Seara în timp ce privesc pe geam
Codul meu genetic se fisurează.
Fără grabă,
Aparatele construiesc mai departe
Rochii suave și pantofi office
Cu catarame strălucitoare.
Am o eșarfă
Pe care o mângâi uneori
Din plictiseală alteori mă calmează,
Trag aer în piept dar tot
Mi se face frică.
Tu vii să te uiți, stai într-un colț
Și privești copacii. Au flori.
Îi aștepți pe cei care vor veni
Să demonteze antena de satelit.
Pe parchet e un covor cu buline.
Sunt oameni care îl vor rula,
Îl vor pune în camion,
Până dimineață casa va fi ca o plajă
Goală.
Până dimineață, florile vor cădea.
Sora mea vrea albumul cu pagini
Lucioase.
Se înalță pe vîrfuri, dar nu ajunge
La etajera de sticlă.
Se mișcă încet să nu trezească
Copiii.
Nici copilul cu adidași n-a plecat
La școală.
În camera ei muncitorii încep încet, încet
Să dezlipească
Fototapetul.
....
Când răsare soarele
În cameră, pe parchet
Rămâne o baltă de
Lumină.
Și tuturor ni se pare / simțim că
Toate astea s-au petrecut
Sau se vor petrece, cândva.
Copilul cel mic calcă prin cioburi
Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine
Iar porțile mari cu telecomandă silențios/larg
Se deschid.
Comentarii
iata un text dificil de
Virgil -
iata un text dificil de comentat. remarc insa ineditul SF. mai rar citesti asa ceva.
un text care mi-a plăcut
batori -
un text care mi-a plăcut foarte mult. pentru că în el găseşti pasaje care te fac să te simţi bine. nu cred că este SF, se înscrie mai degrabă pe o linie existenţială, uşor psihologică, prin stări, trăiri, imagini care transmit ca de exemplu:
Copilul cel mic calcă prin cioburi
"Cu papucii de gumă.
A învățat să scrie, știe multe
Cuvinte. Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
altfel spus după cum vreau eu să văd, pentru că ne lasă autoarea această libertate, aş spune omul şi bucata de pâine este un câine pentru că rimează cu mâine, mâine fiind o zi, un drum, viaţa prin care trebuie să păşim. suntem nişte copii cu papuci din gumă, călcăm prin cioburi cu ei, uite câte ştim noi, mamă! suntem la fel, eu şi cu tine deşi aici nu rimează.
eu las o peniţă. pentru aceste versuri m-am oprit în mod deosebit.
admir ineditul,ai o
mignona -
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
virgil, multumesc pentru
aquamarine -
virgil, multumesc pentru semn. stiu ca e dificil de comentat, eu oricum la aproape fiecare text astept sa vina cineva sa ma traga de urechi sa-mi spuna, ca asta nu e poezie. evident eu nu zic ca este. poate cel mult un text care sa te faca sa te opresti putin din drum, sa- l citesti cu placere.
silvia, sunt surprinsa de semnul tau, ma bucur ca ti-a placut. ai dreptate, nu e chiar sf, e mai mult o parabola, proiectia unui sentiment plecand de la lucruri concrete. multumesc si te mai astept.
mihaela, ma bucur ca ti-a placut si ca mi -ai spus asta. recunosc ca nu ma asteptam la un feed back pozitiv. cu drag,
am citit cu multă plăcere
yester -
am citit cu multă plăcere acest poem și rezonez la multe cu opinia silviei. este acesta un text care te face să te simți bine, care nu epatează stilistic dar nici filosofic. un poem care e simplu și frumos ca viața în unele momente ale ei. totul este bine dozat, aluziile, firescul lăsat așa cum e el, naturalitatea exprimării dar și oscilația intensității de transmitere a mesajului. mi-a plăcut foarte mult, Daniela! iar titlul simplu , în aparență, este excelent. drept pentru care las și semnul aprecierii mele, cu drag.
nu- mi ramane decat sa-ti
aquamarine -
nu- mi ramane decat sa-ti multumesc si sa ma bucur ca ai apreciat ce am scris eu aici. si pentru ca imi permit sa fiu sincera, bineinteles ca apreciez cuvintele tale, eu nu am uitat ca feed-back- ul pe care l-am primit la venirea mea pe acest site din partea ta, m-a motivat cumva sa merg mai departe. ( si bineinteles ca te citesc:) si voua, noapte linistita!
la inceput mi s-a parut ca
caminante -
la inceput mi s-a parut ca are bucati oarecum de umplutura (partea cu demontarea antenei satelit, de ex.) si bucati extraordinare. cred ca partea cea mai puternica e in "Cu papucii de gumă. /A învățat să scrie, știe multe/ Cuvinte. Și mă întreabă./ Mamă, cu ce rimează mâine?/ Cu pâine. Și câine", asa cum s-a mai remarcat. am citit-o de cateva ori si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult. posibil sa rezonez in ultimul timp ceva mai puternic cu starea din care cred eu ca pleaca uneori poezia, nu stiu, dar iti pot spune cu certitudine ca la final eram de acord cu paul. cred ca de fapt ai reusit sa echilibrezi foarte bine descriptivul cu sugestia, iar la inceput remarcasem doar partea descriptiva din ea.
cristina, ma bucur ca pana la
aquamarine -
cristina, ma bucur ca pana la urma ti- a placut :). multumesc pentru comentariu si mai astept parerile tale.