Anca, ma bucur ca iti place. Dincolo de privire sunt cuvintele nerostite si intelese. Multumesc, te mai astept. Bianca, multumesc pentru gandurile frumoase. Amestec planurile inadins pentru ca mai apoi sa ating un punct unic. Inca mai lucrez la acest aspect, sunt curioasa ce va iesi.
N-aş putea răspunde dacă formularea “căuşul palmei” este clişeu sau expresie populară… pentru mine mâinile sunt minuni miniaturale ale lumii : creează, transformă, nimicesc.. de aceea spaţiul interior lor, căuşul palmei, devine deopotrivă lăcaş al genezei şi al protecţiei...la asta m-am gândit când mi-am intitulat poemul...
Draga Tincuta, te rog sa incerci sa faci comentarii asupra textelor, ferindu-te sa te folosesti de ironie. Nu se supara nimeni daca faci un comentariu negativ asupra unui text, ba chiar exigenta este incurajata, atat asupra propriilor texte, cat si in comentariile asupra altor texte. Numai ca nu vad in ce masura se apropie de un comentariu adecvat unui spatiu literar informatia ca tu bei ceai de musetel, mai ales pentru ca este facut in Romania (ai ceva impotriva produselor din alte tari? e dreptul tau, dar nu e locul potrivit sa sugerezi ca acesta ar fi un merit) sau ca tu personal te-ai saturat de "yerba mate". Atata vreme cat nu te-ai aplecat asupra respectivelor texte si nu ai facut comentariile de rigoare in care sa arati, eventual, in ce masura tema respectiva este prea uzata, consider ca orice aluzie de acest fel este cel putin neinformata. Asa ca, draga mea, daca arunci o piatra, nu te astepta neaparat sa primesti flori inapoi. Desi poate unii dintre noi, editorii, ne-am dori asta, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa intervenim, e poate uneori prea mult sa ceri unor oameni pe care tu ii ironizezi gratuit sa nu iti raspunda. Sper sa nu fi inteles nimeni gresit interventia mea, si sa incercam cu totii sa folosim hermeneia potrivit scopului sau.
mulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
ok, îmi dau seama că explicațiile mele nu folosesc la nimic. se pare că tu știi deja și cum trebuia să scriu ceva și cum nu trebuia să scriu. de obicei cînd ți se dau lecții nu prea mai rămîne loc de discuții. asta îmi confirmă și mai mult percepția cu privire la refractaritatea față de o percepție care îți este străină.
expresia „izolaționism moldovenesc” nu este nici mai mult și nici mai puțin „murdară” ca expresiile „naționalism austriac”, „izolaționism nipon” sau „machismo mexican”. și nu este comparabilă cu o ofensă rasistă. cel puțin în accepțiunea mea. la fel pot vorbi despre „ambivalența ardelenească” sau „lăudăroșenia oltenească”. este adevărat că sînt generalizări și ca orice generalizare rămîn aprecieri relative.
și încă ceva: nu înțeleg de unde și pînă unde ai ajuns tu la concluzia că eu am intenționat să scriu CA asiaticii (whatever that means...).
Nu stiu daca poemul e nou sau mi se pare mie ca e un poem mai vechi, din seria celor cu cocktail-uri, care mi-au atras prima oara atentia asupra poetului Emil Pal pe agonia? :-) Oricum ar fi, textura poetica e reusita, aceeasi circularitate, simbioza dintre inceput si final prin prisma "dorului de tine" devenit maladiv, bolnavicios, aproape dezumanizant. Intreg peisajul din corpul textului vine sa sustina aceasta idee centrala. Oamenii si lucrurile urmeaza sa impartaseasca o soarta absurda, condamnati la ne-evolutie, la static, chiar si la moarte (oare nu intamplator oamenii erau tot 42, precum cele sase saptamani de priveghi, precum "zilele in care nu se intampla nimic"?) Din nou insa ma vad nevoit sa subliniez o abordare poetica neplacuta mie la Emil Pal, anume ca undeva, prin mijlocul textului, exista aproape mereu un pasaj care "rupe vraja poetica si nu stiu daca asta face bine cititului. In cazul de fata este pasajul cu balciul care, prin simbolistica aparte, ar face mai degraba obiectul unei intregi dezvoltari ulterioare in loc de a fi inserat aici aparent fortat. As mai corecta "am impresia că toți copii pământului se joacă pe spatele meu numai că toți copii pămîntului sunt zile în care nu se întîmplă nimic" scriind "copii" cu trei de "i". Un text care mi-a placut. Bobadil.
A spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
Asta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului". Lasand gluma deoparte mi se pare o dizertatie interesanta asupra dublului. Si oricum, nu avem de-a face aici cu vreun sofism.. :-) Andu
Am reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
in afara romanilor care merg la studii in strainatate si care, partial, sunt intretinuti de parintii din Ro, sexcluzand procentul care merge la furat, 93% din diaspora trimite bani in tara si isi intretine familiile. cei mai multi inverstitori care au creat locuri de munca aici sunt romanii din diaspora, nu multinationalele care ne-au jupuit pana la schelet. vrei ca tot diaspora sa rezolve si problemele politice? ei au motivele lor clare pentru care au luat calea exilului. multe, politice, altele economice. ei sunt la curent cu ce anume le este prezentat, aratat. tu, personal, ce ai facut sa informezi diaspora despre realitatile din tara, in afara sa te inflamezi dupa alegeri?
"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
"nu știu ce vârstă are cuvântul și cine l-a sădit" - nu cred că mai poate fi spus ceva despre cuvânt, astfel încât să nu sune desuet, darămite cu o aşa exprimare...
"caut ecoul întâiului scâncet/ cheamă aduceri aminte/ nici greutatea cuvântului n-o cunosc" - avem aici exemplul perfect de preţiozităţi plate, servite în cheie revelată, pe tavă din metal superior, lângă o cupă de înţelepciune; exemplul de cum se poate trişa poezia, de cum putem spune aşa frumos... nimicul. Din aceste motive, şi multe altele, d-le Dinu, "poezia" d-voastră, în genere, nu face saltul mimetismului, nu are personalitate, nu e credibilă şi se complace în autosuficienţă.
Te întrebi, aproape aruncând cu pietre, dacă România mai are ceva creștin. ARE! Dar asta nu se vede din America. Te invit duminica la Sfânta Liturgie în Bisericile noastre, sau la minunatele Mănăstiri construite de pe vremea când America nu fusese descoperită, și chiar pe străzi sau în casele oamenilor adevărați creștini. Faptul că sunt o sumedenie de oameni „fără Dumnezeu” (ai dreptate) nu este un argument pentru a întreba dacă Ro mai are CEVA creștin. Apoi, acele lucruri bune și creștine care se fac, nu se văd. Căci un creștin adevărat respectă regula: Să nu știe stânga ce face dreapta. Creștinii nu se laudă nici cu credința, nici cu faptele lor. Dar te asigur că sunt destul de mulți.
Chiar m-ai supărat, Virgile. Știu că la Tv se vede numai partea întunecată a lucrurilor, dar asta e valabil pt. orice țară, nu doar pentru România. Și îți mai spun ceva, și nu vorbesc din cărți: România nu va fi niciodată asmimilată, globalizată, americanizată, etc din 2 „motive”: slujbele religioase și horele. Ai idee câți tineri participă la Sfânta Liturghie sau câți joacă în horă? Eu am, că stau lângă ei.
a, da, laitmotiv. lait-motiv se scria până acum câţiva ani, nu mai ştiu cam câţi.considerat intrat în uz s-a trecut la scierea lui fără cratimă. e la fel ca la vizavi care se scria nu demult cu liniuţe şi accent.
sunt mai de modă veche :)
pur şi simplu mi-a scăpat. mersi. sau merci. cum vrei.
Vii cu un suflu nou, întrebările tale clocotesc de viaţă(poate de-aceea sar aşa vîrcolacii la tine :). Tristeţea ta, tristeţea acestui început de mileniu care cine ştie unde va duce. Am reţinut:
O noapte ca o eclipsă de porţelan
în care umbra acoperă adevărul
o formă se lasă ascunsă
de trecerea pe dinainte
Jinnule ma bucur ca iti place libertatea "mea"... si faci distinctiile corecte intre modalitatile in care aceasta poate fi inteleasa... cat despre pozitia aceea, n-am avut alta "rima" :) Multam de semn.
"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
Interesante şi rafinate inversările interioare - psihologice, intuitive, cognitive. Reuşită şi tehnica de a le reda prin pseudopastelul de pe alocuri. Interesante şi alte lucruri, evident, dar despre ele poate mai târziu sau niciodată.
"spune-mi unde să mă ascund de soare
un loc ferit în care
somnul meu
să mă poată termina de dormit"
Textul, spus pe scurt şi fără tam tam semicritic, este foarte reuşit. Cu atât mai mult finalul. Excelent!
"venele mele îți sunt lesă pentru fiecare dor" - memorabil.
Mulţumesc Mariana. Totuşi, deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea că în ultimul vers nu e un pleonasm. Nici nu e scris Facere, ci facere. Apoi, acesta e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării sau raţionalizării, ci pentru vibraţia sufletului. În final mai cred că uneori aparente pleonasme sunt necesare pentru clarificare sau amprentă stilistică. Cu atât mai mult cu cât primul meu vers conţine verbul a face, cu alt sens.
...scrie deci. eu sunt curios cum vezi tu ce e "după blocuri", pentru că am remarcat afinitatea cu piesa, melodia, ce-o fi și fă-o în stilul tău de Andrei Duban lipit siamez de V. C. Tudor (Luca Pițu îi spune așa), mai ales că unul a scos un cd de bancuri și altul are un umor involuntar bestial. Ar fi foarte interesant, probabil... dar pentru mine sigur. Mă repet, scrie... ar putea fi ceva.Pentru că această combinație e fatală.
Vă rog să citiți aici: http://www.hermeneia.com/proza/5122/. Aveam acolo rezerve cu privire la faptul că un fragment din proza autorului de la pagina respectivă ar conține imagini obscene. Nu era cazul. Nu judec eu felul cum moderatorii pun grăunțele pe talere dar e cazul să ne întrebăm, e articolul 16.4. o linie de demarcație neblurată? O roata a lui Deming e oricînd binevenita!
As fi foarte curios sa aud ce ai avea tu de spus Virgile despre acest poem, desi stiu ca nu imi vei satisface aceasta curiozitate unless o sa te prind eu intr-un fel de dublu-nelson literar. Mie mi se pare ca aici ai scribalit cateva cuvinte foarte potrivite de genul eu nu strivesc corola de minuni a lumii iar la final ai dat asa, acea magisrala tusa de ludic. Una peste alta un poem destul de comercial, bine realizat insa. Sa nu ma intelegi gresit, cand zic comercial, ma refer ca trairea nu am simtit-o, dar am apreciat-o ca mesaj. Oricum, imi place ca ti-a iesit ludicul, chiar ok. Andu
Adriana, pentru că apreciez versul tău, am să intru cu acest comentariu, sperând să nu ajung să constat că mai bine tăceam.
Textul este slăbuţ spre slab (şi) pentru că pur şi simplu nu respiră personalitate. De această dată, contextul nu scuză imaginile comune, prăfuite (inima se destramă fâşii/ cochilii uscate/ căţelul pământului, care, orice ar fi, latră, otrava în răni/ mai uşoară ca umbra, tăcerea să-şi depene fusul). E pur şi simplu prea mult, chiar dacă ideatica e asumată. Mult, facil şi, cel puţin în cazul meu, fără orice corespondent cerebral ori sensibil.
Multumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o critica: fara "aripi de fluturi greieri"
pentru textul : de la o ploaie la alta deAnca, ma bucur ca iti place. Dincolo de privire sunt cuvintele nerostite si intelese. Multumesc, te mai astept. Bianca, multumesc pentru gandurile frumoase. Amestec planurile inadins pentru ca mai apoi sa ating un punct unic. Inca mai lucrez la acest aspect, sunt curioasa ce va iesi.
pentru textul : e r h a n deMulţumesc frumos Mariana...
N-aş putea răspunde dacă formularea “căuşul palmei” este clişeu sau expresie populară… pentru mine mâinile sunt minuni miniaturale ale lumii : creează, transformă, nimicesc.. de aceea spaţiul interior lor, căuşul palmei, devine deopotrivă lăcaş al genezei şi al protecţiei...la asta m-am gândit când mi-am intitulat poemul...
pentru textul : În căuşul palmei deDraga Tincuta, te rog sa incerci sa faci comentarii asupra textelor, ferindu-te sa te folosesti de ironie. Nu se supara nimeni daca faci un comentariu negativ asupra unui text, ba chiar exigenta este incurajata, atat asupra propriilor texte, cat si in comentariile asupra altor texte. Numai ca nu vad in ce masura se apropie de un comentariu adecvat unui spatiu literar informatia ca tu bei ceai de musetel, mai ales pentru ca este facut in Romania (ai ceva impotriva produselor din alte tari? e dreptul tau, dar nu e locul potrivit sa sugerezi ca acesta ar fi un merit) sau ca tu personal te-ai saturat de "yerba mate". Atata vreme cat nu te-ai aplecat asupra respectivelor texte si nu ai facut comentariile de rigoare in care sa arati, eventual, in ce masura tema respectiva este prea uzata, consider ca orice aluzie de acest fel este cel putin neinformata. Asa ca, draga mea, daca arunci o piatra, nu te astepta neaparat sa primesti flori inapoi. Desi poate unii dintre noi, editorii, ne-am dori asta, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa intervenim, e poate uneori prea mult sa ceri unor oameni pe care tu ii ironizezi gratuit sa nu iti raspunda. Sper sa nu fi inteles nimeni gresit interventia mea, si sa incercam cu totii sa folosim hermeneia potrivit scopului sau.
pentru textul : Tetley demulțumesc, profetule! mai jos este răspunsul meu: Sunt poet creștin Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia, Mandatul mi-e divin Cuvântul Lui, solia; Condeiu-mi tremurând Muiat în jertfa sfântă Iubirea pe pământ O picură și-o cântă. Enigma suferinței Din actul cel mai sfânt Cu pana umilinței Mă simt dator s-o cânt! Să dăltui pentru ere Golgota, Ghetsimanii, Adânca Lui durere Când L-au străpuns dușmanii... Și-n inima mea nouă Tăcerea s-o sufoc S-aprind poem de rouă Cu litere de foc. Sunt un poet creștin Isus mi-e poezia În versul meu senin Respiră veșnicia. El primește "mere are Ana" poeziilor mele mai mult decât amalgamul de "vreau și eu să stau în cloacă" a poeziilor tale. În ultimă instanță "după faptele lor îi veți cunoaște"! tu nu ești unul dintre ai Lui. La bună recitire de poezie, îți zic.
pentru textul : ce frumusețe rară decând de fapt sunt doar anoste, triste, gri
pentru textul : despre poezie deok, îmi dau seama că explicațiile mele nu folosesc la nimic. se pare că tu știi deja și cum trebuia să scriu ceva și cum nu trebuia să scriu. de obicei cînd ți se dau lecții nu prea mai rămîne loc de discuții. asta îmi confirmă și mai mult percepția cu privire la refractaritatea față de o percepție care îți este străină.
pentru textul : oolong tea deexpresia „izolaționism moldovenesc” nu este nici mai mult și nici mai puțin „murdară” ca expresiile „naționalism austriac”, „izolaționism nipon” sau „machismo mexican”. și nu este comparabilă cu o ofensă rasistă. cel puțin în accepțiunea mea. la fel pot vorbi despre „ambivalența ardelenească” sau „lăudăroșenia oltenească”. este adevărat că sînt generalizări și ca orice generalizare rămîn aprecieri relative.
și încă ceva: nu înțeleg de unde și pînă unde ai ajuns tu la concluzia că eu am intenționat să scriu CA asiaticii (whatever that means...).
Nu stiu daca poemul e nou sau mi se pare mie ca e un poem mai vechi, din seria celor cu cocktail-uri, care mi-au atras prima oara atentia asupra poetului Emil Pal pe agonia? :-) Oricum ar fi, textura poetica e reusita, aceeasi circularitate, simbioza dintre inceput si final prin prisma "dorului de tine" devenit maladiv, bolnavicios, aproape dezumanizant. Intreg peisajul din corpul textului vine sa sustina aceasta idee centrala. Oamenii si lucrurile urmeaza sa impartaseasca o soarta absurda, condamnati la ne-evolutie, la static, chiar si la moarte (oare nu intamplator oamenii erau tot 42, precum cele sase saptamani de priveghi, precum "zilele in care nu se intampla nimic"?) Din nou insa ma vad nevoit sa subliniez o abordare poetica neplacuta mie la Emil Pal, anume ca undeva, prin mijlocul textului, exista aproape mereu un pasaj care "rupe vraja poetica si nu stiu daca asta face bine cititului. In cazul de fata este pasajul cu balciul care, prin simbolistica aparte, ar face mai degraba obiectul unei intregi dezvoltari ulterioare in loc de a fi inserat aici aparent fortat. As mai corecta "am impresia că toți copii pământului se joacă pe spatele meu numai că toți copii pămîntului sunt zile în care nu se întîmplă nimic" scriind "copii" cu trei de "i". Un text care mi-a placut. Bobadil.
pentru textul : blue american deA spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
pentru textul : shortcut to L.L. deAsta imi aminteste de un desen de pe o cana din acelea care se dau cadou si sub care scria "dreptul femeii trebuie sa fie egal cu al barbatului". Lasand gluma deoparte mi se pare o dizertatie interesanta asupra dublului. Si oricum, nu avem de-a face aici cu vreun sofism.. :-) Andu
pentru textul : Povești pseudo-Zen (4) deAm reținut ultima strofă, deși finalul cred că poate fi revăzut, în privința topicii, care o face cam ambiguă. Restul poeziei mi se pare că are imagini comune: "mă liniștesc zgomote albastru conturate", "pereții privirii tale", "piatră curgând".
pentru textul : Intensitate dein afara romanilor care merg la studii in strainatate si care, partial, sunt intretinuti de parintii din Ro, sexcluzand procentul care merge la furat, 93% din diaspora trimite bani in tara si isi intretine familiile. cei mai multi inverstitori care au creat locuri de munca aici sunt romanii din diaspora, nu multinationalele care ne-au jupuit pana la schelet. vrei ca tot diaspora sa rezolve si problemele politice? ei au motivele lor clare pentru care au luat calea exilului. multe, politice, altele economice. ei sunt la curent cu ce anume le este prezentat, aratat. tu, personal, ce ai facut sa informezi diaspora despre realitatile din tara, in afara sa te inflamezi dupa alegeri?
pentru textul : despre inundaţii. altfel de"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
pentru textul : cumpănă de"nu știu ce vârstă are cuvântul și cine l-a sădit" - nu cred că mai poate fi spus ceva despre cuvânt, astfel încât să nu sune desuet, darămite cu o aşa exprimare...
"caut ecoul întâiului scâncet/ cheamă aduceri aminte/ nici greutatea cuvântului n-o cunosc" - avem aici exemplul perfect de preţiozităţi plate, servite în cheie revelată, pe tavă din metal superior, lângă o cupă de înţelepciune; exemplul de cum se poate trişa poezia, de cum putem spune aşa frumos... nimicul. Din aceste motive, şi multe altele, d-le Dinu, "poezia" d-voastră, în genere, nu face saltul mimetismului, nu are personalitate, nu e credibilă şi se complace în autosuficienţă.
pentru textul : frica de nu dePentru Virgil
Te întrebi, aproape aruncând cu pietre, dacă România mai are ceva creștin. ARE! Dar asta nu se vede din America. Te invit duminica la Sfânta Liturgie în Bisericile noastre, sau la minunatele Mănăstiri construite de pe vremea când America nu fusese descoperită, și chiar pe străzi sau în casele oamenilor adevărați creștini. Faptul că sunt o sumedenie de oameni „fără Dumnezeu” (ai dreptate) nu este un argument pentru a întreba dacă Ro mai are CEVA creștin. Apoi, acele lucruri bune și creștine care se fac, nu se văd. Căci un creștin adevărat respectă regula: Să nu știe stânga ce face dreapta. Creștinii nu se laudă nici cu credința, nici cu faptele lor. Dar te asigur că sunt destul de mulți.
pentru textul : Fanii lui Cristos deChiar m-ai supărat, Virgile. Știu că la Tv se vede numai partea întunecată a lucrurilor, dar asta e valabil pt. orice țară, nu doar pentru România. Și îți mai spun ceva, și nu vorbesc din cărți: România nu va fi niciodată asmimilată, globalizată, americanizată, etc din 2 „motive”: slujbele religioase și horele. Ai idee câți tineri participă la Sfânta Liturghie sau câți joacă în horă? Eu am, că stau lângă ei.
a, da, laitmotiv. lait-motiv se scria până acum câţiva ani, nu mai ştiu cam câţi.considerat intrat în uz s-a trecut la scierea lui fără cratimă. e la fel ca la vizavi care se scria nu demult cu liniuţe şi accent.
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul desunt mai de modă veche :)
pur şi simplu mi-a scăpat. mersi. sau merci. cum vrei.
Vii cu un suflu nou, întrebările tale clocotesc de viaţă(poate de-aceea sar aşa vîrcolacii la tine :). Tristeţea ta, tristeţea acestui început de mileniu care cine ştie unde va duce. Am reţinut:
O noapte ca o eclipsă de porţelan
pentru textul : Vârcolaci deîn care umbra acoperă adevărul
o formă se lasă ascunsă
de trecerea pe dinainte
Nu ştiu Alex ce este cu tine! Dar mă bucur să mă întâlnesc cu poezia ta în acest loc.
pentru textul : oriental red deJinnule ma bucur ca iti place libertatea "mea"... si faci distinctiile corecte intre modalitatile in care aceasta poate fi inteleasa... cat despre pozitia aceea, n-am avut alta "rima" :) Multam de semn.
pentru textul : mijlocul cerului de"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
pentru textul : this is a film deInteresante şi rafinate inversările interioare - psihologice, intuitive, cognitive. Reuşită şi tehnica de a le reda prin pseudopastelul de pe alocuri. Interesante şi alte lucruri, evident, dar despre ele poate mai târziu sau niciodată.
"spune-mi unde să mă ascund de soare
un loc ferit în care
somnul meu
să mă poată termina de dormit"
Textul, spus pe scurt şi fără tam tam semicritic, este foarte reuşit. Cu atât mai mult finalul. Excelent!
"venele mele îți sunt lesă pentru fiecare dor" - memorabil.
Nu mai bat câmpii.
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă deMulţumesc Mariana. Totuşi, deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea că în ultimul vers nu e un pleonasm. Nici nu e scris Facere, ci facere. Apoi, acesta e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării sau raţionalizării, ci pentru vibraţia sufletului. În final mai cred că uneori aparente pleonasme sunt necesare pentru clarificare sau amprentă stilistică. Cu atât mai mult cu cât primul meu vers conţine verbul a face, cu alt sens.
pentru textul : ie de zi lucrătoare de...scrie deci. eu sunt curios cum vezi tu ce e "după blocuri", pentru că am remarcat afinitatea cu piesa, melodia, ce-o fi și fă-o în stilul tău de Andrei Duban lipit siamez de V. C. Tudor (Luca Pițu îi spune așa), mai ales că unul a scos un cd de bancuri și altul are un umor involuntar bestial. Ar fi foarte interesant, probabil... dar pentru mine sigur. Mă repet, scrie... ar putea fi ceva.Pentru că această combinație e fatală.
pentru textul : după douăzeci de ani (II) dedap, asa mi se pare mult mai ok: ideea e coerenta, analogia buna.
pentru textul : Atingere deVă rog să citiți aici: http://www.hermeneia.com/proza/5122/. Aveam acolo rezerve cu privire la faptul că un fragment din proza autorului de la pagina respectivă ar conține imagini obscene. Nu era cazul. Nu judec eu felul cum moderatorii pun grăunțele pe talere dar e cazul să ne întrebăm, e articolul 16.4. o linie de demarcație neblurată? O roata a lui Deming e oricînd binevenita!
pentru textul : keep my secret well deAs fi foarte curios sa aud ce ai avea tu de spus Virgile despre acest poem, desi stiu ca nu imi vei satisface aceasta curiozitate unless o sa te prind eu intr-un fel de dublu-nelson literar. Mie mi se pare ca aici ai scribalit cateva cuvinte foarte potrivite de genul eu nu strivesc corola de minuni a lumii iar la final ai dat asa, acea magisrala tusa de ludic. Una peste alta un poem destul de comercial, bine realizat insa. Sa nu ma intelegi gresit, cand zic comercial, ma refer ca trairea nu am simtit-o, dar am apreciat-o ca mesaj. Oricum, imi place ca ti-a iesit ludicul, chiar ok. Andu
pentru textul : nu am nevoie de nălucile voastre deAdriana, am testat și nu vad absolut nicio problema.
pentru textul : numărătoare inversă deAdriana, pentru că apreciez versul tău, am să intru cu acest comentariu, sperând să nu ajung să constat că mai bine tăceam.
Textul este slăbuţ spre slab (şi) pentru că pur şi simplu nu respiră personalitate. De această dată, contextul nu scuză imaginile comune, prăfuite (inima se destramă fâşii/ cochilii uscate/ căţelul pământului, care, orice ar fi, latră, otrava în răni/ mai uşoară ca umbra, tăcerea să-şi depene fusul). E pur şi simplu prea mult, chiar dacă ideatica e asumată. Mult, facil şi, cel puţin în cazul meu, fără orice corespondent cerebral ori sensibil.
Cu sinceritate şi bune intenţii.
pentru textul : urme și umbre deMultumesc pentru apreciere si pentru sfat, Bobadil. Deocamdata insa intr-adevar te bagi ca musca in lapte. Si tot ca musca nu poti sa te controlezi. Recunosc e ceva animalic (sau de insecta) care te maninca. Dar asta e, nu toata lumea poate sa se scarpine in tacere. Probabil ca tine si de educatie. Dar ma opresc aici cu presupunerile pentru ca in esenta nu ma intereseaza motivatiile tale. Si nici observatiile. In orice caz cind am sa am nevoie de un sfat de la tine am sa ti-l cer. Te asigur. Deocamdata insa thanks, but no thanks. Pastreaza-ti opiniile pentru tine si asa cum te-am rugat frumos pe mesager du-te si deverseaza-le in alta parte. Pe noi nu ne intereseaza. Iar daca ai avea o bruma de bun simt ai da curs acestei rugaminti. Iar daca vei tine neaparat sa iti ofer un motiv acesta este cel putin faptul ca sint alti oameni pe Hermeneia care gindesc altfel decit tine. Si in plus este vorba despre oameni care fac ceva pentru Hermeneia. Si nu intimplator oamenii astia au si o parere proasta despre tine si "opiniile" tale. Dar ma opresc aici. As aprecia daca ai da curs rugamintii mele.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu dein ultimul timp, cel putin, mai degraba el ma manuieste pe mine... :)
pentru textul : dragoste demultumesc.
Pagini