nu aveam de gand sa raspund, nu la ora asta. pentru ca e un subiect extrem extrem extrem de sensibil pentru mine, ceea ce observ ca inca se incapataneaza sa nu inteleaga Ionut. Ionut, Alma a mai intels "ceva", ca in lumea asta exista Poemul pentru Chichere. as adauga ca "balcanismul" din text e fix lumea in care a trait, asa, prozaica, cum e descrisa aici. in lumea asta, fara constructii mirobolante, Este Chichere+Creion. asa l-am cunoscut si nu numai eu l-am cunoscut asa! nu ajuta autorul, zici. pai de ce crezi tu ca autorul trebuie ajutat? ti se pare ca nu stiu sa scriu, asa, in general? poemul asta nu e o bijuterie, nu bijuterii literare ar astepta Ion de la noi, ci o marturie a trecerii si a plecarii lui, care se face uite si astazi putin cu gestul tau. Omul asta, crede-ma, m-a ajutat mai mult decat oricine. intreba Andu daca lui Ion i-ar placea. eu zic ca da, Ion avea umor si are si-acolo intre serafimi si heruvimi, cu siguranta ;). vad ca dorin a inteles/receptat/ vazut "umbra" maestrului care se-ntinde si dincolo de trecere. sunt constienta ca penitele primite aici sunt pentru Omul si Poetul Ion Chichere, nici nu trebuia sa fie altfel, chiar daca ar fi fost o capodopera. critici am acceptat de fiecare data si accept, pentru ca acest Om m-a invatat sa fac asta. DAR NU AICI!! acest text nu trebuie privit cu poalele in sus! ce e atat de greu de priceput? va multumesc tuturor.
am citit aici un poem care mai întâi râgâie agale, apoi stă în patru labe hotărât, apoi e pe dos lejer, iar la urmă e îndesat și le cam trosnește cu vitejie. în rest, autorul văd că ne tot urează spor la viață, ce naiba o mai fi însemnînd și asta, o pilulă gen banii n-aduc fericirea dar te-ajută să-ntreții iubirea?
sper să nu primesc și eu una d-asta cu spor la viață de la acest autor că fac cu nervii
ma simt onorata, Maestre. Statia de metrou Syntagma e cea mai eleganta (arhitectural, arheologic) din cite am vazut. si sa vezi Atena dupa Jocurile Olimpice cu structurile lui Calatrava, da, merita mai multe poeme. din dragoste.
foarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
despre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
O incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
întru-cît domnul vladimir este editor, are tot dreptul sa intervină cu cerințe și observații. iar eu, prin urmare, trebuie să-mi asum obligația de a-i răspunde cerințelor. din variantele enumerate de domnul vladimir o aleg pe ultima, fiind cea adevărată. așadar: primele versuri denotă falsul aparenței. adică aceste plante otrăvitoare sub denumirea de leandri sunt capabili să cucerească pînă și îngerii prin frumusețea primă, prin aparență. mi se pare foarte reușită translația subtilă dinspre limpezimea apei înspre puritatea adîncului ființei. lumea redusă la mărimea palmelor, puterea de a o construi trasînd cu un deget conturul mulților noduroși. repetiția ai vrea să știi mi-a plăcut din start, de la prima citire și mi s-a părut potrivită așa pentru a continua gîndul și a accentua curiozitatea. în prima strofă de asemenea gîndul rămîne neterminat și asta îi oferă o mai mare libertate cititorului în a alege ce poate însemna pentru el un zîmbet. în următoarea strofă pesemne e un typos: în loc de "e faci tu aici" ar trebui să fie " ce faci...". cred că e posibil de rectificat. personajele care dioaloghează precizează semnificația versurilor anterioare într-o manieră jucăușă și nonșalantă (depistată în cuvintele accentuată) versus calmul și liniștea lui. și iarăși o mișcare magică înspre deschiderea unei noi lumi plus un paradox de final ptr mijlocul ultimei strofe. recunosc, sunt disonanțe și exprimarea e stîngace, dar textul merită a fi remarcat, macar ptr încurajare și idee. doar știți că uneori stîngăcia exprimării face calitatea scrierii și autenticitatea ei. voi ține cont în viitor să nu exagerez în ceea ce privește bagheta aurie. îmi pare rău că argumentul meu a fost insuficient. sper că acum e admisibil. știu că cea mai mare problemă constă în schimbarea bruscă a atitudinii față de text. dar, vă asigur, domnule vladimir, pot să vă enumer un șir nelimitat de comentarii de pe hermeneia însoțite de penițe care nu corespund cerințelor siteului. o seară bună să aveți.
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
Asta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
da. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
Așa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
stimata mea domană, primul vers nu îmi cere și nu mă obligă să îl completez. așa l-am simțit și cred că așa trebuie să rămână. spune sau nu spune ceva, așa cum este, îl consider creație proprie. aș modifica, în restul poemului, ceea ce mi-ați sugerat, însă nu știu cum. sunt convins că punctul d-voastră de vedere este obiectiv și corect și, sincer, doresc să intervin în poem acolo unde mi-ați spus. vă rog, dacă se poate, ajutați-mă! a! vis-a-vis de cel care scrie în numele d-voastră, considerați-l un laș. cei care au ceva de spus și știu că au dreptate în ceea ce fac, își susțin punctul de vedere curat și direct și nu din ascuns. "lumina este pentru a lumina și nu pentru a fi ținută sub obroc".
Grea intrebarea.. Cred ca eram dupa lectura unui poem indian. Acolo oamenii sunt saraci, tot ce au de oferit sunt povesti frumoase cu printi, dansatoare misterioase si intamplari nemaipomenite. Eu cred ca individul care se ocupa cu scrisul are menirea sa ofere miraje. Iar cand ele se termina ne oferim pe noi insine , biografiile noastre, trairile si orice bataie de cord care merita a fi povestita...
va multumesc pentru trecere. Aranca tu esti foarte darnica in ce priveste aceasta penita dar ai fi fost si mai darnica daca imi dadeai si un motiv pentru ea anna, comentariul tau este destul de optimist pentru un text atit de "dark" (in opinia mea) kaspar, un comentariu de la un student la istoria artei nu e ceva ce ti se intimpla zilnic. merci
cred că te-ai concentrat prea mult pe o idee şi ai scăpat factorul important, acela de a transmite şi cititorului tău din trăiri. începi textul metaforic, apoi ne arunci în cretacic, ere glaciare, cremene şi ne bulversezi artisticul din noi. şi în strofa a 2-ua ne vorbeşti tot despre crevaşe, tencuială, ş.a.m.d, obiectul comparaţiei cu "visul, cu degetul arătător, cu cărările timpului" fiind unul nefericit, din păcate.
din strofa a 3-ia pot spune că aleg versurile: "de prea multă oboseală se desprimăvărează greu/pământul mă apasă vertical" ca fiind bune.
"semăn cu sfânta înnegrită de funingine" - mult mai elegant puteai să reduci explicaţia, lăsând pur şi simplu versul ca fiind: "semăn cu o sfântă".
cred că acest poem trebuie revăzut. am citit la tine poeme mai bune. citesc în continuare:)!
"pe vârfuri sau pe călcâie" - nu mă interesează ca şi cititor prea mult acest aspect, adică îmi este tot una dacă râmăn pe vârfuri sau doar pe călcâie, în fond mă interesează mesajul pe care mi-l transmiţi despre vârfuri sau călcâie.
Haha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
bobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
cit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu aveam de gand sa raspund, nu la ora asta. pentru ca e un subiect extrem extrem extrem de sensibil pentru mine, ceea ce observ ca inca se incapataneaza sa nu inteleaga Ionut. Ionut, Alma a mai intels "ceva", ca in lumea asta exista Poemul pentru Chichere. as adauga ca "balcanismul" din text e fix lumea in care a trait, asa, prozaica, cum e descrisa aici. in lumea asta, fara constructii mirobolante, Este Chichere+Creion. asa l-am cunoscut si nu numai eu l-am cunoscut asa! nu ajuta autorul, zici. pai de ce crezi tu ca autorul trebuie ajutat? ti se pare ca nu stiu sa scriu, asa, in general? poemul asta nu e o bijuterie, nu bijuterii literare ar astepta Ion de la noi, ci o marturie a trecerii si a plecarii lui, care se face uite si astazi putin cu gestul tau. Omul asta, crede-ma, m-a ajutat mai mult decat oricine. intreba Andu daca lui Ion i-ar placea. eu zic ca da, Ion avea umor si are si-acolo intre serafimi si heruvimi, cu siguranta ;). vad ca dorin a inteles/receptat/ vazut "umbra" maestrului care se-ntinde si dincolo de trecere. sunt constienta ca penitele primite aici sunt pentru Omul si Poetul Ion Chichere, nici nu trebuia sa fie altfel, chiar daca ar fi fost o capodopera. critici am acceptat de fiecare data si accept, pentru ca acest Om m-a invatat sa fac asta. DAR NU AICI!! acest text nu trebuie privit cu poalele in sus! ce e atat de greu de priceput? va multumesc tuturor.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deam citit aici un poem care mai întâi râgâie agale, apoi stă în patru labe hotărât, apoi e pe dos lejer, iar la urmă e îndesat și le cam trosnește cu vitejie. în rest, autorul văd că ne tot urează spor la viață, ce naiba o mai fi însemnînd și asta, o pilulă gen banii n-aduc fericirea dar te-ajută să-ntreții iubirea?
pentru textul : cuvinte de jurnal desper să nu primesc și eu una d-asta cu spor la viață de la acest autor că fac cu nervii
ma simt onorata, Maestre. Statia de metrou Syntagma e cea mai eleganta (arhitectural, arheologic) din cite am vazut. si sa vezi Atena dupa Jocurile Olimpice cu structurile lui Calatrava, da, merita mai multe poeme. din dragoste.
pentru textul : agora primaverii defoarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea denu pricep ce caută majusculele în text. în orice caz textul e o prozodie jenantă demnă aș zice mai degrabă de niște benzi desenate
pentru textul : They and us... dedespre altfel si alt fel de : ALTFEL este Adverb (cu sensul “prin urmare” , “va sa zica”, “altminteri” ) se scrie "un altfel de" cand e locutiune adverbiala (cu sensul “de alta natura”) se scrie "un alt fel de" cand e Adjectiv + substantiv (cu sensul “alta specie, categorie, soi”) in acest text, este corect scris un alt fel de intrucit are sensul de alt soi de dragoste, spre exemplu. Asa se motiveaza, draga Diana Cornea, nu in felul in care te-ai exprimat "asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))"
pentru textul : Alt fel de iubire dee un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
pentru textul : Haiku de... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
pentru textul : delirum hristum deO incursiune interesantă în necunoscutul cotidian plecând de la conceptele artistice și filosofice ale artistului plastic (Avidar, Eva), care nu numai că reușește să creeze o poveste dincolo de poveste, o lume dincolo de altă lume, dar oferă performanța estetică scontată. Am găsit și câteva rânduri despre artistă și le reproduc în speranța ca și ceilalți dacă sunt interesați sau au mai multe detalii să le completeze. Avidar, Eva Eva Avidar, Sculptor. b. 1960, Transylvania, Romania. Immigrated 1974. Studies: 1981-85 and 1988-89 Bezalel, Jerusalem, ceramic design, specialised in porcelain; 1994-96 M.A. Sculpture, Royal College of Art, London. Prizes: 1976, 1984, 1987 Scholarships from Sharett and America-Israel Cultural Foundations. Teaching: 1989-94 Bezalel, design in clay; Since 1990 Emuna College, Jerusalem; Since 1996 Shenkar College of Fashion and Textile, Ramat Gan. (Israeli Art Center)
pentru textul : Șoșana și Crocodilul deîncerc să îl refac,mulţumesc pentru trecere dl Virgil
pentru textul : Un cer mai albastru deFrancisc...
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete detextul mi se pare bun dar ultima parte (cu sirop de trandafiri si conjunctivita) mi se pare cam aiurea.
pentru textul : Amnezie deîntru-cît domnul vladimir este editor, are tot dreptul sa intervină cu cerințe și observații. iar eu, prin urmare, trebuie să-mi asum obligația de a-i răspunde cerințelor. din variantele enumerate de domnul vladimir o aleg pe ultima, fiind cea adevărată. așadar: primele versuri denotă falsul aparenței. adică aceste plante otrăvitoare sub denumirea de leandri sunt capabili să cucerească pînă și îngerii prin frumusețea primă, prin aparență. mi se pare foarte reușită translația subtilă dinspre limpezimea apei înspre puritatea adîncului ființei. lumea redusă la mărimea palmelor, puterea de a o construi trasînd cu un deget conturul mulților noduroși. repetiția ai vrea să știi mi-a plăcut din start, de la prima citire și mi s-a părut potrivită așa pentru a continua gîndul și a accentua curiozitatea. în prima strofă de asemenea gîndul rămîne neterminat și asta îi oferă o mai mare libertate cititorului în a alege ce poate însemna pentru el un zîmbet. în următoarea strofă pesemne e un typos: în loc de "e faci tu aici" ar trebui să fie " ce faci...". cred că e posibil de rectificat. personajele care dioaloghează precizează semnificația versurilor anterioare într-o manieră jucăușă și nonșalantă (depistată în cuvintele accentuată) versus calmul și liniștea lui. și iarăși o mișcare magică înspre deschiderea unei noi lumi plus un paradox de final ptr mijlocul ultimei strofe. recunosc, sunt disonanțe și exprimarea e stîngace, dar textul merită a fi remarcat, macar ptr încurajare și idee. doar știți că uneori stîngăcia exprimării face calitatea scrierii și autenticitatea ei. voi ține cont în viitor să nu exagerez în ceea ce privește bagheta aurie. îmi pare rău că argumentul meu a fost insuficient. sper că acum e admisibil. știu că cea mai mare problemă constă în schimbarea bruscă a atitudinii față de text. dar, vă asigur, domnule vladimir, pot să vă enumer un șir nelimitat de comentarii de pe hermeneia însoțite de penițe care nu corespund cerințelor siteului. o seară bună să aveți.
pentru textul : pictograme (1) deNu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
pentru textul : atât de vie deAsta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
laurentiu, nu fi copil, inainte de a fi leu sau cămilă...
pentru textul : coloana ultimului templu deun text interesant. pe alocuri ritmul, care se vrea melodic, e uneori nereușit
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deda. am fost un mucalit. recunosc, Ioana si Sapphire! va rog sa ma iertati si sa imi scuzati atitudinea! Dlui Director ii spun ca are o atidune pe care i/o impune functia. povestindu/mi pilda aceasta, al carei talc il stie singur, dansul vegheaza pedagogic asupra rasfatatilor=membrilor acestui site. "CA CEASUL" SUNA TARE NASOOOOOOOOOOOOOOOL! CE ZICETI DE: "CEASULUI DE LA MÂNA TA STÂNGĂ"?????
pentru textul : Ceasului de la mâna ta stângă desugestie: "teoretic vorbind"
pentru textul : Red Bull deAșa cum ne-a obișnuit autorul, și acest poem lasă să transpară limbajul filosofic și permite discuții ample pe simbolistica (hermeneutica) pe care, cu îndemânare, o folosește în versuri. Ce am remarcat deosebit, finalul aproape sonor (realizare doar prin litere, o idee simplă, dar care a prins), Lemuel, Enkidu și strofele aferente. Las cheia de la "capela cu orgă" ascunsă, am dat doar câteva indicii, pentru a permite și celorlalți cititori să găsească alte drumuri, alte răsuciri.
pentru textul : candelabrele destimata mea domană, primul vers nu îmi cere și nu mă obligă să îl completez. așa l-am simțit și cred că așa trebuie să rămână. spune sau nu spune ceva, așa cum este, îl consider creație proprie. aș modifica, în restul poemului, ceea ce mi-ați sugerat, însă nu știu cum. sunt convins că punctul d-voastră de vedere este obiectiv și corect și, sincer, doresc să intervin în poem acolo unde mi-ați spus. vă rog, dacă se poate, ajutați-mă! a! vis-a-vis de cel care scrie în numele d-voastră, considerați-l un laș. cei care au ceva de spus și știu că au dreptate în ceea ce fac, își susțin punctul de vedere curat și direct și nu din ascuns. "lumina este pentru a lumina și nu pentru a fi ținută sub obroc".
pentru textul : Stare existențială deGrea intrebarea.. Cred ca eram dupa lectura unui poem indian. Acolo oamenii sunt saraci, tot ce au de oferit sunt povesti frumoase cu printi, dansatoare misterioase si intamplari nemaipomenite. Eu cred ca individul care se ocupa cu scrisul are menirea sa ofere miraje. Iar cand ele se termina ne oferim pe noi insine , biografiile noastre, trairile si orice bataie de cord care merita a fi povestita...
pentru textul : 6 manuscrise de Anti-haiku deam corectat link-ul cu noua ruta pentru corectitudine
pentru textul : feng shui în lucernă deva multumesc pentru trecere. Aranca tu esti foarte darnica in ce priveste aceasta penita dar ai fi fost si mai darnica daca imi dadeai si un motiv pentru ea anna, comentariul tau este destul de optimist pentru un text atit de "dark" (in opinia mea) kaspar, un comentariu de la un student la istoria artei nu e ceva ce ti se intimpla zilnic. merci
pentru textul : antiplatonice VII dece vacă de muls, poetul
pentru textul : în căutarea acului pierdut decred că te-ai concentrat prea mult pe o idee şi ai scăpat factorul important, acela de a transmite şi cititorului tău din trăiri. începi textul metaforic, apoi ne arunci în cretacic, ere glaciare, cremene şi ne bulversezi artisticul din noi. şi în strofa a 2-ua ne vorbeşti tot despre crevaşe, tencuială, ş.a.m.d, obiectul comparaţiei cu "visul, cu degetul arătător, cu cărările timpului" fiind unul nefericit, din păcate.
pentru textul : sangvină dedin strofa a 3-ia pot spune că aleg versurile: "de prea multă oboseală se desprimăvărează greu/pământul mă apasă vertical" ca fiind bune.
"semăn cu sfânta înnegrită de funingine" - mult mai elegant puteai să reduci explicaţia, lăsând pur şi simplu versul ca fiind: "semăn cu o sfântă".
cred că acest poem trebuie revăzut. am citit la tine poeme mai bune. citesc în continuare:)!
"pe vârfuri sau pe călcâie" - nu mă interesează ca şi cititor prea mult acest aspect, adică îmi este tot una dacă râmăn pe vârfuri sau doar pe călcâie, în fond mă interesează mesajul pe care mi-l transmiţi despre vârfuri sau călcâie.
Haha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
pentru textul : Meditație debobadile, esti rau pe nedrept, dar nu ma supar. sint citiva autori pe site pe care-i citesc cu tot ce le apare, de fapt cred ca doar tu si virgil. ca nu-mi dau cu parerea la fiecare text, poate e pentru ca in majoritatea cazurilor nu as putea spune decit ca-mi plac sau ca nu-mi plac, sau ca "fain" sau mai stiu eu ce, si nu pot diseca in cuvinte mai in profunzime. asta nu inseamna ca nu citesc, ca nu am texte preferate, ca nu tin asa, o evidenta, daca o pot numi asa, nescrisa
pentru textul : mama la toate țările decit despre adi de la vilcea, merci de dedicatie, o sa caut sa vad ce cinta, numele il recunosc. si pentru curiozitatea ta, am douajdoi de anisori intre timp si aproape doi ani jumate cu cea mai frumoasa si mai harnicuta si mai dragalasa fiinta din lume, katiușa mea, cu 50% mai moldoveanca decit mine
"zimturilor"?
pentru textul : Zimţii desa fie el, cuvanul acesta, vreun puiut de licenta poetica, stimate autore? :)
Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.
pentru textul : Prunci de lumină de„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Pagini