Poezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.
Textul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
spui: daca ajung la mal, daca ajung la mal, nu dzeu, nu aproapele. eu si apoi e doar meritul meu, fie ca ajung fie ca o iau de la capat bine ai revenit, adina!
salut initiativa, salut aplecarea catre experimental, salut entuziasmul. si, mai ales, va urez tuturor inspiratie, toleranta, Sarbatori Fericite si La Multi Ani! ciocnesc cu voi un pahar de sampanie, pentru ARMONIE!
atâta împletire între eros și thanatos într-o scriitură rar am întâlnit. un flamenco până la ultimul pas. o tensiune în care dacă nu îți modulezi respirația te lași în vârtejul tutror simțurilor și angoaselor: de la spaima de prăbușire, la căderea la nesfârșit, la fragmentare, la aneantizare. Tensiunea aceea din mica și din marea moarte, aflate parcă simultan atunci când ceva iminent amenință existența. karenina nu este decât un motiv. ca și bovary. fiindcă nu despre asta este vorba aici: ci de trăirea la limita trăibilului. cutremurul este undeva în interior. ca o implozie. sau cel puțin așa am simțit eu, ca un "șobolan" cititor al acestui text, un text deosebit de solid, cât să reziste la toate zguduirile mele. fiindcă l-am luat și l-am zgâlțâit de câteva ori să văd fisurile în logos, în coerență, în mesaj, în dialog-monolog, în sublimări. și, atât cât îmi este mie priceperea acum, textul rămâne precum o piramidă. iar nilul îți este supus. fiindcă "poți muri de atât" scribendi, dar câtă viață este în el. :)
un album de frunze trebuie privit cu atentie: fiecare frunza are amintirea ei..de exemplu eu am ris la cea in romb de Sorescu, am strimbat din nas la frunzele din clor si chirurg (defect profesional!), am suspinat la cele cu pasul pe sine (sinele duc spre gari, garile fac oamenii sa plinga) , am tras o linie pe gard cu frunza de creta din vis si pina la urma... toate au durut la fel. Sint convinsa ca mi-au scapat citeva insa las si pe altii sa adune.
deci, cum spunea si Emily Bronte: "fall leaves, fall; die, flowers, away" ..
ai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
am inteles, am inteles, el este eminul tau.
am trecut cu vederea ironia din comentariul anterior. nu vreau sa ne indepartam de text. de aceea imi iarta exigentele, dar cand vad un text dedicat unui poet consacrat ma astept la performanta. aici, asteptam rima, macar, fiind vorba de un maestru al ei...
insa dupa cum spuneam, ma iarta, ar trebui sa fiu pretentios doar cu mine. cele bune, Ottilia.
acest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
Talc este o poezie a raţiunii din punctul meu de vedere. Deşi autorul a scris titlul T.a.l.c., explicându-l încă din subtitlu, pentru mine mai puţin contează de ce l-a gândit aşa. Personal, mă bucură segmentarea lui pentru că dă libertatea cititorului de a-l vedea şi altfel. Ce bine îmi sună mie Talc.
Citez din dex on-line: TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /
De ce să nu-l folosesc aici pe textul autorului, cine mă reţine?
Una peste alta, textul mi-a plăcut. Abţibildul are rolul de etichetă pe text alături de peştişorul de aur, a cărui poveste o ştim cu toţii. O industrie a fricii care există în fiecare om, a slăbiciunilor dar şi a raţionalului la acest autor, îmi dă şansa, ca cititor, să meditez asupra întregului.
Călin, mă bucur pentru faptul că, ai observat un stil nou în scrieriile mele. aceasta este și intenția mea, să adopt încet, încet un alt stil, un stil mai direct, mai simplu. este adevărat, iubirea, este o călătorie cu ochii închiși. poezia este altceva. fericirea, orice fericire are un "dar", și, cu toate astea "dragostea e oarbă". vorba ta, "ce bine!". mulțumesc pentru apreciere. Madim
Cristina, mă bucur, chiar mă bucur că n-a fost trecut cu vederea simbolismul fonetic sau, aşa cum bine o numeşti tu, "estetica sonoră". Pe lângă condensare, dinamică şi elipsă, am folosit acest procedeu (uzând şi de aliteraţie). Mulţumesc de trecere şi descorsetare!
Poemul mi-a placut mult cu exceptia ultimului vers care mi se pare in plus. "Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui amestecată cu lacrimi" asa am vazut eu finalul. numai bine!
"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
ma simt, deja, la pensie:)
dom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
Virgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
...si mie mi-a placut volumul mirabile dictu si sper sa citesc pe viitor aici pe hermeneia mai multe texte noi decat din cele vechi si sa-mi placa la fel de mult.
In alta ordine de idei, de ce trebuie sa punem subtitlu la orice text? Exista vreo ratiune a acestui fapt sau e la categoria "asa e pe Hermeneia"?
La buna re-citire.
Andu
Vlad, mulțumesc pentru primirea călduroasă. Multumesc! Contează! Iar faptul că vine din partea ta, nu poate decât să mă bucure nespus!
Virgil, multumesc pentru sfat, am modificat. Da, e mai bine asa! Era cuvantul firesc, dar uite ca eu nu l-am dibuit!
... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
Cu scuzele de rigoare fata de administratorii site-ului acestuia, mi-am luat indrazneala de a-ti spune urmatoarele versuri: Dezamăgirea a doua Pe urmă e ploaie, pe urmă e ceață E frunza cerșind și cafeaua amară Sunt ochii pe urmă, apoi dimineață Pe urmă o zi - apoi iadul de seară Se spune că tu și se tace că eu Pe urmă se ard trandafirii pe rug Se-nvață o dată - se uită mereu Se cumpără pași pentru cei care fug De altfel trăim – mai cu toți, mai cu noi Nu mergem la teatru, nici cărți nu mai vrem E viață, e ceață, vin câini și vin ploi Cafeaua-i amară, artiștii – blestem Pe urmă te scriu – dacă-s unul, sunt doi Pe urmă alunec, apoi mă ridic De altfel trăim, mai cu toți, mai cu noi Pe urmă și-apoi nu mai este nimic A cincea femeie Zaruri șase-șase trec înspre Golgota Semnelor de ceață dându-le dolari Incorecte faruri luminează grota Colcăind de târfe veșnic fete mari Între sâni au paturi de mitralieră Se topesc nebune armele-n călduri Tremură de silă fetele de seră Deocamdată n-are rost să le mai furi Deocamdată târfa a oprit războiul Dezertând, soldații au iubit-o crud Comandantul oștii joacă tontoroiul Pe o jumătate magică de nud Geamurile țăndări libertăți oferă Muzicanții cântă despre afonii Se topește încă o mitralieră Pe câmpia arsă-a sânilor dintâi Am parcurs nesigur câmpul de bătaie Armele-n rugină rătăceau deja Pe-un morman de săbii – putrezind în ploaie Iubea moartea târfa și iubita mea Zaruri șase-șase convergeau spasmodic Fetele de seră abdicau la rol Totul era tragic – totul era logic Numai lângă tâmplă am simțit un gol În imensa pace semănam ruină Un pistol organic mai funcționa Și-am murit deodată fără nici o vină Lângă târfa lumii și iubita mea Evident, nu esti multumita - asa ca voi continua: Ziua a șasea Țipete fardează veșteda ninsoare Kilometrul arde lângă tâmpla mea Văduve biserici fac înviorare Migrează bocancii spre camera ta Mă despart de tine ca de-o notă dată Unei serpentine care m-a furat Ghilotina nopții zace iodizată De un gât celebru – social bronzat Norii fac varice – mergem la culcare Tâmple corodate ne vor tapița Cred că-ți vor apare riduri pe mirare De-atâtea foraje prin viața ta Tu care ești vastă ca un sanatoriu Fă-mi cadou o iarnă-n țara de ciment Pana de păcate ninsă-n purgatoriu Un amurg, să-mi fie înger permanent Astfel voi fi baltic traversat de sare Universul cred că transpirat va fi Și gustând această clasică sudoare Te-oi concepe iarăși și te voi iubi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.
pentru textul : 生きろ - (Ikiro! - Trăiește!) deTextul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
pentru textul : Salonul de dans despui: daca ajung la mal, daca ajung la mal, nu dzeu, nu aproapele. eu si apoi e doar meritul meu, fie ca ajung fie ca o iau de la capat bine ai revenit, adina!
pentru textul : claustro deMa faci sa ma tem c-as putea sa mi-o iau in cap (chestia cu "mare povestitor") ... Glumesc ... Merci pentru vorbele frumoase... I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Înghețați deNu ma intereseaza comentariile de pe alte site-uri si nici de pe vreun site, decat doar asa ca barfa. Stiu ca am dreptate, cand e vorba de poezie ;).
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 detocmai acea poezie de liceu are mai mult impact emoțional decât clișeele propuse de tine în text.
pentru textul : Vrăjitorie deEcaterina lumineaza-ma si pe mine de ce acest text este "prost"? horridas nostrae mentis purga tenebras accende lumen sensibus :)
pentru textul : o soluție temporară derelativ, poate...
pentru textul : obsesia firului desalut initiativa, salut aplecarea catre experimental, salut entuziasmul. si, mai ales, va urez tuturor inspiratie, toleranta, Sarbatori Fericite si La Multi Ani! ciocnesc cu voi un pahar de sampanie, pentru ARMONIE!
pentru textul : două noi secțiuni deatâta împletire între eros și thanatos într-o scriitură rar am întâlnit. un flamenco până la ultimul pas. o tensiune în care dacă nu îți modulezi respirația te lași în vârtejul tutror simțurilor și angoaselor: de la spaima de prăbușire, la căderea la nesfârșit, la fragmentare, la aneantizare. Tensiunea aceea din mica și din marea moarte, aflate parcă simultan atunci când ceva iminent amenință existența. karenina nu este decât un motiv. ca și bovary. fiindcă nu despre asta este vorba aici: ci de trăirea la limita trăibilului. cutremurul este undeva în interior. ca o implozie. sau cel puțin așa am simțit eu, ca un "șobolan" cititor al acestui text, un text deosebit de solid, cât să reziste la toate zguduirile mele. fiindcă l-am luat și l-am zgâlțâit de câteva ori să văd fisurile în logos, în coerență, în mesaj, în dialog-monolog, în sublimări. și, atât cât îmi este mie priceperea acum, textul rămâne precum o piramidă. iar nilul îți este supus. fiindcă "poți muri de atât" scribendi, dar câtă viață este în el. :)
pentru textul : Cutremur deun album de frunze trebuie privit cu atentie: fiecare frunza are amintirea ei..de exemplu eu am ris la cea in romb de Sorescu, am strimbat din nas la frunzele din clor si chirurg (defect profesional!), am suspinat la cele cu pasul pe sine (sinele duc spre gari, garile fac oamenii sa plinga) , am tras o linie pe gard cu frunza de creta din vis si pina la urma... toate au durut la fel. Sint convinsa ca mi-au scapat citeva insa las si pe altii sa adune.
deci, cum spunea si Emily Bronte: "fall leaves, fall; die, flowers, away" ..
Mr A, congratulations are in order,
C
pentru textul : Frunze deinteresant. ne explici te rog in ce sens textul acesta este un colaj thanks
pentru textul : Crochiuri nostalgice deai dreptate in ceea ce priveste inceputul si mie mi s'a parut fortzat iar varianta ta este cu mult mai lina. Andu, poate ca numai acea sinceritate ma face sa scriu si sa cred ca scriu poezie. pentru ca desi vreau sa spun multe nu reusesc sa spun mai nimic, pentru ca suntem prinsi intre toata chestia asta numita timp, suntem limitati de scurta noastra viata. prietenilor le spun ca n'am timp pentru ca trebuie sa traiesc. n'am timp sa visez sa sper sa cred, pentru ca vreau sa traiesc. te salut Andrei si iti multumesc pentru aprecierea facuta asupra acestui poem Cu drag Adriana
pentru textul : '80-'08 deam inteles, am inteles, el este eminul tau.
pentru textul : emindoină deam trecut cu vederea ironia din comentariul anterior. nu vreau sa ne indepartam de text. de aceea imi iarta exigentele, dar cand vad un text dedicat unui poet consacrat ma astept la performanta. aici, asteptam rima, macar, fiind vorba de un maestru al ei...
insa dupa cum spuneam, ma iarta, ar trebui sa fiu pretentios doar cu mine. cele bune, Ottilia.
"Ceva" ma face sa urmaresc textele tale. Cred, mai devreme sau mai tarziu, intr-o evolutie spectaculoasa.
pentru textul : vară camusiană de..let me be the judge of that! :p
pentru textul : Shhhh... deacest mic poem este o bijuterie. in mod deosebit, subliniez metafora palpabila pe care ai reusit sa o cizelezi in cuvinte putine, insa pline de o mare sensibilitate.
pentru textul : Noaptea deca un radio din bucataria vecinilor, mi se pare mai indefinibil, mai ...acolo, departe de mine.
pentru textul : uneori|singurătate deTalc este o poezie a raţiunii din punctul meu de vedere. Deşi autorul a scris titlul T.a.l.c., explicându-l încă din subtitlu, pentru mine mai puţin contează de ce l-a gândit aşa. Personal, mă bucură segmentarea lui pentru că dă libertatea cititorului de a-l vedea şi altfel. Ce bine îmi sună mie Talc.
De ce să nu-l folosesc aici pe textul autorului, cine mă reţine?
pentru textul : t. a. l. c. deCitez din dex on-line: TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /
Una peste alta, textul mi-a plăcut. Abţibildul are rolul de etichetă pe text alături de peştişorul de aur, a cărui poveste o ştim cu toţii. O industrie a fricii care există în fiecare om, a slăbiciunilor dar şi a raţionalului la acest autor, îmi dă şansa, ca cititor, să meditez asupra întregului.
Linea, mă bucură mult trecerea ta. mulțumesc pentru cuvintele frumoase. "issey miyake II" este poate un viitor poem. ;) Madim
pentru textul : issey miyake deCălin, mă bucur pentru faptul că, ai observat un stil nou în scrieriile mele. aceasta este și intenția mea, să adopt încet, încet un alt stil, un stil mai direct, mai simplu. este adevărat, iubirea, este o călătorie cu ochii închiși. poezia este altceva. fericirea, orice fericire are un "dar", și, cu toate astea "dragostea e oarbă". vorba ta, "ce bine!". mulțumesc pentru apreciere. Madim
pentru textul : Un poem imposibil deCristina, mă bucur, chiar mă bucur că n-a fost trecut cu vederea simbolismul fonetic sau, aşa cum bine o numeşti tu, "estetica sonoră". Pe lângă condensare, dinamică şi elipsă, am folosit acest procedeu (uzând şi de aliteraţie). Mulţumesc de trecere şi descorsetare!
pentru textul : Sonor vertical dePoemul mi-a placut mult cu exceptia ultimului vers care mi se pare in plus. "Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui amestecată cu lacrimi" asa am vazut eu finalul. numai bine!
pentru textul : Bonsai de"marea lehamite" cu halena de frisca. cum reusesti tu sa-mi amintesti de politica de criza, cea schioapa, sasie si, naparat, pufoasa...
pentru textul : Şedinţa dema simt, deja, la pensie:)
dom'le daca si aici unde iti este garantata liberatea de exprimare eviti sa o faci, probabil ca eu nu mai am nici un comentariu de facut. in orice caz eu am crezut ca aici scriitura este pe primul loc si persoanele cu simpatiile si antipatiile lor pe al doilea. se pare ca in ce priveste pe unii m-am inselat
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deVirgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
pentru textul : Recunoştere in Colentina de...si mie mi-a placut volumul mirabile dictu si sper sa citesc pe viitor aici pe hermeneia mai multe texte noi decat din cele vechi si sa-mi placa la fel de mult.
pentru textul : ars poetica ▒ deIn alta ordine de idei, de ce trebuie sa punem subtitlu la orice text? Exista vreo ratiune a acestui fapt sau e la categoria "asa e pe Hermeneia"?
La buna re-citire.
Andu
Vlad, mulțumesc pentru primirea călduroasă. Multumesc! Contează! Iar faptul că vine din partea ta, nu poate decât să mă bucure nespus!
pentru textul : așadar este mâine deVirgil, multumesc pentru sfat, am modificat. Da, e mai bine asa! Era cuvantul firesc, dar uite ca eu nu l-am dibuit!
... Dana, îmi place că ai simțit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorința de a fi bucurie și altora, apreciez lectura ta, poți veni și cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:). ... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice și conotative, deci un mulțumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site și uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
pentru textul : Cândva deCu scuzele de rigoare fata de administratorii site-ului acestuia, mi-am luat indrazneala de a-ti spune urmatoarele versuri: Dezamăgirea a doua Pe urmă e ploaie, pe urmă e ceață E frunza cerșind și cafeaua amară Sunt ochii pe urmă, apoi dimineață Pe urmă o zi - apoi iadul de seară Se spune că tu și se tace că eu Pe urmă se ard trandafirii pe rug Se-nvață o dată - se uită mereu Se cumpără pași pentru cei care fug De altfel trăim – mai cu toți, mai cu noi Nu mergem la teatru, nici cărți nu mai vrem E viață, e ceață, vin câini și vin ploi Cafeaua-i amară, artiștii – blestem Pe urmă te scriu – dacă-s unul, sunt doi Pe urmă alunec, apoi mă ridic De altfel trăim, mai cu toți, mai cu noi Pe urmă și-apoi nu mai este nimic A cincea femeie Zaruri șase-șase trec înspre Golgota Semnelor de ceață dându-le dolari Incorecte faruri luminează grota Colcăind de târfe veșnic fete mari Între sâni au paturi de mitralieră Se topesc nebune armele-n călduri Tremură de silă fetele de seră Deocamdată n-are rost să le mai furi Deocamdată târfa a oprit războiul Dezertând, soldații au iubit-o crud Comandantul oștii joacă tontoroiul Pe o jumătate magică de nud Geamurile țăndări libertăți oferă Muzicanții cântă despre afonii Se topește încă o mitralieră Pe câmpia arsă-a sânilor dintâi Am parcurs nesigur câmpul de bătaie Armele-n rugină rătăceau deja Pe-un morman de săbii – putrezind în ploaie Iubea moartea târfa și iubita mea Zaruri șase-șase convergeau spasmodic Fetele de seră abdicau la rol Totul era tragic – totul era logic Numai lângă tâmplă am simțit un gol În imensa pace semănam ruină Un pistol organic mai funcționa Și-am murit deodată fără nici o vină Lângă târfa lumii și iubita mea Evident, nu esti multumita - asa ca voi continua: Ziua a șasea Țipete fardează veșteda ninsoare Kilometrul arde lângă tâmpla mea Văduve biserici fac înviorare Migrează bocancii spre camera ta Mă despart de tine ca de-o notă dată Unei serpentine care m-a furat Ghilotina nopții zace iodizată De un gât celebru – social bronzat Norii fac varice – mergem la culcare Tâmple corodate ne vor tapița Cred că-ți vor apare riduri pe mirare De-atâtea foraje prin viața ta Tu care ești vastă ca un sanatoriu Fă-mi cadou o iarnă-n țara de ciment Pana de păcate ninsă-n purgatoriu Un amurg, să-mi fie înger permanent Astfel voi fi baltic traversat de sare Universul cred că transpirat va fi Și gustând această clasică sudoare Te-oi concepe iarăși și te voi iubi
pentru textul : A toi dePagini