prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
"nu inteleg in ce masura satisfactia matinala a unora este mai puternica atunci cand comenteaza cu margarina pe gura un om si nu textul acestuia." - comentezi comentarii. Şi nu în manieră polemică via artistic. Şi faci trimitere la un eveniment care, la vremea aia, a făcut scandal. Prin extensie, faci scandal. Mă repet: comentezi comentarii nepermis de des. Şi deschzi discuţii personale sub texte. Apoi te victimizezi. Te-am rugat de atâtea ori să încetezi... În schimb, mă pui să respir. Ok.
Poate nu cel mai bun text cu watermark CS.. Sper totusi (si-aici insist :p) sa nu fie ultimul.. intr-o lume paralela, nu necesar ideala, sint convinsa ca ingerul si timpul fac un reverse role-play.
Si nu pot sa nu remarc tendintele culinare ale Ms Stoicovici a carei talent poetic se izbeste in mod constant, ca o vrabie derutata de soare, de acelasi (cum se zice in romaneste?) self-limiting glass ceiling.
Si aici ramin chiar in dilema: sa pling? sa rid?..in fine :p
ok, nu sunt un obtuz. dar daca negru si alb dau gri, ce-i de facut? Calea de mijloc n-a fost niciodata una sigura (poate doar pentru "caldiceii" despre care Biblia vorbeste in termeni categorici). Evident, n-am vrut nici sa supar, nici sa laud nemeritat. Sa mergem mai departe, deci. Sa aveti pace, Dancus
bine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
nu dragul meu, desi evident ca se poate interpreta si asa, dar era o ironie fina la P.S.-ul lui Dorin. Cit despre mine, zimbesc mai Andule, zimbesc. A fost o vreme cind ma ametea si pe mine criza de semnificatie. Intre timp m-am mai imblinzit. Sau cel putin asa se vede de la mine. Zimbesc.
ai surprins foarte bine o atmosferă, o mentalitate. da, munictorii nu plâng, ”clasa muncitoare merge în paradis”, în zborul milioanelor de păsări negre...dar negrul nu e aici decât o nuanță cromatică reverențioasă. fericit ești când nu-ți pui prea multe întrebări. poezia aceasta are și calitatea de a-mi aminti de ”moartea e un tovarăș drag”.
uneori nu ne desparte decât un nume.
Cristos a înviat! E interesant şi dulce-amărui micul tău poem. Uite cum în văd eu:
floare murdară
pretutindeni în noroi
urme de cizmă
(da, cred că merge murdară fiind în noroiul sugerat mai apoi, eu am creat un vers pivot la mijloc, cum uneori se practică în haiku, tu ai creat o disjuncţie clară, o juxtapunere care de obicei se marchează prin liniuţă - sau alt semn. Actual unii autori de haiku au renunţat complet la liniuţa de separare, chiar dacă versul din mijloc nu e pivot). Cred că varianta ta e mult mai bună decât a mea. Am trecut doar să spun şi să explic acest lucru. Paşte luminat!
Întrebare offtopic: scrie pe button "Acordă o peniță de aur" Să înțeleg că Hermeneia are și alt fel de penițe, de bronz, de argint? Am nevoie de un nivel special ca să pot da penițe de platină?
Precizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
Am avut și eu un motan pe la vreo 14 ani (Figaro) extrem de răutăcios. Și o vreme nu mi-au plăcut pisicile. Dar, după o vreme, am avut alt motan, timp de 10 ani (Mițu) foarte de treabă, și mi-am schimbat părerea despre neamul pisicesc. Poezia descrie comportarea mâțelor, așa cum o vedeam din curtea gospodăriei mele de munte. Iar elementul zen din poem nu e o glumă.
si cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
eu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
cred că nu a fost destul de evident (din motive care îmi scapă) faptul că suptul degetului era o glumă. dar înțeleg acest fapt, însă nu pot pricepe cum gestul ar denota stupizenie. aici mă depășești în deepitudine Cristina. și iarăși am reticențe cu privire la notoritatea ca structurare blah blah. ceea ce poate fi o idee pentru un viitor apropiat e să transcriu poeme dedicate, cam asta vb Virgil, referindu-se la tematică. dar nici chestia asta nu cred că e o premieră. pentru că am mai citit.
concluzia: îmbătrânim și lângă noi se strâng din ce în ce mai multe cărți proaspete, neglijate ca filmele cu adolescenți.
mulțam de semn, Cristina!
Virgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
Sincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
în culorile nopţii o samba-reggae
s-a oprit sub geam
copacabana e încă plină de lume
el sambodromo a curs până la ultima picătură
maracatu şi frevo zgâlţâie aerul parcă
încercând să-l despice
cordao do bola preta
marchinhas
munecas
ritmuri de burgeonic dans
carnaval sau circ frivol în toate moleculele
oraşului
tu calcă încet
roşu e culoarea mea preferată
am terminat dansul
sectorul 6 e ca un câmp plin cu măşti
baloane sparte steguleţe pene de papagal
sicle goale de bere şi sânge
nu pune întrebări
iniţierea n-are nevoie de zgomot
lasă-ţi cuvintele în antreu şi ca rafta marley
acordează-mi atent coardele pielii
apasă pe coarda g pe coarda o
vor înflori aceleaşi acustice note
în acelaşi timp în amândoi
apoi vom vorbi.
Virgil îţi mulţumesc.
Lisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
sincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
prima strofă e ok, dar oricum sub restul textului, care e poezie-poezie. sînt multe imagini faine, n-are rost să m-apuc să citez. oricum, e unul din cele mai bune (ca să nu îndrăznesc să zic cel mai bun) texte de-ale lu paul blaj, din ce-am văzut pe hermeneia sau pe blogu lui. îl și întreb cum de nu auzim de el de la critici ori reviste mai mari
pentru textul : springfield & treehouses deIonuț, nu e nicio problemă. am citit poezia și a rămas senzația de oraș între două lumi. atît.
pentru textul : confluențe de"nu inteleg in ce masura satisfactia matinala a unora este mai puternica atunci cand comenteaza cu margarina pe gura un om si nu textul acestuia." - comentezi comentarii. Şi nu în manieră polemică via artistic. Şi faci trimitere la un eveniment care, la vremea aia, a făcut scandal. Prin extensie, faci scandal. Mă repet: comentezi comentarii nepermis de des. Şi deschzi discuţii personale sub texte. Apoi te victimizezi. Te-am rugat de atâtea ori să încetezi... În schimb, mă pui să respir. Ok.
Pe viitor, o să fiu foarte atent.
pentru textul : Mişu forever dePoate nu cel mai bun text cu watermark CS.. Sper totusi (si-aici insist :p) sa nu fie ultimul.. intr-o lume paralela, nu necesar ideala, sint convinsa ca ingerul si timpul fac un reverse role-play.
Si nu pot sa nu remarc tendintele culinare ale Ms Stoicovici a carei talent poetic se izbeste in mod constant, ca o vrabie derutata de soare, de acelasi (cum se zice in romaneste?) self-limiting glass ceiling.
Si aici ramin chiar in dilema: sa pling? sa rid?..in fine :p
pentru textul : Lângă deCred că ai dreptate în privinţa acelui exces de referinţe. Voi condensa cumva acolo.
Mă onorează părerea ta şi îţi mulţumesc.
pentru textul : încă o zi perfectă deok, nu sunt un obtuz. dar daca negru si alb dau gri, ce-i de facut? Calea de mijloc n-a fost niciodata una sigura (poate doar pentru "caldiceii" despre care Biblia vorbeste in termeni categorici). Evident, n-am vrut nici sa supar, nici sa laud nemeritat. Sa mergem mai departe, deci. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : continuum explosion debine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
pentru textul : Deconstrucţie, defrancisc, ce/ai mai crescut măi băiatule. mă bucur pentru tine. :) mulțumesc de trecere.
pentru textul : apa trece, pietrele trec denu dragul meu, desi evident ca se poate interpreta si asa, dar era o ironie fina la P.S.-ul lui Dorin. Cit despre mine, zimbesc mai Andule, zimbesc. A fost o vreme cind ma ametea si pe mine criza de semnificatie. Intre timp m-am mai imblinzit. Sau cel putin asa se vede de la mine. Zimbesc.
pentru textul : some rule rules some rules dede unde știi Alina că l-am citit pe diagonală? evident nu știu să citesc japoneză dar restul l-am citit. pe rînd...
pentru textul : Haiku deai surprins foarte bine o atmosferă, o mentalitate. da, munictorii nu plâng, ”clasa muncitoare merge în paradis”, în zborul milioanelor de păsări negre...dar negrul nu e aici decât o nuanță cromatică reverențioasă. fericit ești când nu-ți pui prea multe întrebări. poezia aceasta are și calitatea de a-mi aminti de ”moartea e un tovarăș drag”.
pentru textul : urban shot deuneori nu ne desparte decât un nume.
Cristos a înviat! E interesant şi dulce-amărui micul tău poem. Uite cum în văd eu:
floare murdară
pretutindeni în noroi
urme de cizmă
(da, cred că merge murdară fiind în noroiul sugerat mai apoi, eu am creat un vers pivot la mijloc, cum uneori se practică în haiku, tu ai creat o disjuncţie clară, o juxtapunere care de obicei se marchează prin liniuţă - sau alt semn. Actual unii autori de haiku au renunţat complet la liniuţa de separare, chiar dacă versul din mijloc nu e pivot). Cred că varianta ta e mult mai bună decât a mea. Am trecut doar să spun şi să explic acest lucru. Paşte luminat!
pentru textul : spring roll deÎntrebare offtopic: scrie pe button "Acordă o peniță de aur" Să înțeleg că Hermeneia are și alt fel de penițe, de bronz, de argint? Am nevoie de un nivel special ca să pot da penițe de platină?
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă dePrecizarea dvs. este corectă. În definitiv numai logosul este creator de realitate. Este paradoxal cum Eliade, cu spiritul lui pozitivist susținea exact acest lucru.
Paradoxul este aparent desigur, avînd în vedere creația lui literară și stiințifică care, zic eu, îl apropie într-un fel de Da Vinci. Exagerez, domnule Gorun ?
cu stimă
pentru textul : şi acum rămân acestea trei deAm avut și eu un motan pe la vreo 14 ani (Figaro) extrem de răutăcios. Și o vreme nu mi-au plăcut pisicile. Dar, după o vreme, am avut alt motan, timp de 10 ani (Mițu) foarte de treabă, și mi-am schimbat părerea despre neamul pisicesc. Poezia descrie comportarea mâțelor, așa cum o vedeam din curtea gospodăriei mele de munte. Iar elementul zen din poem nu e o glumă.
pentru textul : Mâțâli desi cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
pentru textul : cheile deun text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deeu inca nu am inteles ce a intrezarit in urma experimentului, dar pornesc de la ipoteza pe care nu mi-o clinteste nimeni: atat timp cat arhitectura cuantica descrie arhitectura pisicii ea e diar vie si atat.
atat timp cat informatiile din materie, fizice, biologice, chimice, matematice, muzicale...astrologice...descriu o pisica si nu altceva ea e doar vie.
acum: ipoteza...pitagora...babeste sa nu ma doara capul...
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deAdriana, eu mulțumesc pentru semnul generos și pentru citare. Mă desfășor cu plăcere aici, sper să vin cu noutăți cât de repede.
pentru textul : O, domnule Bartleby! de...că veni vorba și faptul ar trebui să mă oftic puțin, pentru că nu consider pagina mea de pe aici un îndreptar de comentarii. dar știind corectitudinea ta, Bianca, am să neglijez prima parte a incursiunii tale în comentariul Violetei și am să remarc, bucuros, că la fel cum Paul Sân-Petru sesiza nonșalant cu ceva ,multă, vreme în urmă... îmi place să termin unele poeme în virgulă. Pentru a se prelungi trena emoțională înspre cititor, spunea cunoscutul scriitor gălățean, fapt remarcat și de Violeta, mai apoi, în unele poeme recente... fapt care iată ți se pare, cu ironia finuță de rigoare, interesant și ție. Cât despre "înclinația" mea către teatru chiar contează dacă mi-ai mai spus? Adicătelea dacă te repeți?Smile. Înțeleg perfect demersul tău și e fair că ai scris și despre text.Mulțam de "ocheadă", Bianca! cu gânduri bune, același actor trist, paul
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine decred că nu a fost destul de evident (din motive care îmi scapă) faptul că suptul degetului era o glumă. dar înțeleg acest fapt, însă nu pot pricepe cum gestul ar denota stupizenie. aici mă depășești în deepitudine Cristina. și iarăși am reticențe cu privire la notoritatea ca structurare blah blah. ceea ce poate fi o idee pentru un viitor apropiat e să transcriu poeme dedicate, cam asta vb Virgil, referindu-se la tematică. dar nici chestia asta nu cred că e o premieră. pentru că am mai citit.
pentru textul : hârtia deconcluzia: îmbătrânim și lângă noi se strâng din ce în ce mai multe cărți proaspete, neglijate ca filmele cu adolescenți.
mulțam de semn, Cristina!
Virgil, e bine că ai revenit 'totuși la lucruri mai serioase' deși, dacă ar fi fost să fim serioși 100% chiar nu am fi scris nimic sub acest titlu care pare desprins dintr-o temă de casă la clasa a patra și sper că sunt în acordul colegilor mei de site cu care, de dragul inițiativei tale, iată, chiar ne-am luat și în bețe Concluzia ta de aici nu este doar greșită, ci aproape ridicolă (ceea ce nu te caracterizează de obicei, slavă Domnului, cred că te-a luat un pic valul propriei adrenaline), pentru că nu doar impregnezi comentariul cu o grămadă de expresii, epitete specifice unui om violent și frustrat 'jenant' 'să se gudure' 'imbecili', etc etc etc, primele trei sferturi ale comm-ului abundă de astfel de 'becalisme', dar în final închei apoteotic (de fapt apocaliptic) incriminând finalmente pe însuși Cititorul de poezie, cum o mai fi arâtând el/ea, într-un fel de lovitură de teatru cu pumnul în propria figură. Poetul își învinuiește cititorul că e superficial. Cât de tare e asta?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deSincer și no ofense, ca la o masă rotundă.
Margas
Va multumesc tuturor pentru atentie! Babuta e 100% reala!!!
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deîn culorile nopţii o samba-reggae
s-a oprit sub geam
copacabana e încă plină de lume
el sambodromo a curs până la ultima picătură
maracatu şi frevo zgâlţâie aerul parcă
încercând să-l despice
cordao do bola preta
marchinhas
munecas
ritmuri de burgeonic dans
carnaval sau circ frivol în toate moleculele
oraşului
tu calcă încet
roşu e culoarea mea preferată
am terminat dansul
sectorul 6 e ca un câmp plin cu măşti
baloane sparte steguleţe pene de papagal
sicle goale de bere şi sânge
nu pune întrebări
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deiniţierea n-are nevoie de zgomot
lasă-ţi cuvintele în antreu şi ca rafta marley
acordează-mi atent coardele pielii
apasă pe coarda g pe coarda o
vor înflori aceleaşi acustice note
în acelaşi timp în amândoi
apoi vom vorbi.
nu
pentru textul : cazane deMulțumesc sebi, oricum mai am se lucrat...
pentru textul : E timpul să trag de fiare deVirgil îţi mulţumesc.
pentru textul : Li-lu Yo-lai deLisandro mă bucur să te revăd. Nu degeaba te-am numit eu Lisandra.
Ioana tu îmi eşti mereu aproape.
Corina felul în care ne rosteşti poemele tale ne face să credem că şi tu ai camera ta de ceai.
Fiind vorba de o poezie cu rimă reacţia voastră e generoasă. Pentru că de fiecare dată cînd abordez un asemenea gen sînt conştient de riscuri.
Virgil, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. Cu respect
pentru textul : Toboșarul dePoate mă inviți și pe mine ! :)
pentru textul : Trăiește capra vecinului de"ai avut vreodată senzația că te-au trezit brusc din somn te-au luat din pat tu n-ai reușit să-ți pui mai nimic în bagaj apoi te-au înghesuit într-un tren fără să știi unde mergi? ai avut vreodată senzația că ai coborît într-o gară mai mult din panica de a nu ajunge nicăieri și pe marginea drumului copaci înșirați ca niște naziști care te lovesc cu patul puștii în cap la cel mai mic pas nesigur?" da si inca de cate ori. imagininile, de fapt textul in intregime mi se pare genial. incerc sa-mi revin dupa socul de emotii pe care l-am primit.
pentru textul : story of a city desincer, ma mir cum de textul asta a ramas doar cu citirile si fara nicio penita. asa cum spunea si babodil, este mult prea bun pentru atat.
Pagini