re-Călin: am scris simultan răspunsul pt tine, simultan cu al doilea comentariu al tău. Da, nu e deloc ușor să privești de acolo. Însă e bine că nu pot ști mulți oameni cum este să privești de acolo, Călin, sunt mai feriți de netrăire. Da, uneori e de preferat o moarte decât două vieți deja mort în interior fiind. Acesta a fost sensul. Mulțumesc pentru tălmăcire. O, da, diminețile mov, unde scriam asta?
Paule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
daca va referiti la "cearșaful" e intentionat. in rest, am recitit si nu am gasit altceva. e posibil si de la oboseala sa nu vad. in caz ca am mai scapat ceva, rogu va, ajutati ma multumesc mult pt penita si pt fidelitate. e important pt mine sa nu dezamagesc
Poate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
un poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
acolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
E foarte subțire linia asta dintre nostalgie, melancolie și patetism. Poate (și) din cauza asta textul abscons face carieră în zilele noastre. Ca și tehnică exterioară, poezia e foarte slabă. În interior, cu unele schimbări, ar putea respira.
iată şi părerea mea. Nu mă deranjează motto-ul acolo dar nici nu cred neaparat ca slujeşte la prea mult de vreme ce probabil mai puţini sînt cei care îl cunosc şi atunci rişti să creezi senzaţia de excludere (pentru unii cel puţin).
Prima parte începe bine dar mi se pare puţin cam subţire soluţia cu "din geană de femeie frumoasă". Poate că în poezie a spune femeie şi frumoasă e aprope tautologic.
Strofa a doua începe şi ea bine dar chestia cu "zideam în arpegii de mirt" mă lasă cam rece. Aş fi preferat ceva mult mai concret, mai palpabil. E prea frumoasă atmosfera ca să fie nevoie să forţăm cu metafore mai puţin comprehensibile. Părerea mea...
Ultima strofă însă mi se pare cea mai reuşită şi sub nici o formă nu sînt de acord cu bobadil. Părerea lui că ar fi o reiterare a "vînării de vînt" a lui Dylan (care la rîndul lui o copiase din Eclesiastul iar faptul că noi românii nu o traducem aşa cum sună în Biblia noastră, adică "goană după vînt", mă enervează la culme, că doar nu Dylan a inventat-o ci doar el l-a "plagiat" pe Solomon, (dar asta e cu totul altă poveste). Deci ideea că ar fi o astfel de reiterare mi se pare o gafă din partea lui bobadil. Dimpotrivă, ideea "trupul ei fară umbră n-a fost/ niciodată vânat de cuvânt " mi se pare de-a dreptul genială şi iată că o invidiez pe Adriana că nu am spus-o eu primul. Felicitări.
Da, un discurs închegat care aproape nu poate fi bănuit de tehnică, care penetrează prin curgere, un discurs cu imagini mulate pe sens, imagini - unele - cu adevărat spectaculoase, dar fără să tindă spre peisagistică. Un poem care respiră veridic, un pseudopsalm romantic al vremurilor noastre, cu durerea, bucuria şi spăşirea de rigoare, cu speranţa, amintirea şi omul din urmă.
compoziție forțată cu ingrediente slabe: imagini forțate abuziv alăturate pentru efect și nimic mai mult...încearcă să spui ceva veridic literar. deranjează utilizarea genitivului, clișeelor: "Ploile luminoase ale sufletului" "țârâie pe acoperișuri de cuvinte" "bat în geam cu degete vinovate" dacă ai folosit ceva cât de cât original, pare doar această metaforă: "crinii au aripile ude"... uite, crinii îmi amintesc de o poezie scrisă de o prietenă din liceu (Emilia Dumitrescu), poate se va mira și acum că nu am uitat poeziile ei superbe: " și ca un crin sărutul tău ascunde otrava întâiului sărut"... ce zici?
alo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
Andu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
pentru că eu nu am înţeles sensul "nefiiri" acolo, cum era scris înainte. Adică, pe lângă faptul că se vede clar licenţa şi nu asta deranjează, nu ştiam dacă este vorba de firea omului, ca subst.: fire/firi -"nefire/nefiri" sau este vorba de verbul "a fi" substantivizat, prin licenţă, asta însemnând nefiiri neart. adică fără a exista, a fi. Dar fiind precedat de un substantiv: " vremea" şi zicem vremea nefiiri(i) atunci se cere articolul genitival i, pentru că nefiiri(i) este aici un atribut subst. genitival. şi dădusem exemplul cu "vremea omenirii" sau "locul naşterii"
Acum, cum l-ai scris din nou, nu îmi lasă decât opţiunea de Vremea Nefiri şi cred că şi aici îşi cere articolul. De aceea, nu ştiu, este vorba, de fapt, de nefire sau nefiire?
Dacă laşi cu sensul de firea omului atunci trebuie scris firii cu doi i, în cazul tău, nefirii.
Virgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
Probabil că a fost mai mititică întrebarea mea, așa că o repet, poate de data aceasta va fi observată: daca Ramona I. are o contribuție la acest text, ai acordul ei în vederea publicării lui aici? Întrucât este un text chiar foarte bun, ar fi chiar păcat să nu ne asiguri și pe noi de acest lucru. Mulțumesc.
cu naivitatea asta încerc să păcălesc toamna care-mi scârţie prin oase, uneori e mai uşor.
mulţumesc pentru vigilenţă Adrian.am să scot versurile care le-ai subliniat "ca semipatetice" mi s-a mai spus că este partea vulnerabilă.la restul nu aş renunţa , este o imagine pe care am construit restul chiar dacă nu e în acelaşi ton.mă gândesc şi revin.
Marga, ţi-ai exprimat o părere pe care o simt ca o susţinere.
înţeleg de ce şi îţi mulţumesc.
aleksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru
mmmm, este posibil să cadă greu, nu prea reușesc să-mi dau seama. totuși, varianta ta mi se pare o construcție mult prea complicată pentru cât de simplu este textul în rest
Alina, m-a bucurat anuntul tau, faptul ca Virtualia merge inainte. Nimic nu e mai frumos decat un om bun. Asadar, multa liniste, nameti si un vin bun si ... multumesc
Cred ca ar trebui sa te hotarasti daca valorizezi partea meditativa a textului prin recursul la descriptiv si detaliu ori accepti ca sambure lamentatia si te ocupi de atmosfera si stare... altfel iese un crochiu. Final foarte slab.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
re-Călin: am scris simultan răspunsul pt tine, simultan cu al doilea comentariu al tău. Da, nu e deloc ușor să privești de acolo. Însă e bine că nu pot ști mulți oameni cum este să privești de acolo, Călin, sunt mai feriți de netrăire. Da, uneori e de preferat o moarte decât două vieți deja mort în interior fiind. Acesta a fost sensul. Mulțumesc pentru tălmăcire. O, da, diminețile mov, unde scriam asta?
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui depentru înţelegere, lectură şi semn. Sunt convins că o să ne mai întâlnim.Poate vom discuta mai multe.
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! decu stimă, I.P.V.
Paule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic dedaca va referiti la "cearșaful" e intentionat. in rest, am recitit si nu am gasit altceva. e posibil si de la oboseala sa nu vad. in caz ca am mai scapat ceva, rogu va, ajutati ma multumesc mult pt penita si pt fidelitate. e important pt mine sa nu dezamagesc
pentru textul : lucia detext destul de fad și slăbuț
pentru textul : despre drumuri dePoate că nu e ușor să citim poezii care ne iau principiile, credințele, tabu-urile și ni le fac fărâme. Și sigur nu este deloc lejer să citim poezie care dezvrăjește lumea. Vroiam de la poezie să adâncească mistere, să scornească frumuseți acolo unde alții nu știu să vadă decât mizerii șamd. Ei bine, a se citi Emilian Pal, atunci când vrem să NU uităm. Iar ceea ce are în plus poezia lui față de tot ceea ce citesc în același aproximativ stil drept poezie contemporană care spune lucrurilor pe nume fără a le poetiza, este că poezia lui este profundă, te obligă să mergi și să cauți similitudinile, ideile, rădăcinile, fără a se folosi de figuri de stil, fără a "poetiza" și cosmetiza textul.Și toate astea fără un limbaj provocator, frapant. Remarcabil, încă o dată, Emilian. Aceeași, singură, observație, făcută și de Virgil, referitor la versurile în plus.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui de"chiar dacă se spune
că vor să distrugă
toate ceasurile
cu cifre romane"
Nu sunt un expert...
Era doar o idee;
dar după cum se ştie, propriul auror îşi cunoaşte tehnica cel mai bine.
La cât mai multe citiri!
pentru textul : closer debiblicele tale versete parafrazete, capătă valențe noi în contextul cotidianului. remarc plăcut profunzimea lor. cu respect, mircea nincu
pentru textul : Poemul nostru în șapte versete deun poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
pentru textul : uneori|singurătate deacolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.
E foarte subțire linia asta dintre nostalgie, melancolie și patetism. Poate (și) din cauza asta textul abscons face carieră în zilele noastre. Ca și tehnică exterioară, poezia e foarte slabă. În interior, cu unele schimbări, ar putea respira.
pentru textul : pe un peron acoperit de seară deiată şi părerea mea. Nu mă deranjează motto-ul acolo dar nici nu cred neaparat ca slujeşte la prea mult de vreme ce probabil mai puţini sînt cei care îl cunosc şi atunci rişti să creezi senzaţia de excludere (pentru unii cel puţin).
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge dePrima parte începe bine dar mi se pare puţin cam subţire soluţia cu "din geană de femeie frumoasă". Poate că în poezie a spune femeie şi frumoasă e aprope tautologic.
Strofa a doua începe şi ea bine dar chestia cu "zideam în arpegii de mirt" mă lasă cam rece. Aş fi preferat ceva mult mai concret, mai palpabil. E prea frumoasă atmosfera ca să fie nevoie să forţăm cu metafore mai puţin comprehensibile. Părerea mea...
Ultima strofă însă mi se pare cea mai reuşită şi sub nici o formă nu sînt de acord cu bobadil. Părerea lui că ar fi o reiterare a "vînării de vînt" a lui Dylan (care la rîndul lui o copiase din Eclesiastul iar faptul că noi românii nu o traducem aşa cum sună în Biblia noastră, adică "goană după vînt", mă enervează la culme, că doar nu Dylan a inventat-o ci doar el l-a "plagiat" pe Solomon, (dar asta e cu totul altă poveste). Deci ideea că ar fi o astfel de reiterare mi se pare o gafă din partea lui bobadil. Dimpotrivă, ideea "trupul ei fară umbră n-a fost/ niciodată vânat de cuvânt " mi se pare de-a dreptul genială şi iată că o invidiez pe Adriana că nu am spus-o eu primul. Felicitări.
Da, un discurs închegat care aproape nu poate fi bănuit de tehnică, care penetrează prin curgere, un discurs cu imagini mulate pe sens, imagini - unele - cu adevărat spectaculoase, dar fără să tindă spre peisagistică. Un poem care respiră veridic, un pseudopsalm romantic al vremurilor noastre, cu durerea, bucuria şi spăşirea de rigoare, cu speranţa, amintirea şi omul din urmă.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală decompoziție forțată cu ingrediente slabe: imagini forțate abuziv alăturate pentru efect și nimic mai mult...încearcă să spui ceva veridic literar. deranjează utilizarea genitivului, clișeelor: "Ploile luminoase ale sufletului" "țârâie pe acoperișuri de cuvinte" "bat în geam cu degete vinovate" dacă ai folosit ceva cât de cât original, pare doar această metaforă: "crinii au aripile ude"... uite, crinii îmi amintesc de o poezie scrisă de o prietenă din liceu (Emilia Dumitrescu), poate se va mira și acum că nu am uitat poeziile ei superbe: " și ca un crin sărutul tău ascunde otrava întâiului sărut"... ce zici?
pentru textul : Vrăjitorie dealo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?
Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...
Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?
Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.
Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?
pentru textul : a hundred schools of thought deAndu, mersi de vizita, intradevar sunt la faza de experiment unde vad si eu cum si ce pot scrie... textul asta a fost limita gunoiului. Mai treci si lasa-mi impresia ta. Sancho, multumesc de atentionare, inainte de a-l posta am trecut prin el dar se pare ca mi-au scapat multe, o sa-l revad bineinteles. Totusi nu mi-ai lasat impresia ta la "invizibil"...acolo speram sa ma critici de fapt... Oricand binevenita pe la bine!
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș depentru că eu nu am înţeles sensul "nefiiri" acolo, cum era scris înainte. Adică, pe lângă faptul că se vede clar licenţa şi nu asta deranjează, nu ştiam dacă este vorba de firea omului, ca subst.: fire/firi -"nefire/nefiri" sau este vorba de verbul "a fi" substantivizat, prin licenţă, asta însemnând nefiiri neart. adică fără a exista, a fi. Dar fiind precedat de un substantiv: " vremea" şi zicem vremea nefiiri(i) atunci se cere articolul genitival i, pentru că nefiiri(i) este aici un atribut subst. genitival. şi dădusem exemplul cu "vremea omenirii" sau "locul naşterii"
pentru textul : În tăcere sunt deAcum, cum l-ai scris din nou, nu îmi lasă decât opţiunea de Vremea Nefiri şi cred că şi aici îşi cere articolul. De aceea, nu ştiu, este vorba, de fapt, de nefire sau nefiire?
Dacă laşi cu sensul de firea omului atunci trebuie scris firii cu doi i, în cazul tău, nefirii.
Emil...acum e perfect! :))) Pana acum, numai titlul nu-mi fusese recomandat spre schimare. Nu-i nicio problema - admit ca e un text esuat. multumesc.
pentru textul : Tăcere cu umeri rotunzi deVirgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
pentru textul : Bestial Planet deProbabil că a fost mai mititică întrebarea mea, așa că o repet, poate de data aceasta va fi observată: daca Ramona I. are o contribuție la acest text, ai acordul ei în vederea publicării lui aici? Întrucât este un text chiar foarte bun, ar fi chiar păcat să nu ne asiguri și pe noi de acest lucru. Mulțumesc.
pentru textul : A doua mea copilărie deMarina, ca lector sufăr, să știi, nu mai pot citi decît cu creionul în mînă... Mulțumesc pentru completare și pentru semn cu lumină.
pentru textul : Limite incendiare demultumesc alma. încântat.
pentru textul : Stare existențială deun text bun, chiar daca nu poate place tuturor. eu as mai adauga mister, mai ales spre final
pentru textul : Autodafé decu naivitatea asta încerc să păcălesc toamna care-mi scârţie prin oase, uneori e mai uşor.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui demulţumesc pentru vigilenţă Adrian.am să scot versurile care le-ai subliniat "ca semipatetice" mi s-a mai spus că este partea vulnerabilă.la restul nu aş renunţa , este o imagine pe care am construit restul chiar dacă nu e în acelaşi ton.mă gândesc şi revin.
Marga, ţi-ai exprimat o părere pe care o simt ca o susţinere.
înţeleg de ce şi îţi mulţumesc.
aleksandar, Acel ultim vers se află acolo din motive de eufonie, de cantabilitate. Sonul final al poemului este mai fluid așa. Varianta pe care mi-o propuneți este prea abruptă. Va mulțumesc mult pentru comentariu și promit să vă vizitez "la dumneavoastră acasă", adică pe pagina de pe hermeneia.com. mircea florin sandru
pentru textul : Bonsai demmmm, este posibil să cadă greu, nu prea reușesc să-mi dau seama. totuși, varianta ta mi se pare o construcție mult prea complicată pentru cât de simplu este textul în rest
pentru textul : cu ochii mă strângeai deideea asta cu pietrele nu cred că mi-a plăcut în mod deosebit. mai mult mi-a plăcut ideea cu caprele în tufa de magnolii
pentru textul : Pietrele Annei deculori stinse, sugerand alunecarea in noapte, disolutia lumnii. sau a sentimentelor? potrivita imaginea cu mesajul melodiei folosita drept pretext.
pentru textul : if you go away deAlina, m-a bucurat anuntul tau, faptul ca Virtualia merge inainte. Nimic nu e mai frumos decat un om bun. Asadar, multa liniste, nameti si un vin bun si ... multumesc
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deDraga Marina, multumesc de trecere. Si pentru sinceritate. Violeta
pentru textul : Șoapte deCred ca ar trebui sa te hotarasti daca valorizezi partea meditativa a textului prin recursul la descriptiv si detaliu ori accepti ca sambure lamentatia si te ocupi de atmosfera si stare... altfel iese un crochiu. Final foarte slab.
pentru textul : Altfel dePagini