Poemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
Avem aici o alegorie a trecerii (şi din trecere îşi ia fiecare cititor ce-i corespunde) succintă, cu minimul de fard artistic, cu un simţ al măsurii pe care nu l-am mai întâlnit de multişor.
"pînă pe cea mai de sus ramură" - aici e, poate, singurul loc unde nu-mi place. Denotativul ăla geografic face versul prozaic. Nu mai pomenesc de limbaj: pe/cea/de.
Finalul este extraordinar. E tipul de final care vine singur, de acolo, direct de la sursa lirică. E nostalgic/melancolic/misterios/resemnat, tipul de încheiere care nu spune multe (aşa cum consideră unii că-i stă bine unui vers reuşit - şi acei unii se înşeală!), tipul de încheiere care nu spune multe, ziceam, ci tipul de încheiere care spune mult; genul de sfârşit de adună cititorii sub acelaşi cer.
Vezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
Păi ce vină am eu dacă sunt construit din elemente antagonice simțirilor tale? De unde să știu eu la naștere că peste atâția (cu 10 mai puțini ca tine) ani voi ajunge să nemulțumesc pe cineva în așa hal încât nimic să nu îi placă din ce scriu, dar nici să nu vrea să ma ajute.... În fine, eu voi încerca să scriu mai bine, dar dacă nu pot avea vreo rezonanță cu inima ta ce pot să fac? Nu am pretenții despre mine că aș avea vreo valoare. Nu e dreptul meu să gândesc așa. Dar, să luăm o listă de poeți consacrați și te voi ruga să îmi spui dacă toți îți stârnesc emoții la lectura operelor lor: Homer, Virgiliu, Ovidiu, Omar Kayam, Goethe, Byron, Kahlil Gibran, Hafiz, Michelangelo (da, a scris și sonete foarte bune, nu a fost doar sculptor și pictor), John Milton, Mickiewicz, Pușkin, Tagore, Rielke, Lorca, Lundkvist, Apolinaire, Baudelaire, Verlaine, Elouard, Magda Isanos, Matsuo Basho, Yang Wanli, Li Tai Pe. Cred că aș pune pariu că nu toți acești poeți ți-ar place în aceeași măsură, unii poate că deloc. Aș putea scrie o listă de cel puțin 10 ori mai mare din poeții pe care i-am citit și apreciat. Unii mi-au plăcut mai mult, alții mai puțin. Asta nu le schimbă cu nimic valoarea. E vorba mai curând de stil. 畳
le tue mani
ombra dei miei pensieri
il cavo della mano trema nostalgia
ali palpitano farfalle nere
squame d'argento
mormorio nascondono
fremere e tempo nascituro
tra di noi un muro crollato
come un ponte tra silenzio
e tacère
Am să dau câteva lucruri "din casă", sper ca domnul Cristea să nu se supere:
...După mulţi ani de vers clasic (timp în care mi-am însuşit foarte bine toate ascunzişurile versului clasic), în mai 2010, am trecut la versul alb. Versificaţia s-a dovedit esenţială, ajutându-mă enorm în aproape toate cotloanele poeziei moderne ori post-postmoderne.
...În urmă cu vreo două-trei luni, nici nu-mi puneam problema participării la vreun concurs literar. Cei care-mi cunosc cât de puţin scrisul şi exigenţa înţeleg de ce. Dar a apărut d-l Tudor Cristea. M-a invitat, aproape din senin, să trimit un grupaj de texte pentru revista LITERE. Atunci, mi-am spus că se poate totuşi să fie ceva de capul cuvintelor mele. Şi m-am hotărât să trimit texte la concursul naţional "Traian Demetrescu", unde am luat premiul I. Apoi, a apărut numărul din septembrie al LITERElor. De acolo, am aflat de concursul naţional "Moştenirea Văcăreştilor. Am trimis, şi, cel puţin pentru mine, a ieşit bine.
...Acum, voi da din casă: m-am prezentat la premiere (şi) pentru a-l întâlni pe Tudor Cristea. Cum spunea şi dânsul, ne-am recunoscut din priviri scurte (a ajuns după începutul deschiderii festivalului). Ne-am strâns mâna zâmbind. Mai pe urmă, pe undeva, pe moşia Văcăreştilor, sub un cer de frunze palide, coboram un deal, aproape braţ la braţ. Deşi o să sune a clişeu, m-a cucerit spiritul său tânăr. Spre surprinderea mea şi a mitului, nu purta costum. O pereche de blugi, o geacă de blugi şi un zâmbet comod îl îmbrăcau atât de firesc... Înainte de asta, am mai vorbit cu alte persoane importante din zonă, dar e mult spus "vorbit" - mai degrabă, am ascultat. Cu Tudor Cristea, am vorbit. În majoritatea timpului, el a ascultat zâmbind mereu. Probabil am spus şi prostii, dar au pălit sub modul său jovial de a mi le trece cu vederea. M-a făcut absolut invidios când mi-a spus că l-a cunoscut pe Tomozei. Şi m-am întristat când dealul s-a terminat şi a trebuit să mă urc în autocar, iar dânsul, în maşină.
...În timpul festivităţii de premiere, când emoţiile mele s-au mai domolit, a spus că avea vârsta mea când a câştigat un premiu la acelaşi festival. Sper ca potriveala să continue. Sper.
...Îmi pare foarte rău de un lucru: din motive uşor de înţeles, nu am avut curajul să-l invit la o cafea. De fapt - de ce să fiu ipocrit? - îmi pare rău că nu am avut curajul sa-l invit la o bere. Dar o voi face, chiar dacă asta va însemna să merg pe tren zece ore (spre ca berea să fie foarte bună la Găieşti).
...Acum, beau un pahar de vin... Să fie pentru toţi cei care mi-au fost alături.
înţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
E prima data cand "ne intalnim" aici. Ma bucur sincer, ca esti din Tecuci, ca esti de varsta baiatului meu,ca ai un palmares de invidiat. "Vanez" tineri talentati cu care noi romanii trebuie sa ne mandrim. De cateva zile mi se intampla sa descopar cu o viteza fantastica oameni minunati, de un real talent. Am trait si eu in Tecuci, in copilarie, foarte putina vreme, dar am amintiri cu carul. Mai povestim alta data. Acum, textul tau. Pe mine m-a amuzat teribil, asa e la mine, una rece, alta calda. Bafta mea. Com-ul facut de mine mai devreme m-a suparat. Am trantit repede o poezioara, si hop la tine in "baobab". Textul mi se pare cursiv, sprintar, de o consistenta apreciabila, drept care nu poate decat sa multumeasca cititorul dornic de clipe de relaxare. Asta vrem, sa ne relaxam citind texte care spun ceva simplu si la obiect. Cine vrea sa filozofeze o face, cine nu incearca sa se multumeasca cu frazele ce curg firesc, pun bete in roata. Felicitari, am sa mai vin. Dar e tarziu. Noapte buna!
M-ai prins pe picior gresit. Ar fi trebuit sa stiu despre "glife" (macar ca informatician care ma pretind). Voi reveni. Pana la proba contrarie, raman la parerea ca apelarea la simboluri din diverse contexte religioase, filosofice, artistice si chiar stiintilice si amalgamarea acestora poate crea o abunita "aura" de mister unui text, dar nu, intodeauna, benefica in masura in care poate impiedica o comunicare dincolo de text. Toate cele bune, Gorun
oricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
miroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Bobadile, in primul rind ca daca te referi la ce ma gindesc eu, pe Hermeneia astfel de texte se numesc remarcate. Ma tem ca tu inca esti cu mintea in agonistan, daca nu si cu inima. Acolo se numesc asa. Si tocmai faptul ca nu ai observat asta ma face sa imi dau seama ca interpretarea ta tendentioasa "banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia" sa fie esentialmente eronata. Aici textele nu se recomanda, aici textele se remarca. In consiliul Hermeneia aceasta remarcare se observa. E o diferenta de principii. In acelasi timp acest proces nu este arbitrar, asa cum acuzi tu. In ce priveste concluziile, HUO si propunerile tale ma tem ca va trebui sa te dezamagesc. Procesul pus la punct exclude in mod intentionat acest gen de transparenta. Din motive care, din punctul nostru de vedere sint "de un bun simt nici macar prea literar". Acordarea unei penite de aur reprezinta un anumit lucru, remarcarea unui text reprezinta altceva. Hermeneia are o echipa editoriala si de conducere care are o anumita viziune. Nu este vorba de un vot de popularitate. Nici o editura nu practica ce propui tu. Si asta tocmai pentru a se asigura independenta editorilor si a propunerilor lor. Deci, asa cum spuneam, procesul nu e arbitrar cum insinuezi tu. Tocmai de aceea e mai laborios. Nu sint multi editori si au si ei viata lor, nu pot fi online tot timpul. Si nici altii nu se prea inghesuie ca sa devina editori. Iar daca e sa ma gindesc la cum vorbesti tu cu unii din editorii de pe Hermeneia nici nu ma mir ca nu sint multi care sa isi doreasca sa fie.
"mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii"
am scris CORECT "de odata", adica "de odinioara", "de atunci", "de demult", daca CITEAI poezia, iti dadeai seama ca nu poate fi NICICUM "deodata", care inseamna alt-ce-va. serios, de ce arunca unii cu rahat in mine, sarmanul; nu eu am fost in juriu, nu eu m-am votat. si de ce, domnisoara alina manole, in cele 14 ore de analizat texte, nu a observat un lucru simplu ca asta: "de odata" e "de odata", nu "deodata". alma, acum chiar ca nu mai poti cere sa fii crezuta
un text bun, ca de obicei senzatia ca scrii fara efort ceea ce nu e putin lucru. Personal as fi "taiat" altfel versurile, le-as fi lasat sa curga mai lung . Dar asta e cam singura obiectie pe care o pot face si nu are legatura cu fondul, evident, ci doar cu modul de...croiala :)
o leaca dureroasa, asa cum se cuvine... strofa a doua, de la "moda nu mai permite..." imi pare ca e altfel, suna mai aiurea, pare discurs moralizator fara solutie. imi place inclusiv finalul poeziei. chiar daca dincolo de poezie stiu ca stii ce e speranta. Zile faine iti doresc, cu duiumu'!:)
comentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit si prin alte locuri. ma bucur ca te-ai intors. si aici, sunt idei care mi au placut. intr-adevar, e complicat sa scrii pur si simplu
pentru textul : Pur și simplu dePoemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
pentru textul : Intrări separate deAvem aici o alegorie a trecerii (şi din trecere îşi ia fiecare cititor ce-i corespunde) succintă, cu minimul de fard artistic, cu un simţ al măsurii pe care nu l-am mai întâlnit de multişor.
"pînă pe cea mai de sus ramură" - aici e, poate, singurul loc unde nu-mi place. Denotativul ăla geografic face versul prozaic. Nu mai pomenesc de limbaj: pe/cea/de.
Finalul este extraordinar. E tipul de final care vine singur, de acolo, direct de la sursa lirică. E nostalgic/melancolic/misterios/resemnat, tipul de încheiere care nu spune multe (aşa cum consideră unii că-i stă bine unui vers reuşit - şi acei unii se înşeală!), tipul de încheiere care nu spune multe, ziceam, ci tipul de încheiere care spune mult; genul de sfârşit de adună cititorii sub acelaşi cer.
Felicitări!
pentru textul : copacul dinăuntru deObserv ca iar sunt de acord cu emiemi. Prea "dulceaga". Dar, La Multi Ani!
pentru textul : Într-un târziu deVezuviu se scrie corect in limba romana, iar la cele doua bombardamente se putea spune simplu - a primului bombardament atomic. Mai ai cateva elemente de umplutura care pot fi scoase cu eleganta:
(faptul ca) stau asteptandu-te (precum un) sfinx uitat pe o noptiera
(mi se pare o - mai ales ca repeti moartea imi pare) stranie aberație în țesătura lucrurilor
acum nu poți fi decît tu (cu toate că nici pe departe)nu îmi imaginez
este mai bine așa (de vreme ce) alternativa nu ar fi decît o iubire împărtășită...
In concluzie, textul este frumos, iti dau o penita, dar te rog sa renunti la limbazul prozaic, descriptiv, explicativ, si incearca sa fii mai concentrat in exprimare.
pentru textul : scrisori imaginare de"Dar ochii lor/Cu visul lor" e prea mult lor.
"aruncă bulgări cu ardoare" e foarte banal
un sonet slab
pentru textul : Decembrie dePăi ce vină am eu dacă sunt construit din elemente antagonice simțirilor tale? De unde să știu eu la naștere că peste atâția (cu 10 mai puțini ca tine) ani voi ajunge să nemulțumesc pe cineva în așa hal încât nimic să nu îi placă din ce scriu, dar nici să nu vrea să ma ajute.... În fine, eu voi încerca să scriu mai bine, dar dacă nu pot avea vreo rezonanță cu inima ta ce pot să fac? Nu am pretenții despre mine că aș avea vreo valoare. Nu e dreptul meu să gândesc așa. Dar, să luăm o listă de poeți consacrați și te voi ruga să îmi spui dacă toți îți stârnesc emoții la lectura operelor lor: Homer, Virgiliu, Ovidiu, Omar Kayam, Goethe, Byron, Kahlil Gibran, Hafiz, Michelangelo (da, a scris și sonete foarte bune, nu a fost doar sculptor și pictor), John Milton, Mickiewicz, Pușkin, Tagore, Rielke, Lorca, Lundkvist, Apolinaire, Baudelaire, Verlaine, Elouard, Magda Isanos, Matsuo Basho, Yang Wanli, Li Tai Pe. Cred că aș pune pariu că nu toți acești poeți ți-ar place în aceeași măsură, unii poate că deloc. Aș putea scrie o listă de cel puțin 10 ori mai mare din poeții pe care i-am citit și apreciat. Unii mi-au plăcut mai mult, alții mai puțin. Asta nu le schimbă cu nimic valoarea. E vorba mai curând de stil. 畳
pentru textul : un fragment întreg decâteodată suntem aproape, alteori departe... dar El este mereu exact acolo unde trebuie... mulțam de citire și semn!
pentru textul : al doilea psalm mondial deambiguo | le mani
le tue mani
pentru textul : ambiguu | mîinile deombra dei miei pensieri
il cavo della mano trema nostalgia
ali palpitano farfalle nere
squame d'argento
mormorio nascondono
fremere e tempo nascituro
tra di noi un muro crollato
come un ponte tra silenzio
e tacère
Am să dau câteva lucruri "din casă", sper ca domnul Cristea să nu se supere:
...După mulţi ani de vers clasic (timp în care mi-am însuşit foarte bine toate ascunzişurile versului clasic), în mai 2010, am trecut la versul alb. Versificaţia s-a dovedit esenţială, ajutându-mă enorm în aproape toate cotloanele poeziei moderne ori post-postmoderne.
...În urmă cu vreo două-trei luni, nici nu-mi puneam problema participării la vreun concurs literar. Cei care-mi cunosc cât de puţin scrisul şi exigenţa înţeleg de ce. Dar a apărut d-l Tudor Cristea. M-a invitat, aproape din senin, să trimit un grupaj de texte pentru revista LITERE. Atunci, mi-am spus că se poate totuşi să fie ceva de capul cuvintelor mele. Şi m-am hotărât să trimit texte la concursul naţional "Traian Demetrescu", unde am luat premiul I. Apoi, a apărut numărul din septembrie al LITERElor. De acolo, am aflat de concursul naţional "Moştenirea Văcăreştilor. Am trimis, şi, cel puţin pentru mine, a ieşit bine.
...Acum, voi da din casă: m-am prezentat la premiere (şi) pentru a-l întâlni pe Tudor Cristea. Cum spunea şi dânsul, ne-am recunoscut din priviri scurte (a ajuns după începutul deschiderii festivalului). Ne-am strâns mâna zâmbind. Mai pe urmă, pe undeva, pe moşia Văcăreştilor, sub un cer de frunze palide, coboram un deal, aproape braţ la braţ. Deşi o să sune a clişeu, m-a cucerit spiritul său tânăr. Spre surprinderea mea şi a mitului, nu purta costum. O pereche de blugi, o geacă de blugi şi un zâmbet comod îl îmbrăcau atât de firesc... Înainte de asta, am mai vorbit cu alte persoane importante din zonă, dar e mult spus "vorbit" - mai degrabă, am ascultat. Cu Tudor Cristea, am vorbit. În majoritatea timpului, el a ascultat zâmbind mereu. Probabil am spus şi prostii, dar au pălit sub modul său jovial de a mi le trece cu vederea. M-a făcut absolut invidios când mi-a spus că l-a cunoscut pe Tomozei. Şi m-am întristat când dealul s-a terminat şi a trebuit să mă urc în autocar, iar dânsul, în maşină.
...În timpul festivităţii de premiere, când emoţiile mele s-au mai domolit, a spus că avea vârsta mea când a câştigat un premiu la acelaşi festival. Sper ca potriveala să continue. Sper.
...Îmi pare foarte rău de un lucru: din motive uşor de înţeles, nu am avut curajul să-l invit la o cafea. De fapt - de ce să fiu ipocrit? - îmi pare rău că nu am avut curajul sa-l invit la o bere. Dar o voi face, chiar dacă asta va însemna să merg pe tren zece ore (spre ca berea să fie foarte bună la Găieşti).
...Acum, beau un pahar de vin... Să fie pentru toţi cei care mi-au fost alături.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deiertati-ma!
pentru textul : das Marienleben demerci pentru ironie. nici latină nu știu mai mult decît citate (spre deosebire de alții) iar acesta nu este unul dintre ele
pentru textul : alter ego deînţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deE prima data cand "ne intalnim" aici. Ma bucur sincer, ca esti din Tecuci, ca esti de varsta baiatului meu,ca ai un palmares de invidiat. "Vanez" tineri talentati cu care noi romanii trebuie sa ne mandrim. De cateva zile mi se intampla sa descopar cu o viteza fantastica oameni minunati, de un real talent. Am trait si eu in Tecuci, in copilarie, foarte putina vreme, dar am amintiri cu carul. Mai povestim alta data. Acum, textul tau. Pe mine m-a amuzat teribil, asa e la mine, una rece, alta calda. Bafta mea. Com-ul facut de mine mai devreme m-a suparat. Am trantit repede o poezioara, si hop la tine in "baobab". Textul mi se pare cursiv, sprintar, de o consistenta apreciabila, drept care nu poate decat sa multumeasca cititorul dornic de clipe de relaxare. Asta vrem, sa ne relaxam citind texte care spun ceva simplu si la obiect. Cine vrea sa filozofeze o face, cine nu incearca sa se multumeasca cu frazele ce curg firesc, pun bete in roata. Felicitari, am sa mai vin. Dar e tarziu. Noapte buna!
pentru textul : baobabul deîn contextul respectiv se scrie legat ''vreodata''
pentru textul : O poveste postmodernistă deM-ai prins pe picior gresit. Ar fi trebuit sa stiu despre "glife" (macar ca informatician care ma pretind). Voi reveni. Pana la proba contrarie, raman la parerea ca apelarea la simboluri din diverse contexte religioase, filosofice, artistice si chiar stiintilice si amalgamarea acestora poate crea o abunita "aura" de mister unui text, dar nu, intodeauna, benefica in masura in care poate impiedica o comunicare dincolo de text. Toate cele bune, Gorun
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deoricât ar parea de straniu, eu vad interpretarea lui Matei posibila si plauzibila. dar de la el spre ea si nu invers. nu vad de ce nu s-ar putea discuta. bineînteles, cu perdelele foarte bine trase.
pentru textul : Cândva deUite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
pentru textul : Sarea Pământului demiroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Bobadile, in primul rind ca daca te referi la ce ma gindesc eu, pe Hermeneia astfel de texte se numesc remarcate. Ma tem ca tu inca esti cu mintea in agonistan, daca nu si cu inima. Acolo se numesc asa. Si tocmai faptul ca nu ai observat asta ma face sa imi dau seama ca interpretarea ta tendentioasa "banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia" sa fie esentialmente eronata. Aici textele nu se recomanda, aici textele se remarca. In consiliul Hermeneia aceasta remarcare se observa. E o diferenta de principii. In acelasi timp acest proces nu este arbitrar, asa cum acuzi tu. In ce priveste concluziile, HUO si propunerile tale ma tem ca va trebui sa te dezamagesc. Procesul pus la punct exclude in mod intentionat acest gen de transparenta. Din motive care, din punctul nostru de vedere sint "de un bun simt nici macar prea literar". Acordarea unei penite de aur reprezinta un anumit lucru, remarcarea unui text reprezinta altceva. Hermeneia are o echipa editoriala si de conducere care are o anumita viziune. Nu este vorba de un vot de popularitate. Nici o editura nu practica ce propui tu. Si asta tocmai pentru a se asigura independenta editorilor si a propunerilor lor. Deci, asa cum spuneam, procesul nu e arbitrar cum insinuezi tu. Tocmai de aceea e mai laborios. Nu sint multi editori si au si ei viata lor, nu pot fi online tot timpul. Si nici altii nu se prea inghesuie ca sa devina editori. Iar daca e sa ma gindesc la cum vorbesti tu cu unii din editorii de pe Hermeneia nici nu ma mir ca nu sint multi care sa isi doreasca sa fie.
pentru textul : puterea mea e în tine depe buzele tuturor poeţilor. Inedit prezentat în textul de faţă. Bune rimele , ritmul, poemul în ansamblul.
pentru textul : când tu apari deasta e versul:
"mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii"
am scris CORECT "de odata", adica "de odinioara", "de atunci", "de demult", daca CITEAI poezia, iti dadeai seama ca nu poate fi NICICUM "deodata", care inseamna alt-ce-va. serios, de ce arunca unii cu rahat in mine, sarmanul; nu eu am fost in juriu, nu eu m-am votat. si de ce, domnisoara alina manole, in cele 14 ore de analizat texte, nu a observat un lucru simplu ca asta: "de odata" e "de odata", nu "deodata". alma, acum chiar ca nu mai poti cere sa fii crezuta
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deMulțumesc, Alma! Este un exercițiu pe care, din când în când mi-l permit, în limita posibilităților mele critice. Am să caut și o imagine.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deda, katya, suntem pe drum. langa cer: unul, la dreapta, altul, la stanga doru lubov, depasiti-ma
pentru textul : toate oasele deun text bun, ca de obicei senzatia ca scrii fara efort ceea ce nu e putin lucru. Personal as fi "taiat" altfel versurile, le-as fi lasat sa curga mai lung . Dar asta e cam singura obiectie pe care o pot face si nu are legatura cu fondul, evident, ci doar cu modul de...croiala :)
pentru textul : întoarcerea la praga deo leaca dureroasa, asa cum se cuvine... strofa a doua, de la "moda nu mai permite..." imi pare ca e altfel, suna mai aiurea, pare discurs moralizator fara solutie. imi place inclusiv finalul poeziei. chiar daca dincolo de poezie stiu ca stii ce e speranta. Zile faine iti doresc, cu duiumu'!:)
pentru textul : transfigurare deMă voi mai gândi ce şi unde să mai schimb. Mulţumesc!
pentru textul : Flacără tremurândă decheers!
PS ..era un typo si la red head!
pentru textul : Costa's decomentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea
pentru textul : demona (Lisa) dece pansament bun de pus pe suflet pentru amintiri mi-ai lăsat azi cu aceste versuri!
"aşa zăvorâţi în singurătăţile noastre
cu inima rămasă afară"
Mulţumesc.
pentru textul : priveşte-ne deda și eu căutam o soluție pentru că mă deranja ceva acolo. e un text mai vechi și am încercat să revin peste el. merci pentru trecere.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ dePagini