Cristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
Mi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
well, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.
naturaleţea cu care autorul spune de ce-i e teamă şi, mai ales, faptul că recunoaşte un lucru care, uneori, pare mai dificil decât o intervenţie chirurgicală, tocmai fiindcă acest lucru se petrece pe viu!
"mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni" - este esenţa poemului.
da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
legătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
drumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
raluca. ăsta e un flash pe care l'am avut şi nu pot spune dacă fiecare cuvânt este potrivit. totuşi de fiecare dată, după ce l-am citit mi-a lăsat o senzaţie şi am mizat pe ea. mulţumesc pentru trecere şi o să mai reflectez.
Domnule Ţiţarenco, mulţumesc pentru semn. sincer, mie versul acela nu mi se pare ieftin, poate greoi liric. dar, deasemeni o să mai revin pe text, la un moment dat, cu alţi ochi.
Mai sunt, d-le Cristea, şi alte "idei doomiste/dumiste" [de la "dumă" (jargon)= glumă/perlă/porcărie], unele, doar hilare; altele, de-a dreptul idioate. Una dintre dumele idioate mi se pare a fi acceptarea (din senin!) accentului unor cuvinte acolo unde vorbitorul vrea, asta în măsura în care accentul este, poate, cea mai importantă genă a limbii.
Voi opera modificarea mottoului.
(Uitaţi încă o problemă: atâta vreme cât, dată fiind consoana dublă, e cert că vocabula n-a suferit înca procesul de "românizare", nu înţeleg de ce "mottoului" trebuie scris fără cratima şi nu se comportă ca alte cuvinte adoptate, gen "mouse-ul", etc)
Profetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
..nu am să uit niciodată urarea făcută cu un an în urmă....
„...e liber la stele...”
azi vin să vi le dăruiesc.excelentă grafică.
sărbători fericite tuturor!
“E o întîmplare a ființei mele”- așa cum spunea poetul – să citesc poezia postată aici. Mai zicea poetul: “Două cântece diferite, lovindu-se , amestecîndu-se” Voi cita și din cîntecul lui: “Pe căldurile groaznice el își face vînt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare” Și: “Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat” Și încă: “Dar mai ales vă conjur, nu puneți mîna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mîna pe poet! ...Decît numai atunci cînd mîna voastră este subțire ca raza Și numai așa mîna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămîne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decît voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete...” (Nichita Stănescu, “Cîntec” ; “Poetul și soldatul”) Îndrăznesc să mă mir, la prima citire- cameră cu „perdele uscate”; de regulă sînt ude? Și dacă mă aplec asupra versurilor: “deși peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării”, crezi că sînt lipsit de simțire dacă mă gîndesc că unii pești nu sînt la primul năvod? Mulțumiri autorului pentru bucuria aducerii aminte.
semnificativ text, observat sau neobservat. sunt unele lucruri pe care nu le inteleg, dar daca ceea ce nu inteleg e la fel de frumos ca ceea ce am inteles, atunci e cum nu se poate mai bine. as fi pus titlul simplu: imn
Căline, mă apucasem ca o naluca sa-ti raspund printr-un comentariu a la ...do_minus, insa am renuntat (din ratiuni multiple). Ce sa-ti spun.(?)....imi plac comentariile tale (vad ca esti binedispus astazi....ramai asa!) si apreciez faptul ca ma citesti in continuare desi (fie vorba intre noi acum) textul acesta nu merita o atentie prea mare. Multumesc acelasi, francisc ps: mi-a placut textul tau de azi
Mie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
text alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
initial nu m-am impacat cu titlul - tare il vad 'vreau' ...frumoasa poetizare a uitarii insa...prin naturaletea cu care curge, prin onestitatea exprimarii, o durere molcoma, prin arderea ei interioara ce sfinteste si elibereaza.
un vers (si un sfat) deosebit e: "du-te în camera unui pictor dezbracă-te lent și așteaptă."
corect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai dreptate ioana, am scos, ma enerva si pe mine dizonanta
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deCristian, văd că ignori atenționările noastre. Te avertizez că dacă vei continua să mai scrii Like în loc să scrii un comentariu pertinent așa cum prevede regulamentul H, vom discuta atitudinea ta în Consiliul Hermeneia și vom suspenda contul.
pentru textul : nupoem deMi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
pentru textul : Paharul cu apă deAdriana, am făcut o mică modificare, pentru ca delicatețea si frumusețea versurilor tale să nu fie umbrite. mulțumesc pentru vizită.
pentru textul : Electra dewell, faptul că „nu vezi” sau „nu reușești să înțelegi” reprezintă cu siguranță un pas înainte. Pentru că îți dai seama că ar trebui să vezi ceva sau ar trebui să înțelegi ceva dar anumite limite nu te lasă. Evident următorul pas ar trebui să fie depășirea sau îndepărtarea limitelor. Este foarte posibil să nu fiu acuzat de modestie dar nici „Fîntîna” (sau „Arteziana”) lui Marcel Duchamp nu a fost prea înțeleasă la vremea ei iar acum e obiect de referință la SFMoMA. Sau „Pasărea în zbor” a lui Brâncuși (una din versiuni), care a fost de curînd licitată la peste 27 mil. de dolari, a fost tratată în 1926 de vameșii americani drept metal pentru construcții metalice. Există evident limite. Toți le avem. A (ni) le depăși reprezintă un drum foarte incomod. Dar dincolo de ele începe arta. Desigur, fără supărare.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house deAdrian, ce banalitate să spun, să declam ? E bine. Bune au fost toate. Și sunt !
pentru textul : cal alb cu orbite albastre denaturaleţea cu care autorul spune de ce-i e teamă şi, mai ales, faptul că recunoaşte un lucru care, uneori, pare mai dificil decât o intervenţie chirurgicală, tocmai fiindcă acest lucru se petrece pe viu!
"mi-e frică de ușurința
cu care mă adaptez
la tot mai multe zile
la linia de mijloc
și la inutil
și poate la faptul
că uneori din spatele cortinei
nu mai apare nimeni" - este esenţa poemului.
şi nu mă pot abţine să nu remarc. frumos!
pentru textul : nupoem deda, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. delegătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
pentru textul : drumul spre casă dedrumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
raluca. ăsta e un flash pe care l'am avut şi nu pot spune dacă fiecare cuvânt este potrivit. totuşi de fiecare dată, după ce l-am citit mi-a lăsat o senzaţie şi am mizat pe ea. mulţumesc pentru trecere şi o să mai reflectez.
pentru textul : carantină deDomnule Ţiţarenco, mulţumesc pentru semn. sincer, mie versul acela nu mi se pare ieftin, poate greoi liric. dar, deasemeni o să mai revin pe text, la un moment dat, cu alţi ochi.
Mai sunt, d-le Cristea, şi alte "idei doomiste/dumiste" [de la "dumă" (jargon)= glumă/perlă/porcărie], unele, doar hilare; altele, de-a dreptul idioate. Una dintre dumele idioate mi se pare a fi acceptarea (din senin!) accentului unor cuvinte acolo unde vorbitorul vrea, asta în măsura în care accentul este, poate, cea mai importantă genă a limbii.
Voi opera modificarea mottoului.
(Uitaţi încă o problemă: atâta vreme cât, dată fiind consoana dublă, e cert că vocabula n-a suferit înca procesul de "românizare", nu înţeleg de ce "mottoului" trebuie scris fără cratima şi nu se comportă ca alte cuvinte adoptate, gen "mouse-ul", etc)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deProfetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii de..nu am să uit niciodată urarea făcută cu un an în urmă....
pentru textul : Sărbători fericite! de„...e liber la stele...”
azi vin să vi le dăruiesc.excelentă grafică.
sărbători fericite tuturor!
Mulţumesc. Întotdeauna are.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor de“E o întîmplare a ființei mele”- așa cum spunea poetul – să citesc poezia postată aici. Mai zicea poetul: “Două cântece diferite, lovindu-se , amestecîndu-se” Voi cita și din cîntecul lui: “Pe căldurile groaznice el își face vînt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare” Și: “Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat” Și încă: “Dar mai ales vă conjur, nu puneți mîna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mîna pe poet! ...Decît numai atunci cînd mîna voastră este subțire ca raza Și numai așa mîna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămîne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decît voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete...” (Nichita Stănescu, “Cîntec” ; “Poetul și soldatul”) Îndrăznesc să mă mir, la prima citire- cameră cu „perdele uscate”; de regulă sînt ude? Și dacă mă aplec asupra versurilor: “deși peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării”, crezi că sînt lipsit de simțire dacă mă gîndesc că unii pești nu sînt la primul năvod? Mulțumiri autorului pentru bucuria aducerii aminte.
pentru textul : poetul I desemnificativ text, observat sau neobservat. sunt unele lucruri pe care nu le inteleg, dar daca ceea ce nu inteleg e la fel de frumos ca ceea ce am inteles, atunci e cum nu se poate mai bine. as fi pus titlul simplu: imn
pentru textul : Imn mistic deCăline, mă apucasem ca o naluca sa-ti raspund printr-un comentariu a la ...do_minus, insa am renuntat (din ratiuni multiple). Ce sa-ti spun.(?)....imi plac comentariile tale (vad ca esti binedispus astazi....ramai asa!) si apreciez faptul ca ma citesti in continuare desi (fie vorba intre noi acum) textul acesta nu merita o atentie prea mare. Multumesc acelasi, francisc ps: mi-a placut textul tau de azi
pentru textul : nălucile demulțumesc pentru corectură. inițial a fost cum trebuie, apoi am făcut niște schimbări și s-au încurcat lucrurile.
pentru textul : noctis dee vorba de ceva un pic mai filozofic(reîncarnare,hazard,continuitate)
pentru textul : N-a înțeles de ce i-a rămas fericirea deMie imi place aproape tot poemul, spre final sunt unele fortari, se descrie prea mult o stare si nu prea agreez gerunziul in poezie. Poemul este "excelent" pana la "uneori odihnindu-ma". Se intra minunat cu "am privit la copii"... si nu stiu ce anume ma face sa aproprii prima strofa de minunatele versete psalmice sau ecleziastice. E o parere pur subiectiva si care tine de emotia traita la lectura. O singura obiectie: "as fi vrut" mai putini de "as fi vrut" Pentru sinceritatea, sensibilitatea si mesajul spiritual al acestui poem ofer un mic simbol de lumina - o penita galbena! Deasemenea, si pentru introspectie.
pentru textul : futility I deAdevarul meu e ca spiritualitatea straluceste si atunci cand o intorci pe dos. Mi-ai demonstrat asta aici si deci... chapeau! Andu
pentru textul : clean detext alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
pentru textul : Muieri pizmașe (II) deinitial nu m-am impacat cu titlul - tare il vad 'vreau' ...frumoasa poetizare a uitarii insa...prin naturaletea cu care curge, prin onestitatea exprimarii, o durere molcoma, prin arderea ei interioara ce sfinteste si elibereaza.
un vers (si un sfat) deosebit e: "du-te în camera unui pictor dezbracă-te lent și așteaptă."
uitare linistita, Sebi, pina la tresarire!
pentru textul : strig către silabe deversuri crancene de apreciat
pentru textul : pîine îmbibată cu cerneală deŞi Raluca Blezniuc
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deErata: două biografii care
pentru textul : prezervativ devoi încerca. rămâne de văzut dacă voi reuşi. mulţumesc de oprire şi sfaturi.
pentru textul : points faibles depoem pe care l-aș lucra cam așa:
vise cu amintiri cum dorm sub iarnă
o vreme uitată
șterg neguri cu efuzii de fericire
copiii bradul crăciunul
au o muzică aparte
ninge ninge ninge
alb alb alb
peste zăpezi și covoare
pentru textul : Perpetuu defără început de sfârșit
aparent
timpul
Ovidiu, datorita repetatelor incalcari ale regulamentului de functionare, consiliul a decis suspendarea contului tau pentru o perioada de doua luni.
pentru textul : Pixeli decorect ii "unui copil caruia ii pasa", nu "care ii pasa", cel putin in provincie.
apoi, termeni ca "aestetica", "cabotin", "animus", "anodine" scad serios din credibilitatea textului care si asa abunda de incercari de imagini needificatoare
pentru textul : sub ochii înlăcrimaţi ai norocului dePagini