Nu de continut ma legam ( zici ca atunci cand nu ai ce, faramitezi personalitatea ), e prea colocvial, magia e atunci cand reusesti sa dai suflet cuvintelor, sa le treci un prag. versurul tau cu personalitatea e de abia la primul prag. :)

da, ati avut o idee grozava, Virgil, felicitari!
chiar se simte o atmosfera mai vioaie pe site cu concursul asta.
dar zici ca "Oare cînd vor învăța românii să se relaxeze și să priceapă că toată această dramă a eului care nu le dă pace este o prostie fundamentală și că semnificația personală nu ți-o găsești călcînd peste alții ci învățînd să conviețuiești în mod creativ cu ei?!"
hm, cred ca e boala mondiala, sunt atatea orgolii tutindeni, nu numai pe aici :)
felicitari, inca o data!

Centrul curcubeului e verde și atunci e, de fapt, inima, culoarea inimii? Mi-a plăcut "perpetua naștere duminicală". Însă, aici cred că te contrazici semantic: "daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii / as alege traseul dintre bifurcatiile vietii" sau poate nu am înțeles eu sensurile. Eh, bifurcațiile... :)

Adrian, te-ai intrebat cat de dese sunt pauzele?

poemul "născut dintr-o mamă tristă"

chestiuni percutante,raspunsuri care dau de gândit...bunele intentii si pasiunea sunt evidente si concludente
felicitari interlocutorilor ,am citit cu interes

pentru că teama și frica = repetiție. cred că trebuie tăiat unul sau doi "în", prea mulți într-un text scurt. ai 5. bun venit pe site. mi-a plăcut mijlocul poemului, acolo la nu a mai plouat ...Ioana.

Mai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)

Astăzi, după 2-3 zile când aproape nu se întâmpla nimic, am descoperit poeme chiar pe inima mea. Și nu am putut să tac la niciunul. Aici, din toată poezia ta, Virigil, care îmi place fiindcă se joacă secund în jurul nuanțelor dragostei, aproape ironizând, deși are arome romantice, uneori de prealucid, alteori de întunecare, ei bine, din toată eu aleg ce simt foarte interesant: "jazzul se aude din nou pe străzi ca o declarație de război și dragoste necazul e că noi ne iubim ca un fel de răzbunare ne intuim extazul" Ne trezim uneori atât de diferiți de parcă am fi din alte căi, una lactee, alta... Ce nume ar putea purta. Și mi-a plăcut și poezia răzuită, dar nu știu de ce m-a oprit ceva să scriu atunci despre ea. Mă mai împiedic și eu, ca orice om (oamă).

P.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
Voi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas

djamal, esti tare. parca nu-mi vine sa cred ca romîna nu e limba ta nativa. te exprimi curat si frumos

a nu renunţa la toamnă, aş sugera versul astfel: "pielea şi-au lăsat-o în toamnă". Cred că e o soluţie bună.
LIM.

Imi place cum e construit poemul. Si ideile din text imi plac. Si finalul care da iluzia ca atmosfera de gravitate ar aluneca spre superficialitate. Cea mai reusita din tot intregul imi pare totusi prima strofa. Violeta

Îmi vine să zîmbesc. Pentru că mi se pare ridicol să mai pui „Hristos a Înviat!” după aceste „note”. Nu înțeleg pe cine salută domnul Gorun. Sau o face la mișto. Și îmi vine nespus de greu să cred că un om inteligent ca domnia sa să nu se prindă de chestia asta. Adică un fel de bă voi aștia care nu sînteți ortodocși (din diferite motive) și nu aveți icoane ca noi cu și fără „învăluirile” de rigoare, sory dar aveți ghinion. Fie că sînteți hipnotizați, fie că sînteți pe nicăieri. Mie mi se pare că tocmai aceasta fudulie ridicolă a unor ortodocși care cred că ei și numai ei (și bineînțeles icoanele lor) sînt cam totul în materie de spiritualitate și bineînțeles au ce n-are nimeni în ce privește apropierea de Dumnezeu sau de misterul binefăcător al divinității, etc, etc, tocmai această fudulie spuneam, mi se pare un semn trist al păgubosului care simte o nevoie permanentă să „umbrească”, să „strivească”, etc, pe ceilalți doar, doar se va ridica deasupra complexului provincial de inferioritate. Pentru mine va rămîne o enigmă de ce oameni care se consideră creștini și inteligenți procedează așa. În ce privește școala, părerea mea este că atîta timp cît este construită și plătită din bani publici este un spațiu public iar credința, religia sau nereligia cuiva sînt într-o democrație lucruri private și e bine să rămînă așa. Bineînțeles că discuția s-ar putea extinde foarte mult dar personal cred că după o mie și cam șapte sute de ani de religie instituționalizată măcar un lucru ar fi trebuit să pricepem. Și anume că sub forma ei instituționalizată biserica trebuie să fie separată se stat și insituțiile lui. Nu mă îndoiesc că sînt unii care din motive mai mult sau mai puțin fierbinți nu vor fi de acord cu asta dar acest lucru nu anulează sub nici o formă sutele de ani și sutele de mii de oamenii persecutați și uciși de indivizi foarte bine intenționați și iubitori de Dumenzeu, care erau cît se poate de onești în convingerea lor că biserica trebuie să domine societatea chiar cu prețul sîngelui. Chiar că nu văd cum să îl pun pe „Hristos a Înviat!” aici. Slavă Domnului că după înviere nu ne-a cerut să ne facem icoane că tare complicată ne mai era viața. Ajungeam să ne luăm la întrecere care are icoane mai făloase. Dar se pare că o facem și fără să ne-o fi cerut.