nu am știut că e de ajuns să citești primul vers pentru a exprima o părere literară și să devii alergică. poate ajută mușețelul.

se prea poate să fie cum spui tu, Eugen. voi ține cont de părerea ta când voi reveni asupra poemului.
mulțumesc de semn!
gând bun!

cîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.

formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.

„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.

„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”

pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.

„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.

spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.

părerea mea.

"nici nu mai stiu sa planga sunt alta, voi fi doar cum vreau eu." iata o mostra de nepoezie. pentru ca poate o fi tensiune in adincul tau dar asta nu e fior poetic. nu cred ca enervindu-te convingi pe cineva

o imagine care m-a fermecat si pe mine.sa vina primavara! felicitari si pentru premiul obtinut:)

e un poem romboidal, multumesc de lectura si cuvinte, le/am decojit si le/am gustat miezul...

un răspuns pe o altă temă: Gebeleizis, te rog să mă ierți pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite și contribuie, în felul lor, la construcția fiecărui poem. Cum ai spus, toți suntem aici să învățăm. Acest site se definește ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost și nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puțin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.

La final mă refer. Super folosită "cochilia timpului" și prea multe cuvinte pentru " același clișeu".

Caragea, nu mai șantaja emoțional oameni pe care îi respect! îți promit că vei fi invizibil pentru mine! dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:) la un pamflet...

mie îmi place mai mult formularea "ninge dezmăţat de tandru."
Şi Virtualia e puţin "dezmăţată". Scoate limba la noi, uite că şi noi la ea. Sâc Vlad Turburea!

Încep cu titlul poeziei dumneavoastră care mi se pare a fi o alegere perfectă pentru corpul poemului. Prin Moebius, acea bandă a mersului în cerc în care oamenii se-nvârtesc la nesfârșit printre canoane impuse de papi și președinți, un poet reușește să se-ntrebe pentru a câta oară în omenirea aceasta despre lucruri și fapte care-i vizează volens- nolens toată existența pe pământ. “ Ce mai fac mă întrebi când restul lumii se așează la rând pentru următoarea croazieră pe partea nevăzută a lunii”- mă-ntreb și eu dacă acest „the dark side of the moon” nu este chiar partea întunecată din om care deși este neagră ne ajută să ne-nțelegem mai bine pe noi înșine și atunci este binevenită acea croazieră care elimină anumite stări de tristețe, o evadare extraordinară a eului poetic pus în slujba lui Moebius. Un poem de forță, un melanj între „o colivie de oase” și”zodii spectrale”, o aerisire fugară a sufletului autorului prin răspunsul pe care i-l dă iubitei ... „nimic special iubito” „mi-am cumpărat un suflet nou și un înger de casă”. Fără a cădea în banal consider aceste versuri umplute cu un vin bun sec la care separat, dacă servești un pahar de apă plată oasele poetului se pot modela în funcție de atmosfera euforică prudusă de un afrodiziac. În cele din urmă reușește să elibereze un înger care stă ghemuit în trupul său și de-aci prin dezlegarea la vorbele sale, la cuvânt, mi se pare extrem de reușită forma sa de eliberare în care rupe „sigilii și gramatici rudimentare”, apoi le plasează într-un mathesis universalis noician, dincolo de geometrie. Mare curaj, reușește să facă o spărtură cu un burghiu, doar atât cât să poată vedea fața unei alte lumi, reușește oarecum să străpunga bariera transcedentală a lui Blaga. Nu pot decât să mă înclin asupra acestei capodopere literare, un masterpiece universal l-aș numi și să-mi fie îngăduit să acord o peniță pentru această lucrare. Vă citesc de ceva vreme și dintre poeziile dumneavoastră , aceasta mi s-a părut demnă de atenția mea. Cum îmi așteptam cererea de înscriere pe acest siteu mă bucur că am putut să-mi exprim plăcerea de a vă comenta pe dumneavoastră și pe cel care a scris un tablou din nord...(aalizeei). Subliniez faptul că penițele nu le voi acorda la întâmplare, în caz că apar anumite reacții din publicul virtual. Mai adaug faptul că tot ceea ce comentez nu este o critică de nivel înalt, a unui critic licențiat ci este doar fericirea de a-mi oglindi sufletul prin versurile autorilor, pe paginile domniilor voastre. Plecăciuni, SilVIA

O simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache

Francisc, Dedal, Invidios fiind pe versurile voastre mă voi răzbuna cu o fotomanipulare în care să vă mai tai din nas; dar toate la timpul lor. Sapphire, Îl rog pe îngerul meu de albastru să mă ferească de avocați și mai ales de cei care poartă fustă. Știu eu pe cineva care mi-a dat întîlnire apoi a scos codul civil din ciorapul de mătase. Pentru jumătate de zîmbet te rog să te consideri avertizată. Dacă recidivezi te vom suspenda o săptămînă.Onorată curte! Domnule director, Hmm. Să-mi aleg cuvintele cu înțelepciune.Trebuie să recunoști ca am fost gentil și am creionat un troian, nu un backdoor virus cu mesajul- access denied. Mulțumesc pentru zîmbet. Alma, Uite o doamnă generoasă care îmi dă o peniță Klaps. Așa că o răsplătim cu un catren: ba o poetă de la Iași -uff! i-am văzut pe chat buricu- m-a întrebat: nu vrei o mîță? nu vreau acuma frec pisicu și cu o imagine (de ce-mi spui pa, nu vezi cum plîng ?):

Ce text! Nu l-as fi citit din cauza titlului deja perimat. Dar ce text interesant! Atat de bine surprinse imaginile realului! De ce e suspendat contul? Btw, ca tot vine Directorul in tara, va invit la Iasi sa discutam despre poezie si alte lucruri plictisitoare =)). Sa dau si o penita, una pentru cei 6 miliarde. Cam asa.