Multumesc frumos, chiar ma bucur ca textul acesta nu a ramas necomentat. O sa ma gandesc la obiectii, dar mi se pare ca doar la guma de mestecat ar putea fi asa. DAr deocamdata imi place textul asa cum e. Multumesc inca o data!
Felicitari protagonistilor pentru reusita de a mentine vie faclia unui vis, Almei, care nu lasa sa se piarda mostenirea de mare valoare si autorului acestui colaj pentru modul in care a reusit sa surprinda atmosfera momentului! Este remarcabila bresa creata in timp: obiectele spun povestea unor vremuri care din fericire nu s-au stins cu desavarsire si expresiile dezvaluite pe chipurile celor care citesc, canta sau asculta intaresc sentimentul profund ca poezia este chiar acolo, la ea acasa.
nu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
Încercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.
cam trista soarta are pe hermeneia acest text (dupa primul care a fost pus pe pagina principala si care, sa fiu sincer, este sub cel de fata) este pe cale sa paraseasca prima pagina cu 10-12 afisari si niciun comm. Pai ma intreb fratilor, cum asa? Eu unul marturisesc ca am citit textul asta de cinci ori pana acum (de trei ori pe Hermeneia si de doua ori pe agonia - acolo sunt si niste comentarii aiurea, e drept asta nu e mare consolare) si cred ca e un text cu adevarat bun scris de Emil. Aici el reuseste sa transmita pentru cine are urechi sa auda, tot ce a simtit, vazut, gandit... este un fel de metempsihoza textul asta pentru ca (mie cel putin) imi creeaza un deja-vu dentimental la fiecare doua-trei randuri. ce sa zic, in cinci lecturi cu lupa bobadilica "on" am cautat si nod in papura, clar, nu? si uite ca n-am gasit. pasajul cu nazistii mi-a mai amintit si de duios anastasia trecea chestie la care sunt sensibil, normal :-) dar nu cred ca asta mi-a afectat obiectivitatea. O penita bobadilica pentru acest text, care, dupa cum spuneam altadata, e unul din trei. Asta e chiar unul din cinci-sase, sa fim cinstiti, dar ce mai conteaza numaratorile astea stupide? Placut mult, Andu
"1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." eu cred ca aceasta fuziune a artelor e un semn inovator, sunt lieduri vizuale.. liedul e ingemănarea dintre muzică și text, aci e vorba de simbioza imagine text. ca unele o iau inaintea altora provine din faptul că si lumina o ia inaintea sunetului... dar desigur vizualele mele nu au nimic de a face cu fulgerele. desi e foarte clar regulamentul, are ceva din patul lui procust ... ce iese din matrice, musai sa ciopartim. a expune o varianta definitiva in cateva ore sau zile e amuzant pentru ca insasi procesul artistic e un travaliu indelungat. sunt poeti care revin asupra poeziilor lor ani de zile, care le-au publicat in diverse variante... deci, nu vad care e problema. pe mine mă intristeaza cu adevarat alt aspect... acela că in loc de a face din site un stup de albine care să lucreze spre binele poeziei, facem un soi de politie poetica ...eu va intreb..si? oare nu cumva constrangerile poetice au la baza tocmai imagini care sa ne faca pe noi sa creem mai apoi poeme dupa ele? acolo ce e? nu cumva, dragii mei, exagerati..desigur, cu cele mai bune intentii, de a pastra calitatea apei lirice din care ne adapam insa... luati-o incet, nuielusa mea de alun are doua capete..cu unul scriu poezie, pe celalalt il ard si-l fac sa devie carbune pentru desen. stimata doamna, va multumesc pentru atata atentie. domnule, de asemeni. sa lasam oamenii sa decida... faptul ca s-au uitat la tablouri cand ele nu aveau text nu trebuie sa va supere atata, inseamna ca ceva le-a placut iar in prima si ultima instanta vorbim despre arta... aici e loc pentru toti destul. nu va iau nici gloria si nici numele, dimpotriva, eu experimentez la limita dintre arte pentru ca sunt adepta unui spectacol total... prevad vulcanismul sub forma unui imbainari de poezie, muzica, imagine, dans... sa dam timp proiectului vulcanic sa se dezvolte... nu e numai poezie, nu e numai pictura, nu e numai muzica, nu e numai dans. lasati artistilor libertatea sa se exprime, cu tot respectul si bunul simt....eliade spunea genial de altfel... tre sa fii intr-un fel huligan in cultura ca sa lasi un semn, huligan nu in sensul trivial al cuvantului ci in acela ca, din incalcarea unei reguli descoperi un nou semn. am fata de propria arta acelasi respect pe care il avea arhimede fata de figurile geometrice desenate pe nisip asa ca, va privesc si spun ... nu va atingeti de cercurile mele!
nu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
numai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
un poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
șchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
Cred că este mai degrabă "mi se zice ca toți aveți rotile". Chiar dacă nu sunt de acord cu câte ceva (găsesc eu) prin textele tale, la urma urmei, e stilul tău, inconfundabil.
salut cu toata bucuria revista "algoritm literar". desi la nr. 3, nu am stiut de existenta ei.se spune ca atunci când îti faci cruce, crapa un drac. la fel as dori ca aparitia unei reviste de cultura, sa faca sa "crape" un "bulevardier". pentru mine, care nu am acces la reviste românesti tiparite, variantele pdf sunt o mana cereasca. am rasfoit , doar, "algoritmul", mi se pare foarte promitator prin numele care semneaza(deocamdata). îmi voi gasi, cu siguranta, timp sa citesc tot.felicitari directorului fomdator Ioan Barb, dar si tuturor celorlalti colaboratori.sa va dea dumnezeu drum lung si aparitii cât mai dese.
Parca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
Glasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
Felicitari domnule Laurentiu Belizan pentru aceasta reusita! Iata ca, dupa ce ati fost selectat din randul a cateva mii de poeti pentru a fi publicat in Antologia Singur 2010, ati reusit sa confirmati si la acest concurs. Eu va stiu un om cu bun simt si un poet talentat, deci ma bucur pt dumneavoastra.
Ecaterina, textul acesta este laborios. Eu unul m-am straduit sa-l parcurg da capo al fine de doua ori si nu pot sa spun ca am regretat aceasta intreprindere. Iar daca tu spui in biografie ca abia ai implinit 17 ani eu nu pot decat sa te felicit si sa ma repet spunand "atentie fratilor, Labis traieste!" Dar daca e sa fiu sincer (si ar trebui, nu?) ori ai 17 ani si ar trebui sa scrii altfel in anul de gratie 2008, ori n-ai de fapt 17 ani si atunci ar trebui sa te comentez eu altfel. Una ori alta... parerea mea de tata de fata de 17 ani. Andu
"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
Ela, am modificat finalul versului 2 și am forțat o respirație în versul 4, mulțumesc de sugestii. Gerunziile sunt intenționate, de poveste și tristețe de ce se repetă într-o poezie de atât de mici dimensiuni mi se pare inutil să spun, tocmai asta e esența, e o poezie care ar trebui să spună o poveste pentru că tot mai mulți caută povestea și in poezie, cu toate acestea nu spune, deși aparent are construcția păcălitoare a unei proze... Cât despre idee, Ela, ce să spun, mi se mai întâmplă și mie din când în când să mai vin cu ceva nou, uite că astă seară am avut chef să parodiez tocmai o idee vehiculată, dar întorcând-o pe dos, dezbrăcând-o și lăsând-o așa, naked. Ceea ce înseamnă, nu-i așa, că nu e chiar pastișă, mmm? Bine, știu că nu asta ai vrut să spui, dar am răspun un pic în același ton al textului.
Dana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
Again, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citind poemul m-am simțit împietrit în cadrul ferestrei, ca într-un tablou în care eu sunt cel pictat.
pentru textul : memento deMa onoreaza semnul de lectura; multumesc pentru apostrofare!
pentru textul : O nouă provocare deela, imi pare rau. s-ar putea ca insula sa fie nelocuita ps: acum pot sa dau pagina? :D
pentru textul : lumen slide 1 denici o problema, iti multumesc mult, si maine e o zi. toata stima
pentru textul : Turnul deMultumesc frumos, chiar ma bucur ca textul acesta nu a ramas necomentat. O sa ma gandesc la obiectii, dar mi se pare ca doar la guma de mestecat ar putea fi asa. DAr deocamdata imi place textul asa cum e. Multumesc inca o data!
pentru textul : dacă ochii ei ar avea nume le-ar zice hiroshima și nagasaki dearata inainte, dar acum se termina frumos.
pentru textul : cambodian oud dema-ntreb daca beduinii aveau si ei sulite..:) eu ii prefer prea-razboinicilor spahii.
Felicitari protagonistilor pentru reusita de a mentine vie faclia unui vis, Almei, care nu lasa sa se piarda mostenirea de mare valoare si autorului acestui colaj pentru modul in care a reusit sa surprinda atmosfera momentului! Este remarcabila bresa creata in timp: obiectele spun povestea unor vremuri care din fericire nu s-au stins cu desavarsire si expresiile dezvaluite pe chipurile celor care citesc, canta sau asculta intaresc sentimentul profund ca poezia este chiar acolo, la ea acasa.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. denu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie deÎncercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască desa fie pe text:))
pentru textul : Fugă decam trista soarta are pe hermeneia acest text (dupa primul care a fost pus pe pagina principala si care, sa fiu sincer, este sub cel de fata) este pe cale sa paraseasca prima pagina cu 10-12 afisari si niciun comm. Pai ma intreb fratilor, cum asa? Eu unul marturisesc ca am citit textul asta de cinci ori pana acum (de trei ori pe Hermeneia si de doua ori pe agonia - acolo sunt si niste comentarii aiurea, e drept asta nu e mare consolare) si cred ca e un text cu adevarat bun scris de Emil. Aici el reuseste sa transmita pentru cine are urechi sa auda, tot ce a simtit, vazut, gandit... este un fel de metempsihoza textul asta pentru ca (mie cel putin) imi creeaza un deja-vu dentimental la fiecare doua-trei randuri. ce sa zic, in cinci lecturi cu lupa bobadilica "on" am cautat si nod in papura, clar, nu? si uite ca n-am gasit. pasajul cu nazistii mi-a mai amintit si de duios anastasia trecea chestie la care sunt sensibil, normal :-) dar nu cred ca asta mi-a afectat obiectivitatea. O penita bobadilica pentru acest text, care, dupa cum spuneam altadata, e unul din trei. Asta e chiar unul din cinci-sase, sa fim cinstiti, dar ce mai conteaza numaratorile astea stupide? Placut mult, Andu
pentru textul : story of a city de"1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." eu cred ca aceasta fuziune a artelor e un semn inovator, sunt lieduri vizuale.. liedul e ingemănarea dintre muzică și text, aci e vorba de simbioza imagine text. ca unele o iau inaintea altora provine din faptul că si lumina o ia inaintea sunetului... dar desigur vizualele mele nu au nimic de a face cu fulgerele. desi e foarte clar regulamentul, are ceva din patul lui procust ... ce iese din matrice, musai sa ciopartim. a expune o varianta definitiva in cateva ore sau zile e amuzant pentru ca insasi procesul artistic e un travaliu indelungat. sunt poeti care revin asupra poeziilor lor ani de zile, care le-au publicat in diverse variante... deci, nu vad care e problema. pe mine mă intristeaza cu adevarat alt aspect... acela că in loc de a face din site un stup de albine care să lucreze spre binele poeziei, facem un soi de politie poetica ...eu va intreb..si? oare nu cumva constrangerile poetice au la baza tocmai imagini care sa ne faca pe noi sa creem mai apoi poeme dupa ele? acolo ce e? nu cumva, dragii mei, exagerati..desigur, cu cele mai bune intentii, de a pastra calitatea apei lirice din care ne adapam insa... luati-o incet, nuielusa mea de alun are doua capete..cu unul scriu poezie, pe celalalt il ard si-l fac sa devie carbune pentru desen. stimata doamna, va multumesc pentru atata atentie. domnule, de asemeni. sa lasam oamenii sa decida... faptul ca s-au uitat la tablouri cand ele nu aveau text nu trebuie sa va supere atata, inseamna ca ceva le-a placut iar in prima si ultima instanta vorbim despre arta... aici e loc pentru toti destul. nu va iau nici gloria si nici numele, dimpotriva, eu experimentez la limita dintre arte pentru ca sunt adepta unui spectacol total... prevad vulcanismul sub forma unui imbainari de poezie, muzica, imagine, dans... sa dam timp proiectului vulcanic sa se dezvolte... nu e numai poezie, nu e numai pictura, nu e numai muzica, nu e numai dans. lasati artistilor libertatea sa se exprime, cu tot respectul si bunul simt....eliade spunea genial de altfel... tre sa fii intr-un fel huligan in cultura ca sa lasi un semn, huligan nu in sensul trivial al cuvantului ci in acela ca, din incalcarea unei reguli descoperi un nou semn. am fata de propria arta acelasi respect pe care il avea arhimede fata de figurile geometrice desenate pe nisip asa ca, va privesc si spun ... nu va atingeti de cercurile mele!
pentru textul : livada de sticlă denatura inteligentei universului
pentru textul : Vera ikon denu se pune problema dezechilibrării/ dezechilibrului, atâta vreme cât delfinii, pescăruşi etc. vin câte doi.
pentru textul : Plimbare pe orizont denumai cine nu a făcut un ocol orizontului maritim nu ştie cum vine asta!
un poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
pentru textul : întrebare atât de aproape deșchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
Cred că este mai degrabă "mi se zice ca toți aveți rotile". Chiar dacă nu sunt de acord cu câte ceva (găsesc eu) prin textele tale, la urma urmei, e stilul tău, inconfundabil.
pentru textul : Egoizmus deŞtiu, am citit, la timpul ăla, "Stupidităţi... aniversare".
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 depi es: eu aş înlocui "murdară". Strică surpriza.
pentru textul : spring roll dedaca nu ai vrea sa rimeze vid cu palid si lichid, ar fi interesanta. si eu care intrasem cu penitele prin buzunarele de zapada...
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă dealma, deocamdata aici e o repetitie. vor urma altele, sper. Concertul merita, am incredere. multumesc din nou.
pentru textul : Concert de muzică de Paște desalut cu toata bucuria revista "algoritm literar". desi la nr. 3, nu am stiut de existenta ei.se spune ca atunci când îti faci cruce, crapa un drac. la fel as dori ca aparitia unei reviste de cultura, sa faca sa "crape" un "bulevardier". pentru mine, care nu am acces la reviste românesti tiparite, variantele pdf sunt o mana cereasca. am rasfoit , doar, "algoritmul", mi se pare foarte promitator prin numele care semneaza(deocamdata). îmi voi gasi, cu siguranta, timp sa citesc tot.felicitari directorului fomdator Ioan Barb, dar si tuturor celorlalti colaboratori.sa va dea dumnezeu drum lung si aparitii cât mai dese.
pentru textul : Algoritm Literar. Nr. 3 deParca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
pentru textul : alo, mătușă? deGlasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
pentru textul : Cu glas adânc deFelicitari domnule Laurentiu Belizan pentru aceasta reusita! Iata ca, dupa ce ati fost selectat din randul a cateva mii de poeti pentru a fi publicat in Antologia Singur 2010, ati reusit sa confirmati si la acest concurs. Eu va stiu un om cu bun simt si un poet talentat, deci ma bucur pt dumneavoastra.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deEcaterina, textul acesta este laborios. Eu unul m-am straduit sa-l parcurg da capo al fine de doua ori si nu pot sa spun ca am regretat aceasta intreprindere. Iar daca tu spui in biografie ca abia ai implinit 17 ani eu nu pot decat sa te felicit si sa ma repet spunand "atentie fratilor, Labis traieste!" Dar daca e sa fiu sincer (si ar trebui, nu?) ori ai 17 ani si ar trebui sa scrii altfel in anul de gratie 2008, ori n-ai de fapt 17 ani si atunci ar trebui sa te comentez eu altfel. Una ori alta... parerea mea de tata de fata de 17 ani. Andu
pentru textul : fructul verde de"Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Domnule Virgil Titarenco, in mod oficial imi cer scuze daca Dvs considerati (si din agresivitatea limbajului folosit, inteleg ca asa e) ca v-am jignit, ori am intentionat sa va denigrez. Va inteleg seriozitatea in impunerea regulilor de buna functionare a sitului proprietate personala (nu insa si aversiunea pentru o libertate creatoare, chiar daca nu a mea, a obraznicului), fara de care situl Dvs il vedeti intrat in anarhie. Daca tot veni vorba de Regulament, sa nu uitam ca sambata a fost facuta pentru om, nu invers, si cu Regulamentul in mana poti brutaliza -"legal!"- muritorul de rand care intra pe hermeneia cu statutul de autor, ca mai apoi, dintr-o (una bucata) poezie criticata ca fiind "neinspirata", sa fie impins represiv spre periferia noviciala, iar textele-i (acum prea "dese") sa fie atentionate cu deget militienesc. Asadar, iertati-ma, dar ceea ce Dvs considerati a "atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte" eu inteleg drept palma si peste obrazul stang, ce din nesfintenie am refuzat astazi sa-l vi-l ofer. Intrand pe situl Hermeneia nu am semnat nici un contract, nici un angajament juridic fata de care eu sa-mi exercit responsabilitatile legale. Regulamentul sitului, atat de hiperbolizat in acest context, eu l-am privit mai degraba ca facand parte din codul etic al membrilor, decat ca un Decalog absolut si universal valabil in fiecare pixel al sitului. Aici identific eu diferenta de perspectiva dintre noi. Va inteleg frustrarile, la care am contribuit si eu cu si fara stiinta, dar nu ma regasesc de fel in portretul ce mi l-ati inchegat: "în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta". Imi cer inca o data scuze pentru nervii Dvs. iritati. Cand golania teribilista ramane ultima arma in fata tancului, poate ca merita folosita. Eu asa am facut, iar consecintele se vad. Cu intarziat respect, Ovidiu.
pentru textul : Doină deEla, am modificat finalul versului 2 și am forțat o respirație în versul 4, mulțumesc de sugestii. Gerunziile sunt intenționate, de poveste și tristețe de ce se repetă într-o poezie de atât de mici dimensiuni mi se pare inutil să spun, tocmai asta e esența, e o poezie care ar trebui să spună o poveste pentru că tot mai mulți caută povestea și in poezie, cu toate acestea nu spune, deși aparent are construcția păcălitoare a unei proze... Cât despre idee, Ela, ce să spun, mi se mai întâmplă și mie din când în când să mai vin cu ceva nou, uite că astă seară am avut chef să parodiez tocmai o idee vehiculată, dar întorcând-o pe dos, dezbrăcând-o și lăsând-o așa, naked. Ceea ce înseamnă, nu-i așa, că nu e chiar pastișă, mmm? Bine, știu că nu asta ai vrut să spui, dar am răspun un pic în același ton al textului.
pentru textul : Păpușari deDana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deDrăguţ. :)
pentru textul : pogonici love story de"sigur, asta e un site de literatura. dar cred ca poate fi apreciata si decizia de a scrie, pur si simplu, despre ceva. idei sunt, pasaje surprinzatoare sunt, oricum.".... Corect. De aceea exista Santierul literar.
pentru textul : Gărzile negre deAgain, avem doua probleme aici: prima, care anume este scopul cu care Cristina foloseste site-ul. A doua, este frecventa cu care Cristina posteaza astfel de "materie prima".
Cu siguranta nu dispretuiesc experienta ei si nici preocuparile ei. Dar, asa cum am scris initial "ceea ce este regretabil este faptul ca ai putea folosi astfel de materiale ca materie prima pentru a face arta.". Dar ea alege doar sa se "descarce" aici. Nu sa creeze. Acest lucru eu am numit "blogareala". Si sper sa fi fost inteles. Hermeneia, intr-un mod deliberat, nu contine sectiunea de blog. Exista optiunile de note si jurnal in contextul prozei, sau "cutia cu nisip" in contextul experimentului. Si ele pot fi vazute ca inrudite cu blogul. Daca daca cineva alege sa posteze mediocru chiar si acolo, ma tem ca putini vor mai fi interesati sa citeasca asa ceva. Pentru simplul motiv ca, de bine de rau, Hermeneia se straduieste sa fie un site de literatura online. Oricit de mult este dispretuita sau abuzata notiunea de literatura online.
Pagini