei răspunde: firesc, ok, bine etc. Deși nu cred. Acesat a fost sentimentul meu. După care am elaborat fenomenul pe toate registrele și constat impactul. Dacă se consideră că acest gen de clasificări ajută, asta se va vedea numai în timp. După un anumit interval de timp. Da, va ajuta desigur, să scriem mai bine, să comentăm pe text, literar, constructiv, și să colaborăm mai bine. Asta sigur ajută, indiferent de momentul unui om, unui grup, unei institutii sau comunități. ...
interesant text. cred că aș recomanda să nu folosești "și acela nu a fost". poate era suficient "nu a fost". e greu de observat în ce măsură textul are sau nu ceva erotic în el. mi-a rămas în minte "rochia încolăcită cu viața". e o sintagmă pe care o citești foarte rar. e aproape o poezie în ea însăși.
Adrian, mulțumesc pentru apreciere și pentru observații. dar cred că am intenționat „naște” acolo. legat de acel „se lasă pe spate”. pentru mine „desprinde” ar suna oarecum fad. la fel și „baltă” mi se pare o diluare pentru deranjantul (poate) „băltoacă”.
în ce privește „și”-ul din ultimul vers probabil ai dreptate dar am căutat „concluzionismul” lui în raport cu contemplativul (în opinia mea) simplu „moare”. încerc să evit prezența „și-ului„. știu că este privit ca un fel de defect de noviciat dar acolo am avut nevoie de el. sau de ceva cu care să-l înlocuiesc. voi scoate însă pe „apoi”. prea prozaic.
Ai ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
Repet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
De evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
Marina Nicolaev, Am facut o promisiune și o să mă țin de cuvânt. Volumul va apărea, probabil, în vară. Până atunci ne mai "auzim". Toate cele bune, Mircea Florin Șandru
textul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
"mă culc peste umbră...", da, una dintre ideile de forță ale poemului. Nu-i rău, dar parcă puțin prea supralicitată imaginea cuielor din prima și din cea de-a treia strofă. Altfel însă, cred că este una dintre cele mai bine "clădite" poezii citite la tine.
ok, oricît aș vrea să spun că mă deranjează comentariul lui Andu Moldovan, sînt nevoit să îi dau dreptate. Deși l-aș ruga pe viitor să se abțină de la astfel de ieșiri în decor. Mai ales că ideea cu Tampax-ul chiar e cam ca nuca în perete aici. Mai degrabă pare să fie nevoie acolo de un colac de salvare. Dar problema eu o văd în altă parte. Întrebare: Chiar îi place autorului să citească toate acele „și”-uri cu care încep atît de multe versuri din text?
Versurile „două lopeţi se auzeau departe/ de trupul meu se îndepărtau” mie îmi sună vag agramat. Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic. Probabil că autorul a vrut ceva dar textul a ieșit doar un cîntecel relativ slăbuț. Părerea mea.
daca scot cuvantul iubire se intelege apoi cumva cum ca poemul inaintas de primavara e opiaceul? el e doar n efect. daca spun iubire la sfarsit mi-se pare lipsit de sens.
stiu ca nu e un poem puternic, iar daca scot iubire parca ii iau toata forta.
daca o las subanteleasa ma simt frustrata.
"nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea."
am scos răspunsul tău de pe pagina lui yester şi l-am adus aici, la tine. am corectat ceea ce era de corectat, am explicat ceea ce era de explicat şi am atenţionat editorii. nimeni nu se sinchiseşte să-mi dea un răspuns după. nici tu. nu este aceasta maliţiozitate? sau trebuie să vin cu săru' mâna! "
(Începu să strige, să cheme, să implore, chiar să amenințe. Nu se mai auzi însă nimic. Începu să creadă că a avut o halucinație...")
„Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.” Fandare inteligentă. Şi, evident, dacă plecăm de la premise diferite, orice dialog devine unul al surzilor. Însă măcar una dintre eventualele premise mi se par a le împărtăşi. Şi anume că prin «metafizica» aşa cum este azi înţeleasă, poezia poate deveni „religie” şi astfel ajungem la o „Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi”. Numai că… (zic şi eu în nemernicia mea – sper să nu fiu afurisit de habotnici); numai că poezia are un avantaj (şi nu faţă de religie, ci chiar faţă de mistică) şi anume că, prin metaforă, se poate sugera (infinit de mult) dincolo de aparenţe fără a „tremura” (în faţa divinităţii – oricare o fi ea) şi nu „tăcând” (cu mai multă sau mai puţină «smerenie» devenind „nepoeţi”). Iar treaba aia cu internetu’ pe care, de cele mai multe ori, se vorbesc discuţii şi se exacerbează orgolii, este numai relativ aşa. Câte o dată se poate ridica şi aici stacheta. Sper ca următorul text pe care îl tot moşesc, referitor la meta-fizică vs. meta-foră, să te găsească printre comentatori. Şi ca să închei optimist: spiritele mari întotdeauna se întâlnesc; precum Tanţa şi Costel (La Lelhliu sau la Mizil, nu mai sunt sigur pe unde).
Sunt ceva metafore în aceste poeme, însă mi-am permis să închid ochii fiindcă erau prea frumoase :) Apoi, se ma îngăduie unele când sunt la limita dintre real și imaginar. Dacă ar fi să îmi fac autocritică, aș spune răspicat că și versul meu „picură soare” are o metaforă cât soarele :)
A fost un joc interactiv și a fost frumos. Desigur, părerea unui specialist ne-ar ajuta. Poate va veni de undeva.
Eu încurajez părerile tuturor. Așa ne edificăm.
Viorel, poemul tău m-a emoționat foarte mult! Mai ales că în aceeași perioadă scrisesem ceva tot cu gândul la miei: picuri de moină –
deși umed primul miel
mai alb ca neaua
Al tău este mult mai frumos!
Mulțumesc de implicare.
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
da, exista. sint strazile. du-te. viata e frumoasa. Roma e spectaculoasa. "Ruines de Rome" se numesc si florile ce cresc peste tot, peste ruinele Romei.
îmi amintesc clar că am avut o opinie la acest text.
Nu o regăsesc însă aici, în subsolul acestui text și mă întreb oare de ce?
Nu oi fi butonat eu ce trebuie? ...deși sunt destul de veche pe H...
Mulțumesc,
Margas
P.S. Ce-mi amintesc este că mi-a plăcut textul mai puțin partea cu tatăl aplecat peste calculator care mi se pare nepotrivită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai simtit bine Maria-Doina si iti multumesc pentru cuvinte si incurajare. uneori suferinta este cel mai bun ulei de motor in anumite contexte:).
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deMulţumesc Nicholas :) Nu ştiu de ce, şi mie îmi e drag poemul acesta. La zdravăn m-am gândit şi eu, dar totuşi las aşa. În ce priveşte luna şi planeta, nu modific, fiindcă acolo mă gândeam la o inversare a perspectivei, aceasta e ideea, din afară văd o eclipsă de pământ, aşa cum pe pământ se vede eclipsa de lună. Adică mă detaşez într-atât de nimicul bunurilor sau neajunsurilor mele pământeşti, încât e ca şi cum le-aş privi din afara planetei. În poezia mea altcineva vede eclipsa, din noaptea trecutului meu, desigur un alt avatar al meu.
pentru textul : sens interzis de...da...o birjă așteptând în fața unei case la fereastra căreia se zărește un chip, poate așteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (și e și alb-negru)... și mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aștept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie așa...
pentru textul : Totul despre Mine de- eu am trimsi textul la "inacceptabile".
- cuvântul "vulgar" mai are şi sensul de "popular - vorbit de popor", de unde vine "pop.", dintre parantezele definiţiei cuvântului buclucaş.
- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.
- despre esenţa metafizică şi creatoare de logos fenomenologic a stihului "stăm în cur" nu discut, pentru că am putea conchide, aşa cum observa şi Virgil, că acest vers - ştacheţă a imnurilor creaţiei mitologice - susţine un poem care are ca matcă existenţială curul.
- nu discut nici despre faptul că locul acestui manifest patetic, al acestui amalgam de platitudini banale, este la şantier.
- altfel, s-auzim, în rest, de lucruri din Everest.
(n-am găsit altă rimă).
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deFrumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
pentru textul : singurătate dePoem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.
prea multe verbe, daca elimini: "sugrumat si "inclestat" parca ideea curge mai bine, parerea mea... desi "concizia" in poezie ingradeste imaginatia si impune citirea pe un portativ prea personal.
pentru textul : Concis de„stuberness” - este scris greșit „desirve” - este scris greșit „glipse” - este scris greșit „prouve” - este scris greșit Și există nenumărate greșeli de exprimare, formulări artificiale, etc. Eu zic să mai înveți limba engleză, să mai citești în ea înainte de a te aventura la așa ceva.
pentru textul : Kneel down... de*in primul rand, multumesc pentru repostarea textelor *in ceea ce priveste textul /nu știu de ce în mintea mea sună ciudat a bîrloguri ceva rotund concav ca o lavră rusească un fel de sihăstrie cu cablu în care te cuibărești și începe să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist/ ati vizitat vreodata o lavra ruseasca? in nicun caz nu miroase a branza si a parfum ieftin ci miroase a tamaie, smirna si rugaciune.cei ce vietuiesc in pustie mananca putin , sunt de o curatie deosebita si de o simplitate extrema... *remarc finalul /îmi amintesc de profesorul de matematică din liceu m-a lăsat să îi duc servieta într-o după-amiază era așa de beat și așa de sincer încît m-a făcut să devin om mare ieșeam din cocon ca un fluture tîmpit îmi tăia ultima frînghie ultimul cordon ombilical mă dezcopilărea profesorul meu de matematică beat iar eu nu știam că de fapt era ea femeia cu mîini lungi mă smulgea din orașul meu cu clădiri de beton desenîndu-mi pe aripi alte vise alte contururi alte hărți/ e un poem in sine ... p.s.: fac parte dintre bloggeri...deci pagina mea web miroase a parfum ieftin si branza, A NEAERISIT... nu cred, poate doar a singuratate literara...
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deAlma, o competiție, implicit, există. Fiindcă se văd valorile, de aceea nu trebuie amplificată, accentuată. Este o simplă gestionare a unei echipe, nu e simplu. Dacă stârnești competiții mai mult decât trebuie, se ajunge la agresivitate, sau inhibiție, sau respingere etc. Crede-mă, gestionez echipe. Și am destule cunoștințe și în acest domeniu. Competiția stârnită la un moment nepotrivit sau pe un registru nepotrivit, nu poate crea decât false valori. Umane sau literare sau... Ce vrei tu. Știi bine că nu spun aiureli. Știi foarte bine asta. De aceea intenția nu a fost DELOC să te jignesc, ci să îți semnalez, fiindcă știu că poți percepe pe multe niveluri - că poți stârni mai mult decât ai anticipat înainte de a posta acest text. Nu știi ce propagi. Sau dacă dorești să transmiți ceva anume unui grup, ca analiză de moment a activității, realizează în așa fel încât să nu fii singura departajatoare, singura care analizează. Dacă e doar o impresie a ta, atunci nu încerca să o instaurezi întregii echipe (tutror 61). Știu că intențiile tale au fost de: - creșterea calității textelor - creșterea calității comentariilor - implicarea mai activă a autorilor - mobilizarea spre calitate a scrierilor Cred că modalitatea aleasă ACUM nu e potrivită. Poate după 6 luni ar fi fost. Fiindcă e vizibil că din 61, maxim 15-17 scriu și comentează frecvent. Din care 6-7 o fac intensiv. În fine, extind foarte mult. Nu e cazul Așa cum am simțit intenția ta inițială, sper să simți și tu ce anume transmit. În plus, sincer, dacă eu personal - aici e strict personal - aș inclus într-o clasificare LITERARA - numele tău, Alma, la lista "cel mai cantabil nume", și un titlu (din totalitatea textelor, ai ales titlul, nici măcar poezia), oare cum ai fi simțit? Sincer, poate îmi vei răspunde: firesc, ok, bine etc. Deși nu cred. Acesat a fost sentimentul meu. După care am elaborat fenomenul pe toate registrele și constat impactul. Dacă se consideră că acest gen de clasificări ajută, asta se va vedea numai în timp. După un anumit interval de timp. Da, va ajuta desigur, să scriem mai bine, să comentăm pe text, literar, constructiv, și să colaborăm mai bine. Asta sigur ajută, indiferent de momentul unui om, unui grup, unei institutii sau comunități. ...
pentru textul : Cel mai, Cea mai deinteresant text. cred că aș recomanda să nu folosești "și acela nu a fost". poate era suficient "nu a fost". e greu de observat în ce măsură textul are sau nu ceva erotic în el. mi-a rămas în minte "rochia încolăcită cu viața". e o sintagmă pe care o citești foarte rar. e aproape o poezie în ea însăși.
pentru textul : bună ziua domnule popa deAdrian, mulțumesc pentru apreciere și pentru observații. dar cred că am intenționat „naște” acolo. legat de acel „se lasă pe spate”. pentru mine „desprinde” ar suna oarecum fad. la fel și „baltă” mi se pare o diluare pentru deranjantul (poate) „băltoacă”.
pentru textul : dade I deîn ce privește „și”-ul din ultimul vers probabil ai dreptate dar am căutat „concluzionismul” lui în raport cu contemplativul (în opinia mea) simplu „moare”. încerc să evit prezența „și-ului„. știu că este privit ca un fel de defect de noviciat dar acolo am avut nevoie de el. sau de ceva cu care să-l înlocuiesc. voi scoate însă pe „apoi”. prea prozaic.
Adriana, cred că expresia uzitată este "în vărful...". mulţam pentru trecere.
pentru textul : isihie deAi ignorat regulamentul și precizările de la postarea precedentă, ceea ce mă obligă să te avertizez că dacă vei continua, se vor lua măsuri disciplinare și anume suspendarea contului pe o anumită perioadă.
pentru textul : Invitaţie deRepet: dacă este vreo intenție de parteneriat, trebuie să scrii un mesaj la [email protected].
De evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
pentru textul : aceste păduri îmi vor fura zilele deMarina Nicolaev, Am facut o promisiune și o să mă țin de cuvânt. Volumul va apărea, probabil, în vară. Până atunci ne mai "auzim". Toate cele bune, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone detextul acesta este o proza pe care autorul a fractionat-o intr-o forma de strofe dar nu reuseste sa treaca de pragul poeziei. desigur ni se poate spune ca acest prag este un fel de „fuzzy line” despre care nu se mai cade să vorbim astăzi. dar hai sa fim seriosi, asta nu inseamna ca orice poveste este poezie. si nu ma refer la forma (asa cum de fapt se deduce si din critica mea).
pentru textul : Scrâșnitorul deOttilia, Iulia Elize, multumesc :)
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deTatăl meu, tată ceresc? Poate. Dacă a ajuns la cer... Dar mulțumesc pentru citire și impresie.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Melopeea dorului de"părăsitul nimic
pentru textul : niciodată aripă denu renunță
să creadă
că poate să zboare" - aş reformula aici, din cauza ambiguităţii excesive.
impresia mea? e un text oarecum contemplativ, dar nu spune prea mult. sper sa mai incerci
pentru textul : Limită de"mă culc peste umbră...", da, una dintre ideile de forță ale poemului. Nu-i rău, dar parcă puțin prea supralicitată imaginea cuielor din prima și din cea de-a treia strofă. Altfel însă, cred că este una dintre cele mai bine "clădite" poezii citite la tine.
pentru textul : Cuie deok, oricît aș vrea să spun că mă deranjează comentariul lui Andu Moldovan, sînt nevoit să îi dau dreptate. Deși l-aș ruga pe viitor să se abțină de la astfel de ieșiri în decor. Mai ales că ideea cu Tampax-ul chiar e cam ca nuca în perete aici. Mai degrabă pare să fie nevoie acolo de un colac de salvare. Dar problema eu o văd în altă parte. Întrebare: Chiar îi place autorului să citească toate acele „și”-uri cu care încep atît de multe versuri din text?
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deVersurile „două lopeţi se auzeau departe/ de trupul meu se îndepărtau” mie îmi sună vag agramat. Iar finalul „şi toată iubirea pe care/ aş fi putut-o dărui” sună extrem de banal, dacă nu clișeistic. Probabil că autorul a vrut ceva dar textul a ieșit doar un cîntecel relativ slăbuț. Părerea mea.
daca scot cuvantul iubire se intelege apoi cumva cum ca poemul inaintas de primavara e opiaceul? el e doar n efect. daca spun iubire la sfarsit mi-se pare lipsit de sens.
pentru textul : poem înaintaş de primăvară destiu ca nu e un poem puternic, iar daca scot iubire parca ii iau toata forta.
daca o las subanteleasa ma simt frustrata.
"nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea."
am scos răspunsul tău de pe pagina lui yester şi l-am adus aici, la tine. am corectat ceea ce era de corectat, am explicat ceea ce era de explicat şi am atenţionat editorii. nimeni nu se sinchiseşte să-mi dea un răspuns după. nici tu. nu este aceasta maliţiozitate? sau trebuie să vin cu săru' mâna! "
pentru textul : cercul - episodul 2 de(Începu să strige, să cheme, să implore, chiar să amenințe. Nu se mai auzi însă nimic. Începu să creadă că a avut o halucinație...")
„Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.” Fandare inteligentă. Şi, evident, dacă plecăm de la premise diferite, orice dialog devine unul al surzilor. Însă măcar una dintre eventualele premise mi se par a le împărtăşi. Şi anume că prin «metafizica» aşa cum este azi înţeleasă, poezia poate deveni „religie” şi astfel ajungem la o „Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi”. Numai că… (zic şi eu în nemernicia mea – sper să nu fiu afurisit de habotnici); numai că poezia are un avantaj (şi nu faţă de religie, ci chiar faţă de mistică) şi anume că, prin metaforă, se poate sugera (infinit de mult) dincolo de aparenţe fără a „tremura” (în faţa divinităţii – oricare o fi ea) şi nu „tăcând” (cu mai multă sau mai puţină «smerenie» devenind „nepoeţi”). Iar treaba aia cu internetu’ pe care, de cele mai multe ori, se vorbesc discuţii şi se exacerbează orgolii, este numai relativ aşa. Câte o dată se poate ridica şi aici stacheta. Sper ca următorul text pe care îl tot moşesc, referitor la meta-fizică vs. meta-foră, să te găsească printre comentatori. Şi ca să închei optimist: spiritele mari întotdeauna se întâlnesc; precum Tanţa şi Costel (La Lelhliu sau la Mizil, nu mai sunt sigur pe unde).
pentru textul : Har şi talent deSunt ceva metafore în aceste poeme, însă mi-am permis să închid ochii fiindcă erau prea frumoase :) Apoi, se ma îngăduie unele când sunt la limita dintre real și imaginar. Dacă ar fi să îmi fac autocritică, aș spune răspicat că și versul meu „picură soare” are o metaforă cât soarele :)
A fost un joc interactiv și a fost frumos. Desigur, părerea unui specialist ne-ar ajuta. Poate va veni de undeva.
Eu încurajez părerile tuturor. Așa ne edificăm.
Viorel, poemul tău m-a emoționat foarte mult! Mai ales că în aceeași perioadă scrisesem ceva tot cu gândul la miei:
picuri de moină –
deși umed primul miel
mai alb ca neaua
Al tău este mult mai frumos!
pentru textul : Renga deMulțumesc de implicare.
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
pentru textul : Superstiție deSilv ma bucur ca ti-a placut... si multumiri pentru feed-back.
pentru textul : illusio deda, exista. sint strazile. du-te. viata e frumoasa. Roma e spectaculoasa. "Ruines de Rome" se numesc si florile ce cresc peste tot, peste ruinele Romei.
pentru textul : Ruines de Rome deîmi amintesc clar că am avut o opinie la acest text.
pentru textul : siberii suspendate deNu o regăsesc însă aici, în subsolul acestui text și mă întreb oare de ce?
Nu oi fi butonat eu ce trebuie? ...deși sunt destul de veche pe H...
Mulțumesc,
Margas
P.S. Ce-mi amintesc este că mi-a plăcut textul mai puțin partea cu tatăl aplecat peste calculator care mi se pare nepotrivită.
Pagini