ei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
Nu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
aranca, ai "simtit" bine penarul. e oarecum miezul ioana, eu zic sa te detasezi putin de uneletele cu care analizezi si poate de formule. incearca sa mirosi textul, sa il gusti, sa il atingi cu obrazul. desigur tu esti o inginera a poeziei, eu doar omul care aduna fier vechi shalome, ai dreptate cu treapta si am sa schimb
imi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
mi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
frunza de măslin şi dansatorii greci aduc un cadru fanariot poemului.
aş elimina "dacă" de la penultima strofă, în cazul în care nu se schimbă ceva
şi aş specifica îmbrăcămintea dansatorilor greci, sau elimina cuvântul "îmbrăcaţi".
Uite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
Textul este prea lung şi prea încărcat de clişee, plus "păsăreasca" din final, pentru ca lectorul eventual, cu atât mai puţin cel pregătit pentru lectura de proză, să rezoneze! S-ar cere "lucrat", textul, pentru că prea suferă la "construcţie"! Cu amiciţie,
ca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
Fericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
well, istoria e veche. mult mai veche decit tine, Corina. iar ostilitatea nu a inceput cu mine. a trecut vremea cind eram fraierul cu crengute de maslin in mina. ce n-am inteles este doar cum poate fi suspectat agonistanul de cultură.
În ciuda unei evidente cantonări în limitele unui stil, remarc acest text pentru atmosfera deosebită pe care o creează. Subscriu la cele spuse de Virgil. Un autor nu-și explicitează poeziile, ar limita aria de interpretare în mod subiectiv.
Mulțumesc ție Virgil pentru concluzie... absolut necesară și chiar îmi pare rău că mai scriu aici după ce ai spus tu, dar vreau să clarific două aspecte, vis-a-vis de afirmațiile Cristinei și a lui emiemi. Întâi că definiția parodiei e una, iar parodia însăși e mereu alta, la fel e și cu epigrama sau cu haiku-ul. Eu am mai făcut parodie pe Hermeneia și nu sunt singura. În tot acest timp am încercat să învăț de la alții mai pricepuți. Așa că vă rog pe amândoi să nu mă luați cu definiții și bull-shit. E ridicol iar Hermeneia este un site de literatură inovativ, nu un apendice al defunctei Academii Române.
Pe bucăți, Cristina, mă mâhnește hotărârea ta dar îți aparține și aș vrea să o pot schimba pentru că nu ajută nimănui, la fel ca greva foamei.
Emiemi, dumneata emiți o presupunere haotică, cum adică 'un membru vechi poezie.ro'? Întâi că aduci în discuție acel site dubios plin de interese 'a-la-romanes' unde încerc într-adevăr să scriu dar nu pot pentru că acolo dictează un grup de câțiva oameni ieșiți demult de pe orbita literaturii, acuzând membrii siteului că ar fi clone când însuși unii editori sunt clone (poate chiar și Dvs domnule?), și mai recent chiar de pe orbita bunului simț pentru că acționează după bunul plac al celor care, pesemne le aduc ceva bani din niște amărâte de reclame care n-au nici în clin nici în mânecă cu subiectul site-ului... dar chiar nu vreau să dezvolt pentru că, iată m-am prins, ca să zic așa, că sunteți un mare admirator al acelui site de rahat scuzată să-mi fie expresia dar nu am alta mai 'dulce'... și apoi mă acuzi că aș fi altcineva. Repet, dacă ai curajul asumării vorbelor dumitale, ne vom întâlni oricând dorești în 'live'. Va fi probabil, prima întâlnire adevărată a matale cu o clonă care nu e clonă ci doar aberația minții matale și a prietenilor de pe poezie.ro. Dacă nu, mănâncă jaratic în continuare împreună cu prietenii care te țin în brațe ca pe un prunc nefericit.
Margas
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
dacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
pe lângă. mai încearcă, nu te descuraja. odată o să-ți și iasă. e ca un sport extrem versu' 3 văd la tine. dar de el se leagă toate, chiar și firescul. de aceea e justă prima întrebare.
adextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
Un poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
Una dintre problemele acestui text (sau a textelor de genul acesta pe care le-ai mai publicat - unu, pare-mi-se) constă în dezechilibrul dintre redarea cotidianului şi introspecţiile ce se vor sensul/direcţia veritabil(ă) al/a textului; miza, în cele din urmă.
Într-o parte, amănunte trebuincioase, nimic de zis. Cotodianul pregăteşte introspecţia, îi oferă contrast, forţă. Însă nu într-atât încât să spui de patru ori, în treizeci de rânduri, că trebuie să plăteşti facturi. Şi acesta este numai un exemplu. Altfel spus, prozaismul înghite cu totul trăirea/ideea care constituie, în fond, textul.
Din nou, atenţie la punctuaţie! Ori fără, ori cu, dar corectă. Atenţie, în special, la virgulogie. Dacă nu sunt puse unde trebuie, ies chifteluţe de genul "Trecători curioși, puțini își fac curaj...", unde, din cauză că lipseşte virgula de după "puţini", te-ai ales cu una fix între subiect si predicat. Şi iarăşi, acesta e doar un exemplu.
Versurile acelea mi se par ok. Nu stiu daca doriti sa interveniti direct pe textul acesta sau sa tineti cont pe viitor, dar una din variante ar putea fi de grupare a ideilor. De exemplu mama a facut ceva si... (idei legate). Daca se doreste alternare sa nu existe atat de multe persoane implicate(aici e discutabil in raport cu intinderea textului) sau alternari mai rare. De exemplu in textul de fata mama apare in trei episoade. Raportat la text si la faptul ca apar si alte personaje cu aceeasi caracteristica e destul de mult. Ramane la decizia autoarei ! Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
pentru textul : Rupt de realitate deNu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.
pentru textul : Punctul sălbatic deai simtit bine Maria-Doina si iti multumesc pentru cuvinte si incurajare. uneori suferinta este cel mai bun ulei de motor in anumite contexte:).
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou dearanca, ai "simtit" bine penarul. e oarecum miezul ioana, eu zic sa te detasezi putin de uneletele cu care analizezi si poate de formule. incearca sa mirosi textul, sa il gusti, sa il atingi cu obrazul. desigur tu esti o inginera a poeziei, eu doar omul care aduna fier vechi shalome, ai dreptate cu treapta si am sa schimb
pentru textul : ghemuire deimi place cursivitatea acestui poem, starea de liniste pe care o transmite. e ca un flash in care toate lucrurile sunt firesti, la locul lor.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui demi - a placut si intorsatura filmica diin final
"retezat de toate te uiti la otetul de mere bland
iar istoria se toarna".
un semn de apreciere, din partea mea si sarbatori linistite, paul!
frunza de măslin şi dansatorii greci aduc un cadru fanariot poemului.
pentru textul : dacă am fi de orientare degustători deaş elimina "dacă" de la penultima strofă, în cazul în care nu se schimbă ceva
şi aş specifica îmbrăcămintea dansatorilor greci, sau elimina cuvântul "îmbrăcaţi".
frumoasă idee închinată idolului.
pentru textul : Strigoiul acela bătrân deEi, mă bucur. Încerc și eu tot felul de lucruri.
pentru textul : se strică toate deUite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
pentru textul : iubito noi nu vom îmbătrîni destraniu peisaj din alta lume parca... e superb finalul: "și tot acest timp care ucide spuma mării și tot acest foșnet al spumei stingându-se"
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deTextul este prea lung şi prea încărcat de clişee, plus "păsăreasca" din final, pentru ca lectorul eventual, cu atât mai puţin cel pregătit pentru lectura de proză, să rezoneze! S-ar cere "lucrat", textul, pentru că prea suferă la "construcţie"! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Duelul 1 (basm crud) deca in multe din textele mele, jocul e si nu e serios. dupa cum spui, vladimir, e important sa ajungi la cititor, indiferent de nivelul de lecturare. iar cand iti iese, e ca si cum ai iesi din tine, te ai da la o parte oleaca si ai zice: "tii, ce chestie! parca s eu!.." multumesc
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deFericirea lucrurilor mici se învață cu greu. Poate de aceea o căutam toată viața. Iar ea pendulează printre noi, mirată. De subliniat imagini interesante: "Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare, altfel nu-mi pot explica întunericul." Un stil apropiat atmosferei poemelor lui Traian T. Coșovei, generației lui. Toamna și coșurile de ceaslă într-o simfonie a altui Babilon.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă deWell, ce sa ii faci, tre' sa fac si eu bani, nu? Ca doar nu traiesc cu vint de Venetia...
pentru textul : nu am nevoie de nălucile voastre deAm citit... Multumesc pentru sugestie...
Cristi
pentru textul : ridică-te... dewell, istoria e veche. mult mai veche decit tine, Corina. iar ostilitatea nu a inceput cu mine. a trecut vremea cind eram fraierul cu crengute de maslin in mina. ce n-am inteles este doar cum poate fi suspectat agonistanul de cultură.
pentru textul : l’absente deÎn ciuda unei evidente cantonări în limitele unui stil, remarc acest text pentru atmosfera deosebită pe care o creează. Subscriu la cele spuse de Virgil. Un autor nu-și explicitează poeziile, ar limita aria de interpretare în mod subiectiv.
pentru textul : confesiune deMulțumesc ție Virgil pentru concluzie... absolut necesară și chiar îmi pare rău că mai scriu aici după ce ai spus tu, dar vreau să clarific două aspecte, vis-a-vis de afirmațiile Cristinei și a lui emiemi. Întâi că definiția parodiei e una, iar parodia însăși e mereu alta, la fel e și cu epigrama sau cu haiku-ul. Eu am mai făcut parodie pe Hermeneia și nu sunt singura. În tot acest timp am încercat să învăț de la alții mai pricepuți. Așa că vă rog pe amândoi să nu mă luați cu definiții și bull-shit. E ridicol iar Hermeneia este un site de literatură inovativ, nu un apendice al defunctei Academii Române.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dePe bucăți, Cristina, mă mâhnește hotărârea ta dar îți aparține și aș vrea să o pot schimba pentru că nu ajută nimănui, la fel ca greva foamei.
Emiemi, dumneata emiți o presupunere haotică, cum adică 'un membru vechi poezie.ro'? Întâi că aduci în discuție acel site dubios plin de interese 'a-la-romanes' unde încerc într-adevăr să scriu dar nu pot pentru că acolo dictează un grup de câțiva oameni ieșiți demult de pe orbita literaturii, acuzând membrii siteului că ar fi clone când însuși unii editori sunt clone (poate chiar și Dvs domnule?), și mai recent chiar de pe orbita bunului simț pentru că acționează după bunul plac al celor care, pesemne le aduc ceva bani din niște amărâte de reclame care n-au nici în clin nici în mânecă cu subiectul site-ului... dar chiar nu vreau să dezvolt pentru că, iată m-am prins, ca să zic așa, că sunteți un mare admirator al acelui site de rahat scuzată să-mi fie expresia dar nu am alta mai 'dulce'... și apoi mă acuzi că aș fi altcineva. Repet, dacă ai curajul asumării vorbelor dumitale, ne vom întâlni oricând dorești în 'live'. Va fi probabil, prima întâlnire adevărată a matale cu o clonă care nu e clonă ci doar aberația minții matale și a prietenilor de pe poezie.ro. Dacă nu, mănâncă jaratic în continuare împreună cu prietenii care te țin în brațe ca pe un prunc nefericit.
Margas
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
multumesc tuturor
pentru textul : După-amiaza unui hierofant dedacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare depe lângă. mai încearcă, nu te descuraja. odată o să-ți și iasă. e ca un sport extrem versu' 3 văd la tine. dar de el se leagă toate, chiar și firescul. de aceea e justă prima întrebare.
pentru textul : Și mă întreb deadextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
pentru textul : două mâini de!!!!!!!!!
pentru textul : Cam aşa deUn poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
pentru textul : depresie de crăciun deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că această practică va implica retrogradarea la categoria de novice.
pentru textul : Caii nopţii deAzi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...
pentru textul : gust de timp dePaul, mulțumesc pentru osîrdie, da, știu ce nu mere, adică acum chiar m-am convins. Textele mele sunt imperfecte, dar promit că
pentru textul : stai puțin! deUna dintre problemele acestui text (sau a textelor de genul acesta pe care le-ai mai publicat - unu, pare-mi-se) constă în dezechilibrul dintre redarea cotidianului şi introspecţiile ce se vor sensul/direcţia veritabil(ă) al/a textului; miza, în cele din urmă.
Într-o parte, amănunte trebuincioase, nimic de zis. Cotodianul pregăteşte introspecţia, îi oferă contrast, forţă. Însă nu într-atât încât să spui de patru ori, în treizeci de rânduri, că trebuie să plăteşti facturi. Şi acesta este numai un exemplu. Altfel spus, prozaismul înghite cu totul trăirea/ideea care constituie, în fond, textul.
Din nou, atenţie la punctuaţie! Ori fără, ori cu, dar corectă. Atenţie, în special, la virgulogie. Dacă nu sunt puse unde trebuie, ies chifteluţe de genul "Trecători curioși, puțini își fac curaj...", unde, din cauză că lipseşte virgula de după "puţini", te-ai ales cu una fix între subiect si predicat. Şi iarăşi, acesta e doar un exemplu.
Mai citim, mai vedem.
pentru textul : Ultima zi din martie deCorect este Alzheimer, nu Altzeimer, cum ai scris în text.
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deVersurile acelea mi se par ok. Nu stiu daca doriti sa interveniti direct pe textul acesta sau sa tineti cont pe viitor, dar una din variante ar putea fi de grupare a ideilor. De exemplu mama a facut ceva si... (idei legate). Daca se doreste alternare sa nu existe atat de multe persoane implicate(aici e discutabil in raport cu intinderea textului) sau alternari mai rare. De exemplu in textul de fata mama apare in trei episoade. Raportat la text si la faptul ca apar si alte personaje cu aceeasi caracteristica e destul de mult. Ramane la decizia autoarei ! Ialin
pentru textul : Joc dePagini