Cred că ambele forme sunt corecte și mai cred că trebuie să respectăm opțiunea autoarei pentru una din ele. Nu înțeleg de ce se comentează așa de puțin conținutul. /O\
Există o tușă descriptivă în text poate prea explicită în unele pasaje. Aceasta însă mă duce nostalgic cu gândul la proza în care excelezi. "Clepsidră între două lumi" se poate defini ca pars pro toto "(taking) a part for the whole" de aceea rămân în așteptare...
P.S. 3 - O problemă care a apărut este transferarea pozelor pe care fiecare le folosește în profil. Nu se va putea face datorită complicațiilor tehnice care apar și deci am să vă rog pe fiecare să vă salvați pozele separat și să le încărcați în profilul personal după lansarea noului site.
Acest text nu imi pare a fi poezie. Poetic se poate vorbi numai in cazul pasajelor scrise cu italics. Restul... pasaje filosofice lipsite de ideea de sentiment. Poate ca ar fi arata mai bine in proza...alternand cu acele pasaje. Ca poezie... slab, ca si colaj filosofic are idei destul de bune. Ialin
cred ca intre noi singura cunoscatoare de manele esti dumneata, cat despre text eu am o alta perspectiva asupra lui incearca sa lasi egoismul deoparte si sa vb de text si nu de mine si sa vb de text per ansamblu si nu de ceea ce intelegi dumneata din el
Am tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului: „se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat: „Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
Felicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
Nu am înțeles dacă sunt prelucrări, inserții sau versuri apocrife... câteva typo: "Corinei Crstea. " Citiți-i cartea (’Femei nebune dpuă bărbați’) sinuaoase Casuța vrăjitore Nu se poate micșora imaginea? Prea mare este, din păcate...
draga Aranca, sincer vorbind, cred ca iti face placere sa vorbesti urat cu mine sau ai ceva personal cu mine. ma cunosti? stii cine sunt? pun aceste intrebari deoarece eu nu imi permit sa vorbesc urat cu oamenii pe care nu ii cunosc si cu atat mai mult cu cei pe care ii cunosc. ce sa mai zic?... ma simt jignit: "descatusare in sensul usurarii". nu cred ca scriu asa cum spui tu si, ca atare, te rog sa nu imi mai pui comentarii textelor mele. nu pot intelege atitudinea ta pe acest site, in ceea ce ma priveste, atunci cand spui ca esti constructiva. poezia se scrie nu numai cum iti place tie si ar trebui sa intelegi ca nu sunt elevul tau . de asemenea, cred ca ar trebui sa inveti sa respecti mai mult oamenii. nu voiesc sa mai spun nimic in plus. cred ca am fost suficient de clar.
Nu şţiu cât de real e Gheorghe-le autorului, dar ştiu cât de adevărată (şi crudă) e ideea de Gheorghe a textului. Fiecare (sau cei mai mulţi dintre noi) am întâlnit câte un Gheorghe. Nu de mult, la un bloc de mine, pe o scară de coafor, şi-a dat duhul un Gheorghe de ăsta. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc cu o zi înainte să moară. Era oase şi piele galbenă, abia se mişca, iar în spatele ochilor, ţin minte clar, parcă nu mai avea amintiri. Să fi avut udneva la patruzeci şi ceva de ani...
În sfârşit. Textul este ok, pe alocuri foarte ok, dacă-mi permiteţi exprimarea lejeră, deci sărăcăcioasă. E simplu, dar adânc; paradoxal, uşor, dar greu. Nu cred c-aş schimba ceva la el.
nicodem, observ o anumita incrincenare a comportamentului tau spre o atitudine ostila. nu vreau sa iei aceste rinduri ca avertisment dar ma tem ca modul in care te raportezi la site si la conducerea lui nu este de bun augur. nimeni, absolut nimeni nu te-a obligat sa vii aici si nimeni nu te obliga sa ramii aici. acest "sinedriu", aceasta "elita editoriala a site-ului" cu "veleitatile ei de mare inchizitor" a avut bunavointa de a te accepta printre noi. cred ca ar fi frumos, ca sa nu spun crestineste fiindca tot vad ca faci mari valuri cu crestinismul tau pe aici (desi nimeni nu cred ca e interesat de el de vreme ce tu te comporti asa) deci cred ca ar fi frumos sa ai bunul simt si sa nu te raportezi asa la consiliul hermeneia. am observat din cuvintele tale ca ai o anumita ranchiuna care precede acest prim text. dragul meu, daca ai o problema o putem rezolva civilizat dar nu te astepta ca noi, consiliul hermeneia sa apeciem ceea ce nu consideram ca merita apreciat ca forma literara. iar asta nu are absolut nici o legatura cu crestinismul. de aceea cred ca aceasta continua incurcare a borcanelor nu face, in opinia mea, decit sa aduca un deserviciu crestinismului de orice traditie ar fi el. mai simplu spus nu cred ca daca esti crestin adevarat esti si poet adevarat. dupa cum nu cred ca daca esti ateu sau hindus sau satanist nu poti fi un poet excelent. talentul si efortul artistic (de orice natura ar fi el) nu are absolut nici o legatura cu convingerile religioase, filozofice, etc sau cu lipsa lor. de fapt cred ca asta se poate extinde la orice domeniu "de actitvitate". adica poti sa fii crestin bun si sa fii un mecanic prost, un medic incompetent sau un presedinte incapabil. dupa cum cred ca poti sa fii un ateu convins sau un satanist notoriu si sa fii medic sau mecanic sau presedinte foarte bun. competenta, inteligenta si talentul nu au nici o legatura cu convingerile tale religioase. am vrut sa scriu toate astea aici ca sa incheiem o data pentru totdeauna cu aceasta abureala pseudo-religioasa care nu aduce absolut nici un folos nici crestinismului si nici vreunui demers literar oricit de modest ar fi el. eu zic sa te indrepti catre masa de lucru, catre hirtia de scris si sa scrii. daca nu scrii bine si postezi acele texte aici asteapta-te sa fii criticat si chiar persiflat. acelasi lucru il poti face si tu cu textele pe care altii le posteaza aici si pe care nu le consideri valoroase literar atita timp cit evident ai argumente. dar iti recomand sa iti ajustezi pornirile fata de editori si avintul asta quasi-religios inainte de a deveni absolut ridicol.
o varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
Nici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
Adimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
"a prânz o poţi tăia în felii ca pe o lămâie
din sâmburii ei scoţi râurile şi le pui la uscat pe sârma
pe care altădată atârnau cearşafuri pătate cu lipstick" - chiar dacă, în poezie, s-a taiat aproape orice în felii.
"inima ta e plină de umeraşe eu am o
colecţie foarte frumoasă de dopuri de plută"
Întrebare: de ce "pătate cu lipstick"? Românescul ruj nu mai încape sensul? Care e raţiunea pentru care termenul e în engleză? La fel aici: "discutăm despre clutter".
Virgil, nu știu dacă ai reușit să redai ceea ce bănuiesc că ți-ai propus, sau, mai curând, de la ceea ce ai plecat. Îmi pare încărcată poezia (ex: drumul acela de noapte în orașul dizolvat în ploaie, se strâng mănunchi deasupra pământului etc), parcă nu este spațiu de respiro pentru imaginație... ce mi-a plăcut, și de aceea cred că merită să reiei, dacă vei simți cândva necesar: tendința de ieșire din inerție, dansul aproape mistic al sunetelor (de fapt, de-aici încolo parcă e altceva), ca o invocare a unui ce menit să zguduie din temelii conceptele de coșmar - coșmarul nemișcării; imaginația care trasează cercuri plecând din același punct. A, și să nu uit, desigur, arderea din final. Fără flacără, nu?
Strofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
flabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că ambele forme sunt corecte și mai cred că trebuie să respectăm opțiunea autoarei pentru una din ele. Nu înțeleg de ce se comentează așa de puțin conținutul. /O\
pentru textul : în medalionul din piept deExistă o tușă descriptivă în text poate prea explicită în unele pasaje. Aceasta însă mă duce nostalgic cu gândul la proza în care excelezi. "Clepsidră între două lumi" se poate defini ca pars pro toto "(taking) a part for the whole" de aceea rămân în așteptare...
pentru textul : Clepsidră între două lumi deP.S. 3 - O problemă care a apărut este transferarea pozelor pe care fiecare le folosește în profil. Nu se va putea face datorită complicațiilor tehnice care apar și deci am să vă rog pe fiecare să vă salvați pozele separat și să le încărcați în profilul personal după lansarea noului site.
pentru textul : hermeneia 2.0 deEmanuelle =)). Daca asa arata iubirea in viziunea sexului masculin.
pentru textul : Din iubire deAcest text nu imi pare a fi poezie. Poetic se poate vorbi numai in cazul pasajelor scrise cu italics. Restul... pasaje filosofice lipsite de ideea de sentiment. Poate ca ar fi arata mai bine in proza...alternand cu acele pasaje. Ca poezie... slab, ca si colaj filosofic are idei destul de bune. Ialin
pentru textul : despre altă călătorie deExcelent. De unde se poate trage concluzia unde ajungi daca te apuci de scris poezie.
pentru textul : mirabile dictu denu stiu cat de bine se leaga textu meu de textu tau. s-a nascut independent de al tau, dar cu gandul la parai, e parodie si are cam acelasi decor :)
pentru textul : două mâini decred ca intre noi singura cunoscatoare de manele esti dumneata, cat despre text eu am o alta perspectiva asupra lui incearca sa lasi egoismul deoparte si sa vb de text si nu de mine si sa vb de text per ansamblu si nu de ceea ce intelegi dumneata din el
pentru textul : reborn deAlma, te asigur ca am incercat imediat ce ai solicitat atentie si nu am vazut unde este problema. Eu nu intimpin nici o eroare. Mai invesitighez
pentru textul : femeia domnului Pa deAm tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului:
„se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat:
„Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
pentru textul : Perpetuum robia deFelicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
Nu am înțeles dacă sunt prelucrări, inserții sau versuri apocrife... câteva typo: "Corinei Crstea. " Citiți-i cartea (’Femei nebune dpuă bărbați’) sinuaoase Casuța vrăjitore Nu se poate micșora imaginea? Prea mare este, din păcate...
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem dedraga Aranca, sincer vorbind, cred ca iti face placere sa vorbesti urat cu mine sau ai ceva personal cu mine. ma cunosti? stii cine sunt? pun aceste intrebari deoarece eu nu imi permit sa vorbesc urat cu oamenii pe care nu ii cunosc si cu atat mai mult cu cei pe care ii cunosc. ce sa mai zic?... ma simt jignit: "descatusare in sensul usurarii". nu cred ca scriu asa cum spui tu si, ca atare, te rog sa nu imi mai pui comentarii textelor mele. nu pot intelege atitudinea ta pe acest site, in ceea ce ma priveste, atunci cand spui ca esti constructiva. poezia se scrie nu numai cum iti place tie si ar trebui sa intelegi ca nu sunt elevul tau . de asemenea, cred ca ar trebui sa inveti sa respecti mai mult oamenii. nu voiesc sa mai spun nimic in plus. cred ca am fost suficient de clar.
pentru textul : Ceasul meu deFă abstracţie, rogu-te, de ultima întrebare. Mă gândeam la altceva...
pentru textul : Sonet 205 (CCLXXXI) dema bucur ca pare fara travaliu. a ființa simplu, e complicat. o sa iau in calcul cele semnalate de tine.
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... de....sau poate niciodată-mi-a plăcut !
Nu şţiu cât de real e Gheorghe-le autorului, dar ştiu cât de adevărată (şi crudă) e ideea de Gheorghe a textului. Fiecare (sau cei mai mulţi dintre noi) am întâlnit câte un Gheorghe. Nu de mult, la un bloc de mine, pe o scară de coafor, şi-a dat duhul un Gheorghe de ăsta. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc cu o zi înainte să moară. Era oase şi piele galbenă, abia se mişca, iar în spatele ochilor, ţin minte clar, parcă nu mai avea amintiri. Să fi avut udneva la patruzeci şi ceva de ani...
În sfârşit. Textul este ok, pe alocuri foarte ok, dacă-mi permiteţi exprimarea lejeră, deci sărăcăcioasă. E simplu, dar adânc; paradoxal, uşor, dar greu. Nu cred c-aş schimba ceva la el.
pentru textul : atunci când cerul e ursuleţul misha denicodem, observ o anumita incrincenare a comportamentului tau spre o atitudine ostila. nu vreau sa iei aceste rinduri ca avertisment dar ma tem ca modul in care te raportezi la site si la conducerea lui nu este de bun augur. nimeni, absolut nimeni nu te-a obligat sa vii aici si nimeni nu te obliga sa ramii aici. acest "sinedriu", aceasta "elita editoriala a site-ului" cu "veleitatile ei de mare inchizitor" a avut bunavointa de a te accepta printre noi. cred ca ar fi frumos, ca sa nu spun crestineste fiindca tot vad ca faci mari valuri cu crestinismul tau pe aici (desi nimeni nu cred ca e interesat de el de vreme ce tu te comporti asa) deci cred ca ar fi frumos sa ai bunul simt si sa nu te raportezi asa la consiliul hermeneia. am observat din cuvintele tale ca ai o anumita ranchiuna care precede acest prim text. dragul meu, daca ai o problema o putem rezolva civilizat dar nu te astepta ca noi, consiliul hermeneia sa apeciem ceea ce nu consideram ca merita apreciat ca forma literara. iar asta nu are absolut nici o legatura cu crestinismul. de aceea cred ca aceasta continua incurcare a borcanelor nu face, in opinia mea, decit sa aduca un deserviciu crestinismului de orice traditie ar fi el. mai simplu spus nu cred ca daca esti crestin adevarat esti si poet adevarat. dupa cum nu cred ca daca esti ateu sau hindus sau satanist nu poti fi un poet excelent. talentul si efortul artistic (de orice natura ar fi el) nu are absolut nici o legatura cu convingerile religioase, filozofice, etc sau cu lipsa lor. de fapt cred ca asta se poate extinde la orice domeniu "de actitvitate". adica poti sa fii crestin bun si sa fii un mecanic prost, un medic incompetent sau un presedinte incapabil. dupa cum cred ca poti sa fii un ateu convins sau un satanist notoriu si sa fii medic sau mecanic sau presedinte foarte bun. competenta, inteligenta si talentul nu au nici o legatura cu convingerile tale religioase. am vrut sa scriu toate astea aici ca sa incheiem o data pentru totdeauna cu aceasta abureala pseudo-religioasa care nu aduce absolut nici un folos nici crestinismului si nici vreunui demers literar oricit de modest ar fi el. eu zic sa te indrepti catre masa de lucru, catre hirtia de scris si sa scrii. daca nu scrii bine si postezi acele texte aici asteapta-te sa fii criticat si chiar persiflat. acelasi lucru il poti face si tu cu textele pe care altii le posteaza aici si pe care nu le consideri valoroase literar atita timp cit evident ai argumente. dar iti recomand sa iti ajustezi pornirile fata de editori si avintul asta quasi-religios inainte de a deveni absolut ridicol.
pentru textul : tăceri deo varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
pentru textul : scufița roșie de! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deNici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
pentru textul : noapte cu plată deAdimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata deSunt unele chestii care mi-au plăcut.
"a prânz o poţi tăia în felii ca pe o lămâie
din sâmburii ei scoţi râurile şi le pui la uscat pe sârma
pe care altădată atârnau cearşafuri pătate cu lipstick" - chiar dacă, în poezie, s-a taiat aproape orice în felii.
"inima ta e plină de umeraşe eu am o
colecţie foarte frumoasă de dopuri de plută"
Întrebare: de ce "pătate cu lipstick"? Românescul ruj nu mai încape sensul? Care e raţiunea pentru care termenul e în engleză? La fel aici: "discutăm despre clutter".
pentru textul : semper idem defaina arcuire spre metafora finala, a capitanului ramas la datorie in plin dezastru...(aparent?). mie mi-a placut.
pentru textul : poem na(t)iv II deO poezie curata si de o frumusete aparte care nu straluceste dar nici nu se refuza imaginatiei lectorului... cred ca subtitlul spune multe :)
pentru textul : d&g deuite o buca' buna de text. mai ca-mi vine sa protestez. da' mai stau.
pentru textul : la putrefazione deMulțumesc Otilia și Adrian pentru păreri.
pentru textul : Poem deO seară excelentă,
Ștefan
Virgil, nu știu dacă ai reușit să redai ceea ce bănuiesc că ți-ai propus, sau, mai curând, de la ceea ce ai plecat. Îmi pare încărcată poezia (ex: drumul acela de noapte în orașul dizolvat în ploaie, se strâng mănunchi deasupra pământului etc), parcă nu este spațiu de respiro pentru imaginație... ce mi-a plăcut, și de aceea cred că merită să reiei, dacă vei simți cândva necesar: tendința de ieșire din inerție, dansul aproape mistic al sunetelor (de fapt, de-aici încolo parcă e altceva), ca o invocare a unui ce menit să zguduie din temelii conceptele de coșmar - coșmarul nemișcării; imaginația care trasează cercuri plecând din același punct. A, și să nu uit, desigur, arderea din final. Fără flacără, nu?
pentru textul : inerție a zilei deStrofa a treia mi se pare fortata prin intercalarea secundarei "amputez creionul" intre principala si subiectiva. De fapt se vede ca ai simtit nevoia stangace a punctelor de suspensie acolo... eu zic ca nu ti-a iesit si ar trebui schimbat. In rest imi place cum suna, desi nu incetezi sa ma uimesti cum insisti in acest stil mort si ingropat. Dar ma rog, fiecare isi duce crucea cat poate. La urma urmei, daca mai pica o gagica pe spate la o apa plata cu lamaie la auzul unor versuri ca acestea tot nu e rau. Iar daca le mai si pune pe muzica un prieten betiv care stie sa treaca pe chitara din do in la minor si apoi in re si in fa la orice ora dupa miezul noptii... e chiar ok. Parerea mea de opspe ani. Andu
pentru textul : Ison dee perfect asa. ca un ochi identic cu sine, privindu-se pe sine semnez, a real woman
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deflabra, comentariul tau e ca un oxigen proaspat. nu pt ca ar fi laudativ, ci pt ca...e printre putinele care se refera totusi la text! incep sa obosesc de polemicile (o, cat de aprinse, dar si cat de inutile!) caracteristice acestui sit literar. ne mai citim.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului de"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
pentru textul : un alt fel de singurătate dePagini