un poem interesant, dar într-o oarecare măsură complex. interesant prin imaginația autorului care se joacă cu termenii: iubit/a, poet, dumnezeu cu "D", lumânare, acasă..., și complex prin modul în care amestecă imaginile pumnilor de fragi care sugerează pumni agresivi... atât de agresivi încât dangătul clopotelor sau insomnia care ne-o propun, ne fac să numărărm imaginare oi spre a invoca un somn care are, aberant și personal, în final, ceva legat de improba soartă în ultimile două strofe.
de "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
bun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
lucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.
Stii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond. in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
Mihai, ca sa fii liber, in afara cunoasterii adevarului, trebuie sa iei o determinata hotarare in a trai pentru Christos. Lui Nicodim, Isus i-a spus: Nicodime, trebuie sa te nasti din nou. Aceasta presupune o interventie divina, pe care Dumnezeu o face prin Duhul Sfant. Atunci se implineste ceea ce scrie sfantul apostol Pavel, care zice: chiar daca trupul nostru se strica, adica imbatraneste si moare, omul nostru cel nou se innoieste din zi in zi, calatorind in libertate spre vesnicie. Si suferintele, piedicile si lupta noastra pe calea aceasta, nu sint vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare. Sint doua feluri de crestini si tu le-ai amintit. Sint crestini declarati si crestini adevarati, crestini cu numele, cu milioanele si crestini (putini) cu fapta si cu adevarul. Iata aici o poezie a mea, care aduce o oarecare limpezime asupra discutiei:
Aleg
Mereu sunt pus s-aleg în viaţă
Pe ce cărare să păşesc.
Sunt două căi ce-mi stau în faţă:
E calea lumii ce mă-nvaţă
Să-i cad la pieptul ei de gheaţă,
Şi cea cu har dumnezeiesc.
A lumii cale, largă, plină
De fel şi fel de mărfuri seci,
De oameni ce adânc se-nchină
La monumentul ei de tină
Sorbind plăceri care-nvenină,
E calea beznelor de veci!
Şi-i calea Harului divin
În care dragostea-i stăpână.
Pe ea doar mântuiţii vin
Cu inimi arse de suspin
Urcând spre cer cu suflet plin
De dor şi sete de Lumină!
De mii de ori de-s pus s-aleg,
Aleg cărarea vieţii sfinte;
Dorinţa firii vechi o neg
Din neputinţă mă dezleg
Şi de Isus cu drag mă leg
În tari, curate legăminte.
Aleg să împlinesc Cuvântul
Fugind de poftele din lume;
Nu mă va-mpiedica pământul
Cu vraja lui şi nici mormântul
Să fiu în slavă cu Preasfântul
Şi-aici să-i cânt slăvitu-I Nume!
Aleg să-mpărtăşesc iubirea
Cu cei ce n-o cunosc nicicum.
Aleg s-arăt tămăduirea
În Cel ce e Desăvârşirea
Acelor ce-au ales pieirea
Şi merg orbiţi pe largul drum!
Aleg să fiu umanul vas
În care El să-şi toarne mirul.
Şi-aici în trecătorul ceas
În viaţa ce mi-a mai rămas
Aleg Luminii să-i fiu glas
Şi Harului ceresc potirul.
Aleg pe Domnul să-L slujesc
Mărturisind a Sa-ndurare!
Şi-n omul meu duhovnicesc
Amirosind parfum ceresc
Mai plin de El mă lupt să cresc
Urcând îngusta Lui cărare.
Interesant, dar (sunt european și) cred că singurul vers pe care îl rețin este "apa ia forma liniștii mele". Adică, ce scriam la un alt text al tău, se poate scrie simplu și deosebit. Doar să găsești calea potrivită și cuvintelor.
Aveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
ce dragut, e deja al doilea poem pe care aproape il preiei din repertoriul meu si mai bagi de la tine 3 viersuri colorati. mai mai ca as crede ca ori iti place la nebunie cum scriu, ori incepe sa fie o treaba personala. En fine, cum treaba asta nu conteaza, asa cum nu a contat niciodata, am sa ma raportez la calitatea indoielnica a textului.
"o mai ia
poate prin mehala sau poate prin alt cartier
unde ar trebui securitatea asigurată
vârsta nu va fi trecută în buletin corect
blugii frecaţi îi vor fi aliaţi în lupta cu bodyguarzii
oricum fetele celelalte vor face treişpe-paişpe
gaşcă de copii scăpaţi de acasă
nesăţioşi de imagini cu femei goale
nu e simplu îţi trebuie o cauţiune la M.A.I.
c'est la putain de merdre elle vous fait tomber dans la latrine
aşadar parcă nimic nu este mai penal
decât o tipă care-şi linge degetele
după ce le-a băgat într-un pahar
cu apă plată şi lămâie
răsărind dinspre torontal
pe calea aradului"- pentru ca doar atat este al tau, atat am sa comentez si eu. Mai pe scurt, mai pe lung, un text care se distinge prin antimetafora, prin realitatea frusta pe care o prezinta. In entitatea poeticeasca se da o lupta, o batalie pe care incearca sa o mascheze prin modul ironic in care afiseaza defectele/ durerile/ metehnele acestei lumi. M-a impresionat mai ales prin tentele putin lascive, imaginile vizuale m-au trimis direct la un... film francez in care tipa vine dintr-o familie vai vai si ajunge sa rasara de nicaieri direct pe torontal. Na, eu am incercat, dar sa stii ca textul tot prost ramane. Nu-i bai, se vor gasi care sa te premieze, au mai fost, da' eu iti zic asa, nu te lasa pacalita, mai degraba lasa-te de scris, nu de alta dar progres la tine... nema'
Cred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
poate ne explici sensul in care ai folosit acest cuvint
personal, am rezerve fata de a defini cuvintul "a desemna" ca fiind "a semnala" sau "a indica" la modul general, desi uneori este sugerata si aceasta optiune.
E un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
ascultând poemul tău în gând, în franceză, dansul acesta îmi pare ca în grădinile Versailles, într-o duminică de Paște, spre apus. Când lumina deja își capătă sfințenia prin amploarea trăirii și când percepțiile noastre devin mai clare, spre a cuprinde nuanțele infinite. Nu știu cum ar fi dansul lor prin întuneric, dar știu că atunci întunericul ar căpăta sensul vieții. Prima strofă este preferata mea, fiindcă, iată-le, orbite, ele, luminile... ca oamenii, ca noi, oamenii. Frumoasă stingere.
Scuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
un text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
eu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
P.S. Scuze, acum abia recitind ce am scris, am greșit numele Dvs... Este Tudor, nu Tudorel, confuzia este de la Dorel, nick name-ul Dvs.
Pardon,
Margas
măi matusalem decriogenat, când vorbești despre literatură ar fi bine să faci o plecăciune spre mekka și să-ți tragi vreo două palme scoase din context, cam ca și comentariile tale, pline de înțelepciunea Sifonului! apoi să bagi două citate în greacă și unul în ebraică ca să îți crescă iar ego-ul trufaș și prostesc, sau mai bine aruncă site-ul ăsta în aer, purtător al luminii absolute. concentrează-te!
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
nota buna pentru: "mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut" : "realitatea
din care m-am prins când m-am născut" pare un paralogism; dar, poetic, nu e.
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
cel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
nu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
Citindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
A.A.A.,
Unde aţi văzut dvs. că ar recomanda Academia (după mofturile ei?) să scriem "niciunul, nici altul"?! Dimpotrivă, Academia recomandă sa scriem chiar cum, din bun-simţ lingvistic, aţi spus în comentariu: "nici unul, nici altul", adică "nici Ion, nici Gheorghe". A se consulta, pentru toate situaţiile, DOOM2. A se avea în vedere şi relaţia morfologie-ortografie.
Cât despre faptul că în România se poate scrie, după bunul plac, cu î sau â în interiorul cuvintelor, asta arată ca suntem încă o ţară prost guvernată (inclusiv sub aspect ortografic).
imi place coperta si ideea sugerata de cerneala P. impreuna cu acest condei, de care-mi amintesc, acum, la batranete, de parca-ar fi fost ieri. felicitari, alina, felicitari, vlad!
ma bucur ca fac si eu parte, umilul si modestul care sunt, din a 10-a antologie Virtualia. oare cum oi mai fi si-oi mai scrie la a 50-a antologie? abia astept sa vad!
pana atunci, bravo tuturor fenomenelor care apar in acest caiet poetic. sper din inima ca si textele mele sa fie eligibile...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ai esențializat foarte bine starea de zbucium permanent, de alunecare în țipăt. Pasărea devine un motiv preferat în poeziile tale, nu?
pentru textul : mă-ntorc în dor deun poem interesant, dar într-o oarecare măsură complex. interesant prin imaginația autorului care se joacă cu termenii: iubit/a, poet, dumnezeu cu "D", lumânare, acasă..., și complex prin modul în care amestecă imaginile pumnilor de fragi care sugerează pumni agresivi... atât de agresivi încât dangătul clopotelor sau insomnia care ne-o propun, ne fac să numărărm imaginare oi spre a invoca un somn care are, aberant și personal, în final, ceva legat de improba soartă în ultimile două strofe.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră dede "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! debun, desi as fi renuntat la "e" din primul vers "scop unic" imi suna putin de lemn si poate cam pleonastic. inteleg ideea de intentie concentrata pe un singur obiect dar probabil ca ar trebuit sugerata altfel in strofa a doua as fi renuntat la "ea". se subintelege. si as fi renuntat si la "inapoi". si acesta este relativ redundant. dar in rest are acel "spark". poate putea fi mai lunga
pentru textul : Red delucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : un mecanism al iluziei dese zice asa pe mine ma cheama Virgil pe tine cine te cheama? scuze de off
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deStii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond. in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
pentru textul : viața pescarului deMihai, ca sa fii liber, in afara cunoasterii adevarului, trebuie sa iei o determinata hotarare in a trai pentru Christos. Lui Nicodim, Isus i-a spus: Nicodime, trebuie sa te nasti din nou. Aceasta presupune o interventie divina, pe care Dumnezeu o face prin Duhul Sfant. Atunci se implineste ceea ce scrie sfantul apostol Pavel, care zice: chiar daca trupul nostru se strica, adica imbatraneste si moare, omul nostru cel nou se innoieste din zi in zi, calatorind in libertate spre vesnicie. Si suferintele, piedicile si lupta noastra pe calea aceasta, nu sint vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare. Sint doua feluri de crestini si tu le-ai amintit. Sint crestini declarati si crestini adevarati, crestini cu numele, cu milioanele si crestini (putini) cu fapta si cu adevarul. Iata aici o poezie a mea, care aduce o oarecare limpezime asupra discutiei:
Aleg
Mereu sunt pus s-aleg în viaţă
Pe ce cărare să păşesc.
Sunt două căi ce-mi stau în faţă:
E calea lumii ce mă-nvaţă
Să-i cad la pieptul ei de gheaţă,
Şi cea cu har dumnezeiesc.
A lumii cale, largă, plină
De fel şi fel de mărfuri seci,
De oameni ce adânc se-nchină
La monumentul ei de tină
Sorbind plăceri care-nvenină,
E calea beznelor de veci!
Şi-i calea Harului divin
În care dragostea-i stăpână.
Pe ea doar mântuiţii vin
Cu inimi arse de suspin
Urcând spre cer cu suflet plin
De dor şi sete de Lumină!
De mii de ori de-s pus s-aleg,
Aleg cărarea vieţii sfinte;
Dorinţa firii vechi o neg
Din neputinţă mă dezleg
Şi de Isus cu drag mă leg
În tari, curate legăminte.
Aleg să împlinesc Cuvântul
Fugind de poftele din lume;
Nu mă va-mpiedica pământul
Cu vraja lui şi nici mormântul
Să fiu în slavă cu Preasfântul
Şi-aici să-i cânt slăvitu-I Nume!
Aleg să-mpărtăşesc iubirea
Cu cei ce n-o cunosc nicicum.
Aleg s-arăt tămăduirea
În Cel ce e Desăvârşirea
Acelor ce-au ales pieirea
Şi merg orbiţi pe largul drum!
Aleg să fiu umanul vas
În care El să-şi toarne mirul.
Şi-aici în trecătorul ceas
În viaţa ce mi-a mai rămas
Aleg Luminii să-i fiu glas
Şi Harului ceresc potirul.
Aleg pe Domnul să-L slujesc
pentru textul : Sunt sclavul acestei lumi… deMărturisind a Sa-ndurare!
Şi-n omul meu duhovnicesc
Amirosind parfum ceresc
Mai plin de El mă lupt să cresc
Urcând îngusta Lui cărare.
Emoţionant, sensibil text! Mulţumim pentru că ai venit la cenaclu şi te mai aşteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia în real deInteresant, dar (sunt european și) cred că singurul vers pe care îl rețin este "apa ia forma liniștii mele". Adică, ce scriam la un alt text al tău, se poate scrie simplu și deosebit. Doar să găsești calea potrivită și cuvintelor.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deAveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
pentru textul : pe o altă patină dece dragut, e deja al doilea poem pe care aproape il preiei din repertoriul meu si mai bagi de la tine 3 viersuri colorati. mai mai ca as crede ca ori iti place la nebunie cum scriu, ori incepe sa fie o treaba personala. En fine, cum treaba asta nu conteaza, asa cum nu a contat niciodata, am sa ma raportez la calitatea indoielnica a textului.
"o mai ia
poate prin mehala sau poate prin alt cartier
unde ar trebui securitatea asigurată
vârsta nu va fi trecută în buletin corect
blugii frecaţi îi vor fi aliaţi în lupta cu bodyguarzii
oricum fetele celelalte vor face treişpe-paişpe
gaşcă de copii scăpaţi de acasă
nesăţioşi de imagini cu femei goale
nu e simplu îţi trebuie o cauţiune la M.A.I.
pentru textul : Pe calea aradului nu circulă organe dec'est la putain de merdre elle vous fait tomber dans la latrine
aşadar parcă nimic nu este mai penal
decât o tipă care-şi linge degetele
după ce le-a băgat într-un pahar
cu apă plată şi lămâie
răsărind dinspre torontal
pe calea aradului"- pentru ca doar atat este al tau, atat am sa comentez si eu. Mai pe scurt, mai pe lung, un text care se distinge prin antimetafora, prin realitatea frusta pe care o prezinta. In entitatea poeticeasca se da o lupta, o batalie pe care incearca sa o mascheze prin modul ironic in care afiseaza defectele/ durerile/ metehnele acestei lumi. M-a impresionat mai ales prin tentele putin lascive, imaginile vizuale m-au trimis direct la un... film francez in care tipa vine dintr-o familie vai vai si ajunge sa rasara de nicaieri direct pe torontal. Na, eu am incercat, dar sa stii ca textul tot prost ramane. Nu-i bai, se vor gasi care sa te premieze, au mai fost, da' eu iti zic asa, nu te lasa pacalita, mai degraba lasa-te de scris, nu de alta dar progres la tine... nema'
Cred că ţi-am mai spus, forţa comparaţiilor tale e dezarmantă. De aceea, eu aş opta pentru mai puţine - atunci când pui lângă un măr aproape perfect un altul la fel, încep să-şi anuleze din luciu reciproc.
Fain.
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deDESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
poate ne explici sensul in care ai folosit acest cuvint
pentru textul : sans doute depersonal, am rezerve fata de a defini cuvintul "a desemna" ca fiind "a semnala" sau "a indica" la modul general, desi uneori este sugerata si aceasta optiune.
E un mic giuvaer răspândind reflexe. Un anumit crescendo este marcat nu numai prin numărul versurilor din strofe, dar și prin rafinarea treptată a figurilor de stil: personificare, comparație, apoi metaforă, iar în cele din urmă prin concentrarea de imagini-simbol din final, la care se adaugă un contrast cromatic anunțat încă din debut: lumină / noapte, porțelanuri albe / veșmintele întunericului. Asocierea mâinilor cu "porțelanuri albe" este de mare efect poetic (remarca și yester). Accentuează contrastul ce-l aminteam mai sus, dar vine cu o savoare aproape ștearsă a unor vremuri de demult care aduc grație și armonie unui gest febril: "își dispută la nesfârșit veșmintele". Poezia lungă poți s-o lălăi și tot iese ceva, în schimb la cea scurtă trebuie să spui niște lucruri, altfel moare. "Numai mâinile tale" nu moare, ea trăiește prin bogăția de sensuri semnificate. Și prin adâncimea lucrurilor ce stau în spatele lor.
pentru textul : numai mâinile tale dechiar este o seară frumoasă, Daniela. mulțumesc pentru delicatețea semnului tău, cumpănit și călduros.
pentru textul : dj remember II detimp liniștit... îndeletniciri plăcute!
ascultând poemul tău în gând, în franceză, dansul acesta îmi pare ca în grădinile Versailles, într-o duminică de Paște, spre apus. Când lumina deja își capătă sfințenia prin amploarea trăirii și când percepțiile noastre devin mai clare, spre a cuprinde nuanțele infinite. Nu știu cum ar fi dansul lor prin întuneric, dar știu că atunci întunericul ar căpăta sensul vieții. Prima strofă este preferata mea, fiindcă, iată-le, orbite, ele, luminile... ca oamenii, ca noi, oamenii. Frumoasă stingere.
pentru textul : Dansând, culorile, până se sting deScuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
pentru textul : aşteptându-l pe fram deun text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
pentru textul : aleea cu cireși deeu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deP.S. Scuze, acum abia recitind ce am scris, am greșit numele Dvs... Este Tudor, nu Tudorel, confuzia este de la Dorel, nick name-ul Dvs.
pentru textul : go fishing dePardon,
Margas
măi matusalem decriogenat, când vorbești despre literatură ar fi bine să faci o plecăciune spre mekka și să-ți tragi vreo două palme scoase din context, cam ca și comentariile tale, pline de înțelepciunea Sifonului! apoi să bagi două citate în greacă și unul în ebraică ca să îți crescă iar ego-ul trufaș și prostesc, sau mai bine aruncă site-ul ăsta în aer, purtător al luminii absolute. concentrează-te!
pentru textul : psalm deda - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
pentru textul : memento denota buna pentru: "mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut" : "realitatea
din care m-am prins când m-am născut" pare un paralogism; dar, poetic, nu e.
finalul e interesant dar restul e insipid ca un șlagăr
pentru textul : venus decel mai amuzant mi s-a părut versul „eu femeie i-am smuls dalta...” - ce bine că ne-ai informat că nu ești bărbat că nu prea ne dădusem seama cînd ți s-au zvîntat sînii. oricum devenea complicată situația dacă nu ne anunțai... iar un venus bărbat chiar era ceva inedit.
nu stiu deloc cum sa salvez finalul. ma deranjeaza si pe mine ca suna asa de slab (cel putin) "dupa o vizita...", "si atunci trupul...", nu atat ca intoarce in uman, pentru ca asta s-ar putea chiar repeta de acum inainte, totusi imi pot asuma acest risc. sper ca voi mai beneficia de astfel de observatii fine si constructive si in viitorul apropiat :)
pentru textul : Bu Liu deCitindu-te de mai multă vreme, am încercat să urmăresc o linie, un stil al tău și cred că aș putea spune acum că începe să se contureze. Dacă ți-aș spune că acest poem mai trebuie lucrat și dacă ți-aș da o variantă, ar fi stilul meu. Poate tocmai acest aparent exces de balast e de fapt un stil propriu. Sunt câteva versuri de remarcat, cum ar fi "nimeni nu mai are nevoie de semne".
pentru textul : nu cred deA.A.A.,
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deUnde aţi văzut dvs. că ar recomanda Academia (după mofturile ei?) să scriem "niciunul, nici altul"?! Dimpotrivă, Academia recomandă sa scriem chiar cum, din bun-simţ lingvistic, aţi spus în comentariu: "nici unul, nici altul", adică "nici Ion, nici Gheorghe". A se consulta, pentru toate situaţiile, DOOM2. A se avea în vedere şi relaţia morfologie-ortografie.
Cât despre faptul că în România se poate scrie, după bunul plac, cu î sau â în interiorul cuvintelor, asta arată ca suntem încă o ţară prost guvernată (inclusiv sub aspect ortografic).
imi place coperta si ideea sugerata de cerneala P. impreuna cu acest condei, de care-mi amintesc, acum, la batranete, de parca-ar fi fost ieri. felicitari, alina, felicitari, vlad!
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia dema bucur ca fac si eu parte, umilul si modestul care sunt, din a 10-a antologie Virtualia. oare cum oi mai fi si-oi mai scrie la a 50-a antologie? abia astept sa vad!
pana atunci, bravo tuturor fenomenelor care apar in acest caiet poetic. sper din inima ca si textele mele sa fie eligibile...
atata tristete...pina la ulcerarea tuturor zilelor trecute ca o liturghie ca un maslu al necuvintelor ma duc in mare sa uit atita tristete...
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni II deîn afara de "voi merge în gînd", construcții cam banale. e drept, oricine (oricine!) mai prinde si zile proaste
pentru textul : memory card empty dePagini