Oriana -
de atâta dragoste s-au aprins și pereții
cireșul din fereastră se scutură
de scântei
orașul sughite înecat cu roșu de fum
sirenele mașinilor au pornit toate
când a deraiat tramvaiul
prima dată
ah, cum se zaharisește, între buze
mierea de după - ambra unde
ne vor descoperi peste
milenii
îmbrățișați
în țipăt
Poezie:
Comentarii
Virgil -
E o placere sa o citesti pe Luminita Suse. Cel putin pentru mine. Desi unii ar putea spune ca e predictibila. Dar nu poti nega talentul. Probabil ca o anumita exigenta in plus fata de text sau o extra-distilare a lui nu ar strica neaparat. E interesant si apetitul ei pentru culorile "tari", pentru contraste, contururi. Pentru unii dragostea e tandra, pentru ea tot mereu apare a fi mai degraba "violenta", sau "nebuna". In orice caz, cred ca a; fi preferat "în roșu de fum" si "au pornit deodată". As fi spus "cînd a deraiat tramvaiul/ împreuna cu noi".
nicodem -
titlul pare invaluit in mister pana cand ajungi sa parcurgi poemul, ca la sfarsit, dupa milenii, sa ti se deschida ochii si sa fie, oarecum, umeziti de aceasta imbratisare urcata pana la capat, si dincolo. erotheic spus si cu multa limpezime. agreez cu sugestiile profetului.