am urmărit-o ca un cîine flămînd
îi miroseam urmele paşilor
cînd scăpa pe pămînt o fărîmă
o înghiţeam
mă hrăneam asemeni incaşilor

îngenunchea sărutînd iarba şi florile
scutura din priviri amintirile
mă opream şi în palme
îi aranjam cu răbdare
ca într-un puzzle privirile

s-a făcut noapte
s-a făcut iarnă
am găsit-o albă frumoasă şi moartă
îi lingeam faţa şi mîinile
ca un cîine
îngheţat lîngă poartă

mai apoi m-am trezit.