Alma, eu sunt obiectiv. Cât despre "Sfatul" tău, se zvonește că o să predau acolo din toamnă! Nu vii mai bine la un curs? Ți-ar fi mult mai ușor! Mulțumesc pentru înțelegere. Acum trebuie să-l traduc pe Shakespeare pentru licență și nu am timp să te lămuresc. Sonetele! Ilinca Bernea a tradus superb. Mai vorbim. cu sympatheia, yester p.s. mi-am permis să glumesc puțin cu tine. e drept, poate erai într-o pasă proastă!

D-le Manolescu, ca să încetaţi cu lipitul afişelor, să nu vă ucidă nevoia de-a şti şi alţii crima mea şi să nu începeţi să hărţuiţi, vă spun eu ce şi cum, clar şi direct, deşi nu meritaţi timpul meu:

Când am trimis acele 3-5 texte d-lui Ştefănescu, aveam un an de când scriam texte albe, un an de când mă hotărâsem să fac trecerea de la versul clasic, considerând că am cumulat destul. Eram în căutări, în cele mai mari căutări, din aproape toate punctele de vedere. Am vrut să fiu onest cu mine, iar răspunsul criticului nu m-a surprins/ supărat deloc, pentru că-mi spunea ceva ce bănuiam. Ba din contră, am luat partea bună a răspunsului. Răspunsul:

"Aveţi dreptate, aţi progresat, dar scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
„De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.” (Alex Ştefănescu)

Ar trebui să mă jenez? Ar trebui să-mi provoace oareşce dureri acest fapt trecut? Ar trebui să fac comparaţii deplasate cu nume mari de poeţi, din literatura română şi universală, care au fost consideraţi poeţi mediocri/ minori de critica vremii?

Între timp, a trecut aproape un an jumătate. Si au trecut fapte, şi evoluţii, şi găsiri, şi regăsiri, şi catastrofe, şi rateuri, şi, şi. Ar conta să vin cu citate ca:

"Dacă „misiunea artei este de a crea bucurie“ (C. Brâncuşi), atunci poetul Adrian Agheorghesei ar trebui să fie fericit, chiar dacă numai eu aş fi „victima“ versurilor sale. Acum, „când e criză de locuri şi mor câte trei în două paturi“, când sunt prea multe războaie în timp de pace, poezia lui Adrian Agheorghesei se desfăşoară ca o magie de imagini care planează deasupra ideii. Grupajul din revistă este dovada unui talent de excepţie. Aş citi în fiecare zi măcar un poem şi în fiecare an măcar o carte." (C. Oprică).

Ar conta să vă fac o listă cu premiile pe care le-am câştigat intr-un an jumătate? Rezumate despre cum e primită, în general, poezia mea? Despre impactul (pozitiv, aş spune eu) pe care-l am prin activitatea mea ca simplu comentator, observator? Despre cum faptul că nu am scos încă un volum de poezie este strict opţiunea mea, pentru că nu am mai mult de 30 de texte pe care le consider publicabile? Ar trebui să fac toate astea păstrând, cumva fals, un ton neutru? Nu. Am enorm de învăţat, nu am reuşit încă nimic cu adevărat important, iar dpdv liric, tot mă mai caut, dar cred că sunt pe un drum bun. Asta voiaţi să auziţi? Poftim, am spus-o. Şi am fost sincer.

Vă mai spun doar că "patria vieţii e prezentul", sunt încă destul de tânăr, iar timpul va cerne. Aşa că vă rog să încetaţi cu manevrele astea de-a sufla în portavoce lucruri inutile. Vă discreditaţi. Pentru mine, repet, contează foarte mult ce are de spus cineva care scrie poezie, domnule, nu bibliotecarii.

Sper că v-aţi răcorit acum. Şi sper să-mi fie scuzată ieşirea asta în decor, dar asemenea lucruri trebuie clarificate.

Mădălina, acum „norii s-a mai răzbunat spre apus/ dar stau grămadă...” :)
(să nu se plângă ceilalți clasici că-i neglijăm.)

mulțumesc penru favoarea „favoritelor”. :)

Virgile, noi am mai parcurs setul acesta de argumente de cateva ori de-a lungul anilor, nu pot decat sa constat ca asta e... tu nu te-ai schimbat, eu nu m-am schimbat. Mi-as dori doar sa vad mai multe texte de calitate pe site si uneori am impresia ca poate Regulamentul e prea strict, poate ca gresesc. Nu cred ca aceasta calitate a textelor rezida neaparat in folosirea unor cuvinte vulgare, insa cred, pe de alta parte, ca unui autor trebuie sa i se ofere cat mai multa libertate de exprimare. Apoi sa judece cititorii si nu niste reguli care au mai mult de-a face cu ingineria (si eu sunt inginer) decat cu literatura. So much with this subject man, Andu

amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).

minune de poem, Dorin. sper sa te tina cat mai mult si sa minunezi pe cat mai multi. ai un talent uluitor. ocupi toate spatiile. multumesc ca existi.

dpv al dirijorului. sper sa nu mai fie nevoie de repetitii

ce să-i facem... poate că Masha vrea deocamdată să lanseze „deocamdadaismul”

va rog sa nu mai lasati in comentarii adrese de email sau numere de telefon. Hermeneia nu este responsabila de consecintele sau siguranta publicarii acestor informatii personale.

l-am trecut si eu la profilul subsemnatului

Ma bucur sincer ca textul acesta a fost remarcat, mie cel putin mi-a amintit inca de la prima lectura de Mircea Bodolan. La o adica se poate si canta, de ce nu? Felicitari. Andu

Vrei să fii mai explicită ?

Paul, te-as ruga sa lasi comentariile de pe langa text. ca stiu, ca nu stiu, ca reactionez ca si cum , etc. eu nu am facut nici un fel de comm de acest ge. si sper sa nu te superi ca ti-am atras atentia.
e problema ta cum iti construiesti textele, la fel cum e problema ta despre ceea ce crezi ca trasmiti. s/ar putea ca ceea ce are semnificatie pentru tine, pt. altul sa nu aiba sau sa aiba o cu totul alta conotatie.
repet, "pe hol m-am intalnit cu dumnezeu", e ceva pt tine. si daca crezi ca e suficient, e ok.
cu aceleasi salutari de simpatie din targul peste care apasa moina bacoviana.

P.S. Scuze pt lipsa diacriticilor, am o prob de moment.

Ştefan, mă bucur că ai luat cu tine câte ceva din ceea ce ai găsit aici. în ceea ce priveşte imaginile puţin căutate s-ar putea să ai dreptate, este mai mult un poem de stare. mulţumesc pentru citire