Da. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
Mesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
Daniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
Daniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
in ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
într-adevăr, textul a fost scris sub auspiciile unei aniversări. a few years ago... dar mi se pare atât de actual... în cuvinte puține. eu nu scriu decât în puține cuvinte. cât ai face o fotografie...
Textul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.
"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.
O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.
Alma, mulțam de semn. E hilar, nu e hilar; dacă vei sta un pic să te gândești ce am spus, vei ști. E vorba despre simpla diferență între a doua și a treia cale de iluminare a ființei, diferența dintre minte și înțelepciune. (prima cale fiind inima). Așa că nu voi schimba. A, da, inițial titlul așa suna. Nu știu de ce am simțit că ar fi banal. Dacă place varianta aceea, ok, o să schimb. Virgil, mă bucur că e și good și bad, fiindcă așa este întreg textul. Despre sensul ascultării cu inteligența, am scris mai sus. Da, există demult în limba română cuvântul adicție, comportament adictiv etc. Fraza cu două vieți la preț de o moarte cred că rămâne așa fiindcă asta este ideea, mai ales că este continuată de întrebarea care ți-o plăcut. Fraza în sine e o joacă, întrebarea însă nu. Mulțam.
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
asa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
frunze de nuc
suliţi trecându-mi prin rozaliul inocenţei
din care a supt
ca un paianjen
ultimul bărbat despre care
nu ştiu nimic altceva decât mirosul
arginţilor
mulțumesc Alina, m-ai pus pe gînduri cu coperta de carte, dar poate că e o idee. pentru mine acel verde și albastru este foarte vitriolic sau cel puțin ostil
Elo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
Cred că ar fi bine să adaugi ceva la cele două titluri pentru a se şti că sunt două poeme diferite!
Corect "aşază". "Anna" peste tot, nu "Ana".
Ar trebui schimbată topica aici:
" Ana se aşează
Acum când viaţa e dură cu capul
Nu pe sine şi nici pe drum, ci pe
Tastatură"
Sugerez:
"Acum, când viaţa e dură,
Anna se aşază cu capul,
Nu pe şine şi nici pe drum,, ci pe
Tastatură"
Diacritica la "sine".
am recitit poezia ta si regasesc din nou un filon de aur neasteptat intr-o cariera veche, uitata...e delicata aceasta istorie a bobului de griu ce translateaza regnuri spatii, ca un dervis nevazut al timpului.
Aouleu! Fulgi de zapada zburind ca demiurgii? Euritmii convulsive? Jesus! Stii ce e aia euritmie? Ca sa nu mai zic de convulsiv.Am sa postez niste poeme pe care le scriam in clasa a noua si sunt mai bune ca asta. In plus citeste cu voce tare: acperind clepsidral. O mostra de a pune cuvinte unul linga altul fara teama ca ar iesi ceva izbitor de fals. Si dupa cum te stiu, abtine-te la alte reactii.
Parerea mea e ca versificatia este cam greoaie, mesajul ar fi mult mai limpede si mai clar daca versurile nu ar fi atat de "rupte". Este drept ca acest procedeu este destul de interesant si folosit de multi autori (si eu mai scap asemenea chestii dar incerc sa le limitez la strictul necesar). Pentru conformitate incerc sa redau aici cam cum as vedea eu acest poem versificat: "ni se trage de la cuvinte sau poate de la lipsa lor acută de îmblînzire oricît le-am repeta pentru noi înșine am rămîne tot asimetrici în jurul inimii de unde vin izvoarele cu luntrea morții plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată de simpla imposibilitate a învierii la doi ne desfacem din așternuturile carnivore ale timpului defect ca și cum l-am șterge pentru totdeauna din căușul pieptului înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste căutîndu-și cioburile dar cuvintele ne revin simple așa cum le-am lăsat fiecare sub gîndurile lui iar viața devine ceea ce ni s-a spus mereu ca un fel de scuză a faptului că ne-am născut lăsînd loc tăcerii" Finalul mi se pare remarcabil, nu degeaba am spus eu candva ca Titarenco este unul dintre putinii poeti contemporani pe care ii cunosc si caruia ii sta bine cand filozofeaza :-) Debutul poemului insa mi se pare perfectibil, exprimarea "ni se trage de la" este usor frivola, avand in vedere trimiterea catre jargon. Bobadil. P.S. Scuze ca prin copy-paste am stricat diacriticele textului :-)
Virgil, n-a vrut sa fie "in forta"...dar nu ma pronunt asupra adjectivului "fortat". :) Pana la urma, tine de perceptia fiecaruia. Esti oricand binevenit.
nu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
Da. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.
Alma, da, m-ai provocat și bine ai făcut. E hard față de altele mult mai soft, e soft față de cele mai hard. Da, ai ales bine. :) Te aștept, știi că primesc ce e de primit. Bianca, am înțeles bine referința ta la ce anume e diferit, la balast, la de-centrare pe mine. Însă: ce este abia vizibil în acest text este faptul că e vorba de 2 personaje. Citește atent. Discursul lasă cumva în planul doi și un alt personaj. de aceea "degetele altor mâini". închipui-ți că ai mâna luxată și că altcineva îți scrie ce ai de scris. Atât. Mai multe explicații se află deja incluse în poezie. Și, da, elimin cât pot din balasturi, în toate sensurile cuvintelor.
"realitatea îmbolnăvită de echilibru
în buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
pentru textul : Haiku deMesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
Daniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
pentru textul : ca să te-aduc înapoi deDaniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
in ciuda tendintei permanente a apatarii de data asta queen margot stie sa cladeasca elegant pe asta. poate si faptul ca e mai zgircita cu cuvintele. se vede o anumita exigenta.
pentru textul : vorbesc o latină ciudată V deDaca ar fi doar ligamentele .... Oricum, multumesc..... IB Giurgesteanu
pentru textul : Tablou cu limacși deîntr-adevăr, textul a fost scris sub auspiciile unei aniversări. a few years ago... dar mi se pare atât de actual... în cuvinte puține. eu nu scriu decât în puține cuvinte. cât ai face o fotografie...
pentru textul : aniversarea evei deTextul e ok, are atmosferă, în special finalul. E onest şi pare scris la prima mână. De tăiat, neapărat, "scot la lumină cuvintele" - o mare platitudine clişeică.
"sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea." - dacă ai scoate "în tăcere", care supralicitează liric, ar fi un fragment foarte bun. Şi aşa e bun.
O observaţie (poţi s-o iei şi ca rugăminte): scoate şi încetează, pentru dumnezeu, datarea şi (mai ales!) "orificarea" textelor/comentariilor. E groaznic de inestetic şi degrabă dătătoriu de importanţă :). Fără supărare, sper.
pentru textul : Conul de umbră deAlma, mulțam de semn. E hilar, nu e hilar; dacă vei sta un pic să te gândești ce am spus, vei ști. E vorba despre simpla diferență între a doua și a treia cale de iluminare a ființei, diferența dintre minte și înțelepciune. (prima cale fiind inima). Așa că nu voi schimba. A, da, inițial titlul așa suna. Nu știu de ce am simțit că ar fi banal. Dacă place varianta aceea, ok, o să schimb. Virgil, mă bucur că e și good și bad, fiindcă așa este întreg textul. Despre sensul ascultării cu inteligența, am scris mai sus. Da, există demult în limba română cuvântul adicție, comportament adictiv etc. Fraza cu două vieți la preț de o moarte cred că rămâne așa fiindcă asta este ideea, mai ales că este continuată de întrebarea care ți-o plăcut. Fraza în sine e o joacă, întrebarea însă nu. Mulțam.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deAştept cu nerăbdare să ne vedem. Mă bucur tare că ne vom întâlni în acest cadru minunat, alături de minunaţii cai verzi. Mult succes!
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deLucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
pentru textul : Stare de extaz deErata=indulgență
pentru textul : încercări de haiku deVă mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : amintirea deAșa să fie, Andrei, mult succes lui Adi! Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase aduse acestei pagini de jurnal!
pentru textul : a. g. secară - anonimul gălățean demulțumesc pentru comentarii și observații. am modificat puțin.
pentru textul : nevoia de predictibil I deasa se intimpla intotdeauna "toate lucrurile de care ne temeam fuseseră spuse". timpurile isi plimba "inculpatii zilei" in lumina reflectoarelor constiintei. "ne făceam că mai au importanță pentru noi le amăgeam arătîndu-le fotografii vechi locuri comune le spuneam că va fi din nou ca altă dată" nimic nu se va mai intoarce, doar nostalgia noastra veche, de buzunar va mai ilumina din cind in cind aceasta incapere insalubra a trecutului, ca o pivnita cu lucruri inutile desperecheate de care nu mai are nevoie nimeni.
pentru textul : Paseo de los Tristes defrunze de nuc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desuliţi trecându-mi prin rozaliul inocenţei
din care a supt
ca un paianjen
ultimul bărbat despre care
nu ştiu nimic altceva decât mirosul
arginţilor
mulțumesc Alina, m-ai pus pe gînduri cu coperta de carte, dar poate că e o idee. pentru mine acel verde și albastru este foarte vitriolic sau cel puțin ostil
pentru textul : exaust demi se par reușite strofele 3 și 4
pentru textul : ranfluare deElo, Ela, îndrăznește! Căci "r"-ul acela zgâRie Râcâind RegRetul. Putem să-i zicem un fel de înjuRătuRă poeticească. Nu am căutat asta neapărat, dar s-au adunat multe "r"-uri aici, aproape la fiecare muRmuR. Tubularele? Așa mi-a sunat, iar sevele memoriei trebuie să curgă prin ceva. Da, da, veRdele păRăsind cRudul ieRbii...
pentru textul : Revers deCred că ar fi bine să adaugi ceva la cele două titluri pentru a se şti că sunt două poeme diferite!
pentru textul : Anna Karenina deCorect "aşază". "Anna" peste tot, nu "Ana".
Ar trebui schimbată topica aici:
" Ana se aşează
Acum când viaţa e dură cu capul
Nu pe sine şi nici pe drum, ci pe
Tastatură"
Sugerez:
"Acum, când viaţa e dură,
Anna se aşază cu capul,
Nu pe şine şi nici pe drum,, ci pe
Tastatură"
Diacritica la "sine".
am recitit poezia ta si regasesc din nou un filon de aur neasteptat intr-o cariera veche, uitata...e delicata aceasta istorie a bobului de griu ce translateaza regnuri spatii, ca un dervis nevazut al timpului.
pentru textul : Scoarța bobului de grâu deAouleu! Fulgi de zapada zburind ca demiurgii? Euritmii convulsive? Jesus! Stii ce e aia euritmie? Ca sa nu mai zic de convulsiv.Am sa postez niste poeme pe care le scriam in clasa a noua si sunt mai bune ca asta. In plus citeste cu voce tare: acperind clepsidral. O mostra de a pune cuvinte unul linga altul fara teama ca ar iesi ceva izbitor de fals. Si dupa cum te stiu, abtine-te la alte reactii.
pentru textul : prag între ani deParerea mea e ca versificatia este cam greoaie, mesajul ar fi mult mai limpede si mai clar daca versurile nu ar fi atat de "rupte". Este drept ca acest procedeu este destul de interesant si folosit de multi autori (si eu mai scap asemenea chestii dar incerc sa le limitez la strictul necesar). Pentru conformitate incerc sa redau aici cam cum as vedea eu acest poem versificat: "ni se trage de la cuvinte sau poate de la lipsa lor acută de îmblînzire oricît le-am repeta pentru noi înșine am rămîne tot asimetrici în jurul inimii de unde vin izvoarele cu luntrea morții plutind într-un fel de evadare despre care ne promitem în fiecare zi că nu va fi nici prea departe și nici prea vinovată de simpla imposibilitate a învierii la doi ne desfacem din așternuturile carnivore ale timpului defect ca și cum l-am șterge pentru totdeauna din căușul pieptului înălțîndu-ne spre banalele noastre trădări ca un orb care pipăie tavanul după o noapte de dragoste căutîndu-și cioburile dar cuvintele ne revin simple așa cum le-am lăsat fiecare sub gîndurile lui iar viața devine ceea ce ni s-a spus mereu ca un fel de scuză a faptului că ne-am născut lăsînd loc tăcerii" Finalul mi se pare remarcabil, nu degeaba am spus eu candva ca Titarenco este unul dintre putinii poeti contemporani pe care ii cunosc si caruia ii sta bine cand filozofeaza :-) Debutul poemului insa mi se pare perfectibil, exprimarea "ni se trage de la" este usor frivola, avand in vedere trimiterea catre jargon. Bobadil. P.S. Scuze ca prin copy-paste am stricat diacriticele textului :-)
pentru textul : simptomul cuvintelor deoare cât de patetică risc să fiu dacă recunosc că ieri seară, citind, mi-au dat lacrimile?
abia acum simt că noaptea asta lungă, foarte lungă, s-a terminat.
vă mulțumesc pentru fiecare gând... a venit ca o apă dulce.
și,Paul... tu știi deja...
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deVirgil, n-a vrut sa fie "in forta"...dar nu ma pronunt asupra adjectivului "fortat". :) Pana la urma, tine de perceptia fiecaruia. Esti oricand binevenit.
pentru textul : Spasm nocturn denu pricep de ce nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins) cum arata trupul tapilor de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi de ce, mai ales de ce lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!) si daca si cum ies petele de vin de pe haina de borangic a cuvintelor
pentru textul : Răsare deDa. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.
pentru textul : locul nostru de întâlnire între două felii de scaun deAlma, da, m-ai provocat și bine ai făcut. E hard față de altele mult mai soft, e soft față de cele mai hard. Da, ai ales bine. :) Te aștept, știi că primesc ce e de primit. Bianca, am înțeles bine referința ta la ce anume e diferit, la balast, la de-centrare pe mine. Însă: ce este abia vizibil în acest text este faptul că e vorba de 2 personaje. Citește atent. Discursul lasă cumva în planul doi și un alt personaj. de aceea "degetele altor mâini". închipui-ți că ai mâna luxată și că altcineva îți scrie ce ai de scris. Atât. Mai multe explicații se află deja incluse în poezie. Și, da, elimin cât pot din balasturi, în toate sensurile cuvintelor.
pentru textul : too late for an iron life depoti face un text impresionist din el.
"buzele tale
îmi pipăie vârsta
mai lasă-mă
pentru textul : mai lasă-mă devântule
să mă zbengui
sub clar de lună
să te ating
încă o dată
în desprinderea
şatenei frunze
din ram"
rating on the dreams of 5'o clock news. cin-cin!
pentru textul : neştirea zilei. ciorne scrise pe o pungă ecologică de"realitatea îmbolnăvită de echilibru
pentru textul : posesorul de realitate deîn buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
Pagini