mulțumesc domnule profesor. îmi face o deosebită cinste și nu mai este cazu să spun de ce.
nu am uitat de promisiune și încerc să fiu ceva mai bun manager al ceea ce cu multă generozitate s-ar numi creația mea literară.
Mai experimenteaza dar nu te opri doar la a aduce in discutie ingrediente ale cotidianului ci incearca sa le deformezi, sa le modelezi tocmai pentru a amprenta imediatul tau personal.
Mie nu mi-ar fi frica de nici un arcas,daca as fi "coloana infinitului".Finalul este foarte frumos,
"cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră." ,ai facut bine c-ai înlocuit "de apa". Cu cele bune.
o revista care se constituie o rampa de lansare pentru multi autori.
felicitari realiatorilor! mai ales in astfel de timpuri, efortul lor merita evidentiat.
Corect domnule Cazan, gândirea în tradiţie veche este definită ca un act logic. Îmi place tomul dvs. glumeţ şi de data aceasta m-aţi prins cu musca pe căciulă sau pe lângă...m-am grăbit când am făcut adaosul în ultimul comentariu. Cu prietenie, o doamnă desuetă.
Nu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
Ce-mi place mie cand Virgil nu scapa niciun prilej sa ma asocieze cu plagiatul! Si cu altele, dar plagiatul e pe primul loc. E satisfactia lui si momentul lui de putere. I take a bow master blaster. Te rog sa-mi spui Virgile daca vrei cand am insinuat eu macar o singura data ca tu ai fi plagiat! Nu tu, ci eu sunt vinovat de plagiat, e clar, ok? De cate ori vrei sa o repeti? Eu sunt un plagiator. Punct. Tu nu esti vinovat de plagiat in niciun caz, esti vinovat doar de fixism, dar nici macar asta nu e o vina pentru ca nu este inclusa la capitolul vini si in plus mai este si natura ta (nimeni nu e vinovat de natura sa) asa te-ai nascut tu, fixat. Cat priveste acest text, autorul da dovada de o acuta lipsa de subtitlitate vecina cu mediocritatea cand ii raspunde lui Dorin in felul in care ii raspunde. Poemul mi se pare prea incordat, prea inversunat. De parca autorul vrea sa isi incerce muschii literari facuti cu steroizi intr-o epoca in care mai degraba intorci capul dupa o silueta asa, mai subtire si mai eleganta. Andu
Corectie in loc de "nu imi permit sa a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere, vreunul" se va citi: "nu imi permit da a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere vreunul"
Mi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
apropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
cit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
de ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
Centrul curcubeului e verde și atunci e, de fapt, inima, culoarea inimii? Mi-a plăcut "perpetua naștere duminicală". Însă, aici cred că te contrazici semantic: "daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii / as alege traseul dintre bifurcatiile vietii" sau poate nu am înțeles eu sensurile. Eh, bifurcațiile... :)
nu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
vezi că ai citat puțin greșit.
Doamnnei Cristina: daca dati 'click', apare 'view in full screen'. Apasati acolo si se deschide cat tot ecranul. In acest mod ('full screen'), functionalitatea de 'zoom' este simplul 'click'.
Da, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
Apreciez siguranța condeiului printre meandrele de psihanaliză și lirism profund.
Remarc versurile următoare:
„dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc domnule profesor. îmi face o deosebită cinste și nu mai este cazu să spun de ce.
pentru textul : french kiss vegetal denu am uitat de promisiune și încerc să fiu ceva mai bun manager al ceea ce cu multă generozitate s-ar numi creația mea literară.
acum le vad. ceva mai dimineata nu erau.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deMai experimenteaza dar nu te opri doar la a aduce in discutie ingrediente ale cotidianului ci incearca sa le deformezi, sa le modelezi tocmai pentru a amprenta imediatul tau personal.
pentru textul : Noua dragoste deAm incercat un altfel de stil... And by the way...urasc benzile desenate...deci in nici un caz nu m--as fi gandit la asa ceva. Tot respectul...
pentru textul : They and us... deMie nu mi-ar fi frica de nici un arcas,daca as fi "coloana infinitului".Finalul este foarte frumos,
pentru textul : Apus de"cât de frumos apune soarele meu
în marea ta albastră." ,ai facut bine c-ai înlocuit "de apa". Cu cele bune.
o revista care se constituie o rampa de lansare pentru multi autori.
pentru textul : Algoritm Literar. Nr. 3 defelicitari realiatorilor! mai ales in astfel de timpuri, efortul lor merita evidentiat.
Corect domnule Cazan, gândirea în tradiţie veche este definită ca un act logic. Îmi place tomul dvs. glumeţ şi de data aceasta m-aţi prins cu musca pe căciulă sau pe lângă...m-am grăbit când am făcut adaosul în ultimul comentariu. Cu prietenie, o doamnă desuetă.
pentru textul : Amnezie deNu știu dacă mă voi putea lăsa "constrânsă" de această imagine, dar trebuia să las un semn Arancăi: felicitări, m-ai făcut să văd albastrul din poză. Primul tău vers este fermecător, mai ales în context. Desigur, am citit și restul, dar tot aici m-am întors" lumea este o rochie albastră de catifea decolorată". Merită să fie titlul acestei compoziții. Btw: nu se mai folosesc diacriticile sau e doar o scăpare?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deCe-mi place mie cand Virgil nu scapa niciun prilej sa ma asocieze cu plagiatul! Si cu altele, dar plagiatul e pe primul loc. E satisfactia lui si momentul lui de putere. I take a bow master blaster. Te rog sa-mi spui Virgile daca vrei cand am insinuat eu macar o singura data ca tu ai fi plagiat! Nu tu, ci eu sunt vinovat de plagiat, e clar, ok? De cate ori vrei sa o repeti? Eu sunt un plagiator. Punct. Tu nu esti vinovat de plagiat in niciun caz, esti vinovat doar de fixism, dar nici macar asta nu e o vina pentru ca nu este inclusa la capitolul vini si in plus mai este si natura ta (nimeni nu e vinovat de natura sa) asa te-ai nascut tu, fixat. Cat priveste acest text, autorul da dovada de o acuta lipsa de subtitlitate vecina cu mediocritatea cand ii raspunde lui Dorin in felul in care ii raspunde. Poemul mi se pare prea incordat, prea inversunat. De parca autorul vrea sa isi incerce muschii literari facuti cu steroizi intr-o epoca in care mai degraba intorci capul dupa o silueta asa, mai subtire si mai eleganta. Andu
pentru textul : tăceri deCorectie in loc de "nu imi permit sa a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere, vreunul" se va citi: "nu imi permit da a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere vreunul"
pentru textul : La rădăcina Gorunului dedaca tot faci experimente poate n-ar fi rau sa o pui la experiment sau la cutia de nisip si cind te hotarasti sa transcrii varianta finala aici
pentru textul : dimineață la nice deMi se pare un discurs aproape prozaic, destul de lipsit de lirism, iar finalul cu "paturica rozalie" pare total scos din context, mai degraba amuzant chiar daca aparent tema textului se concentreaza pe abandon, pruncucidere. ialin
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea deapropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
pentru textul : despre poezie decit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
cred că e un text greoi și reușește să rămînă „poetic” doar prin... „predictibilitatea incomprehensibilității” sale
pentru textul : Pui cu patru picioare dede ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
pentru textul : urme deVă mulţumesc de trecere şi semn,
de cuvintele frumoase!
Mă voi strădui să fiu
la înălţimea aşteptărilor...
Să ne citim cu bine!
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor demultumes, dorin. "efectul pygmalion" ma fascineaza... precum "lumina de gaz". este interesant cum oamneii incep sa semene propriilor lor imagini.
pentru textul : Efectul Pygmalion deAproape excelent! Dacă nu ar fi ultimul vers...Ceea ce nu înseamnă că el trebuie doar suprimat.
pentru textul : prezentul simplu deFelicitări şi succes, Daniela!
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deCentrul curcubeului e verde și atunci e, de fapt, inima, culoarea inimii? Mi-a plăcut "perpetua naștere duminicală". Însă, aici cred că te contrazici semantic: "daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii / as alege traseul dintre bifurcatiile vietii" sau poate nu am înțeles eu sensurile. Eh, bifurcațiile... :)
pentru textul : cu suflet de balada destrofa a patra..."identficare"...parca mai era unul, dar nu l mai vad nici eu ;)) am apreciat textul, dupa cum spuneam
pentru textul : puls 0 deConte, sper să te prindem cât de curând la Sibiu.
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu denu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
pentru textul : despre dragoste numai de bine devezi că ai citat puțin greșit.
De abia acum am observat, promit sa fiu mai atent!
pentru textul : Unchiul Fedea (3) deCu adanc respect Mihai T.
Doamnnei Cristina: daca dati 'click', apare 'view in full screen'. Apasati acolo si se deschide cat tot ecranul. In acest mod ('full screen'), functionalitatea de 'zoom' este simplul 'click'.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea dePaul, mulțumesc pentru osîrdie, da, știu ce nu mere, adică acum chiar m-am convins. Textele mele sunt imperfecte, dar promit că
pentru textul : stai puțin! deîmi place schimbarea de tonalitate. o lectură plăcută as always:)
pentru textul : brb deDa, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
pentru textul : ziua cu ochii deschiși deApreciez siguranța condeiului printre meandrele de psihanaliză și lirism profund.
Remarc versurile următoare:
„dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
pentru textul : memento devreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât”
Da, este vorba exact de acea carte despre care am discutat la seminar cu studenții. Lor le este didicată, aș putea spune.
pentru textul : amartya dePagini