Despre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
Mulţumesc de precizări, Virgil. Am bănuit că la acest colind te referi în poem :) Colindul se pare că a fost atât de inspirat de sus, încât a trecut barierele confesionale si a devenit un simbol în întreaga lume crestină. Se spune că a fost creat chiar în biserică, în linistea aceea, cu câteva ore înainte de slujbă, pentru a putea fi cântat la chitară în noaptea sfântă deoarece orga acelei biserici catolice se defectase. Mie îmi place mult, foarte mult! Îmi dă o stare de închinare, de meditaţie, de empatie faţă de cei năpăstuiţi si mă îndeamnă la a face ceva concret pentru a încălzi un suflet înfrigurat si flămând, măcar unul...
Ascultând si în acesta an, în noaptea de Crăciun, am aavut niste gânduri:
E atâta sărbătoare, atâta împăcare între îngeri şi oameni!
Mi-e sufletul plin de o iesle goală...
Prunc divin, vino şi umple-o de Tine!
Din cuvinte îţi voi face scutecaş, din respiraţia tremurândă un colind de iubire.
Din palmele încă mirosind a pâine cu mac, ţi-aş face leagăn în ritmul rugăciunii dintâi.
Uite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin
Tiberiu, Multumesc pentru completare. Daca am ajuns la ceva matematica, am ajuns pe trei cai ocolite. Una este IT&C, unde, vrand necrand, a trebuit sa ma ocup, cat se poate de serios, dar cu un scop precis: Inteligenta Artificiala. A doua, teza de doctorat, unde a trebuit sa-mi bag nasul in calculul vectorial si tensorial. Si, in fine, a treia, fizica (pasiunea si inclinarea mea din tinerete, pe care n-am reusit sa le pun in practica). Si acum, la chestiune. 1. 'A fost primul [Cantor] care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare".' Este "absolut" adevarat. Dar in textul meu n-am stiut si, prin urmare, n-am reusit s-o spun fara sa plictisesc un cititor ne initiat (iar un initiat, ce sens avea sa suporte explicatia mea?). 2.' "Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice.' Asta n-o stiam. Multumesc pentru ca mi-ai atras atentia. 3.' Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.' Despre Godel am fost obligat sa aflu datorita meseriei mele (am si textele sale prin care si-a prezentat teoremele). Voi incerca sa discut despre el cand voi vorbi despre "logicile paraconsistente" (in cadrul carora cu greu si numai in cazuri particulare se mai poate aplica ca un "filtru" dar care scapa printr-o sita prea rara unele lucruri). Si o astfel de discutie vtrea s-o port cand ma voi ocupa, mai la obiect, de Graham Priest si, implicit, de "dialetheism" 4. Dupa cate am inteles (si nu stiu daca bine), Cantor a cladit teoria sa a multimilor altfel decat axiomatic. 5. O sugestie. Ce-ar fi daca cele ce mi le-ai transmis, ar fi fructificate printr-un text al dumitale pe care sa-l postezi aici? Ar fi, cred eu, un lucru benefic si pentru cititori, dar si pentru noi doi. Chiar daca printr-un "dialog la distanta" civilizat, dar si atragator. Toate cele bune, Gorun Manolescu
Andule, e ok. Ma bucur ca nu te-am deranjat cu incercarea mea. e un text semnificativ si parerea mea este ca dincolo de versuri are poezie. Si la urma urmei asta conteaza.
Raspuns pentru Emil. Victor Brauner ca si alti artisti romani talentati (poeti si pictori de ex : Perahim, Tzara, Gherasim Luca, Sasa Pana, Paul Paun, Trost etc ) au emigrat in Franta unde au aderat la efervescenta miscarilor dadaiste sau suprarealiste care polarizau arta europeeana. In mod firesc, departarea fizica de patrie cat si modul de tratare a realitatii, total neagreat de regimul comunism ( care declara aceste curente retrograde, nocive etc ) au dus la excluderea artistilor din spectrul celor agreati si acceptati in Romania postbelica. In cazul de fata, intrebarea ce s-a intamplat cu VB ? se refera la tragedia personala a pictorului care se portretizeaza fara un ochi, anticipand intuitiv pierderea vederii sale intr-o nefericita cearta degenerata in bataie.
O incarcatura de simboluri, apoi o palida incercare de adresare directa (de fapt un autentic monolog in forta), o incursiune prin cateva lumi posibile, in cateva cuvinte un poem-extemporal care la final ne spune ca "mai e ceva" ca si cum n-ar fi fost, adica, destul. Apreciez aceasta scriere ca fiind greoaie, prolixa si academica. Metafore cum ar fi (citez doar dintre primele) "neantul interval intre sunete" "carnatia sufletului e la un semiton" "zgomot al punctelor cardinale in deriva" fac lectura extrem de solicitanta. Strofa a doua incearca o adresare mai directa, cum spuneam, dar nu dureaza mult aceasta "umanizare" a poemului. "fagure din care au fugit fluturii" "nada a pestilor insirati in randuri asimetrice" vin intr-o cavalcada de expresii desprinse aproape mot-a-mot dintr-o lirica sud-americana a anilor nouazeci. Conculzie: un poem care se vrea pretentios (gomos spunem noi ardelenii) dar care, stripped to the bone, nu are aproape nimic original. Parerea mea de baietel. Andu
Eu zic să renunți la versificație de tot. Și mai zic să renunți la practica asta de a pune texte și apoi a le șterge. Și asta nu e valabil numai pentru tine. Eu zic că sîntem oameni mari. Adică maturi. Adică facem un text, îl recitim, îl corectăm, îl edităm, ne asigurăm că ne rerezintă. Și acum și eventulal peste zece ani. Și apoi îl postăm. Nu ne jucăm. Că dacă ne jucăm, există site-uri unde te poți juca. Dar nu aici. Aici am ales în mod deliberat să nu îngrădesc drepturile membrilor Hermeneia. Dar dacă observ o tendință de joacă sau neseriozitate probabil că va trebui să adopt o soluție care să contracareze asta.
Alexander, eu nu am nevoie de penite, in orice caz nu la modul infantil si patimas pe care il manifesti tu. Crede-ma, stau si ma gindesc ca ori "penitele de aur" pe Hermeneia au devenit asa de valoroase incit unii autori fac crize histrionice dupa ele, ori tu esti extrem de imatur in abordarea acestui lucru. Sincer, nu stiu ce sa cred. Nu imi vine sa cred neaparat prima versiune desi, evident, as fi incintat sa fie asta explicatia. Ce-a de-a doua versiune m-ar dezamagi si te-ar pune intr-o lumina foarte proasta pe tine insa. Habar n-am cum sa interpretez reactia ta. Numai literara nu e...
aveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
O femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
Mă numesc (ca autor) TUDOR CRISTEA, iar nu Teodor Cristea. E, dincolo de neatenție, și o problemă de cultură. În România există și un Teodor Hristea, profesor universitar și lingvist, autor de lucrări de specialitate. A mă confunda pe mine cu el e jignitor pentru amândoi, dar discreditant pentru cel care face confuzia. Sincer, încep să mă îndoiesc și de principiile și de instrumentele cu care lucrezi... Acum pricep de ce mă întreba cineva, care mi-a semnalat prezența pe acest site, cum mă înțeleg cu tine!
Încă ceva: La "Ghem" încă nu-mi plăceai, chestia aia cu cutiile și genunchi neînghițiți (deși expresivă totuși)... dar uite, te-am mai citit, "Nu te întoarce am strigat" e iarăși foarte bună. Nu depinde de mine, dar cred că ți-ai depășit statutul de "novice". Dacă mai pui și semne de punctuație (nu trebuie neapărat să mă asculți) o să te citesc întotdeauna cu plăcere.
starea de poveste în care poemul tău mă cufundă și imaginația debordantă ce o stăpânești tot și tot mai bine, mă fac să exclam plin de admirație: Extraordinar mai scrii!!! remarc versuri ca: "scrumiera pare un cuib părăsit", "noaptea merge în urma mea ca o bivoliță", "pe marginile tale până te-am tivit cu ceară voiam să ajungem o noapte-n alt secol la o nuntă rusească să am rochie de violoncel cu catifea verde, batic înflorat și-o trăsură să mă săruți pe deal, pe umeri, pe stele până când a-ul din noi va gânguri a oval un oval jumătate grâu...jumătate de păstrăv în pântecul meu ovaliu să se audă apele râsul unui prunc să ne lege sufletele în cruce, grișa, azi n-am degete, am gheare cu ciocul mărunțesc sunetele pe inimă fireturile ei de brojniță se întind și skripka e o humă pe care o scurm pica pica ciocul meu de metal răsucește gâtul corzilor în cheiță vioara mecanică-și desface piciorușele de balerină nu te pot găsi aici, o să te caut printre cărți tu poți fi găsit într-o carte grișa, în mine mai fumegă cărările tale sunt o frunză pe jumătăți arsă", "covoarele de lână erau un câmp cu maci" ... dar simt o ruptură în acțiunea poemului, adică între ceea ce găsește cititorul-autor și ultimil vers, ce se vrea o concluzie a unei situații eterne și nu o încheiere a unui eveniment petrecut de curând: "nu te găsesc acasă" și "nunta aceea..." - un timp prezent ce se încheie în trecut. o stare a amintirii poate, ce o diger mai greu. cu deosebite aprecieri și cu scuze pentru îndrăzneală, dar neapărat cu o peniță, mircea nincu.
Virgile, uite ca ma lansez intr-un off-topic tocmai potrivit situatiei... nu cunosc mecanismul "textelor recomandate" dar banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia prin care un editor "arunca" un text la recomandate printr-un act discretionar si fara nicio explicatie aferenta. Eu mi-as dori ca macar pe aceasta tarla a noastra draga sa nu mai fie asa, iar editorul care recomanda un text sa-si asume "paternitatea" sau "maternitatea" gestului printr-un comentariu adecvat situatiei. Un "HUO" de la mine pe aceasta tema, amical, desigur :-) Propun chiar si modificarea regulamentului Hermeneia in acest sens pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, cine acorda penita trebuie sa justifice, cine recomanda asisderea, din motive care sunt, zic eu, de un bun simt nici macar prea literar. Bobadil.
dragut. culmea e ca azi si eu am avut ceva cu verdele :)) sufletelele noastre mici si verzi ps: vad ca pe tastatura "o" e langa "i". noaptea am prefacut-o. diagnostic: typo :D tre` totusi corectat
mai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
Our records are showing that you are now due a free upgrade in lingua department of Hermeneia.:p
Funny enough your broken French matches my friend's (my friend being the one who I dedicated this poem to!) broken English - and she a half breed English- half French is laughing her socks off in a better place right now, reading this and ..that.
She was a free spirit, a no BS taker and she lived a life to die for...so she did.
Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
aleksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru
nepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
"aprilie, ziua întâi" - correct! magistrală ideea transferului capilar și sub de la "însemnări" - surpriza noului moderator arian estompată doar de alura hippie cu umeri albi a lui Virgil ironie, umor, autoironie, sub semnul "intelighenției", ludicul fără ghips, feli citări!
In afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Despre tagurile folosite aici. Aș fi lăsat doar "p16" și "nu" bold, pentru că sublinierile înclinate încetinesc citirea poemului. Per total, poemul este destul de bun, sunt mici amănunte de exprimare poetică, precum "căușul palmelor" care mai trebuie lucrate. Ideea e de actualitate și prinde la public. Probabil că Sorin se referă la feedback din partea anumitor persoane care publică pe Hermeneia, motiv pentru care am intervenit. :) Sper ca părerea mea să îți fie de folos.
pentru textul : poemul cornet de semințe deMulţumesc de precizări, Virgil. Am bănuit că la acest colind te referi în poem :) Colindul se pare că a fost atât de inspirat de sus, încât a trecut barierele confesionale si a devenit un simbol în întreaga lume crestină. Se spune că a fost creat chiar în biserică, în linistea aceea, cu câteva ore înainte de slujbă, pentru a putea fi cântat la chitară în noaptea sfântă deoarece orga acelei biserici catolice se defectase. Mie îmi place mult, foarte mult! Îmi dă o stare de închinare, de meditaţie, de empatie faţă de cei năpăstuiţi si mă îndeamnă la a face ceva concret pentru a încălzi un suflet înfrigurat si flămând, măcar unul...
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deAscultând si în acesta an, în noaptea de Crăciun, am aavut niste gânduri:
E atâta sărbătoare, atâta împăcare între îngeri şi oameni!
Mi-e sufletul plin de o iesle goală...
Prunc divin, vino şi umple-o de Tine!
Din cuvinte îţi voi face scutecaş, din respiraţia tremurândă un colind de iubire.
Din palmele încă mirosind a pâine cu mac, ţi-aş face leagăn în ritmul rugăciunii dintâi.
Uite un text OK, departe de experiment. Imi place schimbarea de stil actuala. Imi place personificarea rotilor de tren, si "noi umplem noptile/si locurile/cu greieri". Mi se pare bine formulat "intre cele trei taceri adanci", dar nu sunt de acord cu reluarea din final a "tacerii adanci". Adica ultimul vers in relatie cu tacerea da bine, dar finalul incepand de la "Sotron..." mi se pare scos din context. ialin
pentru textul : într-o gară... de”în rest,
aceeaşi noapte clară,
fără muguri”
- cel mai mult îmi place cum ele, umbrele, sunt condamnate la un întuneric diferit. tăiat în două... :)
alex
pentru textul : capcana deTiberiu, Multumesc pentru completare. Daca am ajuns la ceva matematica, am ajuns pe trei cai ocolite. Una este IT&C, unde, vrand necrand, a trebuit sa ma ocup, cat se poate de serios, dar cu un scop precis: Inteligenta Artificiala. A doua, teza de doctorat, unde a trebuit sa-mi bag nasul in calculul vectorial si tensorial. Si, in fine, a treia, fizica (pasiunea si inclinarea mea din tinerete, pe care n-am reusit sa le pun in practica). Si acum, la chestiune. 1. 'A fost primul [Cantor] care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare".' Este "absolut" adevarat. Dar in textul meu n-am stiut si, prin urmare, n-am reusit s-o spun fara sa plictisesc un cititor ne initiat (iar un initiat, ce sens avea sa suporte explicatia mea?). 2.' "Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice.' Asta n-o stiam. Multumesc pentru ca mi-ai atras atentia. 3.' Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.' Despre Godel am fost obligat sa aflu datorita meseriei mele (am si textele sale prin care si-a prezentat teoremele). Voi incerca sa discut despre el cand voi vorbi despre "logicile paraconsistente" (in cadrul carora cu greu si numai in cazuri particulare se mai poate aplica ca un "filtru" dar care scapa printr-o sita prea rara unele lucruri). Si o astfel de discutie vtrea s-o port cand ma voi ocupa, mai la obiect, de Graham Priest si, implicit, de "dialetheism" 4. Dupa cate am inteles (si nu stiu daca bine), Cantor a cladit teoria sa a multimilor altfel decat axiomatic. 5. O sugestie. Ce-ar fi daca cele ce mi le-ai transmis, ar fi fructificate printr-un text al dumitale pe care sa-l postezi aici? Ar fi, cred eu, un lucru benefic si pentru cititori, dar si pentru noi doi. Chiar daca printr-un "dialog la distanta" civilizat, dar si atragator. Toate cele bune, Gorun Manolescu
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deAndule, e ok. Ma bucur ca nu te-am deranjat cu incercarea mea. e un text semnificativ si parerea mea este ca dincolo de versuri are poezie. Si la urma urmei asta conteaza.
pentru textul : nu scriu poezie deRaspuns pentru Emil. Victor Brauner ca si alti artisti romani talentati (poeti si pictori de ex : Perahim, Tzara, Gherasim Luca, Sasa Pana, Paul Paun, Trost etc ) au emigrat in Franta unde au aderat la efervescenta miscarilor dadaiste sau suprarealiste care polarizau arta europeeana. In mod firesc, departarea fizica de patrie cat si modul de tratare a realitatii, total neagreat de regimul comunism ( care declara aceste curente retrograde, nocive etc ) au dus la excluderea artistilor din spectrul celor agreati si acceptati in Romania postbelica. In cazul de fata, intrebarea ce s-a intamplat cu VB ? se refera la tragedia personala a pictorului care se portretizeaza fara un ochi, anticipand intuitiv pierderea vederii sale intr-o nefericita cearta degenerata in bataie.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deO incarcatura de simboluri, apoi o palida incercare de adresare directa (de fapt un autentic monolog in forta), o incursiune prin cateva lumi posibile, in cateva cuvinte un poem-extemporal care la final ne spune ca "mai e ceva" ca si cum n-ar fi fost, adica, destul. Apreciez aceasta scriere ca fiind greoaie, prolixa si academica. Metafore cum ar fi (citez doar dintre primele) "neantul interval intre sunete" "carnatia sufletului e la un semiton" "zgomot al punctelor cardinale in deriva" fac lectura extrem de solicitanta. Strofa a doua incearca o adresare mai directa, cum spuneam, dar nu dureaza mult aceasta "umanizare" a poemului. "fagure din care au fugit fluturii" "nada a pestilor insirati in randuri asimetrice" vin intr-o cavalcada de expresii desprinse aproape mot-a-mot dintr-o lirica sud-americana a anilor nouazeci. Conculzie: un poem care se vrea pretentios (gomos spunem noi ardelenii) dar care, stripped to the bone, nu are aproape nimic original. Parerea mea de baietel. Andu
pentru textul : glasul tău ar putea salva paradisul deEu zic să renunți la versificație de tot. Și mai zic să renunți la practica asta de a pune texte și apoi a le șterge. Și asta nu e valabil numai pentru tine. Eu zic că sîntem oameni mari. Adică maturi. Adică facem un text, îl recitim, îl corectăm, îl edităm, ne asigurăm că ne rerezintă. Și acum și eventulal peste zece ani. Și apoi îl postăm. Nu ne jucăm. Că dacă ne jucăm, există site-uri unde te poți juca. Dar nu aici. Aici am ales în mod deliberat să nu îngrădesc drepturile membrilor Hermeneia. Dar dacă observ o tendință de joacă sau neseriozitate probabil că va trebui să adopt o soluție care să contracareze asta.
pentru textul : Teenage angst deAlexander, eu nu am nevoie de penite, in orice caz nu la modul infantil si patimas pe care il manifesti tu. Crede-ma, stau si ma gindesc ca ori "penitele de aur" pe Hermeneia au devenit asa de valoroase incit unii autori fac crize histrionice dupa ele, ori tu esti extrem de imatur in abordarea acestui lucru. Sincer, nu stiu ce sa cred. Nu imi vine sa cred neaparat prima versiune desi, evident, as fi incintat sa fie asta explicatia. Ce-a de-a doua versiune m-ar dezamagi si te-ar pune intr-o lumina foarte proasta pe tine insa. Habar n-am cum sa interpretez reactia ta. Numai literara nu e...
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă decum aş vedea eu aceste versuri, dacă îmi permiţi:
Totul - pustiul
Melancolia asta
Ce descoperă moartea
Succes!
E bine că începi cu puţin. În timp va creşte. O spun din experienţă.:)
Silvia
pentru textul : toamnă 3 deaveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
pentru textul : high rojo deO femeie devoalându-se de ceață în anotimpul Poetului. Străină și atât de aproape/departe, ca o lumină crescută din toamna rămasă-ntre ape, uitată într-o arcă de alabastru ("Mă văd iarăși plecând, iar tu vei fi cea mai mare pedeapsă.") Superbă imaginea: "Tu scrii despre Nichita și el tace, îndoaie puțin doar spațiul din jurul gleznelor tale." ..."Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec în mare."
pentru textul : Străină deMă numesc (ca autor) TUDOR CRISTEA, iar nu Teodor Cristea. E, dincolo de neatenție, și o problemă de cultură. În România există și un Teodor Hristea, profesor universitar și lingvist, autor de lucrări de specialitate. A mă confunda pe mine cu el e jignitor pentru amândoi, dar discreditant pentru cel care face confuzia. Sincer, încep să mă îndoiesc și de principiile și de instrumentele cu care lucrezi... Acum pricep de ce mă întreba cineva, care mi-a semnalat prezența pe acest site, cum mă înțeleg cu tine!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deÎncă ceva: La "Ghem" încă nu-mi plăceai, chestia aia cu cutiile și genunchi neînghițiți (deși expresivă totuși)... dar uite, te-am mai citit, "Nu te întoarce am strigat" e iarăși foarte bună. Nu depinde de mine, dar cred că ți-ai depășit statutul de "novice". Dacă mai pui și semne de punctuație (nu trebuie neapărat să mă asculți) o să te citesc întotdeauna cu plăcere.
pentru textul : trei cuvinte destarea de poveste în care poemul tău mă cufundă și imaginația debordantă ce o stăpânești tot și tot mai bine, mă fac să exclam plin de admirație: Extraordinar mai scrii!!! remarc versuri ca: "scrumiera pare un cuib părăsit", "noaptea merge în urma mea ca o bivoliță", "pe marginile tale până te-am tivit cu ceară voiam să ajungem o noapte-n alt secol la o nuntă rusească să am rochie de violoncel cu catifea verde, batic înflorat și-o trăsură să mă săruți pe deal, pe umeri, pe stele până când a-ul din noi va gânguri a oval un oval jumătate grâu...jumătate de păstrăv în pântecul meu ovaliu să se audă apele râsul unui prunc să ne lege sufletele în cruce, grișa, azi n-am degete, am gheare cu ciocul mărunțesc sunetele pe inimă fireturile ei de brojniță se întind și skripka e o humă pe care o scurm pica pica ciocul meu de metal răsucește gâtul corzilor în cheiță vioara mecanică-și desface piciorușele de balerină nu te pot găsi aici, o să te caut printre cărți tu poți fi găsit într-o carte grișa, în mine mai fumegă cărările tale sunt o frunză pe jumătăți arsă", "covoarele de lână erau un câmp cu maci" ... dar simt o ruptură în acțiunea poemului, adică între ceea ce găsește cititorul-autor și ultimil vers, ce se vrea o concluzie a unei situații eterne și nu o încheiere a unui eveniment petrecut de curând: "nu te găsesc acasă" și "nunta aceea..." - un timp prezent ce se încheie în trecut. o stare a amintirii poate, ce o diger mai greu. cu deosebite aprecieri și cu scuze pentru îndrăzneală, dar neapărat cu o peniță, mircea nincu.
pentru textul : grisha, luna se desface în felii... uite sâmburii ei copți pe plită deDe ce entropie? Eu, dimpotrivă, văd o evoluţie de la dezordine (sau dezorganizare) spre un grad mai mare de organizare şi complexitate.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deVirgile, uite ca ma lansez intr-un off-topic tocmai potrivit situatiei... nu cunosc mecanismul "textelor recomandate" dar banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia prin care un editor "arunca" un text la recomandate printr-un act discretionar si fara nicio explicatie aferenta. Eu mi-as dori ca macar pe aceasta tarla a noastra draga sa nu mai fie asa, iar editorul care recomanda un text sa-si asume "paternitatea" sau "maternitatea" gestului printr-un comentariu adecvat situatiei. Un "HUO" de la mine pe aceasta tema, amical, desigur :-) Propun chiar si modificarea regulamentului Hermeneia in acest sens pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, cine acorda penita trebuie sa justifice, cine recomanda asisderea, din motive care sunt, zic eu, de un bun simt nici macar prea literar. Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine dedragut. culmea e ca azi si eu am avut ceva cu verdele :)) sufletelele noastre mici si verzi ps: vad ca pe tastatura "o" e langa "i". noaptea am prefacut-o. diagnostic: typo :D tre` totusi corectat
pentru textul : suflare de viață demai actaeonule, de ce nu citesti ce i-am scris Elei despre faptul ca nu ma pricep sa raspund la comentarii. cititorii mei sint intotdeauna mai inteligenti decit mine.
pentru textul : obsesia firului deOur records are showing that you are now due a free upgrade in lingua department of Hermeneia.:p
pentru textul : Drapeau blanc deFunny enough your broken French matches my friend's (my friend being the one who I dedicated this poem to!) broken English - and she a half breed English- half French is laughing her socks off in a better place right now, reading this and ..that.
She was a free spirit, a no BS taker and she lived a life to die for...so she did.
Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.
Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".
Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.
pentru textul : Punct și de la capăt demulțumesc pentru clarificări. iată o comunicare fructuoasă!
pentru textul : Lemuria dealeksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru
pentru textul : Bonsai denepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul
pentru textul : femeia cu umbre de"aprilie, ziua întâi" - correct! magistrală ideea transferului capilar și sub de la "însemnări" - surpriza noului moderator arian estompată doar de alura hippie cu umeri albi a lui Virgil ironie, umor, autoironie, sub semnul "intelighenției", ludicul fără ghips, feli citări!
pentru textul : Hermeneia în presa de azi debucuroasa de recitire, ca si atunci vad marea de cactusi inflorita!
pentru textul : dăruire decu drag, ioana
continuati, domnule manolescu. s-ar putea ca unii sa citeasca
pentru textul : Florin Mugur deFrumos final!
pentru textul : mov deIn afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
pentru textul : pietrele umbrei dePagini