Cristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
Cred că ar suna mai bine (îmi dau și eu cu părerea): "- Spune-mi, Copilărie, cum ai vrea să fie cartea mea de poezie?" Ideea e faină, trebuie încă puțin cizelată, n-o abandona așa...
A fost un timp când nu m-ați mai văzut (mi s-a ars placa video). Acum sunt cu voi, dar peste puțin timp nu mă veți mai vedea (plec în concediu de ...schi), apoi iarăși mă veți vedea (deschid paranteză franciscă: orice parafrazare bănuită nu este întâmplătoare, știe el ce zic; închid paranteza). Iată apar texte din ce în ce mai multe, și-am început să citesc selectiv, dar niciodată nu sar peste franciscul nostru coleg. Iar îmi place cum scrie, deși nu poți să spui precis de ce. E, așa, o afinitate... mai ales că e vorba de năluci, și încă, deoarece pune acolo unele cuvinte, or formule (magice), ori imagini care te izbesc de-a dreptul, ori alteori numai te mângâie, și te trimit spre un adânc de text, care nu întotdeauna e neapărat și cel intenționat de autor. Dar din moment ce te aruncă, precum dulapul spre tărâmul Narniei (că tot a apărut filmul, după superbissima carte a lui C.S Lewis, prietenul lui J.R. Tolkein știți voi care), e bine. Mai ales că e vorba de năluci. Uite una tocmai aruncă pietre din tălpi, alta e taaaare ciudată în lumina ei verde, în cârd, țepoase ca un spic... și tot vin. Apa aia ne-ncepută (adusă odată de Linea în jurul căreia dansează sfere nevăzute de ochi muritor), limba de moarte, paharele închinate (păi cum? - ce contrast reușit, aici, între obiectivitatea textului și subiectivitatea auctorială!). Cel "surd cât umbra unui clopot" - e nă(l)ucitor, nu? - vine să spună ultimul cuvânt, parcă pentru a acoperi totul cu o pelerină neagră, înviorată doar de puțina floare_de_ruth. ...mai ales că e vorba de năluci. Le-ați văzut? Dacă nu, trebuie că sunteți taaare fericiți.
Îmi cer scuze dacă nu procedez cum trebuie, ideea însă este că aștept un răspuns la întrebarea din subtitlu, un răspuns care va aduce celui (celei) care va spune ce trebuie 100 USD. Ăsta e primul concurs bobadilic pe Hermeneia, luat așa, pe cont propriu, sper să nu se supere nimeni pe mine. Andu
Ok, Cailean, să presupunem că simțul meu estetic (deși asta nu are legătură cu poezia) este slab dezvoltat sau incapabil să critice acest text. E părerea ta și o respect. Am înțeles ideea poemului, care de altfel e de când lumea. Vroiai filosofie? La ce ți-ar ajuta? Acesta e stilul meu de a comenta. Dacă nu agreezi asta, fă o cerere și te trec pe lista "celor pe care nu îi mai comentez". Din lipsă de timp, desigur.
Ecaterina, nu ma intereseaza instabilitatile tale sau alte motive adiacente dar te avertizez ca la urmatoarea stergere a textelor ti se va suspenda contul pentru o luna. Asta ca sa nu avem neclaritati. Cred ca voi limita foarte mult „stergerea” textelor pe Hermeneia. Nu am nimic impotriva daca cineva vrea sa plece dar nu am nici un chef sa tolerez joaca nimanui aici.
as inlocui istoria apei cu povestea apei intrucat istoria e deja sugerata in titlu. optiunea nu modifica structura silabica... insa apreciez eruditia ta... impresionant...
Aranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
de aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
iti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
Mie imi place "să mă nască prin carnea degetelor strâmbe" chiar daca poate parea un pic fortat, transmite un mesaj. A doua strofa intr-adevar e f buna, se leaga frumos de prima si cred ca poemul ar fi fost "rotund" fara ultimele trei versuri care din punctul meu de vedere par ca nu prea se leaga ca stil de exprimare de celelalte. Violeta
primele doua versuri sunt rupte de restul textului. daca in ele am descoperit sculptorul care vede piesa ce striga sa iasa din piatra, in restul scrierii intrezaresc, desi nu concis, un alchimist anonim, in cel mai fericit caz, ce incearca sa lupte cu si pentru propia existenta. interogatia ultimului vers, pentru mine, are o nuanta biblica, care parca iara se rupe din contextul constructiei acestui poem. apreciez primele doua versuri.
Textul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
Daca iau in calcul si "nenumarate" sunt 6 "numere" in 11 versuri. Matematic vorbind ai aproape un "numar" la doua versuri. Citind textul cu voce tare, devine exasperant. Textul asta e de genul numar, superlativ stilistic, superlativ stilistic, numar, superlativ stilistic, numar, numar...
ai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
Bine ai venit pe Hermeneia, Mircea! Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări" Succes!
Succesiunea rapidă din mijloc, în expresii scurte, e o precipitare a simțirii. Un glissando al iubirii "din mine spre tine" bine susținut de text. Finalul e o încrengătură de mici capcane... un foc nevăzut anunțat în subtitlu care arde, continuu parcă, ... unde puncte de suspensie (nu) încheie poemul.
zborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
poetul este propriul lui dumnezeu aici, iar blestemul - un demers auto-cognitiv asumat, asa vad eu acest poem. nu mi se pare calofila verticalitatea lui, practic, este un circuit inchis, autodefinitoriu. grafica este un semn perceptibil, chiar daca socanta. ea functionaeaza ca un blestem, ca o vrajitorie. pentru ca un blestem nu este si nu va fi niciodata o comunicare. el este datul fortei, al puterii, are un anumit tip de cauzalitate si propria lui rostire, este o incantatie. este un poem fatal acesta. penultimul vers de la dreapta la stanga este oarecum ambiguu. privit din alt unghi este alt vers. nu cred ca are conotatia sociala. dealtfel, sunt sigura. poemul este dur si definitiv, curajos. imi aminteste, oricum, de dumnezeul razbunator, dar si de "cine iubeste si lasa" al mariei tanase. este blestemul iubirii. cred ca as face ceva cu versul ala penultim, dorin. cred ca semnificatia lui este mult prea anectodica pentru intreg si, deci, neconcludenta.
Inceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
Draga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina Maroianu, acest text („Femeia patruped”) a mai fost publicat în noiembrie 2012, de pe același cont, dar cu numele Dorina Ungureanu, semnătură sub care apare și în altă parte. Așteptăm niște explicații.
pentru textul : Femeia patruped deCred că ar suna mai bine (îmi dau și eu cu părerea): "- Spune-mi, Copilărie, cum ai vrea să fie cartea mea de poezie?" Ideea e faină, trebuie încă puțin cizelată, n-o abandona așa...
pentru textul : Spune-mi, Copilărie deA fost un timp când nu m-ați mai văzut (mi s-a ars placa video). Acum sunt cu voi, dar peste puțin timp nu mă veți mai vedea (plec în concediu de ...schi), apoi iarăși mă veți vedea (deschid paranteză franciscă: orice parafrazare bănuită nu este întâmplătoare, știe el ce zic; închid paranteza). Iată apar texte din ce în ce mai multe, și-am început să citesc selectiv, dar niciodată nu sar peste franciscul nostru coleg. Iar îmi place cum scrie, deși nu poți să spui precis de ce. E, așa, o afinitate... mai ales că e vorba de năluci, și încă, deoarece pune acolo unele cuvinte, or formule (magice), ori imagini care te izbesc de-a dreptul, ori alteori numai te mângâie, și te trimit spre un adânc de text, care nu întotdeauna e neapărat și cel intenționat de autor. Dar din moment ce te aruncă, precum dulapul spre tărâmul Narniei (că tot a apărut filmul, după superbissima carte a lui C.S Lewis, prietenul lui J.R. Tolkein știți voi care), e bine. Mai ales că e vorba de năluci. Uite una tocmai aruncă pietre din tălpi, alta e taaaare ciudată în lumina ei verde, în cârd, țepoase ca un spic... și tot vin. Apa aia ne-ncepută (adusă odată de Linea în jurul căreia dansează sfere nevăzute de ochi muritor), limba de moarte, paharele închinate (păi cum? - ce contrast reușit, aici, între obiectivitatea textului și subiectivitatea auctorială!). Cel "surd cât umbra unui clopot" - e nă(l)ucitor, nu? - vine să spună ultimul cuvânt, parcă pentru a acoperi totul cu o pelerină neagră, înviorată doar de puțina floare_de_ruth. ...mai ales că e vorba de năluci. Le-ați văzut? Dacă nu, trebuie că sunteți taaare fericiți.
pentru textul : nălucile decu metaforă*
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei dejumătate din vers din Luceafărul*
Îmi cer scuze dacă nu procedez cum trebuie, ideea însă este că aștept un răspuns la întrebarea din subtitlu, un răspuns care va aduce celui (celei) care va spune ce trebuie 100 USD. Ăsta e primul concurs bobadilic pe Hermeneia, luat așa, pe cont propriu, sper să nu se supere nimeni pe mine. Andu
pentru textul : poezia mea de azi deun poem scris in joaca. ce este olocA? nu mi se pare a fi nimic aici poetic. hristos a inviat!
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deOk, Cailean, să presupunem că simțul meu estetic (deși asta nu are legătură cu poezia) este slab dezvoltat sau incapabil să critice acest text. E părerea ta și o respect. Am înțeles ideea poemului, care de altfel e de când lumea. Vroiai filosofie? La ce ți-ar ajuta? Acesta e stilul meu de a comenta. Dacă nu agreezi asta, fă o cerere și te trec pe lista "celor pe care nu îi mai comentez". Din lipsă de timp, desigur.
pentru textul : Drum interior deEcaterina, nu ma intereseaza instabilitatile tale sau alte motive adiacente dar te avertizez ca la urmatoarea stergere a textelor ti se va suspenda contul pentru o luna. Asta ca sa nu avem neclaritati. Cred ca voi limita foarte mult „stergerea” textelor pe Hermeneia. Nu am nimic impotriva daca cineva vrea sa plece dar nu am nici un chef sa tolerez joaca nimanui aici.
pentru textul : port curajul deas inlocui istoria apei cu povestea apei intrucat istoria e deja sugerata in titlu. optiunea nu modifica structura silabica... insa apreciez eruditia ta... impresionant...
pentru textul : 歴史 (Rekishi – Istorie) deAranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
pentru textul : clopotul de sticlă deerată la primul comentariu, paragraful doi: în loc de "să pui în Săvârșitor" se va citi "să pui în "Scrâșnitor".
pentru textul : Scrâșnitorul deTextul de fata mi se pare destul de slab. Daca prima strofa imi pare acceptabila, continuarea mi se pare destul de amuzanta.
"Mancam jar impreuna " ?
"Îmi umple golul meu de aer
cu aburul din nări" ?
"şi fuge sub mine depărtarea" ?
"inima
o bulină roşie sub piele," ??
Pana la intrarea in alt taram, nu exista o mistica sau o filosofie a textului. Sesizez intentia, dar formularea si comparatiile sunt foarte fortate.
emil
pentru textul : Caii nopţii deda, cred că e acolo o imagine care m-a bântuit, poate de aceea. Straniu e că și mie mi se promisese același lucru... cred ca am fost păcăliți...
pentru textul : Cădere fără înger dede aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
pentru textul : în care discul se zgârie deiti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
Mie imi place "să mă nască prin carnea degetelor strâmbe" chiar daca poate parea un pic fortat, transmite un mesaj. A doua strofa intr-adevar e f buna, se leaga frumos de prima si cred ca poemul ar fi fost "rotund" fara ultimele trei versuri care din punctul meu de vedere par ca nu prea se leaga ca stil de exprimare de celelalte. Violeta
pentru textul : rogatio dethe first half is really good (although a bit too much explanation). in the second half things are falling apart.... a bit.
pentru textul : Look up deprimele doua versuri sunt rupte de restul textului. daca in ele am descoperit sculptorul care vede piesa ce striga sa iasa din piatra, in restul scrierii intrezaresc, desi nu concis, un alchimist anonim, in cel mai fericit caz, ce incearca sa lupte cu si pentru propia existenta. interogatia ultimului vers, pentru mine, are o nuanta biblica, care parca iara se rupe din contextul constructiei acestui poem. apreciez primele doua versuri.
pentru textul : ce să fac deTextul este în lucru, așa că își mulțumesc pentru ideea timpurilor verbale. Știu cît schimba ele fața și interiorul unei povestiri, am vrut să dea aici senzația de ramificare, dar poate nu am lăsat textul să respire. La fel, mă gîndesc să definesc mai clar vocile.
pentru textul : Salonul de dans deBobadil, serios? Chiar ți se par bine orânduite? :)
pentru textul : dar totul se termină deesti un simpatic, dorin. merci de ganduri.
pentru textul : mai tare ca mine deAlina, mulţumiri şi mult succes! vei reuşi şi de data asta! las şi o peniţă pentru virtualia 13. sper să cadă într-o vineri 13:)))! bau!:)
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deîți mulțumesc pentru întâmpinare și pentru sfat, o sa țin cont de ceea ce-mi spui, dar sunt încă la început :)
pentru textul : Roata timpului, existentei, eternului deDaca iau in calcul si "nenumarate" sunt 6 "numere" in 11 versuri. Matematic vorbind ai aproape un "numar" la doua versuri. Citind textul cu voce tare, devine exasperant. Textul asta e de genul numar, superlativ stilistic, superlativ stilistic, numar, superlativ stilistic, numar, numar...
pentru textul : timpi deai uitat cui te adresezi ! mie mi se pare ca te-ai adresat cititorilor sechestrati in aceasta cutiuta virtuala, cu toate ca ai invocat numele Domnului. ingaduie-mi sa-ti sugerez sa actualizezi grafica primei pagini, suntem in Ianuarie 2009, ce amusinul meu ! cumnatu traian si cumnatu george, prietenii mei, zic de tabloul cu Maria si pruncul ca e cam indecent...
pentru textul : psalm deBine ai venit pe Hermeneia, Mircea! Simti ca te ineci in vartejul puternic al vietii, te asfixiaza greutatea pamantului si cu "palmele pline de mari" cersesti lucid o evadare in "Sonetul propriei căutări" Succes!
pentru textul : Sonetul propriei căutări deSuccesiunea rapidă din mijloc, în expresii scurte, e o precipitare a simțirii. Un glissando al iubirii "din mine spre tine" bine susținut de text. Finalul e o încrengătură de mici capcane... un foc nevăzut anunțat în subtitlu care arde, continuu parcă, ... unde puncte de suspensie (nu) încheie poemul.
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ dezborul păsărilor lung și subțire
radiația de la începutul lumii
/pe cine nu frământă zborul, pe cine nu înspăimântă zborul, dragul meu/(eu aș scoate dar simt că nu e treaba mea)
lucrurile se înșiră într-o definiție
și septembrie
are colți lungi de argint
i-am dat nume unui pui de vrabie
l-am pus într-o definiție fără limite
zborul e ca moartea
fericirea e neagră
profesorul de pian a început să mă urască
încurc mereu clapele albe
cu cele negre
cele negre scot un sunet grav
îl aud cum se propagă peste câmpuri
ca undele de la începutul timpului
timpul e lung încât
septembrie a început să muște
din sârmele unde singure stau vrăbiile.
să nu mori azi.
lângă șemineu am pus o glastră
cu trei flori
culoarea ochilor tăi va cânta rahmaninov
un poem care mi-a plăcut, de aceea am scos cuvintele de legătură care pot fi un lest. bravo, Daniela! eu am început să sper în scrisul tău.
pentru textul : joia neagră depoetul este propriul lui dumnezeu aici, iar blestemul - un demers auto-cognitiv asumat, asa vad eu acest poem. nu mi se pare calofila verticalitatea lui, practic, este un circuit inchis, autodefinitoriu. grafica este un semn perceptibil, chiar daca socanta. ea functionaeaza ca un blestem, ca o vrajitorie. pentru ca un blestem nu este si nu va fi niciodata o comunicare. el este datul fortei, al puterii, are un anumit tip de cauzalitate si propria lui rostire, este o incantatie. este un poem fatal acesta. penultimul vers de la dreapta la stanga este oarecum ambiguu. privit din alt unghi este alt vers. nu cred ca are conotatia sociala. dealtfel, sunt sigura. poemul este dur si definitiv, curajos. imi aminteste, oricum, de dumnezeul razbunator, dar si de "cine iubeste si lasa" al mariei tanase. este blestemul iubirii. cred ca as face ceva cu versul ala penultim, dorin. cred ca semnificatia lui este mult prea anectodica pentru intreg si, deci, neconcludenta.
pentru textul : crucile deInceputul si sfarsitul poeziei utilizand "..." cred ca aduce deservicii textului in masura in care oricum ceea ce scriem reprezinta fragmente "rupte" din viata... interesanta dinamica verbelor, a timpurilor... finalul parca prea lax.
pentru textul : niciodată vineri deDraga Sapphire, te asigur ca nu am intentionat sa initiez o polemica sau atac la persoana. Ne cunoastem de mult, eu si Bogdan. El nu are nevoie de inger pazitor si intelege diferenta dintre ironie si gluma, virtual si real. M-am bucurat sa vad ca posteaza aici si i-am citit cu interes textul. Acelasi comentariu i l-as fi scris pe orice site in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera. Dar daca pe hermeneia nu se poate o sa fiu mai atenta pe viitor. Multumesc pentru atentionare. LS
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români dePagini