francisc, traiesti intr-un oras de mare rezonanta culturala. Tocmai de aceea am si ales sa public pe acolo si o voi mai face inca o data si inca o data. Stii, internetul este calea cea mai ieftina si cea mai facila de a fi cunoscut. Insa internetul diminueaza mult din pasiunea cititorului pentru carte. Sincer, nu cunosc scriitor pe siteurile literare care scriu mai bine decat la suprafata. Da-mi si mie niste nume ca sa le pot pune langa cele ale lui Cartarescu, Ivanescu, Barsila, Brumaru, Filip etc etc. In plus fragilitatea internetului, gradul de insecurizare, comentariile, barfele, certurile, astea sunt apanajul literaturii underground, fenomene care se intampla de astfel si in muzica, ca am si acolo niste colaborari si cunosc situatia. Internetul prin literatura underground este o rampa de lansare catre exterior, metoda clasica de care vorbesti si anume foaia de hartie, ramane irefutabila. Bineinteles, trebuie facute sacrificii imense si trebuie sa treci de un filtru critic, pe care nu il gasesti pe internet. Nu cred ca este nevoie sa-ti dau si nume de critici de valoare nu? Si nu vorbesc de rebuturile care au venit pe unele siteuri aflate in stare de agonie pentru a se reafirma. Sa fim seriosi. Si nu mai vorbesc nici de criteriul unora de evaluare si de competenta lor, ca ma apuca rasul, au ajuns toti semidoctii sa tina in maini destinele poeziei romanesti. Apreciez insa munca unor oameni inspre a facilita munca de atelier a unor novici, de a permite evolutia literara pana la un punct, fiind rampa de lansare pentru publicatii serioase de ordin national, pentru edituri, pentru ziare, etc etc. Si revenind la bancuri si regulament, considera ca am talentul de a stiliza un banc pana cand devine figura de stil. Haina care o imbraca boierismul este la fel ca acea armura pompoasa sub care se ascund niste pricajiti. Sper ca te-am lamurit acuma, sper nemaifiind obligat sa revin cu alte explicatii ca si cand as vorbi cu un novice.

superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"

Mulțumesc pentru încurajări. Facem ce putem. Un pas înspre Poesis și poate ea va face zece spre noi. Sper să iasă bine.

interesante interpretarilor tale date acestor citate care reprezinta de fapt niste reflectii ale unor celebritati. le-am citit si eu si mi-au placut tare mult.

O poezie placuta, in registru clasic, cu rima, ritm si tot ce trebuie. Am retinut metafora "mesager al vietii fara vise". in general imi plac versurile albe, dar poezia aceasta m-a captivat pana la final. si aici apare o mica problema: ultimul vers "iubirea-i va fi vesnic sarbatoare" mi se pare ca rupe din continuitatea poemului foarte bine tesuta pana aici. Pentru a pastra si la final tonul poeziei, eu vad altfel ultima strofa: Un pom uscat s-a învelit în floare s-a preschimbat într-un semeț fecior stropit cu apa rece din ulcior. Iubirea-i va fi veșnic sărbătoare. Dar, este doar o parere. Autorul stie mai bine cum vrea sa-si structureze creatia.

Vă mulțumesc domnule Manolescu Gorun, vă mulțumesc domnule Ioan Bistriteanul pentru încurajări. Sper să nu vă dezamăgesc nici cu următoarea carte (momentan în lucru).
Cu drag,

Virgil, multumesc de penita, fac si eu ce pot. Alina, daca te ajuta cu ceva considera textul ca fiind o proza structurata mai altfel si incadrata la o alta categorie, bine? In rest nu mai sterg nimic si nu mai adaug nimic. Iar daca nu stii cum miroase metalul, te poftesc intr-un atelier de reparatii frigorifice sau intr-o fierarie (asta asa ca exemplu) unde se lucreaza cu metale. Sa vezi tu atunci ce proprietati mirositoare o sa capete;).

Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic

da, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.

sau cunoşteam restricţiile celor din categoria corespondent. cazul lui Marian Ghilea e cel mai concludent. nu activase pe site de peste 3 ani până acum câteva zile. dar Silviu Someşanu e activ, postează destul de des, are problemele sale cu, virgulă, comunicarea, cu bunul simţ de a raspunde la comentarii, când i se fac. ştiu că AAA i-a reproşat acelaşi lucru cu ceva timp în urmă. tehnic vorbind, Someşanu poate fi activat la nivelul colaborator sau autor, dacă conducerea site-ului consideră că merită. nu ştiu dacă domnul acesta a cerut personal să fie trecut la corespondent. regulile, regulamentul, le cunosc, nu e nevoie să mai batem apa în piuă. eu mă uit, citesc, când am timp şi văd că unii care n-au activat de un an sau poate doi, sînt categorisiţi ca autor, colaborator, pe când alţii care activează cât de cât sînt corespondenţi şi nu pot astfel comenta sau răspunde la comentarii. por favor.

toţi oamenii se acomodează încontinuu cu ei înşişi. Cred că mai ţii minte melodia bonjour la vie interpretată de Gilbert Bécaud. Mulţumesc pentru lectură Ottilia.

știe Marlena ce știe...:)

"Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia."

Şi-n acel moment, până şi cele mai joase forme de ambiţie poetică dispar.

... bine te-am găsit și aici, Vasile Munteanu! ... cred că ai un cuvânt important de spus în poezie (te-am mai citit)... îmi place și această joacă serioasă a ta. nu mă lansez într-o evidențiere a versurilor preferate. cred că pe aici nu e necesar. mi-a rămas ca o reîntâlnire personif. din final, acel fără trup/ se zbate harul... ave!