observ ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.
Multumesc, Marina. Am avut, marturisesc, mari retineri in a posta un astfel de text aici. Nu pot decat sa ma bucur de aceasta primire frumoasa. Ioana, ma straduiesc. Sper din tot sufletul ca aceeasi bucurie pe care o am eu cand scriu aceste poezii sa o aiba si cel care le citeste. Numai asa s-ar putea naste volumul despre care vorbesti. Multumesc mult pentru cuvintele incurajatoare.
are vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
foarte... nu stiu, tanara poezia asta a ta. eu m-am simtit de 16 ani citind-o. curge firesc si foarte repede/ caleidoscopic. mi-a amintit de amelie si fashurile de la inceputul filmului. asa ca da, e de bine.
daca ar trebui sa renunt la ceva, ar fi micul monolog interior.
sau cunoşteam restricţiile celor din categoria corespondent. cazul lui Marian Ghilea e cel mai concludent. nu activase pe site de peste 3 ani până acum câteva zile. dar Silviu Someşanu e activ, postează destul de des, are problemele sale cu, virgulă, comunicarea, cu bunul simţ de a raspunde la comentarii, când i se fac. ştiu că AAA i-a reproşat acelaşi lucru cu ceva timp în urmă. tehnic vorbind, Someşanu poate fi activat la nivelul colaborator sau autor, dacă conducerea site-ului consideră că merită. nu ştiu dacă domnul acesta a cerut personal să fie trecut la corespondent. regulile, regulamentul, le cunosc, nu e nevoie să mai batem apa în piuă. eu mă uit, citesc, când am timp şi văd că unii care n-au activat de un an sau poate doi, sînt categorisiţi ca autor, colaborator, pe când alţii care activează cât de cât sînt corespondenţi şi nu pot astfel comenta sau răspunde la comentarii. por favor.
multumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
Aranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
Draga mea, acest spațiu este public, atât timp cât ai fost admis pe site, ai dreptul (și obligația?) de a face literatură. Personal, cred că, pentru a scrie bine, e nevoie, pe lângă o cultură solidă, și de un dram de talent. Permite-mi să îți dau un sfat - să înnozi toate acele însemnări într-un jurnal, în proză, pentru că sunt sigură că ai de dezvăluit cititorului descrieri și senzații din frumoasele tale călătorii. Aștept să citesc un astfel de jurnal semnat de tine, fie și cu pseudonimul ales.
Francisc, aceasta este, desigur, o întrebare esențială. Felicitări, răspunsul este, tot desigur, mai puțin important. Sper că nu te iei de vocativul meu, da?! :-) Ela, am eliminat una dintre comparații, merci. Mă mai gândesc la celelalte. Finalul este... a se vedea comentariul lui Francisc, pe care îl bănuiesc serios că a încercat și el la fel cu îngerul lui. Așa este, atunci când apare.
Retin : "mă văd scutit să fiu deștept și plâng"
In versul acesta se concentreaza toata singuratatea ciresilor de smoala.
Toata starea, dupa cum ne avertizeaza poetul insusi in subtitlu. Abandonul si renuntarea.
Mi-a placut.
Apreciez regularitatea de metronom cu care respecți regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are și el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadrați ca novici reducerea frecvenței în speranța că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuțirea spiritului auto-critic, cât și la creșterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa. Textul de față, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susținut ideatic și prozodic. Singura care merită o oarecare atenție este antiteza între orașul prins de somnul său efemer și singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deși tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraș, iar un oraș nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiția ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu știu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toții post-ultra-neo-moderniști. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viața de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei și epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.
Silvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
Astfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
Andu, comentariul tau, ca venind de la un comentator frecvent, este de inteles si de apreciat, in masura in care exprima o preocupare prieteneasca. Este si dorinta noastra sa reusim sa motivam oamenii sa comenteze mai mult. Cred ca s-a mai pomenit despre asta pe ici pe colo, si poate ca se va concretiza si altfel. Pana una-alta, ceea ce nu ne dorim sunt comentariile in care se analizeaza alte comentarii. Poate de aceea sa fie numarul lor mai scazut, pentru ca nu incurajam circul?
pentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
hecatonhire, cred ca te-ai prins care e ideea acestui rosario cat si cea platoniciana. de aici, si senzatia de ne-aparținere si nereactia cititorilor. daca vrei negru pe alb sau invers voi reveni fara probleme. scaunul de toaleta ramane aici ca ....un motor imobil :D
Dacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
Otilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
Intreaga scriere se vrea o pictura sau mai precis o suma de fotografii (in prima parte a unor poeme scrise, in a doua a unor secvente traite/ simtite/ vazute). Multumesc pentru cuvinte si penita.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
observ ca tot ce cuprinde brandul PoMo, oricum ar fi el scris si rostit si orice ar insemna, va atrage atentia...si comentariul (neavizat). mai putin amatorism nu ar strica nimanui, nu-i asa, draga bunule domn sixtus? pana atunci insa, in acest vremuri, vai, atat de pomo, va las in compania "novicei" survivore, poate va edifica un pic cum e cu tertul inclus al savantului Nicolescu sau cu metafizica lui Buddha. s-apoi discutam mai cu multa placere. ca sa ne intelegem, nu de alta. respectele mele adanci.
pentru textul : Binaritate & PoMo dedin spatele albului
valea ochilor tăi
coboară în trepte spre mine
alunecînd indecent
pe serpentina genunchiului
îmbrăţişat
adună-mi roua fricii-ntre palme
şi frigul
ricoşînd în ecouri
tîrăşte-ţi privirea pe umarul gol
ca un gînd îngheţat
la malul buzelor
aşteaptă!
sîngele tău mă strigă
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 dede dincolo
precum retina
această lumină
Multumesc, Marina. Am avut, marturisesc, mari retineri in a posta un astfel de text aici. Nu pot decat sa ma bucur de aceasta primire frumoasa. Ioana, ma straduiesc. Sper din tot sufletul ca aceeasi bucurie pe care o am eu cand scriu aceste poezii sa o aiba si cel care le citeste. Numai asa s-ar putea naste volumul despre care vorbesti. Multumesc mult pentru cuvintele incurajatoare.
pentru textul : Cea mai sensibilă floare de"Mancheter United " este Manchester United ?
pentru textul : Steve deare vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
pentru textul : Your message has been sent de:) asa-i , versul trei sta suspendat, dar cam asta am vrut. intodeauna va fi ceva de ascuns.. in zambete sau in lacrimi see ya
pentru textul : esență de"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare deDomnule Gorun, mulțumesc pentru vizită și cuvinte. Mă bucură nespus faptul că textul reușește să transmită ...
Cu stimă și prietenie,
pentru textul : Copile blond, deEugen.
foarte... nu stiu, tanara poezia asta a ta. eu m-am simtit de 16 ani citind-o. curge firesc si foarte repede/ caleidoscopic. mi-a amintit de amelie si fashurile de la inceputul filmului. asa ca da, e de bine.
daca ar trebui sa renunt la ceva, ar fi micul monolog interior.
pentru textul : Ochiuri sau omletă desau cunoşteam restricţiile celor din categoria corespondent. cazul lui Marian Ghilea e cel mai concludent. nu activase pe site de peste 3 ani până acum câteva zile. dar Silviu Someşanu e activ, postează destul de des, are problemele sale cu, virgulă, comunicarea, cu bunul simţ de a raspunde la comentarii, când i se fac. ştiu că AAA i-a reproşat acelaşi lucru cu ceva timp în urmă. tehnic vorbind, Someşanu poate fi activat la nivelul colaborator sau autor, dacă conducerea site-ului consideră că merită. nu ştiu dacă domnul acesta a cerut personal să fie trecut la corespondent. regulile, regulamentul, le cunosc, nu e nevoie să mai batem apa în piuă. eu mă uit, citesc, când am timp şi văd că unii care n-au activat de un an sau poate doi, sînt categorisiţi ca autor, colaborator, pe când alţii care activează cât de cât sînt corespondenţi şi nu pot astfel comenta sau răspunde la comentarii. por favor.
pentru textul : numai umbra demultumesc de parere si de invitatie Alina. Nu prea inteleg eu de ce "Foto alaturata" nu ti se pare potrivita. Trebuie cumva sa fie simetrica sau sa aiba fundite si chenar? Sau cum trebuie sa fie ca sa fie "potrivita"? Pai daca programul complet se gaseste la tine in pagina desigur ca cine vrea sa il stie se poate duce acolo sa il citeasca. Acesta este doar un modest anunt pentru o modesta carte. Atit si nimic mai mult. Daca va fi sa fie o carte care se merita nu cred ca trebuie sa ii leg eu clopotei. Am sa pun anuntul pe prima pagina in scurt timp.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deAranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
pentru textul : clopotul de sticlă deDraga mea, acest spațiu este public, atât timp cât ai fost admis pe site, ai dreptul (și obligația?) de a face literatură. Personal, cred că, pentru a scrie bine, e nevoie, pe lângă o cultură solidă, și de un dram de talent. Permite-mi să îți dau un sfat - să înnozi toate acele însemnări într-un jurnal, în proză, pentru că sunt sigură că ai de dezvăluit cititorului descrieri și senzații din frumoasele tale călătorii. Aștept să citesc un astfel de jurnal semnat de tine, fie și cu pseudonimul ales.
pentru textul : Ruines de Rome deAm revătzut partea în cauză. Refăcut.
pentru textul : urme de kerosen printre îngeri defără ghilimele fără ELE fără puncte de suspensie. despre ghilimele-nu văd rostul lor acolo unde sînt exprimări fireşti.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deFrancisc, aceasta este, desigur, o întrebare esențială. Felicitări, răspunsul este, tot desigur, mai puțin important. Sper că nu te iei de vocativul meu, da?! :-) Ela, am eliminat una dintre comparații, merci. Mă mai gândesc la celelalte. Finalul este... a se vedea comentariul lui Francisc, pe care îl bănuiesc serios că a încercat și el la fel cu îngerul lui. Așa este, atunci când apare.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deRetin : "mă văd scutit să fiu deștept și plâng"
pentru textul : văd cireși de smoală deIn versul acesta se concentreaza toata singuratatea ciresilor de smoala.
Toata starea, dupa cum ne avertizeaza poetul insusi in subtitlu. Abandonul si renuntarea.
Mi-a placut.
dar de aceea este o alta varianta
pentru textul : dade I - varianta 2 deApreciez regularitatea de metronom cu care respecți regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are și el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadrați ca novici reducerea frecvenței în speranța că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuțirea spiritului auto-critic, cât și la creșterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa. Textul de față, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susținut ideatic și prozodic. Singura care merită o oarecare atenție este antiteza între orașul prins de somnul său efemer și singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deși tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraș, iar un oraș nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiția ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu știu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toții post-ultra-neo-moderniști. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viața de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei și epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deSilvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
pentru textul : sangvină deAstfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
Andu, comentariul tau, ca venind de la un comentator frecvent, este de inteles si de apreciat, in masura in care exprima o preocupare prieteneasca. Este si dorinta noastra sa reusim sa motivam oamenii sa comenteze mai mult. Cred ca s-a mai pomenit despre asta pe ici pe colo, si poate ca se va concretiza si altfel. Pana una-alta, ceea ce nu ne dorim sunt comentariile in care se analizeaza alte comentarii. Poate de aceea sa fie numarul lor mai scazut, pentru ca nu incurajam circul?
pentru textul : fado curvo depentru strofele 1,5,6,7. imaginea din ele, construcția versului,și nu în ultimul rând ideea. titlul e simplu și asta îmi place pentru că intră în context.
pentru textul : iarnă fără chibrituri dehecatonhire, cred ca te-ai prins care e ideea acestui rosario cat si cea platoniciana. de aici, si senzatia de ne-aparținere si nereactia cititorilor. daca vrei negru pe alb sau invers voi reveni fara probleme. scaunul de toaleta ramane aici ca ....un motor imobil :D
pentru textul : rosario deDacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.
pentru textul : poem pentru aliona denu observasem.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko dece frumos spui tu Cris articol de suflet și drag literar, așa este... îți mulțumesc! gânduri bune și o seară frumoasă la tine, cu drag!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deOtilia, am dezbătut problema şi am găsit că e bună sugestia ta. pasăre albă sa fie. mulţumesc pentru citire, apreciere şi acest com cu peniţă. am visat că scosesem o carte şi prima copie ţi-o dădusem ţie.
titlul încă nu e
pentru textul : pasăre albă debătut în cuie.
Este un text slab spre foarte slab, d-le Dinu, în primul rând din cauza empatiei ăsteia evlavioase, apoi, din cauza expresiei, care, cel puţin aici, trădează aria restrânsă a instrumentelor lirice.
Palmele aspre (ale bunicilor, părinţilor) care frământă (aluat, zile, pământ, griji etc), la d-voastră, lut, spre marea Unire/Devenire/Învecire, apoi revenirea la realitate, cu privirea obiectivă infiptă fără milă în măsura omului - "am devenit echină" peste care, pentru un timp, s-a odihnit umbra eternităţii". Modul de obţinere a imaginilor, genitival (lutul urcuşului meu (aici, chiar dublu)/umbra eternităţii) şi lexicul aproape bucolic (adaptat ideaticii) fac şi ele argument afirmaţiei mele.
pentru textul : povară deIntreaga scriere se vrea o pictura sau mai precis o suma de fotografii (in prima parte a unor poeme scrise, in a doua a unor secvente traite/ simtite/ vazute). Multumesc pentru cuvinte si penita.
pentru textul : cutia cu nade deMirabile dictu Profetule, tu chiar vii la Iasi? Daca da, apoi nu voi fi tocmai eu acela sa las asa intamplare sa se duca pe apa sambetei... Andu
pentru textul : Mirabile Dictu dePagini