Din intamplare, eu le vad. Sau... mi se pare ca le zaresc. Depinde de optica. Doar somnul profund e luminos si iti alunga teama daca reusesti sa-l "traiesti" cu luciditate. In rest, doar "vise" (iluzii optice). As putea sa incerc o intreaga hermeneutica pe text care, evident, l-ar depasi (ca intindere). Dar cred ca-l distrug. Si nu vreau. Pentru ca-mi place.

celestin crede-ma nu esti primul/prima căruia/căreia îi spun, cred că ți-oi mai fi spus și ție în trecut
poezia nu e un terci de metafore, never
textul tău este maxim subiect de parodie

uite acilea o variantă

acolo unde mi-e inima încurcată cu o pleoapă
mi se zbate întunericul

pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber
(asta nu o mai parodiez că se parodiază singur)

copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de o scrisoare întârziată
în umbră un freamăt
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă

Ce zici?

De revăzut ,, i s-a tăiat... " şi ,,în urmă cu... ".

Calin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
atat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?

ok. am rescanat imaginea.

am citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.

Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.

te rog să corectezi textul. mulţumesc.
pînă atunci cîteva păreri de cititor şi nu de critic cu pretenţii, departe acest gînd:
ruperea nefirească a versurilor;
trimitere la lucruri sau locuri comune ca să spun aşa-vezi în special -marks & spencer. în timp acestea nu vor mai spune nimic cititorului.

Imi place modul lejer in care ai spus povestea, fara obiectivari inutile, doar partea vazuta dar cata betie a simturilor.

Sunt invidios. Pen’că s-au întâmplat următoarele cu ultima mea carte:

Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat…
Cu respect,

Gorun Manolescu

P.S. de fapt ultima replică a editorului a fost :

”N-o scrie. E prea frumoasă. Dacă o scrii, o strici”

Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.

da Aranca, cred ca ai dreptate... voiam sa reliefez mutenia, nerostirea... dar realizez acum ca imaginea e prea dura. am gasit ceva provizoriu, o sa mai caut oricum, multumesc!

Oriana, aproape că ai făcut o recenzie din textele mele. :) Îți mulțumesc pentru impresii, îmi sunt de mare folos.

Un text subtil, de autentică frumuseţe, deopotrivă trăit şi gândit. Limpede şi profund în acelaşi timp. Nu doar corect, cum zice Marynna, care a intuit, însă, foarte bine geometria ideii şi structurării lui.
E locul, aici, să precizez că nu m-a deranjat polemica iscată între mine şi Marynna. Şi asta, pentru că ea scrie bine. Doar că a încercat să mă toarne la Virgil cu ce am zis despre hermeneia.
Virgil, n-am zis despre hermeneia ce ai înţeles tu. Şi n-am zis despre hermeneia! Trebuie să ţii seama de context, ca şi de faptul că pe hermeneia sunt şi eu. Deci am zis şi de mine. Interpretarea Marynnei e a ei, iar nu a mea. Eu ziceam de autori, de ea, de mine, de tine, chiar şi de Florin Şandru şi de cine mai vrei, care nu suntem (încă!!!), din păcate, autorii acelui "Mais ou sont le neiges d'antan?". Şi nu o ziceam încercând să apreciez valoarea site-ului, ci ca să apăr o cu totul altă idee. Dar mi-a plăcut (pe cuvânt!) cum ai reacţionat şi te-am regăsit în reacţia asta. Începuse, de altfel, să mi se pară ciudat acordul dintre noi.
Cât despre comentariile bilioase, revanşarde în stil grobian, am spus-o şi eu: ele îi discreditează pe autorii lor. Dovadă - felul în care s-au desfăşurat cele de sub textul tău.