Azi Friday, January 20 (data am luat-o de pe mobil), în Tecuciul meu plouă. Și, pentru că acestea sunt zilele în care scriu despre cărțile dragi mie, am ales acum anonimul gălățean de a. g. secară. Volumul de poeme a apărut la editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2011. Iar pentru că sunt dator cu informații despre acest vestit anonim și iubit prieten iată câteva repere ce apar la începutul plachetei: Adi George Secară - născut la 26 aprilie 1972. Scriitor (membru stagiar al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2010), cronicar de carte, publicist, profesor de istorie şi ştiinţe socio-umane. Are publicate patru cărţi:
1.Versus.Viaţa şi alte vicii, Ed.Axa, Botoşani, 2001. Manuscrisul volumului a fost premiat la Concursul Naţional “Porni Luceafărul...”, Ediţia 2000 (preşedintele juriului, Cezar Ivănescu).
2.de veghe şi de slăbiciune în mintea lui secară, Ed. Opera Magna, Iaşi, 2006.Volum premiat de către Societatea Scriitorilor Costache Negri, fiind considerat cea mai bună carte de poezie a anului editorial 2006-2007. Volum nominalizat la Premiile U.S.R. filiala Galaţi-Brăila, ediţia 2007.
3. eliotulaproapepustiit (poem), Ed.Napoca Star, 2008;
4.Scriitori gălăţeni pe înţelesul tuturor, I, (Studii şi cronici de întâmpinare), Ed.Axis Libri, Galaţi, 2009.
Semnează cu litere minuscule: a.g.secară

Acum, că am spart anonimatul asumat mai mult ca pe un stindard al conștiinței (am ceva patriotic zilele astea în mine, nu știu ce), să purcedem (iată!) spre opera aflată sub vizor. În primul capitol (sunt cinci) Despărțirea de nume Adi îmi dă impresia că are ceva cu cineva numit “omul jazz”. Probabil vrea o încăierare tematică în limitele versurilor care sunt definitorii pentru volum (just my opinion). Introduce din start linia de plutire a eului său poetic. Pare că vrea o depărțire de poezie prin poezie pentru poezie. Este unul din punctele forte ale maturității creatoare. Detașarea. În Mersul printre cuvinte stă filosofia grupajului. sunt unele cuvinte pe care ai vrea/ să le cocoloşeşti undeva deasupra inimii/ sub căuşul palmelor/ sunt cuvinte de care n-ar trebui să te ruşinezi/ sau să fugi până la veneţia şi înapoi/dar trebuie/ totuşi să le ascunzi// pentru că alţi oameni ar suferi/ dacă ar merge pe ele/ între ele/ suntem noi cei care bănuim/ că lumea asta este altceva decât/ ne învaţă cărţile

La celelalte grupaje va trebui să mă credeți pe cuvânt. Ceea ce este rentabil economiei textului. Volumul de poeme are pasaje memorabile. Este unitar și surprinde de multe ori prin schimbarea registrului. De la îngăduitor la militant ori de la evident la ermetic. De multe ori îl surprind pe Adi meditativ, scufundat în idei adânc, dar ca printre rechini. Cu acea adrenalină necesară oricărui vers splendid, reușit. Sunt poeme scrise de autor pe parcursul a mai multor ani. Adunate acum. Șlefuite. De o originalitate debordantă. Titlul ca o jertfă care a știut să zîmbească și-n ultima clipă este un prim poem din al doilea capitol. Voi renunța la citate. Este o blasfemie să dau copy/paste în neștire. Iar eu sunt credincios într-ale literelor.

Recitind cartea scriitorului a. g. secară simt nevoia de a reda un fragment din (pseudo) postfața ce o însoțește, fragment semnat de Sorin Atanasiu cu referire la autor: Dînsul este un esenţialist. Ar trebui să-l prind în propoziţii de farmacon esenţă-tare. Foloseşte poezia ca instrument de investigaţie în burta pământului. Iubeşte pisoii şi puii de căţel, chiar şi broaştele, îi plac măicuţele care (se) muncesc dezinteresat. În fine, parcă mă ocup de fişa sa matrimonială. Oricum, omul nostru este însurat şi este hotărât. Revenind la poezia pe care o scrie (am în vedere volumul De veghe şi de slăbiciune în mintea lui Secară, editura Opera Magna, laşi, 2006), descoperim că autorul întrebuinţează dileme cu caracter existenţial-moral şi poartă moştenirea unei literaturi cu semne de Kafka şi Sallinger. Întîlnim frecvent motivul copilăriei, al vîrstei copilăriei; parcă se urmăreşte instaurarea unui regim ontologic special, pur, ideal, nestricat, de la început. Se vorbeşte despre copii, mîntuire, vicii, apucături de iubire, vedem imagini de mînăstire, femei uşoare, ca şi femei grele, care îl chinuie pe autor şi pe care le-ar da pe toate (chiar dacă plîng) pentru ... Dumnezeu (…)

anonimul gălățean, o carte de poezie cu de toate (inclusiv haiku-uri) ori doar stihuri, un volum interesant care sper să aibă un impact puternic asupra criticii actuale, o plachetă care poate are marele dar de a ne descrie intimitatea unui critic literar și nu numai (o știu pe pielea mea). Am să închei aceste note de lectură și prezentare cu un distih excelent: Tinereţea mea a fost o femeie frumoasă/ Care m-a iubit când a avut chef. Subscriu!