Bobadil, comenteaza textul si lasa la altii "imaginea de ansamblu". nu de alta dar nici nu a inceput si nici nu se va termina cu tine. Ca side note ma amuz si eu dorinta asta pe care o vad la tine (si poate si la altii) ca eu sa devin un fel de despot luminat al hermeneia sau al poeziei in general. Uneori ma si intreb daca tu chiar citesti ce elucubrezi pe aici. Eu am mai spus-o, cine scrie prost scrie prost. Si mi s-a dat peste nas. Ca si cum as putea eu sa fac pe cineva sa scrie bine. Convingerea mea este ca numai comentariile pot ajuta la asta. Dar din pacate vad ca foarte, foarte putini oameni comenteaza aici si cei ce o fac o fac foarte putin. Eu am pus un site la dispozitie, cu facilitati si cu un regulament care se straduie sa asigure o atmosfera propice. Daca nu folositi oportunitatea de a va face opiniile cunoscute nu mai este vina mea.

da emil, mi a scapat viata, multam ecaterina

fain. mi-ar fi plăcut să particip. vă doresc o petrecere frumoasă. și cred că va fi frumoasă. am să reîncadrez textul.

Cam multe prepoziţii...

viața = linie cromatică între poduri text are la bază vibrația la ocularitatea lumii înconjurătoare, patima și, deopotrivă, tandrețea conștiinței de a fi viu; fiecare "gură de aer" tușează linii ale timpului trecut, prezentul fiind, din această perspectivă, conturul unui viitor de o cromatică potențială absolută; prin urmare, ne desenăm propria existență ca un spațiu posibil de parcurs în suspendare, printr-un reflex lăuntric al unui ochi saturat de întuneric ("pictori de noapte" - de admirat, aici, curajul metaforei), de natura exterioară percepută ca un decor impersonal și inexpugnabil. fizic și spiritual... tuche Vasile Munteanu

excelent arata site-ul, felicitari! mi se pare mult mai accesibila si mai moderna versiunea aceasta.
din cate vad pe calculator functioneaza foarte bine. DAR, eu mai accesez netul si de pe telefon si versiunea hermeneia 2.0 nu merge, imediat ce intru se blocheaza si imi restarteaza telefonul (lucru care nu mi s-a mai intamplat cu niciun alt site). Asta n-ar fi o problema prea mare pentru mine, dar m-am gandit ca ar fi bine s-o semnalez totusi.

Da, un text scris in maniera acestui secol. Prevazut cu toate accesoriile necesare, inclusiv cu sentimentul ca a mai trecut o zi. Asa se scrie azi. Nu exista nici o scapare, nici un tremur al mainii cand autoarea scrie. Doncolo de asta, insa, inteleg palida revolta in fata unui eveniment diurn: in zadar vreau mai mult, asta-i tot ce mi se ofera - pare a intelege cititorul din poem. Remarcabil. Pentru perfectiunea lucrarii in sine - o penita. Dancus

are vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )

Eu aş scrie asta "cât să putem măsura" --> "cât să măsurăm", dacă tot vorbim minimalist.

Finalul e bun, cumva antagonic. Mă duce cu gândul la insignifianţă --> măsura cioburilor sub paşii de uriaş.

aveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"

"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici

exprimari greoaie pe alocuri:
"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."

credeam că Marga va veni cu niște-oareșce răspunsuri (scuze) pentru Vlad și Virgil, dar ea vine sugând acadeaua și fluturând fustița. deontologic desigur. deontologic și profesionist. am simțit un pic de invidie. te deranjează dacă site-ul ar avea rating? (retoric, oh foarte retoric) te salut rromă mică spunea cândva Eminescu în apropierea unei localități românești:)
Virgil, dacă îmi permiți, propun și eu o întrebare din facultate, care mi-a rămas un pic edulcorată: Care este diferența dintre literatură (beletristică) și restul scrierilor științifice, istorice ș. a. m. d. Care este criteriul ce le diferențiază. Poate la ultima masă rotundă, nu contează. Doar că mi-aș dori să cunosc opinia colegilor de site. Pentru a mi-o definitiva și pe a mea.

Oriana, pentru că ți-ai pirdut ceva timp ca să parcurgi două texte ale subsemnatului, îți mulțumesc. În același timp, cu această ocazie, vreu sa fac și următoarele precizări. 1. Nu am pretenția că scriu poezie. Dar sunt un „consumator” de..; câdva, pe timpuri, când am publicat prin Luceafărul, chiar credeam că pot scrie texte poetice. Acum, între două – să le zicem „eseuri” – mai „produc” și eu în joacă câte ceva de acest gen. Eu însumi privesc cu circumspecție încercările mele. Iar eseurile le scriu, în primul rând, pentru a mă lămuri (dacă o să reușesc în timpul care îmi mai stă în față, dar merită să încerc) ce se întâmplă cu mine și cu noi toți acum când toate au devenit impredictibile iar orice previziune pe termen lung sau mediu s-a cam dus. Cel mult mai știm, cu aproximație relativ bună, ce se va întâmpla în zilele următoare (asta în măsura în care nu apare, cumva, un eveniment „catastrofă” gen R. Thom). 2. Pentru a înțelege ce va urma, te rog să suporți câteva date despre subsemnatul. 3. Cu mult timp în urmă, am fost (și am rămas) furat de matematica, îi zic eu ”pură” și de fizică. Pentru fizică, am avut o anumită intuiție specifică prin care aș fi putut să mă realizez. Nu am făcut-o (dar am căutat, tot timpul, să nu mă despart complet de ea, ca și de matematică dealtfel). M-am lăsat furat de IT (și aici, volens, nolens, a trebuit să-mi bag nasul adânc în logică, fundamentele matematicii și lingvistică matematică). Și nu-mi pare rău. Se pare că și pentru asta, am avut ceva înclinații. Pentru că, tot pe timpuri, stăteam nopțile la „porți închise” pe Felix-uri (programând, mai întâi în limbaj de asamblare apoi în altele) și se crea un fel de „telepatie” între mine și calculator: „știam” în ce punct se va opri un program din cauza unei erori, când îl testam. Dădeam „dump” de memorie și primeam confirmarea. Mi-a fost astfel ușor să trec, ulterior, prin „mini” ca să ajung, în final, la Pc-uri și rețele. De asemenea, mi-a fost ușor să trec de la Fortran, la Cobol, Pascal, C, baze de date... și câte și mai câte, inclusiv IA. Și asta pt. că, întodeauna, am „simțit” hard-ul, știind ce se întâmplă la nivelul său când se tot adaugă deasupra treburi din ce în ce mai sofisticate. 4. Sunt convins că explicația pe care o tot caut în „eseurile” mele, nu poate fi găsită decât la intersecția matematicii cu fizica și IT&C + o anumită „filosofie” și, în final, topite toate în „sacralitate” care nu ține de o religie sau alta și care poate fi sugerată prin „artă” și în ultimă instanță, prin „poezie”, în sensul cel mai general posibil. Și, în nici un caz prin ceea ce se numește, acum, „postmodernism” (un „modernism” ajuns la o limită a paroxismului și care se ciclează, pur și simplu într-un do-while fără ieșire al „nimicului”). Ci printr-o nouă abordare căreia-i zic „postmodernă” din lipsa altei denumiri mai potrivite. Optzecismul, domiismul, rupturismul, boierismul etc., etc., etc., dâmbovițene sunt boli ale copilăriei și furtuni într-un pahar cu apă. 5. Revenind la oile noastre. La o poezie „postmodernă” se poate ajunge pe căi multiple. Tu ai ales una bazată tocmai pe matematică, fizică, IT+C. Care mă interesează. 6. Agonia, Hermeneia și alte sit-uri asemănătoare, le tot frecventez pentru a încerca să găsesc promisiuni sau, dacă se poate, certitudini, din punctul meu de vedere, printre textele „poetice” ale celor ce scriu în limba română. (Ceea ce se publică pe hârtie, cu foarte rare excepții, consider că este nesemnificativ). Mărturisesc că, până în prezent, am câștigat singurul pariu făcut cu mine însumi și el se numește Dorin Cozan, căruia, în urmă cu doi ani, am fost primul, dacă nu mă-nșel, care i-am acordat o „+”. Dorin Cozan care a ajuns la poezie plecând de la filosofie și religie. 7. Poți să-mi spui fără reținere dacă mai dorești sau nu să te comentez, știind care este „filtrul” meu vis a vis de tine. Iar comentariile de pe H. care au stârnit unele discuții, sunt departe de duritatea pe care poate o s-o suporți în continuare. Și asta pentru că, din lectura unora dintre texte ce-ți aparțn, precum și din câte am citit despre activitatea ta literară, tu chiar crezi că scrii poezie (și uneori reușești) și asta e bine. Mai adaug: faptul că ești inclusă în tot soiul de comitete și comiții, redacții de reviste, că ești editor pe unele sit-uri literare sau că ai scos niște cărți la o editură nesemnificativă (putea fi și semnificativă) din România, devenind un fel de vedetișoară pe internet, mă lasă rece. Eu vreau de la tine POEZIE. Închei transmițându-ți gândurile mele cele mai bune și îți doresc, din inimă, succes, Gorun Aug. 28, Calgary (unde sunt în vizită la fiica mea, cam de-o vârstă cu tine, tot IT-istă) inainte de a mă întoarce, poimâine, în țară.

Esti pe H de 5 ani si 5 ore. Multi inainte! Mi-a placut sa recitesc primele doua strofe. Ai putea sa lucrezi pe final.

Acel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.

Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.

O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.

Aceasta este o poezie nereportaj ? :

Trip III

Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III

Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.