asculta noaptea scurgându-se prin burlane cuantic
mieunatul pisicilor, oamenii cu nouă suflete, luna
pancreatică, hormonală
somnul revertebrându-se în ea ca un amant
obosit
iubind
o
(să-ţi dăruiesc un cuvânt care nu exista -
subnocturn)

trebuie într-un fel sau altul să lungim timpul
să ne aplecăm peste balustradă fără să ajungem în rai
sau în iad

privea departe câmpul cu făpturi nepoluante
duhuri de muşeţel
insinuându-se pe hârtie
umbrele, păpuşi fără păpuşari
atârnând din cine ştie ce amintiri neterminate

oraşul vechi şi
moartea adunată nereciclată în stive
femeile născând fericite
alături
cu bebeluşi la sân
liberi fără să ştie

şi din nou noaptea
desfăcută din pijamalele calde
insomniacă
adulmecând mările surfiştilor, sofiştilor

ce obosiţi şi stranii oamenii
când dorm în cuştile lor