Alina, mulţumesc mult pentru observaţie. am corectat.
autobuzul este văzut ca locul modern al "predicii" poetice. un loc public, o agora în mişcare, grăbită foarte...
Raluca, Antal, vă mulţumesc pentru lectură şi semn. Interesant poemul.
În haiku aproape totul e predictibil. Întrebarea e care e legătura între aceste ,,predicţii".
Dorin, te rooog, nu ma face sa explic "ce-o vrut poetul sa zica prin asta" ,ca nu am de gand! dar nu, nu de mutenie era vorba acolo... raspuns la PS-ul tau: tocmai de aceea. :)
mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
of, Doamne, tu chiar nu poţi înţelege că e vb. de modul de scriere ? de limbă ? ia vezi aici ! http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_Germaniei_dup%C4%83_m%C...
este total lipsit de relevanţă, dar tu, ca să te dai deştept şi să faci pe altul ignorant ( cum ai făcut la primul meu text postat pe H, era vb atunci de hagiografi), te agăţi cu o încăpăţînare penibilă de acest lucru.
da, Virgil, eu sunt un păcătos,cel mai mare păcătos posibil. aşa e. recunosc.
n-am nici eu ce s-o mai lungesc. pace ţie, frate virgil şi mă iartă, că tot suntem la început de săptămînă a Patimilor (adică în credinţa mea cel puţin), dacă te-am tulburat.
Îţi doresc să ne întâlnim la umbra unui crin în Paradis, vorba lui Eliade.
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
în roşul aprins
al acestui ocean
e un luciu de sabie
o privire coborata din cer
iar în chinul adăpostit
de mii de ani într-o veghe
e o speranta
pe care o vor dezrobi
doar apele lunii...
da, copilul acesta e viu, palpabil. şi ca el sunt mai mulţi. mărturisesc, imaginea acestui copil, mă urmăreşte încă.
da, rimele sunt voluntare, aţi intuit perfect rolul lor. Mă bucur, doamnă, pentru popasul dv. şi mai ales pentru faptul că aţi rezonat cu aceste versuri.
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
este de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
in prima strofa m-ai adus pe mine cititor prea repede de la inaltimea acoperisurilor sub fusta de in. eu cred ca versurile de inceput ar sta bine la finalul strofei.
De acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.
Cititoare de tot și de toate, de cele lumești și cele astrale, de la mic la mare, cu ură, cu bucurie în suflete, primim, iată, în acest sezon plin de inundații, un potop de vorbe cozane. Să fie vorba de apocalipsa după Ioan sau despre Apocalipsa după Vaslui, roman citit cu mare plăcere de mine încă de pe vremea când nici nu mă născusem. Adevărul este dincolo de noi sau pe undeva la mijloc. Felicitări autorului. Respecte. Peniță. Over. Silvia.
alina, nu mă plătește liptonu.....
mulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
eu nu prea înțeleg cum poate fi „progresul un candidat sigur” la o luptă... fie ea „o luptă cu animalele de savană”! :)
poate „progresul îmi va fi de ajutor”?
„așadar parcă nimic nu este mai simpatic”
eu aș renunța la acel „așadar”, care anunță ferm o concluzie - în contradicție cu tremurătorul „parcă”.
„netulburate de vreo apă tulbure” - poate găsești altceva...
Probabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...
Ironia şi nostalgia au ceva esenţial în comun: ambele sunt duplicitare. Dacă, ironic, una spui şi alta se întâmplă (ca atunci când ieşi din casă, e o ploaie mizerabilă şi exclami: „ce timp frumos!”) în schimb, a fi nostalgic, înseamnă a încerca să trăieşti într-un timp idealizat iar ce se întâmplă sau se va întâmpla e cu totul altceva.
Aici par a se împleti ambele. Căci atunci:
„cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii cu mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Cu condţia de a se schimba finalul după cum urmează:
“cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii fără mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
rectific: almost my favorite (ma refer la adrian graunfels) ufff, scuze... :)
pentru textul : consuelo si medea demulțam de popas, Sebi!
pentru textul : omul cu toate zilele bune deFaină ideea, bine surprins momentul realizării semnificației unui banal (?) salut. Vezi puțin sfârșitul, ceva nu-i în regulă acolo. Cred.
pentru textul : trei cuvinte deAlina, mulţumesc mult pentru observaţie. am corectat.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deautobuzul este văzut ca locul modern al "predicii" poetice. un loc public, o agora în mişcare, grăbită foarte...
Ideea este interesanta, un fel de pilda orientala. Am retinut " a predica in pustiul din el ". Ialin
pentru textul : Cuvintele lui deRaluca, Antal, vă mulţumesc pentru lectură şi semn. Interesant poemul.
pentru textul : Haiku deÎn haiku aproape totul e predictibil. Întrebarea e care e legătura între aceste ,,predicţii".
Dorin, te rooog, nu ma face sa explic "ce-o vrut poetul sa zica prin asta" ,ca nu am de gand! dar nu, nu de mutenie era vorba acolo... raspuns la PS-ul tau: tocmai de aceea. :)
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte demie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
pentru textul : În loc să dorm, scriu deof, Doamne, tu chiar nu poţi înţelege că e vb. de modul de scriere ? de limbă ? ia vezi aici ! http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_Germaniei_dup%C4%83_m%C...
este total lipsit de relevanţă, dar tu, ca să te dai deştept şi să faci pe altul ignorant ( cum ai făcut la primul meu text postat pe H, era vb atunci de hagiografi), te agăţi cu o încăpăţînare penibilă de acest lucru.
da, Virgil, eu sunt un păcătos,cel mai mare păcătos posibil. aşa e. recunosc.
n-am nici eu ce s-o mai lungesc. pace ţie, frate virgil şi mă iartă, că tot suntem la început de săptămînă a Patimilor (adică în credinţa mea cel puţin), dacă te-am tulburat.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deÎţi doresc să ne întâlnim la umbra unui crin în Paradis, vorba lui Eliade.
mie primul şi al doilea îmi plac mai mult. Primul chiar are şi încărcătură filozofică şi al doilea la fel, dar parcă mai puţin. Al treilea este prea abrupt. Adică primul vers nu prea e legat de următoarele şi este prea vag. În haiku se caută legături mai directe dar şi tranziţii fine între imagini semnificative.
pentru textul : haikuri de baltă deîn roşul aprins
pentru textul : Pocnet deal acestui ocean
e un luciu de sabie
o privire coborata din cer
iar în chinul adăpostit
de mii de ani într-o veghe
e o speranta
pe care o vor dezrobi
doar apele lunii...
semne bune are revenirea!
pentru textul : Onoare deReușită prima strofă, însă spre final am senzația că poemul pierde din valoare. Sau poate că aceasta e și intenția autorului.
pentru textul : adrift deEu am terminat cartea lui Thierry Magnin...si abia abia astept eseul dvs. :) Din ce ati punctat ieri, se anunta extrem de interesant.
pentru textul : Gânduri deda, copilul acesta e viu, palpabil. şi ca el sunt mai mulţi. mărturisesc, imaginea acestui copil, mă urmăreşte încă.
da, rimele sunt voluntare, aţi intuit perfect rolul lor. Mă bucur, doamnă, pentru popasul dv. şi mai ales pentru faptul că aţi rezonat cu aceste versuri.
pentru textul : un copil lipit de tocul uşii deRafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deeste de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
pentru textul : cu Nimănui dein prima strofa m-ai adus pe mine cititor prea repede de la inaltimea acoperisurilor sub fusta de in. eu cred ca versurile de inceput ar sta bine la finalul strofei.
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez deDe acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.
pentru textul : Revers depaul, acesta nu este un text poetic care sa te reprezinte. fii mai vesel si scrie despre primavara, de ex. lasa agonismele defulatoare!
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deCititoare de tot și de toate, de cele lumești și cele astrale, de la mic la mare, cu ură, cu bucurie în suflete, primim, iată, în acest sezon plin de inundații, un potop de vorbe cozane. Să fie vorba de apocalipsa după Ioan sau despre Apocalipsa după Vaslui, roman citit cu mare plăcere de mine încă de pe vremea când nici nu mă născusem. Adevărul este dincolo de noi sau pe undeva la mijloc. Felicitări autorului. Respecte. Peniță. Over. Silvia.
pentru textul : De la Vaslui citire deAi un typo, vers 9 (poaRte).
pentru textul : Voi creşte... dealina, nu mă plătește liptonu.....
pentru textul : casa este aproape demulțumesc pentru această frumoasă surpriză, mă bucur că ți-a plăcut. imediat vor dispărea și steluțele, cel puțin aici:)
si penita
pentru textul : story of a city deeu nu prea înțeleg cum poate fi „progresul un candidat sigur” la o luptă... fie ea „o luptă cu animalele de savană”! :)
poate „progresul îmi va fi de ajutor”?
„așadar parcă nimic nu este mai simpatic”
eu aș renunța la acel „așadar”, care anunță ferm o concluzie - în contradicție cu tremurătorul „parcă”.
„netulburate de vreo apă tulbure” - poate găsești altceva...
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deProbabil o deformație profesională sau moștenită. Mulțumesc, Lucian, pentru cuvintele tale. Într-adevăr, e ceva de învățat de aici, pentru mine, pentru cititor.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deMai adaug pentru cei care nu au avut cartea in mana: este o adevarata placere estetica; atat design-ul, cat si realizarea tipariturii
pentru textul : Inseparabila dezordine de...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...
pentru textul : ...I'm growing like spells... deAstfel de texte nu sunt acceptabile pe Hermeneia! Vă rog consultați regulamentul!
pentru textul : Noutate dePentru propunere parteneriat, contactați [email protected].
Ironia şi nostalgia au ceva esenţial în comun: ambele sunt duplicitare. Dacă, ironic, una spui şi alta se întâmplă (ca atunci când ieşi din casă, e o ploaie mizerabilă şi exclami: „ce timp frumos!”) în schimb, a fi nostalgic, înseamnă a încerca să trăieşti într-un timp idealizat iar ce se întâmplă sau se va întâmpla e cu totul altceva.
Aici par a se împleti ambele. Căci atunci:
„cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii cu mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Cu condţia de a se schimba finalul după cum urmează:
“cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
pentru textul : Epoca aceea se putea salva cu răbdare decă purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii fără mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Pagini