poem
am urmărit-o ca un cîine flămînd
îi miroseam urmele paşilor
cînd scăpa pe pămînt o fărîmă
o înghiţeam
mă hrăneam asemeni incaşilor
îngenunchea sărutînd iarba şi florile
scutura din priviri amintirile
mă opream şi în palme
îi aranjam cu răbdare
ca într-un puzzle privirile
s-a făcut noapte
s-a făcut iarnă
am găsit-o albă frumoasă şi moartă
îi lingeam faţa şi mîinile
ca un cîine
îngheţat lîngă poartă
mai apoi m-am trezit.
Poezie:
Comentarii
Rima
Călin Sămărghiţan -
Foarte mult m-a prins rima aceea sărită. Chiar o senzație de ”poveste fără sfârșit”, rostogolindu-se mereu pe un caldarâm textual dealtfel bine cadențat. Ultimul vers l-aș vedea exclus, iar în loc de sărutul ierbii și al florilor aș căuta ceva mai puțin dulce. Dar autorul rămâne suveran, desigur.