oh my gosh! un individ care îl citează pe zelea codreanu și cretinsimele lui. trebuie să fie la fel de cretin ca și el. uite vezi tocmai acest tembelism sudo-mesianic a îndobitocit națiunea română sub ambele ideologii fanatice, fascismul legionar și comunismul ceaușist. ideea asta tembelă că românii ar avea nu știu ce menire fantastică în lume. în timp ce ei umblă cu curul gol. doamne, dumnezeule, cînd oare ne va veni la cap mintea aia de pe urmă, bunul simț al neamțului, pragmatismul olandezului, nonșalanța franțuzului, chibzuința englezului și pricipialismul elvețianului, să pricepem că dumnezeu nu ne-a lăsat pe pămîntul ăsta decît să fim atît, români, și să ne bucurăm de viață cu decență și chibzuință. fără să umblăm după cai verzi pe pereți. doamne, mare mai este grădina ta. și tare plină cu idioți.
legionarii și toți idioții care îi proslăvesc nu cred „cu adevărat în Hristos”. Aceasta este una dintre cele mai nerușinare răstălmăciri ale realității. este o rușine numai să asociezi numele lui Hristos și al creștinismului cu asemenea ceiminali și propovăduitori ai urii de neam, antisemitismului și prostiei fanatice, o adevărată rușine. da, au murit mulți. toată istoria e plină de idioți care au murit crezînd fanatic un neadevăr. a veni și a-l propovădui azi este o dovadă de prostie.
Alex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
ma streseaza atitea rime ce nu respecta in primul rind regulile. ideea se pierde in incercarea ta fortata de a introduce rima peste tot: e ca si cum ai pune zahar in toate cratitele de pe aragaz. erai mult mai expresiv in "constringeri 6".
Poemul beneficiaza de o constructie estetica, insa din pacate are cateva accente care sunt prozaice. Nu cred ca un poem ca acesta ar trebui inceput cu o asemenea indicatie regizorala seaca "prietenul meu imaginar se plimba..." pentru ca apoi, mai jos, sa revii cu "imaginarul meu prieten", de parca cititorul n-ar fi priceput de prima oara. Las deoparte cele cateva stangacii telenovelistice de tipul "ochi lacrimosi si reci, de duzina" si revin la mesaj... mi-a placut, dar trebuie rescris degraba, dansul, adica mesajul. "alergam, priveam, auzeam, lipeam, ciocaneam, dadeam cu dosul palmei, sapam cu degetele, saream cu picioarele" - ???? Andu
... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!
desi nu contest ca exista imagini poetice ce merita a medita asupra lor, nu inteleg unde vrei sa ajungi tinand cont de unde pleci ca discurs liric.remarc o anumita duritate a viziunii poetice... usor haotic poemul tau... e un alt gen de patetism care deriva dintr/o detasare studiata nu una libera. citeste/l de multe ori..cauta sa aiba un sens cele spuse de tine, cauta sa spui altfel cele ce s/au mai spus. parerea mea e ca ar trebui sa fii mai exigent cu textele tale.
Doua chestii as dori sa remarc... * de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism? * desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :) Remarc un vers de colectie... "așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
cu care, daca voi fi vreodata prietena, voi cunoaste ce este eroismul, imi place acest poem. este un poem emo de inceput de depresie. take care! si Sarbatori fericite!
şi ca să-ţi răspund şi ţie şi lui Silviu, - simplu am facut o pitică glumă cu blogul ca o aluzie la un comentariu al lui Silviu la recentul poem al Alinei Manole. da ce, numai Poemul Alinei să fie pus pe blog??? uneori, când sînt pe pagina lui Silviu dau o fugă prin blogul lui şi mai citesc şi eu câte o meditaţie diferită. de exemplu mi-a intrat sub piele, alaltăieri, următorul paragraf:
"dar dincolo de toate pe țeavă e moartea învelită în oțel". fain spus. textului meu de mai sus îi stă bine, îi prinde bine şi pe ultima bancă, nu-i musai să stea la locurile dintâi. dar glumeam.
domnule din oraşul cu tragerea pe roată, am votat alb şi apoi m-am făcut negru de supărare. ce vremuri dom'le, ce vremuri!
uite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
era vorba despre un chagal pe care l-am adorat si il ador si l-as fi urmat fidel daca as fi avut motor si aripi sa zbor... :) am vazut ca nu reusesc neam sa inchei o treaba cu simt de raspundere. acum intru sa modific. multumesc, sapphire. multumesc, oriana. inseamna mult prezenta voastra aici.
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
Daca citesti asta inseamna ca sunt mort. Ei sunt pe urmele mele. Ei stiu ca eu stiu. Stiu ca secretul acestui text este la mine. Acum, sunt in pericol. Secretul este in pericol. De aceea, trimite mai departe acest mesaj: "Totul se scufunda. Din cauza din cauza (au ajuns, sunt aici!!!) nevoii de sex sex salbatic, sex pistruiat, sex intelectual, sex sufocant sex sex sex sex sex... cod: amore caliente"
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
s-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
mi se pare cam aglomerata strofa a doua: "acul ecoul sirenele iar farul" daca ai zis "semănăm .... cu doua" (e clar sunteti doi, corul este neutru - deci n-are nicio treaba), apoi "se dărâmă-ntre noi" plus "rupem tăcerea în două" nu inteleg de ce l-ai mai pus pe "noi" cred ca era mai bine "sub clopot rupem tăcerea în două" cu respect Ion Nimerencu
oarecum rușinat, oarecum furios (pe mine, pe noi...) mă văd nevoit să-ți dau dreptate. o scriere pătrunzătoare și incomodă ca un film de von trier. mulțumesc că ne faci părtași
am scapat de e-ul cu pricina. nu l-am vazut nu stiu exact de ce. parca ar merge schimbat acel "stiam precis" (parca as spune "stiam exact":), d-aia spuneam ca e de lucru. cat despre datu cu mine de cer, ce sa zic, spor la treaba!:)
alma, tare sec comentariul tau, scuza-ma daca nu am inteles mare lucru... nu vreau sa-ti pierzi vremea si mai mult, de aceea nu te mai intreb concret, la ce faceai aluzie cand vorbeai de "parafrazari"... multumesc de semnul lasat, desi... daca eu te-am dezamagit cu aceste versuri, tu ai facut la fel lasandu-mi acest comentariul, ma intreb retoric bineinteles, de ce oare considera oamenii talentati, sincer eu te-am considerat mereu un model nu doar in ale scrisului, ca aroganta e mai potrivita decat argumentarea unei pareri...
cateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
Sixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oh my gosh! un individ care îl citează pe zelea codreanu și cretinsimele lui. trebuie să fie la fel de cretin ca și el. uite vezi tocmai acest tembelism sudo-mesianic a îndobitocit națiunea română sub ambele ideologii fanatice, fascismul legionar și comunismul ceaușist. ideea asta tembelă că românii ar avea nu știu ce menire fantastică în lume. în timp ce ei umblă cu curul gol. doamne, dumnezeule, cînd oare ne va veni la cap mintea aia de pe urmă, bunul simț al neamțului, pragmatismul olandezului, nonșalanța franțuzului, chibzuința englezului și pricipialismul elvețianului, să pricepem că dumnezeu nu ne-a lăsat pe pămîntul ăsta decît să fim atît, români, și să ne bucurăm de viață cu decență și chibzuință. fără să umblăm după cai verzi pe pereți. doamne, mare mai este grădina ta. și tare plină cu idioți.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " delegionarii și toți idioții care îi proslăvesc nu cred „cu adevărat în Hristos”. Aceasta este una dintre cele mai nerușinare răstălmăciri ale realității. este o rușine numai să asociezi numele lui Hristos și al creștinismului cu asemenea ceiminali și propovăduitori ai urii de neam, antisemitismului și prostiei fanatice, o adevărată rușine. da, au murit mulți. toată istoria e plină de idioți care au murit crezînd fanatic un neadevăr. a veni și a-l propovădui azi este o dovadă de prostie.
Alex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deFrancisc, a inflorit Teiul in Copou?
pentru textul : și zeii plîng dema streseaza atitea rime ce nu respecta in primul rind regulile. ideea se pierde in incercarea ta fortata de a introduce rima peste tot: e ca si cum ai pune zahar in toate cratitele de pe aragaz. erai mult mai expresiv in "constringeri 6".
pentru textul : Ceasul meu dePoemul beneficiaza de o constructie estetica, insa din pacate are cateva accente care sunt prozaice. Nu cred ca un poem ca acesta ar trebui inceput cu o asemenea indicatie regizorala seaca "prietenul meu imaginar se plimba..." pentru ca apoi, mai jos, sa revii cu "imaginarul meu prieten", de parca cititorul n-ar fi priceput de prima oara. Las deoparte cele cateva stangacii telenovelistice de tipul "ochi lacrimosi si reci, de duzina" si revin la mesaj... mi-a placut, dar trebuie rescris degraba, dansul, adica mesajul. "alergam, priveam, auzeam, lipeam, ciocaneam, dadeam cu dosul palmei, sapam cu degetele, saream cu picioarele" - ???? Andu
pentru textul : în groapa cu lei albi de... remarc versurile interesante: sub licărul slab al cuvintelor- panica albă a paginii și: noaptea urcă în voce însă aici chiar am dubii... cu toate acestea poemul nu vă este reprezentativ, și știu ce spun! atent, paul nu îmi permit să va dau sugestii, știu că nu sunt necesare!
pentru textul : Panica albă a paginii dedesi nu contest ca exista imagini poetice ce merita a medita asupra lor, nu inteleg unde vrei sa ajungi tinand cont de unde pleci ca discurs liric.remarc o anumita duritate a viziunii poetice... usor haotic poemul tau... e un alt gen de patetism care deriva dintr/o detasare studiata nu una libera. citeste/l de multe ori..cauta sa aiba un sens cele spuse de tine, cauta sa spui altfel cele ce s/au mai spus. parerea mea e ca ar trebui sa fii mai exigent cu textele tale.
pentru textul : Scrum dee o idee buna Snowdon King sa propunem variante la o poezie. poate intr-un atelier de creatie in cadrul site-ului. bineinteles daca autorul accepta.
pentru textul : ana rose deDe abia acum am observat, promit sa fiu mai atent!
pentru textul : Unchiul Fedea (3) deCu adanc respect Mihai T.
Foarte frumos text; o poezie de fapt, după formă, plină de un conţinut profund şi o metaforică sugestivă cu nuanţe filozofice. Mi-a plăcut.
pentru textul : uneori deDoua chestii as dori sa remarc... * de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism? * desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :) Remarc un vers de colectie... "așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
pentru textul : scrisoare de adio descara va ramane, scara e poezia. cum s-o arunc?
pentru textul : ramura de foc a fericirii deMultumiri pentru corecturi
pentru textul : Spatiul Timpului (I,II,III) demulțumesc pentru semn. cred că e foarte bine că ești cârcotaș.(-half kidding.)
pentru textul : magazinul cu piane deCe înseamnă cuvintele dintre paranteze? Am găsit ceva despre אהבה - că ar însemna iubire. חתונה - nuntă, שביר - fragil? Aglomerare de limbi pe aici.
pentru textul : Mireasa Mecanică de„zvonuri pline”, ai dreptate, probabil că am pierdut un cuvânt la tastare.
pentru textul : poem pentru dobrogea decu care, daca voi fi vreodata prietena, voi cunoaste ce este eroismul, imi place acest poem. este un poem emo de inceput de depresie. take care! si Sarbatori fericite!
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deşi ca să-ţi răspund şi ţie şi lui Silviu, - simplu am facut o pitică glumă cu blogul ca o aluzie la un comentariu al lui Silviu la recentul poem al Alinei Manole. da ce, numai Poemul Alinei să fie pus pe blog??? uneori, când sînt pe pagina lui Silviu dau o fugă prin blogul lui şi mai citesc şi eu câte o meditaţie diferită. de exemplu mi-a intrat sub piele, alaltăieri, următorul paragraf:
"dar dincolo de toate pe țeavă e moartea învelită în oțel". fain spus. textului meu de mai sus îi stă bine, îi prinde bine şi pe ultima bancă, nu-i musai să stea la locurile dintâi. dar glumeam.
domnule din oraşul cu tragerea pe roată, am votat alb şi apoi m-am făcut negru de supărare. ce vremuri dom'le, ce vremuri!
pentru textul : dincolo de iluzie deuite un motto care s-ar mula pe starea ta de spirit: viata e ca părul din fund, scurta si plina de rahat ori poate vad eu totul mai roziu :) sa-mi fie scuzat
pentru textul : a opta zi din minune deera vorba despre un chagal pe care l-am adorat si il ador si l-as fi urmat fidel daca as fi avut motor si aripi sa zbor... :) am vazut ca nu reusesc neam sa inchei o treaba cu simt de raspundere. acum intru sa modific. multumesc, sapphire. multumesc, oriana. inseamna mult prezenta voastra aici.
pentru textul : Aterizari Fortate demulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
pentru textul : newsflash/2 deDaca citesti asta inseamna ca sunt mort. Ei sunt pe urmele mele. Ei stiu ca eu stiu. Stiu ca secretul acestui text este la mine. Acum, sunt in pericol. Secretul este in pericol. De aceea, trimite mai departe acest mesaj: "Totul se scufunda. Din cauza din cauza (au ajuns, sunt aici!!!) nevoii de sex sex salbatic, sex pistruiat, sex intelectual, sex sufocant sex sex sex sex sex... cod: amore caliente"
pentru textul : Simt deBobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
pentru textul : puterea mea e în tine des-au revăzut peste ani într-o gară în care ultimele trenuri au tresărit pe șine sperând să îi ducă în aceeași direcție într-un gest de revoltă a refluxurilor separate de timp ea i-a pus mâna pe umăr ca și cum ar fi bătut la ultima ușă care să o refugieze el s-a întors brusc și a privit în ochii ei tangoul în care trupurile lor s-au lipit compensatoriu de rămas bun colierul era în același loc cu același gest ore zile nopți tăiate cu migală fugite din timp la gâtul ei ascunse
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 demi se pare cam aglomerata strofa a doua: "acul ecoul sirenele iar farul" daca ai zis "semănăm .... cu doua" (e clar sunteti doi, corul este neutru - deci n-are nicio treaba), apoi "se dărâmă-ntre noi" plus "rupem tăcerea în două" nu inteleg de ce l-ai mai pus pe "noi" cred ca era mai bine "sub clopot rupem tăcerea în două" cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : primăvară sub clopot deoarecum rușinat, oarecum furios (pe mine, pe noi...) mă văd nevoit să-ți dau dreptate. o scriere pătrunzătoare și incomodă ca un film de von trier. mulțumesc că ne faci părtași
pentru textul : despre o femeie goală deam scapat de e-ul cu pricina. nu l-am vazut nu stiu exact de ce. parca ar merge schimbat acel "stiam precis" (parca as spune "stiam exact":), d-aia spuneam ca e de lucru. cat despre datu cu mine de cer, ce sa zic, spor la treaba!:)
pentru textul : născocire dealma, tare sec comentariul tau, scuza-ma daca nu am inteles mare lucru... nu vreau sa-ti pierzi vremea si mai mult, de aceea nu te mai intreb concret, la ce faceai aluzie cand vorbeai de "parafrazari"... multumesc de semnul lasat, desi... daca eu te-am dezamagit cu aceste versuri, tu ai facut la fel lasandu-mi acest comentariul, ma intreb retoric bineinteles, de ce oare considera oamenii talentati, sincer eu te-am considerat mereu un model nu doar in ale scrisului, ca aroganta e mai potrivita decat argumentarea unei pareri...
pentru textul : în umbra părului tău decateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.
c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?
un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci
in rest poemul e ok, felicitari pt emotie
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deSixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich
pentru textul : mama dePagini