andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
cumva am incadrat si finalu, asa cum il iau eu, si da, isi merita penita, pentru ca surprinde, pentru ca nu are cuvintele alea de care ne-am plictisit si care-s in toate poeziile, pentru ca "duios poemu trece" si pentru poezia din el
Este prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
Cat despre "Transdisciplinaritatea" lui B.N. (urmandu-l pe Lupasco) chiar este interesant de discutat. Pana atunci iti reamintesc (deoarece, sunt convins, ca lucrurile astea le-ai fumat de mult si nu e nevoie decat sa le re-improspetezi) ca, incepand cu Parmenide ce pare a fi primul care pune la baza gandirii sale un principiu logic, i.e. necontradictia, in locul unuia ontologic, continuand cu Russell care introduce ca principii de baza (tot logice) in Lumea Ideilor platoniciene pe cele ale logicii Stagiritului (identitate, necontradictie, tert exclus), mergand, pana in zilele noastre la Heidegger care-l urmeaza pe Parmenide, toti au esuat pana la urma (ca sa te convingi, citeste si matale, rogu-te, de exemplu, "Fiinta si Timp" si ai sa poti observa, referitor la H. cum isi decontruieste - el vorbeste de "distructie", "deconstructia" a venit mai tarziu de la Derrida citire - propriul proiect anulandu-l). Si toate astea nu le zic eu ci alaltii mai cevasilea decat mine. Concluzia: orice doctrina (filosofica si chiar teologica sau logico-teologica) care pleaca de la principii logice in locul unora ontologice se cam auto-anuleaza. Tot asa se intampla si cu B. Nicolescu care, plecand de la "Logica dinamica a contradictoriului" a lui Lupasco (chipurile, in viziunea lui B.N., cum ca asa zisa dialectica de sorginte hegeliana - "teza", 'antiteza", "sinteza" se rezolva prin "sinteza" in alt nivel al realitatii decat cel in care au aparut "teza" si "antiteza") o da si el in bara (scuzat fi-mi limbajul neacademic). Si asta ti-o pot explica, cu rabdare, de mai multe ori, pana o pricepi si reusesc si eu sa ma lamuresc, dar nu aici pt. m-am cam plictisit. Cu buddhismul este insa altceva. El pleaca de la principii ontologice (nu ma apuc acum sa-ti tin o prelegere ca tot n-ai intelege) si foloseste logica aia a lui (la fel de "logica" si formalizabila ca si sumpa noastra logica clasica) doar pentru a putea transmite, fara distorsiuni majore, ceea ce are de teransmis si nimic altceva. Inchei din nou cu respectele mele adanci, plin de admiratie fata de avantul dumitale junenilo-acneic.
Mi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
Adrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
Îmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
Alma, eu la vizualele din ultimul timp am prelucrat și imaginea și am ales și stilul txtului în acord cu ea, pe cât posibil. Nu cred că se paote spune că doar am aruncat niște versuri pe o poză. Și mi-a plăcut varianta asta ușor neclară și totuși bine vizibilă. Iar "do re mi fa om" cred că e titlul potrivit. Pentru "notele om". Aum îmi pare prea prețios. Desigur că experiemntul poate însemna și mai mult de atât, uneori îmi las și eu imaginația mai lieră, într-o zi poate voi posta și acele experimente. Mulțumesc pentru că ai auzit "aum".
mi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
btw., frumoasa metafora!
sunt nevoit sa te atentionez, conform regulamentului, fa referire la texte si la autor in cadrul textului, asa cum am facut-o si eu. eu nu te-am facut nesimtita si nu am facut referire la viata ta privata. comentariul este facut din prisma textutului si al felului in care este scris. EU am zis ca textul e o lalaiala, nu ca tu esti o lalaita. pricepusi? mi-am pierdut din timpul meu pretios ca sa iti arat lucrul asta. nu ma lua cu omenia, ca nu evidentiez texte din mila. ma poti ura, iti pot parea antipatic, dar asta o tii pentru tine . Incearca sa discerni cuvintele dincolo de antipatii si orgolii, sa intelegi ca este mai bine ca un poet sa-ti treaca textul printr-un filtru dur, inainte sa publici textul in noul volum aflat in pregatire si sa pice pe mana unui critic la fel de exigent ca si mine. si apropo, putin ma intereseaza de cum ma descria cineva. pentru mine Google spune totul, acolo m-am nascut. si eu stiu cu adevarat ce si cine sunt, imi cunosc valoarea ca om si poet. iar eu nu am strigat niciodata ca dumitale pe siteurile literare ca vreau p..rietenii stiu de ce stimata marchiza
fara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
textul tau este oarecum criptic, titlul il arunca in conul asta de umbra, privit asa din ignoranta mea de a nu cunoaste povestea cu Ilizarov si edecarul sau...altfel, un text pe care il simt rigid si un pic neinspirat la final.
Raluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
poemul mi se pare retoric, explicit, prea transparent, și, totuși, daca s-ar șlefui, ar ieși unul interesant... aș fi vrut să avem parte de o moarte echitabilă în fond ai fost singurul meu capriciu de sex feminin însă ai uitat -și înțelegerea pentru încă un veac desenai cântece negre ce dumnezeu pervers te-a trimis - așa excesivă îmi amintesc perfect toate gesturile tale -dimineața la cafea. rujul întins pe porțelanul bunicii. și mâinile mele pe pulpele calde. plecăm fără să mai construim lumea.
Da. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.
..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
Multumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
andu, sinceritatea nu-i acelasi lucru cu adevarul. ce a facut aalizeei nu i decat aceeasi marie, cu alta palarie, ca sa nu spun ca e un kitsch. dar este un gest frumos. apreciez principala trasatura a experimentelor mele e decontextualizarea. schematismul logic de care ma acuzi poate ca e, de fapt, esenta lucrului, ordonarea, scoaterea la lumina a unor tipare mentale, ca sa zic asa.si a unor prejudecati aici, unde apare barbatul si femeia? eu nu vad neaparat. poate vorbesc cu mine insumi, ca joc gratuit sau acces de nebunie. poate vb cu un dzeu copil, sau cu fiul meu samd poate nici nu vb, nu? stiu ca s a mai facut. asta nu e un argument absolut. si un experiment e un experiment.deci, ce e aceea adevar?
pentru textul : linia demi-a placut! as renunta la "pe canapeaua din sufragerie" pentru a nu limita spatiul.
pentru textul : zaț decumva am incadrat si finalu, asa cum il iau eu, si da, isi merita penita, pentru ca surprinde, pentru ca nu are cuvintele alea de care ne-am plictisit si care-s in toate poeziile, pentru ca "duios poemu trece" si pentru poezia din el
pentru textul : octopus depăi, bea un energizant:)! și ieși pe străzi... sau invers:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir deEste prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deCat despre "Transdisciplinaritatea" lui B.N. (urmandu-l pe Lupasco) chiar este interesant de discutat. Pana atunci iti reamintesc (deoarece, sunt convins, ca lucrurile astea le-ai fumat de mult si nu e nevoie decat sa le re-improspetezi) ca, incepand cu Parmenide ce pare a fi primul care pune la baza gandirii sale un principiu logic, i.e. necontradictia, in locul unuia ontologic, continuand cu Russell care introduce ca principii de baza (tot logice) in Lumea Ideilor platoniciene pe cele ale logicii Stagiritului (identitate, necontradictie, tert exclus), mergand, pana in zilele noastre la Heidegger care-l urmeaza pe Parmenide, toti au esuat pana la urma (ca sa te convingi, citeste si matale, rogu-te, de exemplu, "Fiinta si Timp" si ai sa poti observa, referitor la H. cum isi decontruieste - el vorbeste de "distructie", "deconstructia" a venit mai tarziu de la Derrida citire - propriul proiect anulandu-l). Si toate astea nu le zic eu ci alaltii mai cevasilea decat mine. Concluzia: orice doctrina (filosofica si chiar teologica sau logico-teologica) care pleaca de la principii logice in locul unora ontologice se cam auto-anuleaza. Tot asa se intampla si cu B. Nicolescu care, plecand de la "Logica dinamica a contradictoriului" a lui Lupasco (chipurile, in viziunea lui B.N., cum ca asa zisa dialectica de sorginte hegeliana - "teza", 'antiteza", "sinteza" se rezolva prin "sinteza" in alt nivel al realitatii decat cel in care au aparut "teza" si "antiteza") o da si el in bara (scuzat fi-mi limbajul neacademic). Si asta ti-o pot explica, cu rabdare, de mai multe ori, pana o pricepi si reusesc si eu sa ma lamuresc, dar nu aici pt. m-am cam plictisit. Cu buddhismul este insa altceva. El pleaca de la principii ontologice (nu ma apuc acum sa-ti tin o prelegere ca tot n-ai intelege) si foloseste logica aia a lui (la fel de "logica" si formalizabila ca si sumpa noastra logica clasica) doar pentru a putea transmite, fara distorsiuni majore, ceea ce are de teransmis si nimic altceva. Inchei din nou cu respectele mele adanci, plin de admiratie fata de avantul dumitale junenilo-acneic.
pentru textul : Binaritate & PoMo dede ce ca de si nu direct de albine? de ce guri stirbe, hodoronc tronc? de ce ultima strofa atat de slaba?
pentru textul : poem înaintaş de primăvară dede corectat și "Vei știi" ...
pentru textul : Duios șurub deScuze pentru "acest motive" in loc de "acest motiv". Nu servisem cafeaua de dimineata. cu ganduri bune, Violeta
pentru textul : my all deMi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
pentru textul : Feminitate sine qua non deAdrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
Francisc, cum sa renunti la comentarii si la scris? cu aceeasi sinceritate adăncă afirm ca esti o valoare in lumea literelor.
pentru textul : Cioplitorului de vers deajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
pentru textul : isihie deÎmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
pentru textul : Iarna deo creație vetustă, dulceagă, fără suflu poetic. periaz-o de epitetele inutile, de clișee, dă-i o notă numai a ta.
pentru textul : de acolo vor veni primăveri deMaia, multumesc frumos...:) D-le Manolescu, initial aruncasem textul in "cutia cu nisip", de aceea intrebarea lui Dorin. Ma bucur ca v-a placut.
pentru textul : pridvorbe deda, este o poveste şi eu am simţit acest lucru. Mulţumesc pentru lectură şi remarcarea textului Virgil. Şi pentru observaţiile pertinente.
pentru textul : Pe Volga liniştită dePartea I-a sau Partea I ? Apoi nu inteleg de ce nu folosesti optiunea subtitlului.
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! deAlma, eu la vizualele din ultimul timp am prelucrat și imaginea și am ales și stilul txtului în acord cu ea, pe cât posibil. Nu cred că se paote spune că doar am aruncat niște versuri pe o poză. Și mi-a plăcut varianta asta ușor neclară și totuși bine vizibilă. Iar "do re mi fa om" cred că e titlul potrivit. Pentru "notele om". Aum îmi pare prea prețios. Desigur că experiemntul poate însemna și mai mult de atât, uneori îmi las și eu imaginația mai lieră, într-o zi poate voi posta și acele experimente. Mulțumesc pentru că ai auzit "aum".
pentru textul : do re mi fa om demi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti debtw., frumoasa metafora!
sunt nevoit sa te atentionez, conform regulamentului, fa referire la texte si la autor in cadrul textului, asa cum am facut-o si eu. eu nu te-am facut nesimtita si nu am facut referire la viata ta privata. comentariul este facut din prisma textutului si al felului in care este scris. EU am zis ca textul e o lalaiala, nu ca tu esti o lalaita. pricepusi? mi-am pierdut din timpul meu pretios ca sa iti arat lucrul asta. nu ma lua cu omenia, ca nu evidentiez texte din mila. ma poti ura, iti pot parea antipatic, dar asta o tii pentru tine . Incearca sa discerni cuvintele dincolo de antipatii si orgolii, sa intelegi ca este mai bine ca un poet sa-ti treaca textul printr-un filtru dur, inainte sa publici textul in noul volum aflat in pregatire si sa pice pe mana unui critic la fel de exigent ca si mine. si apropo, putin ma intereseaza de cum ma descria cineva. pentru mine Google spune totul, acolo m-am nascut. si eu stiu cu adevarat ce si cine sunt, imi cunosc valoarea ca om si poet. iar eu nu am strigat niciodata ca dumitale pe siteurile literare ca vreau p..rietenii stiu de ce stimata marchiza
pentru textul : Poemul pentru Chichere defara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
pentru textul : Vis cu genele întredeschise detextul este de o anumită factură și cred că reușește în acel sens. În strofa a doua însă te obosesc acele care, că.
pentru textul : Decofrare II deCe ciudat! Imi asum eu acest text, pe care, bineinteles, l-am publicat pe pagina mea. :))
pentru textul : Bătrâna clovn deda. si hutopila si-o spart capu la tecuci :)) ai de grija
pentru textul : just scream peace detextul tau este oarecum criptic, titlul il arunca in conul asta de umbra, privit asa din ignoranta mea de a nu cunoaste povestea cu Ilizarov si edecarul sau...altfel, un text pe care il simt rigid si un pic neinspirat la final.
pentru textul : Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (II). deRaluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
Merci de vizită. Cumva, o aşteptam....
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici depoemul mi se pare retoric, explicit, prea transparent, și, totuși, daca s-ar șlefui, ar ieși unul interesant... aș fi vrut să avem parte de o moarte echitabilă în fond ai fost singurul meu capriciu de sex feminin însă ai uitat -și înțelegerea pentru încă un veac desenai cântece negre ce dumnezeu pervers te-a trimis - așa excesivă îmi amintesc perfect toate gesturile tale -dimineața la cafea. rujul întins pe porțelanul bunicii. și mâinile mele pe pulpele calde. plecăm fără să mai construim lumea.
pentru textul : iubita mea deDa. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme cititte la tine și afirm asta ținând seama de fluiditatea ideilor și a imaginilor, de armonie, de lipsa de forțare în expresie, de lumina din poezie, de starea de detașare interioară, un fel de echilibru care se resimte și în vers. Frumos. Nu pot alege o strofă, îmi plac toate trei în egală măsură. Felicitări.
pentru textul : Liane și umbre de..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
RIP CMP!
pentru textul : The National Poetry Competition deMultumesc pentru opinii... vizualizarea acestora imi arata inca o data cat de subiectiv este orice demers critic si din cate perspective diferite putem aborda un text. Textul este unul in care m-am situat intentionat la un nivel nepretentios si de aceea ai gasit atatea formulari comune Virgile... asta era si miza. Numai ca vezi tu, banalul acesta este suprasaturat cu adevaruri personale care s-au vrut transmise fara echivoc. In cazul acestui text chiar depinde foarte mult de gustul cititorului. Personal l-am vrut cat mai fara zorzoane. Andrei... e o obsesie folositoare :)
pentru textul : tango dePagini