Da, mi-a plăcut și mie seria. Are un aer trist, greu și o formă abia schițată, dar prin simplitate și simboluri se susține. Ai făcut foarte bine că ai postat fragmente mici. Hm. Citind m-am dus cu gândul la A beautiful mind. În varianta hollywoodiană, John Nash nu e părăsit de soție, dar realitatea a stat altfel. E greu să iubești astfel.
si mie mi-a placut proza, chiar foarte mult, te tine viu de la inceput pana la sfarsit, si e firesc, de vreme ce Moartea are atat de multe de facut. insa ce nu pot intelege este: de ce scrii corect toate cuvintele (inclusiv "maghiar"), fie si folosind vechiu î, dar incorect "romîn" si derivatele sale?! mai bine zis...de ce te incapatanezi in asta? :(
multumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.
...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
Imi place ca lucrezi pe texte... asta este rostul unui atelier literar. Niciodata nu am fost deacord cu cei care spun: nu schimb nimic, de parca ar fi Nicolae Labis. Nu suntem dragilor Nicolae Labis, niciunul, asta e! Costele, in varianta asta te regasesc mai mult si imi place. Mai trebuie vazut acolo la "turma-i mai mereu" acel "mai-mai" adica. Andu
yester, permite-mi sa intervin, dar tu chiar nu percepi diferenta dintre "a fi de o anumita conjugare" si "a se conjuga" deasemeni, chiar nu intelegi logica lui "desi e" - adica "in ciuda faptului ca", "in pofida", etc...?
Dor, dor, dor ce doare. Poezia doare. Doar e. Pentru cine-o iubeste, pentru cine-o traieste din plin. Si aici este. "mi-e dor de intoarcerea ei pe tocuri...de emotia ei ascunsa atat de bine...mi-e dor de ochii ei adormiti...poezie". Coloana e franta de tocuri sa stiti. Si daca scrie despre strazi e o femeie strasnica. Frumoasa poezie! Canta si incanta!
Femeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
Virigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.
Da, ai dreptate, e destul de contextualizat. E scris după o călătorie dincolo de Prut. În rest, e realitate virtuală. Confundabilă. Merci de trecere pe aici, Virgil.
Foarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
despre cum e să simți că locul tău nu e în viața asta. despre cum să te ascunzi în spatele hainelor când totul s-a prăbușit. despre cum e să porți blugi "strâmți până la genunchi" cand ninge... tensiune lirică dusă până la extrem prin versurile : "dacă aș avea măcar o singură rochie să mi se potrivească aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți. copite și fân pe la coate..." bineînțeles că nu aveam cum să omit acest poem unde sensibilitate este "cuvânt de ordine". găsesc aici una din cele mai expresive scriituri ale tale. îngerii uită repede, îți recomand un drăcușor. :)
Are şi părţi bune. Acolo unde rostirea se universalizează. Unde devine dulceagă (versul 4 şi ultimele două din strofa a doua, de pildă) acolo mesajul se estompează în artificii sub valoarea ideii de la care se pleacă.
fara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
... unii vor crede ce vor căci este firesc a avea propriile unghiuri de reflectare. katya, e un poem care mi-a plăcut. te recitesc cu plăcere și iată, ies din umbră:) cu gânduri bune, paul
domule yester va multumesc, sunt surprins placuta ca ati rezonat cu starile corinei... am sa reflectez la ultimul vers domnul batrungator, personajul corina nu e fals, din contra, corina traiste intr-o lume a ei, zilnic cate o drama interioara.corina deriva din grecescul core, fecioara... dar fiecare are o parere, si v-o respect, poate nu e un text reusit, dar nici prefacut nu e. corina nu sunt eu 100 la suta, corina e femeia generica,nemplinita sentimental, ce cauta iubire in fiecare semn manifestat de cel drag, agonizeaza. multumesc! cu respect
Dragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, mi-a plăcut și mie seria. Are un aer trist, greu și o formă abia schițată, dar prin simplitate și simboluri se susține. Ai făcut foarte bine că ai postat fragmente mici. Hm. Citind m-am dus cu gândul la A beautiful mind. În varianta hollywoodiană, John Nash nu e părăsit de soție, dar realitatea a stat altfel. E greu să iubești astfel.
pentru textul : puloverul (the end) desi mie mi-a placut proza, chiar foarte mult, te tine viu de la inceput pana la sfarsit, si e firesc, de vreme ce Moartea are atat de multe de facut. insa ce nu pot intelege este: de ce scrii corect toate cuvintele (inclusiv "maghiar"), fie si folosind vechiu î, dar incorect "romîn" si derivatele sale?! mai bine zis...de ce te incapatanezi in asta? :(
pentru textul : Tabu deVlad, daca vrei sa fii calaul, nu este problema. Ma vei martiriza. Apoi ii voi spune lui Barbosul ce culoare au ochii tai.
pentru textul : punctus interrogativus de..., mă gândeam să o iau ca pe o ameninţare(!), dar,...
pentru textul : ROTUND demă tem că nu pot fi ameninţat,...
şi, chiar dacă(?!)...
multumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.
pentru textul : Din vocea ta deDa.
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc defoarte fain text, mi-o placut mult. de unii strigoi nu scapam vreodata...
pentru textul : strigoii de...tonul elegiac îmi place pentru că e "naturelul" meu. cineva care să cânte în locul tău prefigurează o "dedublare", termen eclipsat firește de limbajul actual, între jovialitate și amărăciune. deosebit și plăcut pasajul: dansam în jurul ei ca să alung de sub piele frigul atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : cineva cânta în locul meu deImi place ca lucrezi pe texte... asta este rostul unui atelier literar. Niciodata nu am fost deacord cu cei care spun: nu schimb nimic, de parca ar fi Nicolae Labis. Nu suntem dragilor Nicolae Labis, niciunul, asta e! Costele, in varianta asta te regasesc mai mult si imi place. Mai trebuie vazut acolo la "turma-i mai mereu" acel "mai-mai" adica. Andu
pentru textul : A second life deyester, permite-mi sa intervin, dar tu chiar nu percepi diferenta dintre "a fi de o anumita conjugare" si "a se conjuga" deasemeni, chiar nu intelegi logica lui "desi e" - adica "in ciuda faptului ca", "in pofida", etc...?
pentru textul : Ca sunetul în fluier deeugen, nu am vrut sa lungesc ceva ce mi-a aparut clar
pentru textul : a început să miroasă a lavandă pe răni deionut, cu acel sus, ai dreptate. acum ii vad inutilitatea.
sebi, multumesc de trecere
Dor, dor, dor ce doare. Poezia doare. Doar e. Pentru cine-o iubeste, pentru cine-o traieste din plin. Si aici este. "mi-e dor de intoarcerea ei pe tocuri...de emotia ei ascunsa atat de bine...mi-e dor de ochii ei adormiti...poezie". Coloana e franta de tocuri sa stiti. Si daca scrie despre strazi e o femeie strasnica. Frumoasa poezie! Canta si incanta!
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi dedefinitiv profan, mai ales frumusețea, desigur în funcție de teologia personală
pentru textul : antiplatonice VIII deFemeia aceea ar putea fi oricare dintre noi. Singuratatea este un dat, pe care trebuie sa ni-l ducem pana la capat, cu scurte intervale in care sa privim dantelaria ferestrei, clipe nevertebrate de a fi indragostiti sau franturi de vise colorate in ciresele tineretii. Frumos poem, prin nostalgia catre un altul, al trairii.
pentru textul : femeia și ploaia deVirigil, ai dreptate: - cu "gradual", eram impregnata de lectura unui "ceaslov" in engleza unde "gradually" apare frecvent. scuze. - cu "cerb" ca apare de multe ori intr-o poezie de aceasta dimensiune In schimb: - la 17 ani pe malul marii si cu starile anume am simtit acest "jumatate de rasarit", adica ce inseamna punctele cardinale, prezenta lor, pe jumatate sau nu, lipsa lor etc. Daca tie iti suna fals, imi pare rau. - cind am scris si am recitit aceasta poezie, m-am temut ca transmite un tumult, un prea mult. Se pare ca unor oameni nu le transmite mai nimic. poate ca este efectul contrar al tumultului, ajung sa produc "nereceptare" sau inchidere. voi reflecta la aceasta. recunosc ca e un poem "stancos". voi incerca sa am grija cu scrierea acestor poezii aici. Poate e mai bine sa nu le mai postez. Multumesc.
pentru textul : urme de cerb deDa, ai dreptate, e destul de contextualizat. E scris după o călătorie dincolo de Prut. În rest, e realitate virtuală. Confundabilă. Merci de trecere pe aici, Virgil.
pentru textul : praying ground blues deFoarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
pentru textul : dispersie deMulțumesc, Virgil, ai dreptate, prima strofă este limpede, a doua se tulbură ușor, voi încerca să redau altfel ideea din ea, pentru a păstra coerența.
pentru textul : Închinare deerata: exploatarea optima a acestora.
pentru textul : rem dedespre cum e să simți că locul tău nu e în viața asta. despre cum să te ascunzi în spatele hainelor când totul s-a prăbușit. despre cum e să porți blugi "strâmți până la genunchi" cand ninge... tensiune lirică dusă până la extrem prin versurile : "dacă aș avea măcar o singură rochie să mi se potrivească aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți. copite și fân pe la coate..." bineînțeles că nu aveam cum să omit acest poem unde sensibilitate este "cuvânt de ordine". găsesc aici una din cele mai expresive scriituri ale tale. îngerii uită repede, îți recomand un drăcușor. :)
pentru textul : Femeia fără țipăt deAre şi părţi bune. Acolo unde rostirea se universalizează. Unde devine dulceagă (versul 4 şi ultimele două din strofa a doua, de pildă) acolo mesajul se estompează în artificii sub valoarea ideii de la care se pleacă.
pentru textul : ca o tihnă cusută cu rugi dede ce februarie si nu martie?
pentru textul : februarie defara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
pentru textul : Vis cu genele întredeschise de... unii vor crede ce vor căci este firesc a avea propriile unghiuri de reflectare. katya, e un poem care mi-a plăcut. te recitesc cu plăcere și iată, ies din umbră:) cu gânduri bune, paul
pentru textul : Helen deEla, multumesc ca esti. Am modificat putin, stii, e greu fara diacritice, mai apar si nonsensuri. Imi trebuie putin Timp sa ma readun :)
pentru textul : promise I demă simt onorat, Adrianule Lisandrule, de atenţia acordată acestui text.
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deMulţumiri, i.p.v.
domule yester va multumesc, sunt surprins placuta ca ati rezonat cu starile corinei... am sa reflectez la ultimul vers domnul batrungator, personajul corina nu e fals, din contra, corina traiste intr-o lume a ei, zilnic cate o drama interioara.corina deriva din grecescul core, fecioara... dar fiecare are o parere, si v-o respect, poate nu e un text reusit, dar nici prefacut nu e. corina nu sunt eu 100 la suta, corina e femeia generica,nemplinita sentimental, ce cauta iubire in fiecare semn manifestat de cel drag, agonizeaza. multumesc! cu respect
pentru textul : kore2 deun alt text de pe vremea cînd mai comiteam chestii din astea: http://hermeneia.com/content/consuelo_si_medea
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deam totusi o intrebare, nu ti se pare prea intortocheata formularea din final: "tânguirea surdă a materiei după forma tentantă a sufletului său" ?
pentru textul : Mechanics II deDragul meu Actaeon, nu stiu ce as putea sa raspund eu aici pentru ca singura concluzie la care m-ai adus este ca iti place doar sa te auzi (sau citesti) vorbind (sau scriind). Aduci vorba de lucruri care n-au nici o legatura cu problema de fata, acuzi pe sirg fara sa te gindesti daca esti corect sau nu (la urma urmei ce mai conteaza, totul e sa aruncam cu oprobiu fiindca chiar daca dupa aceea scriem "doresc sa ma schimb" tot noroiul initial se vede), ca in final sa fluturi mantia a adio. As putea sa fiu malitios si sarcastic dar ma abtin. Regret doar ca nu prea am avut partener de dialog de vreme ce tie iti e atit de drag monologul. Iti doresc drum bun. Doar atit.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePagini