Am mai scăpat de cratime (reflexul clasic); am înlocuit "icnet" cu "suflu", deşi am avut tendinţa de-a lăsa doar "dacă aş atinge-o", dar mi se pare c-aş fi lăsat mult prea multe sensuri de acoperit; am înlocuit "împăturitul de absenţe" cu "e vremea marilor absenţe", şi am scos "şi"-ul din final.
Sapphire - imi pare rau ca mi-am infipt incisivii cu agresivitate in bicepsii lui Andu, promit ca pe viitor s-o fac intr-un mod mai delicat:) Andu - ma bucur ca ai revenit cu detalii, sper s-o tii tot asa! Alma - mi-ai salvat pielea, iti raman dator:) va salut cu prietenie cu mult respect Ion Nimerencu
o poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
te felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
titlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
trei incercari in lupta cu moartea, dus de insemnele ingerului spre a marturisi o alta inima, cea adevarata. deosebit finalul: "Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima mi-o puse flacără în piept, și tăcu."
Adrian, ce dar frumos am primit!
Mulţumesc, mulţumesc...
Ai investit timp, experienţă, profesionalism, delicateţe şi toate acestea dintr-un altruism rar întâlnit. Înţeleg tot ce argumentezi cu atâta minuţiozitate. Nu am o părere prea bună despre textele mele, mai ales când le compar cu cele scrise de tine, Vlad Turburea, Adriana Lisandru, Paul Blaj, Marina Popescu, Andrei Majeri şi mulţi alţii. Când le citesc, mă întreb la ce bun să mai scriu dacă au scris alţii aşa cum eu aş fi vrut? Port în mine reminiscenţele unui veac trecut , dar simt că există şi un resort care, în curând, va produce bucurie tuturor celor care au investit şi investesc în mine. Nu scriu de mult timp. Până anul trecut ( aproape doi ani ) am scris siropos de tot...a fost un ,,exerciţiu" nefast la zeci de
poezii, dar nu mă mai scuz. Încerc să descopăr cauza.
Îţi mulţumesc din nou, Adrian. (nici vorbă de iritare....se simte cât suflet ai pus şi asta m-a atins realmente )
O mică rugăminte aş avea: dacă vrei, reia fragmnentul ,,Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. " Nu am înţeles corectura făcută după :)
nu știu tu, dar eu uneori mă plictisesc de teoretizări mambo jambo ori de revelații gratitudinale. prefer să fiu simplu pentru un text care mă atrage să îl citesc. de unde să știu eu cât onirism sau ars poetism a inclus autorul acelor mâzgăleli de moment? dacă acestea nu sunt decât o stare informală, un remember pentru sfârșitul unei zile obositoare? poate tocmai de aceea încerc să nu trec la idee și mă rezum la formă în analiză, respectând discreția din spatele cuvintelor. e drept, uneori mesajul este evident, iar atunci lectorul se poate hazarda în a emite chestii de genul celor de mai sus. și pentru că o face, se expune. admir acest curaj ce deopotrivă mă amuză. pentru că se schimbă rolurile. înțelegi cris? de exemplu: eu, oricât de mult m-aș chinui, nu aș reuși să văd o artă poetică în textul meu. dar tu, desprinsă de realitatea textuală poți. e funny! tre să mai încercăm! apoi, uite ce pățești când ești formală, ai patru rânduri cu patru "liric" în ele... acum finalul: este atât de... atât, că mă rușinez și nu mai zic nimic.
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
grijă la typos „rude mai îndepărate”.
textul este frumos chiar (sau poate din cauza) exprimării greoaie, aparent bătrînești. probabil că incursiunea în genetică și cromozomi e puțin cam stîngace pe acolo și te cam face să te întrebi ce vrea să spună. cred că aș fi oferit o peniță de aur dacă nu exista acest aspect și textul s-ar fi mulțumit să fie o povestire despre locuri și oameni. și atît.
zborul scoicilor ar trebui să renunțăm la poeziile de dragoste sînt ca scobitorile după o (cina cu) vînat ajută doar la (curatarea pentru o alta iubire) ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi precum cel al scoicilor (vii) pînă vom înțelege de ce peste trupurile noastre ca peste o friptură de căprioară în sînge singurele puncte de sprijin rămîn doar ochii (ei) (larg deschisi) ... aleluia :)
Da, Virgil, îl observ la mai mulți care au postat aceleași texte de pe Hermeneia pe un alt site sau chiar două. Fiecare din noi știm unde și ce. E bine să își facă fiecare "ordine". Nu îți asuma doar tu respectarea tuturor regulilor, fiindcă esențial este să le respecte fiecare în parte. Tu poți veghea și atenționa. Mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului.
mulțam Dorin, Andu, onorat precizare, pentru Andu: am crezut că se observă ușor, mea culpa - polobocul se sparge (“poc!”) în stâlpul de lumină – pentru că nu atât materialul (bordura) are sens punitiv nemilos (“nimicul” dublat în “deloc” e zvâcnirea muribundă a executatului), cât inflexiunea razelor pe vertical, cea a revelării, a sfâșierii decorului, măștilor, lemnului traforat melodic – polobocul, cu tot cu lirica lui, indiferent de ce gen ar fi, originală sau împrumutată sine die – e un colaj dionisiac, al plutirii și rostogolirilor, al transformărilor nefinalizate (este acel restart inutil, cu unghiul de 360 inclus) – trubadurul/bufonul/polobocul rămâne trubadur/bufon/poloboc, încremenit în evoluție, oricâte serii de 3 rostogoliri diverse ar face, la sol sau lacustru ce-i drept, din fericire, perseverența unora e calificată olimpic
deși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
textul e plin de locuri comune. aș rescrie strofa asta pentru imagine. numai un oraș poate să moară priveghindu-se-ntre stâlpi de lumină și-acoperindu-și fața cu giulgiul fumului ce urcă la cer.
Versurile: "urcăm pe un masiv plăpând ca o statuie e alpinism la rece așa sper ne sprijinesc prea mult vorbe de fier bocancii însă nu vor să mai suie te car în spate ca pe un rucsac de parcă ai avea ce-mi trebuiește căldură hrană și nu se oprește aici această listă tu ai trac impresia că ne vom prăbuși rea nu e ai leșinat și ai dormit o zi" conțin elemente stilistice imature și perimate. De la "masiv plăpând" până la "căldură / hrană". Nimic nou. Compunere de gimnaziu. Mai mult ar fi într-adevăr pierdere de vreme să argumentez. Verbul "a trebui", deși e de conjugarea a IV-a, nu primește sufixul -esc / -ește. La acest lucru mă refeream. În rest, e logic.
Ok, textul nu e strălucit; pe alocuri, e patetic, facil, poetizat, clişeic, dar nu-i chiar de şantier. Trebuie păstrat un echilibru vizavi de problema asta. Dpmdv, un text se judecă şi funcţie de gradul valoric general al textelor unui autor, iar Anna, de obice, scrie ok. Şi dacă bag acest text la şantier, probabil că voi fi nevoit să mai tai şi altele de pe prima pagină. Ochiul brut nu face casă bună cu critica ori pseudocritica. Oricum, nu despre asta e/ era vorba, ci despre faptul că un text poate fi făcut varză şi fără mişto.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Rectificat.
Am mai scăpat de cratime (reflexul clasic); am înlocuit "icnet" cu "suflu", deşi am avut tendinţa de-a lăsa doar "dacă aş atinge-o", dar mi se pare c-aş fi lăsat mult prea multe sensuri de acoperit; am înlocuit "împăturitul de absenţe" cu "e vremea marilor absenţe", şi am scos "şi"-ul din final.
pentru textul : Cerneluri deSapphire - imi pare rau ca mi-am infipt incisivii cu agresivitate in bicepsii lui Andu, promit ca pe viitor s-o fac intr-un mod mai delicat:) Andu - ma bucur ca ai revenit cu detalii, sper s-o tii tot asa! Alma - mi-ai salvat pielea, iti raman dator:) va salut cu prietenie cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : photo deo poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
pentru textul : dacă ochii ei ar avea nume le-ar zice hiroshima și nagasaki dete felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
cheers!
PS un mic typo in primul vers la cum
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deam uitat semnul acesta, scuze!
pentru textul : cioburi detitlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
pentru textul : locus denu văd ce legătură are textul meu cu limba engleză. dacă mă intersa să scriu în engleză scriam în engleză
pentru textul : zăpadă și soare deo stare de originalitate și foarte inspirată, o trăiește cititorul acestui poem.
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul detrei incercari in lupta cu moartea, dus de insemnele ingerului spre a marturisi o alta inima, cea adevarata. deosebit finalul: "Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima mi-o puse flacără în piept, și tăcu."
pentru textul : moartea și praștia deEmil, n-ai înțeles. E clar ce vrea să spună partea aceea, dar nu sună. Probabil e cana ciobită din serviciul de ceai.
pentru textul : Absenții deAdrian, ce dar frumos am primit!
Mulţumesc, mulţumesc...
Ai investit timp, experienţă, profesionalism, delicateţe şi toate acestea dintr-un altruism rar întâlnit. Înţeleg tot ce argumentezi cu atâta minuţiozitate. Nu am o părere prea bună despre textele mele, mai ales când le compar cu cele scrise de tine, Vlad Turburea, Adriana Lisandru, Paul Blaj, Marina Popescu, Andrei Majeri şi mulţi alţii. Când le citesc, mă întreb la ce bun să mai scriu dacă au scris alţii aşa cum eu aş fi vrut? Port în mine reminiscenţele unui veac trecut , dar simt că există şi un resort care, în curând, va produce bucurie tuturor celor care au investit şi investesc în mine. Nu scriu de mult timp. Până anul trecut ( aproape doi ani ) am scris siropos de tot...a fost un ,,exerciţiu" nefast la zeci de
poezii, dar nu mă mai scuz. Încerc să descopăr cauza.
Îţi mulţumesc din nou, Adrian. (nici vorbă de iritare....se simte cât suflet ai pus şi asta m-a atins realmente )
O mică rugăminte aş avea: dacă vrei, reia fragmnentul ,,Este evident că nu orice fapt, cum ar fi, servirea cafelei într-o dimineaţă de mai/surprinderea căderii unui măr/statul la coadă, la pâine... nu este demn de-a fi pus pe foaia veşniciei. " Nu am înţeles corectura făcută după :)
Cu preţuire, Mariana
pentru textul : Mai singură... depentru comentariu ottilia!
pentru textul : Oraşul real. Puterea hârtiei albe. decorecteaza, te rog, "ieslea sfântă"
pentru textul : Rugă de Crăciun de...ce s-ar întâmpla dacă s-ar înlocui verbul "urăsc" cu "iubesc"? măcar din doi în doi...
pentru textul : urăsc I denu știu tu, dar eu uneori mă plictisesc de teoretizări mambo jambo ori de revelații gratitudinale. prefer să fiu simplu pentru un text care mă atrage să îl citesc. de unde să știu eu cât onirism sau ars poetism a inclus autorul acelor mâzgăleli de moment? dacă acestea nu sunt decât o stare informală, un remember pentru sfârșitul unei zile obositoare? poate tocmai de aceea încerc să nu trec la idee și mă rezum la formă în analiză, respectând discreția din spatele cuvintelor. e drept, uneori mesajul este evident, iar atunci lectorul se poate hazarda în a emite chestii de genul celor de mai sus. și pentru că o face, se expune. admir acest curaj ce deopotrivă mă amuză. pentru că se schimbă rolurile. înțelegi cris? de exemplu: eu, oricât de mult m-aș chinui, nu aș reuși să văd o artă poetică în textul meu. dar tu, desprinsă de realitatea textuală poți. e funny! tre să mai încercăm! apoi, uite ce pățești când ești formală, ai patru rânduri cu patru "liric" în ele... acum finalul: este atât de... atât, că mă rușinez și nu mai zic nimic.
pentru textul : într-o dimineață cu lună deDaniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină degrijă la typos „rude mai îndepărate”.
pentru textul : X şi Y detextul este frumos chiar (sau poate din cauza) exprimării greoaie, aparent bătrînești. probabil că incursiunea în genetică și cromozomi e puțin cam stîngace pe acolo și te cam face să te întrebi ce vrea să spună. cred că aș fi oferit o peniță de aur dacă nu exista acest aspect și textul s-ar fi mulțumit să fie o povestire despre locuri și oameni. și atît.
cam prea patetic intr-o lume in care poezia este o fictiune...
pentru textul : Amintire. dezborul scoicilor ar trebui să renunțăm la poeziile de dragoste sînt ca scobitorile după o (cina cu) vînat ajută doar la (curatarea pentru o alta iubire) ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi precum cel al scoicilor (vii) pînă vom înțelege de ce peste trupurile noastre ca peste o friptură de căprioară în sînge singurele puncte de sprijin rămîn doar ochii (ei) (larg deschisi) ... aleluia :)
pentru textul : zborul precum scoicile dedoua cacofonii la trei versuri. asta e un record.
pentru textul : Confesiune platonică deDa, Virgil, îl observ la mai mulți care au postat aceleași texte de pe Hermeneia pe un alt site sau chiar două. Fiecare din noi știm unde și ce. E bine să își facă fiecare "ordine". Nu îți asuma doar tu respectarea tuturor regulilor, fiindcă esențial este să le respecte fiecare în parte. Tu poți veghea și atenționa. Mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului.
pentru textul : ultimele modificări pe site deContextul. Andule, contextul. Citește contextul și abandonează obsesiile
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deintensitatea mesajului face sa se piarda din dorinta de daruire a autoarei. nu voiesc a spune mai mult, deoare cred ca am spus ceea ce voiam.
pentru textul : e-mail pentru gând demulțam Dorin, Andu, onorat precizare, pentru Andu: am crezut că se observă ușor, mea culpa - polobocul se sparge (“poc!”) în stâlpul de lumină – pentru că nu atât materialul (bordura) are sens punitiv nemilos (“nimicul” dublat în “deloc” e zvâcnirea muribundă a executatului), cât inflexiunea razelor pe vertical, cea a revelării, a sfâșierii decorului, măștilor, lemnului traforat melodic – polobocul, cu tot cu lirica lui, indiferent de ce gen ar fi, originală sau împrumutată sine die – e un colaj dionisiac, al plutirii și rostogolirilor, al transformărilor nefinalizate (este acel restart inutil, cu unghiul de 360 inclus) – trubadurul/bufonul/polobocul rămâne trubadur/bufon/poloboc, încremenit în evoluție, oricâte serii de 3 rostogoliri diverse ar face, la sol sau lacustru ce-i drept, din fericire, perseverența unora e calificată olimpic
pentru textul : Lacu’- str. decred că acești oameni sînt o minoritate pe cale de dispariție în România
pentru textul : după douăzeci de ani (V) dedeși vocea mea poetică nu este întotdeauna răspicată se pare că aici am simțit nevoia unei puneri în temă ceva mai clare îmi pare bine că te regăsesc mulțumesc pentru aprecieri
pentru textul : Recunosc & detextul e plin de locuri comune. aș rescrie strofa asta pentru imagine. numai un oraș poate să moară priveghindu-se-ntre stâlpi de lumină și-acoperindu-și fața cu giulgiul fumului ce urcă la cer.
pentru textul : Priveghi deVersurile: "urcăm pe un masiv plăpând ca o statuie e alpinism la rece așa sper ne sprijinesc prea mult vorbe de fier bocancii însă nu vor să mai suie te car în spate ca pe un rucsac de parcă ai avea ce-mi trebuiește căldură hrană și nu se oprește aici această listă tu ai trac impresia că ne vom prăbuși rea nu e ai leșinat și ai dormit o zi" conțin elemente stilistice imature și perimate. De la "masiv plăpând" până la "căldură / hrană". Nimic nou. Compunere de gimnaziu. Mai mult ar fi într-adevăr pierdere de vreme să argumentez. Verbul "a trebui", deși e de conjugarea a IV-a, nu primește sufixul -esc / -ește. La acest lucru mă refeream. În rest, e logic.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deBine, doamnă. Astea-s părerile d-voastră, pot să trăiesc cu ele. Sănătate!
pentru textul : De vorbă cu tata deOk, textul nu e strălucit; pe alocuri, e patetic, facil, poetizat, clişeic, dar nu-i chiar de şantier. Trebuie păstrat un echilibru vizavi de problema asta. Dpmdv, un text se judecă şi funcţie de gradul valoric general al textelor unui autor, iar Anna, de obice, scrie ok. Şi dacă bag acest text la şantier, probabil că voi fi nevoit să mai tai şi altele de pe prima pagină. Ochiul brut nu face casă bună cu critica ori pseudocritica. Oricum, nu despre asta e/ era vorba, ci despre faptul că un text poate fi făcut varză şi fără mişto.
pentru textul : legendă cu oameni de rând dePagini