nu știu dacă ai avut în vedere mitul lui Prometeu, dar este o cheie posibila. iar cuvântele poate fi, într-adevar, consecință și cauză auto-devorării noastre.
o poezie clară și puternică, unde am auzit revergerând o parte din propriile mele întrebări.
Mi se pare ca s-a incercat utilizarea unui limbaj prea "pretios", mult prea metaforic. Versul trei imi pare mai degraba amuzant. Ideea generala a textului mi se pare destul de profunda, insa nu cred ca este exprimata "corespunzator".
Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
Tiberiu, Să le luăm pe rȃnd (cartezian) : 1. Sper că, în textul care urmează, multe din cele pe care le-am spus condensat aici să le lămuresc. Voi încerca, acolo, să fiu cȃt se poate de clar (pentru ca textul să poată fi înțeles de cȃți mai mulți dintre cei interesați să-l parcurgă). Renunțȃnd la unele zorzoane care l-ar face mai atractiv (dar nu la toate). Ȋn primul rȃnd, mă interesează «impredictibilitatea» din perioada în care am intrat (cea a globalizării) și care ne face, pe mulți dintre noi, să fim dezorientați. Impredictibilitate în fața căreia atȃt modelul «galileo-newtonian», cȃt și logica aristotelică (ambele mergȃnd mȃnă în mȃnă și fiind preluate într-o veselie de la «raționalismul» iluminist plus de la empirismul pozitivist, chiar și în științele semi-exacte, cum ar fi sociologia, dar și în cele “umaniste” ) clachează. 2. Nu numai majoritatea dintre noi suntem afectați de impredictibilitate, dar ea a început să muște, deteriorȃndu-le și din marile, «glorioasele» sisteme (filosofice) de gȃndire atȃt de dragi nouă ; fiecare în parte și toate la un loc avȃnd pretenție de «universalitate» și bazȃndu-se, mai mult sau mai puțin, pe o «conceptualizare», la rȃndul ei și ea de sorginte aristotelică, filtrată, mai decurȃnd, de Frege și Russell (cu toată pretenția lui de neo-platonician) ; unde nu se mai înțeleg între ele, asta se întȃmplă atunci cȃnd ajung la probleme transcendentale complicate gen divinitate, infinit, continuu etc ; propunȃnd, fiecare în parte, soluții proprii. Ori azi, din « transcendent», inclusiv din «metafizică», fizica cuantică și sub-cuantică, dar și astrofizica au început să ronțăie cȃte ceva ; deocamdată doar niște firmituri, dar suficient ca să întoarcă lumea cu fundu-n sus. Ce ne mai așteaptă – Dumnezeu cu mila ! 3. Ȋn treaba aia cu Kronstadt ai dreptate. Voi corecta imediat : în loc ’din’ voi pune ’de pe’. 4. M-am uitat (în grabă) peste text și, pe calculatorul meu, nu apar probleme cu diacriticele. Toate cele bune și mulțam pt. vizită, G. M.
Atenţie la spaţiul lăsat după cratimă, (de- ntuneric/ târându- şi) când aceasta uneşte/contopeşte cuvinte. Nu se lasă! De data aceasta am corectat eu, dar data viitoare n-o s-o mai fac.
”sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieții”
- acest ”un pic/ din fiecare amănunt al vieții” - mi se pare esențial în această încercare de a (te) defini. cu siguranță cea mai grea încercare :), aceasta de a ne ”arăta”...
- ”sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm” - din nou sugestiv aici, de fapt spun totul cuvintele aici, ”ambiguu” vs ”iubesc”...
o ființă aflată undeva între, (niciodată la sud ori la nord), pentru mine undeva într-un echilibru perfect pe o balustradă imaginară. dar fiecare aplecare mai îndrăzneață, naște o poezie :)
fain,
Dacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
Textul este prea lung şi prea încărcat de clişee, plus "păsăreasca" din final, pentru ca lectorul eventual, cu atât mai puţin cel pregătit pentru lectura de proză, să rezoneze! S-ar cere "lucrat", textul, pentru că prea suferă la "construcţie"! Cu amiciţie,
Alma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
nu-i rau daca imi comentezi comentariile comentate in dreptul altor comentatori! in rest... la viata si la comentarii dintr-astea pline de! ...de nerv? nu, ca faci:)
interesant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
M-a înviorat :) Un titlu potrivit. Imagini care vin în avalanșă, dar fără a sufoca. Realismul induce empatia și confortul spiritual al lectorului. Mi-a plăcut așa cum îmi plac toate diminețile senine în care se împlinește un vis dorit :)
N-aș deconspira interlocutorul prin ultimele două versuri. Am încercat să citesc fără.
(ramă și coșciug - după DOOM 2)
aproape fiecare vers luat de unul singur are o semnificatie aparte, dar se leaga destul de greu unul de altul. remarc strofa a doua ("tacerea devine sarut" mununat!) dar mai ales finalul cu trimiterea la un "lapsus memoriae" divin. toate cele bune.
Buna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
Daniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
Daniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
Va multumesc pentru comentariu, domnule Calin Samarghitan. Pentru mine strofa a 5-a are chiar rolul de a razbuna si rupe. Parerea dumneavoastra conteaza, insa. Cu tot respectul, domnule Mircea Florin Sandru, am incercat sa imi schimb si numele ulterior inregistrarii, dar nu am reusit... In ceea ce priveste comparatia cu Minulescu, ma flateaza, desi este considerat de unii un trubadur pueril.
...Ideatica este cumva facilă, miza textului se justifică la granița dintre rațiune și afecte, când științele fixe își cam proclamă cucerirea imanenței omului. Judecățile omului (fie cu "o" mare sau "o" mic) de ordin cantitativ și logic tind să pună monopol pe individ, sfărâmându-se astfel particularul uman. Cred că acesta este miezul textului. Cel puțin, pentru mine. ...Pe această axă, textul curge firesc, fără prea multe poticniri. Analogiile matematico-umane sunt susținute, discursul este lipsit de prețiozitate, ați scăpat, cel puțon aici, de metaforele în genitiv (care vă cam obsedează), finalul parafrazează inspirat o mare voce filosofică, iar tropii nu sunt colorați, ceea ce e foarte ok. ...Amintindu-mi de Cioran, aș spune și eu că, în lirism (dar nu numai), e important să ai ceva de spus, dar e vital să spui ceva. Ceea ce d-voastră, prin acest text, ați făcut. Cu stimă, A.A.A
eu admir perseverența ta. Din scurta mea experiență de viață pot spune că ai mai multe șanse decît cei care abandonează. Dacă perseverența este însoțită de progres (adică de schimbare). Cam ăsta e paradoxul succesului. Pe deoparte intransigență, pe de alta maleabilitate. Anyway, texte care încep cu „tîrfă viața asta” sînt handicapate din start. Pentru că formula asta este ori vers de manea (sau manelă, sau cum i s-o mai fi spunînd), ori vers pierdut undeva prin anii '40 din secolu' trecut.
- „ţinută de mai bine de-o-ncredere” sună aiurea în limba română și ca formulă e o chestie optzecistă (sau poate chiar mai devreme) și care te face doar să zîmbești nostalgic, eventual.
- „arătătorul înmuiat în păcate”, ... well chestia asta m-a făcut să rîd pe înfundate. Prefer să nu îmi dau drumul la imaginație dar pe bune că sună cel puțin... bizar.
- „mă-neacă falsităţi
scrum azvârlit mai mereu
în ochii mei nefumătoarea
o pipă a păcii între duşmani de moarte
sau un trio în numele iubirii” -... am citit strofa asta și chiar dacă am făcut șpagatul cu mintea și tot nu am priceput ce a vrut să spună. Nu știu dacă a arunca bombastic cu cuvinte califică un text la ceva.
Ultima strofă este și ea bizară. După ce citești un astfel de text ai senzația că ori ai avut o cădere bruscă de tensiune ori s-a luat lumina pentru citeva minute. Și apoi te tot întrebi ce are asta cu așa zisele „cîntece violete”. Nu de alta dar ăsta pare mai degrabă un cîntec vinețiu.
Mi-a plăcut în mod deosebit poemul dumneavoastră, pe care l-am receptat folosind două chei: arta și totodată salvarea sufletului. Acestea se întrepătrund aici într-un îndemn metaforic reușit căruia nu îi pot decât acorda ceea ce merită. Deasemenea și în strofa întâi am găsit, fericită expresia: vopsește coaja lor invizibilă (în contextul versurilor); fină observația : jumătățile de adevăr abia sugerate nu se văd se adaugă-n cap (în legătură cu Umezește-mi așteptări pe buzele tale ) și încheierea biruitoare: totu-i ca o împotrivire la sărutul iubitei de ceară. Felicitări, mi-aș fi dorit să scriu acest poem.
de fapt ma gindeam si la eclipsa de luna si altele fredonind cintecul formatiei Sfinx am corectat: dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onirice ...*
time off. Paul, membralitatea U.S.R. valoreaza pe hermeneia la fel de mult ca si o ceapa degerata. te rog, te implor nu te amagi cu chestii din astea. lasa-i pe oameni sa judece ce scrii nu galoanele sau diplomele sau mai stiu eu ce. ca daca era asa faceam o sectie cu vitrina in care sa ne punem fiecare gramajoara de medalii. Aranca, Paul a spus ca a publicat acolo (desi pe noi nu ne intereseaza acel text ci acest text, si deci ar fi trebuit sa dea referinte eventual doar la acest text si sa nu faca reclama mascata pentruTecuciul cultural sau pentru Boierism dar asta e, nu toata lumea vrea sa inteleaga nuantele astea mai subtile) sa il credem; la urma urmei exista probabil sute de reviste culturale in Romania care publica spataminal sau lunar mii de articole. nu cred ca foloseste nimanui o ancheta din asta pentru un fapt asa de marunt
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bine ai venit, Vasile Munteanu!
pentru textul : delirum hristum demda... chiar dacă titlul nu o rostește, e un fel de întoarcere la inocență păcut ca un vals. a LEX.
pentru textul : sephirot I denu știu dacă ai avut în vedere mitul lui Prometeu, dar este o cheie posibila. iar cuvântele poate fi, într-adevar, consecință și cauză auto-devorării noastre.
o poezie clară și puternică, unde am auzit revergerând o parte din propriile mele întrebări.
pentru textul : pe scurt deMi se pare ca s-a incercat utilizarea unui limbaj prea "pretios", mult prea metaforic. Versul trei imi pare mai degraba amuzant. Ideea generala a textului mi se pare destul de profunda, insa nu cred ca este exprimata "corespunzator".
ialin
pentru textul : homeless deGebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal decotzcaru si baciu (pletosii)
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com desi tot nu inteleg daca textul acesta e proza sau e altceva. incadrarea mi se pare ciudata
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deTiberiu, Să le luăm pe rȃnd (cartezian) : 1. Sper că, în textul care urmează, multe din cele pe care le-am spus condensat aici să le lămuresc. Voi încerca, acolo, să fiu cȃt se poate de clar (pentru ca textul să poată fi înțeles de cȃți mai mulți dintre cei interesați să-l parcurgă). Renunțȃnd la unele zorzoane care l-ar face mai atractiv (dar nu la toate). Ȋn primul rȃnd, mă interesează «impredictibilitatea» din perioada în care am intrat (cea a globalizării) și care ne face, pe mulți dintre noi, să fim dezorientați. Impredictibilitate în fața căreia atȃt modelul «galileo-newtonian», cȃt și logica aristotelică (ambele mergȃnd mȃnă în mȃnă și fiind preluate într-o veselie de la «raționalismul» iluminist plus de la empirismul pozitivist, chiar și în științele semi-exacte, cum ar fi sociologia, dar și în cele “umaniste” ) clachează. 2. Nu numai majoritatea dintre noi suntem afectați de impredictibilitate, dar ea a început să muște, deteriorȃndu-le și din marile, «glorioasele» sisteme (filosofice) de gȃndire atȃt de dragi nouă ; fiecare în parte și toate la un loc avȃnd pretenție de «universalitate» și bazȃndu-se, mai mult sau mai puțin, pe o «conceptualizare», la rȃndul ei și ea de sorginte aristotelică, filtrată, mai decurȃnd, de Frege și Russell (cu toată pretenția lui de neo-platonician) ; unde nu se mai înțeleg între ele, asta se întȃmplă atunci cȃnd ajung la probleme transcendentale complicate gen divinitate, infinit, continuu etc ; propunȃnd, fiecare în parte, soluții proprii. Ori azi, din « transcendent», inclusiv din «metafizică», fizica cuantică și sub-cuantică, dar și astrofizica au început să ronțăie cȃte ceva ; deocamdată doar niște firmituri, dar suficient ca să întoarcă lumea cu fundu-n sus. Ce ne mai așteaptă – Dumnezeu cu mila ! 3. Ȋn treaba aia cu Kronstadt ai dreptate. Voi corecta imediat : în loc ’din’ voi pune ’de pe’. 4. M-am uitat (în grabă) peste text și, pe calculatorul meu, nu apar probleme cu diacriticele. Toate cele bune și mulțam pt. vizită, G. M.
pentru textul : Gânduri de"îmbrățișăm sîni de piatră" îmi pare a fi esența întregului poem, dar și mesajul intim al autorului.
pentru textul : eu si natura moarta deAtenţie la spaţiul lăsat după cratimă, (de- ntuneric/ târându- şi) când aceasta uneşte/contopeşte cuvinte. Nu se lasă! De data aceasta am corectat eu, dar data viitoare n-o s-o mai fac.
pentru textul : Vechi revelaţii de”sunt o femeie aproximativ ok.
un pic drăguţă, un pic neînţeleasă, un pic
din fiecare amănunt al vieții”
- acest ”un pic/ din fiecare amănunt al vieții” - mi se pare esențial în această încercare de a (te) defini. cu siguranță cea mai grea încercare :), aceasta de a ne ”arăta”...
- ”sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm” - din nou sugestiv aici, de fapt spun totul cuvintele aici, ”ambiguu” vs ”iubesc”...
o ființă aflată undeva între, (niciodată la sud ori la nord), pentru mine undeva într-un echilibru perfect pe o balustradă imaginară. dar fiecare aplecare mai îndrăzneață, naște o poezie :)
fain,
alex
pentru textul : fugara dein fata a ceea ce a evidentiat Dorin, dand la o parte unele altele, imi scot palaria!
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi deDacă mi se permite şi mie o părere - poate că cel mai negativ aspect al acestui text este poetizarea. Cel puţin în cazul meu, scrierea nu a reuşit să-mi transmită nimic. O fi de vină discursul ăsta smerit, care, cumva, depersonalizează (nu doar în cazul acesta), o fi de vină scufundarea în meditaţia spirituală, revelată prin analogii materiale primordiale (apă/izvor/fântână/nisip/lut/cerc), o fi de vină percepţia mea...
Cred că oricare ar fi ideea unui text, oricât de inedită/adevărată/spectaculoasă ar fi, atunci când este exprimată prin construcţii de genul celor de mai jos, nu respiră.
"izvoare care nu au vreme de zbor" (sintagmă artistică, nimic de zis, dar retorică, goală)
"pleoapa (caldă a) deşertului lumii" [genitiv dublu + aglomerare preţioasă (caldă) + megaclişeu (deşertul lumii)]
"lacrimile nu mai au gust de sare" (demitizare/declişeizare)
"firele nisipului prinzând să se îmbine în ulcioare de lut" [megaclişeu (firele nisipului) + pleonasm (ulcioarele sunt din lut)
"motiv al rostogolirii/descleştarea zborului/presărarea firii" - (genitive, genitive, genitive)
"căderea în dimineață e doar apa pregătită [...] - "fără niciun corespondent logic, deci având doar noimă intuitivă". Aici ar mai fi de zis că foarte mulţi au uitat că există şi o logică a metaforelor şi că ea, metafora, nu se poate întemeia fără această logică.
etc
pentru textul : transformarea în alb dese poate, dar eu zic că trasmite ceea ce are de trasmis.
pentru textul : sunt orb deTextul este prea lung şi prea încărcat de clişee, plus "păsăreasca" din final, pentru ca lectorul eventual, cu atât mai puţin cel pregătit pentru lectura de proză, să rezoneze! S-ar cere "lucrat", textul, pentru că prea suferă la "construcţie"! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Duelul 1 (basm crud) deAlma, am o rugaminte. Cind mai pui imagini in pagina te rog sa nu mai folosesti pentru ele nume care contin spatii. De exemplu in loc de alba ca zapada.jpg este mult mai bine sa folosesti alba_ca_zapada.jpg. Unele webservere si unele browsere au dificultati cu modul de interpretare al spatiilor care nu se traduc peste tot uniform. Chestia aceasta e valabila pentru toata lumea care intentioneaza sa "puna poze".
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... denu-i rau daca imi comentezi comentariile comentate in dreptul altor comentatori! in rest... la viata si la comentarii dintr-astea pline de! ...de nerv? nu, ca faci:)
pentru textul : cuvinte de jurnal deinteresant desi pe alocurea, zic eu, unele expresii mi se pare fie prea pretentioase fie prea neobisnuite pentru gindirea sau vorbirea unui copil. de fapt asta m-a facut la un moment dat sa nu prea cred ca se vrea neaparat o povestire ci mai degraba o pseudo-povestire cu atingere filozofica. inca nu imi este clar. ramin insa la parerea ca a scrie pentru copii este o arta destul de dificila mai ales in ce priveste limitarea vocabularului. de exemplu, am rezerve ca un copil intelege prea bine (sau foloseste) sintagma "a imbratisa cu privirea". un alt exemplu ar fi "schimbul tacit de priviri". la fel as fi inlocuit "ambele" cu amindoua. ca sa nu mai vorbim despre expresia "a deosebi esential". poate sint eu mai circotas dar asa am vazut eu lucrurile. oricum povestea este frumoasa si te pastreaza atent. banuiesc ca ar tine atent si un copil. care are cu siguranta mai putina rabdare(nedisimulata) decit mine.
pentru textul : (1) Mic și-o inimă de plumb / (2) Lebăda supărată deNu-mi amintesc, era un cântec, am redat textul din memorie. L-am şters.
pentru textul : Timp şi nisip deM-a înviorat :) Un titlu potrivit. Imagini care vin în avalanșă, dar fără a sufoca. Realismul induce empatia și confortul spiritual al lectorului. Mi-a plăcut așa cum îmi plac toate diminețile senine în care se împlinește un vis dorit :)
pentru textul : a.m. deN-aș deconspira interlocutorul prin ultimele două versuri. Am încercat să citesc fără.
(ramă și coșciug - după DOOM 2)
aproape fiecare vers luat de unul singur are o semnificatie aparte, dar se leaga destul de greu unul de altul. remarc strofa a doua ("tacerea devine sarut" mununat!) dar mai ales finalul cu trimiterea la un "lapsus memoriae" divin. toate cele bune.
pentru textul : film noir deBuna seara ! Personal cred ca mai puteti lucra la acest text. De obicei sintagme gen "sensul metaforic " nu isi au locul intr-un text poetic deorece sunt uzitate in cadrul analizelor literare. Incercati sa mai condensati textul pentru a concentra ideile cat mai bine. In versul "pe care îl voi păstra doar pentru mine nu- l voi arăta nimănui" ati spus acelasi lucru de doua ori. Verul "o să- l copiez pe hârtie va fi exact așa" este destul de slab in context. Mie mi-a placut ideea din versul "care degete scutură șoapta rămasă prin firele albe" care este foarte sugestiv, foarte bine construit. Nu vad punctuatie chair deloc. De curand am avut un schimb de idei cu o doamna de pe site pe acesta tema si nu pot spune daca e un lucru bun sau nu pentru ca nu stiu exact. Eu prefer sa o uzitez... Ialin
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) dete felicit din toată inima! După părerea mea, deşi de-a lungul anilor am avut ceva contre, eşti unul dintre cei mai buni poeţi din generaţia ta.
pentru textul : Lansare de carte și concert în Club A: 69 de poeme de dragoste, de Leonard Ancuța, alături de Negru Latent deDaniela, Matei, ma bucur ca v-a placut textul. L-am citit si recitit de mai multe ori sa vad pe unde am litere mancate si nu-mi dau seama unde am. cand am scris textul acesta terminasem de mancat si nu mi-era foame. Matei, revino cu aratare de deget.
pentru textul : ca să te-aduc înapoi deDaniela, as vrea o sugestie la vertebrele mele fierbinti. fraza are cel putin doua trimiteri. una este contrastul dintre raceala ei si caldura mea, alta este ca ea fusese luata din coasta mea si nu invers.
Va multumesc pentru comentariu, domnule Calin Samarghitan. Pentru mine strofa a 5-a are chiar rolul de a razbuna si rupe. Parerea dumneavoastra conteaza, insa. Cu tot respectul, domnule Mircea Florin Sandru, am incercat sa imi schimb si numele ulterior inregistrarii, dar nu am reusit... In ceea ce priveste comparatia cu Minulescu, ma flateaza, desi este considerat de unii un trubadur pueril.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt de...Ideatica este cumva facilă, miza textului se justifică la granița dintre rațiune și afecte, când științele fixe își cam proclamă cucerirea imanenței omului. Judecățile omului (fie cu "o" mare sau "o" mic) de ordin cantitativ și logic tind să pună monopol pe individ, sfărâmându-se astfel particularul uman. Cred că acesta este miezul textului. Cel puțin, pentru mine. ...Pe această axă, textul curge firesc, fără prea multe poticniri. Analogiile matematico-umane sunt susținute, discursul este lipsit de prețiozitate, ați scăpat, cel puțon aici, de metaforele în genitiv (care vă cam obsedează), finalul parafrazează inspirat o mare voce filosofică, iar tropii nu sunt colorați, ceea ce e foarte ok. ...Amintindu-mi de Cioran, aș spune și eu că, în lirism (dar nu numai), e important să ai ceva de spus, dar e vital să spui ceva. Ceea ce d-voastră, prin acest text, ați făcut. Cu stimă, A.A.A
pentru textul : gînduri numerice deeu admir perseverența ta. Din scurta mea experiență de viață pot spune că ai mai multe șanse decît cei care abandonează. Dacă perseverența este însoțită de progres (adică de schimbare). Cam ăsta e paradoxul succesului. Pe deoparte intransigență, pe de alta maleabilitate. Anyway, texte care încep cu „tîrfă viața asta” sînt handicapate din start. Pentru că formula asta este ori vers de manea (sau manelă, sau cum i s-o mai fi spunînd), ori vers pierdut undeva prin anii '40 din secolu' trecut.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează de- „ţinută de mai bine de-o-ncredere” sună aiurea în limba română și ca formulă e o chestie optzecistă (sau poate chiar mai devreme) și care te face doar să zîmbești nostalgic, eventual.
- „arătătorul înmuiat în păcate”, ... well chestia asta m-a făcut să rîd pe înfundate. Prefer să nu îmi dau drumul la imaginație dar pe bune că sună cel puțin... bizar.
- „mă-neacă falsităţi
scrum azvârlit mai mereu
în ochii mei nefumătoarea
o pipă a păcii între duşmani de moarte
sau un trio în numele iubirii” -... am citit strofa asta și chiar dacă am făcut șpagatul cu mintea și tot nu am priceput ce a vrut să spună. Nu știu dacă a arunca bombastic cu cuvinte califică un text la ceva.
Ultima strofă este și ea bizară. După ce citești un astfel de text ai senzația că ori ai avut o cădere bruscă de tensiune ori s-a luat lumina pentru citeva minute. Și apoi te tot întrebi ce are asta cu așa zisele „cîntece violete”. Nu de alta dar ăsta pare mai degrabă un cîntec vinețiu.
Mi-a plăcut în mod deosebit poemul dumneavoastră, pe care l-am receptat folosind două chei: arta și totodată salvarea sufletului. Acestea se întrepătrund aici într-un îndemn metaforic reușit căruia nu îi pot decât acorda ceea ce merită. Deasemenea și în strofa întâi am găsit, fericită expresia: vopsește coaja lor invizibilă (în contextul versurilor); fină observația : jumătățile de adevăr abia sugerate nu se văd se adaugă-n cap (în legătură cu Umezește-mi așteptări pe buzele tale ) și încheierea biruitoare: totu-i ca o împotrivire la sărutul iubitei de ceară. Felicitări, mi-aș fi dorit să scriu acest poem.
pentru textul : Ca sub un stejar dede fapt ma gindeam si la eclipsa de luna si altele fredonind cintecul formatiei Sfinx am corectat: dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onirice ...*
pentru textul : dimineți violet detime off. Paul, membralitatea U.S.R. valoreaza pe hermeneia la fel de mult ca si o ceapa degerata. te rog, te implor nu te amagi cu chestii din astea. lasa-i pe oameni sa judece ce scrii nu galoanele sau diplomele sau mai stiu eu ce. ca daca era asa faceam o sectie cu vitrina in care sa ne punem fiecare gramajoara de medalii. Aranca, Paul a spus ca a publicat acolo (desi pe noi nu ne intereseaza acel text ci acest text, si deci ar fi trebuit sa dea referinte eventual doar la acest text si sa nu faca reclama mascata pentruTecuciul cultural sau pentru Boierism dar asta e, nu toata lumea vrea sa inteleaga nuantele astea mai subtile) sa il credem; la urma urmei exista probabil sute de reviste culturale in Romania care publica spataminal sau lunar mii de articole. nu cred ca foloseste nimanui o ancheta din asta pentru un fapt asa de marunt
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic dePagini