mie mi se pare prea mult, si nici nu am citit tot. gestul arancai mi se pare gratuit dar simpatic, comms, in rest, doar un joc de orgolii. mie, de ex, imi plac experimentele de acest tip. am avut si clone, pe hermeneia am intrat cu pseudonim, am scris si scriu jam sessions si colaje, ma intereseaza segmentul ludic al textuluiliterar ca mijloc hedonist, etc. aici a fost si vad ca inca nu s-a topit, polemica tip bulgare de zapada, care se tot mareste in rostogolire si in care argumntele, daca exista, se transforma in argumentatie, sau nu mai conteaza deloc in context. pana la urma, cine nu a avut clone, cine nu a mintit sau inselat (nu spun ca aici ar fi cazul, sa fim bine intelesi, chiar daca putin ipocriti...), cine nu a simtit macar o secunda perversiunea anonimatului sau a puterii manipularii...? e cineva pefect aici?
am resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
Frumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
Poem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.
mulțumesc pentru comentariu și observații, silviu. oare nu ar fi scris și pavel un psalm dacă ar fi fost contemporan cu david? sau ce ar fi scris david dacă ar fi fost contemporan cu isus?
mulțumesc mihaela pentru perseverența cu care citești ce scriu și îți exprimi opinia.
Știți cum este? Când scrii, ți se pare ca totul are un rost, în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia, sau în cazul meu, după cum bine spuneți, doar o încercare timidă. Mulțumesc mult pentru obiectivitate iar cu partea naivă....recunosc, versurile precum autorul, un defect în curs de corijare, sper.
In zece versuri scurte sa apara de 5 ori cuvantul "timp" e cam mult si cam obositor. Nu vad firul logic, coerent al textului. Primele doua versuri aduc o idee cam bizara. Treceti de notiunea de temporalitate... timpul e un loc. Pai daca e un loc in sine, cum sa treaca ? Urmeaza o parte care universalizeaza ideea de timp si un final incomprehensibil- timp ireductibil in timp ? Ialin
Excelente com-urile tale! Îţi sugerez – şi cei care sunt interesaţi de acest „dosar” cred că ţi-ar fi recunoscători – să postezi un text separat cu ele asamblate, la rubrica „Revistă literară” cu subtitlul „Documentar” pe care l-am folosit şi eu. Sau, dacă mai sunt şi alte idei, vom putea – căzând împreună de acord cei ce le vor emite – să schimbăm acest subtitlu cu unul mai sugestiv, legandu-l de "Manifeste", de exemplu.
ana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
Ialin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
Un poem care imi trigger-eaza un deja-vu (de fapt, deja citit :-) de proportii plus cateva sentimente de actualitate. Nu stiu daca ti-am scris la vremea respectiva, daca da, sa ma ierti ca ma repet, dar imi place logosul acestui text. Plus atitudinea ta de "fetita mare" de aici. Andu
textul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
e OK, nu cred ca e superb, insa. un text care curge ca viata printre degete, previzibil, spre un fagas asteptat. primul hieroglif a fost mai imprevizibil, mai aproape de penita si de remarca.
Stimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
Ela, acum chiar ca trebuie sa incalc principiul comentariilor dar am si eu o intrebare: de un de ai scos tu chestia asta ca "etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil"? ma amuza aceasta pretentie de pronosticare. eu zic ca ai "marje de eroare" mari. si oricum mi se par cam de prost gust astfel de afirmatii. eu cred ca sint gata sa colaborez cu oricine vrea sa colaboreze si vrea sa respecte carta hermeneia si regulamentul. nu cred ca am sau voi avea vreodata preferinte personale. alta intrebare: eu accept texte slabe? ale cui? ale tale? eu nu cred ca accept nimic. eu cred ca va incurajez pe voi sa creati o atmosfera de creatie, de promovare a calitatii. tocmai pozitia mea ma impiedica sa fac mai mult. pentru ca intentia mea nu e sa devin un dictator luminat ci astept o dezvoltare naturala. pentru asta e nevoie de stimulente sau provocari. iar ce a facut aici alina, tocmai asta e. in ce priveste constructia si administrarea unui site, din ceea ce vad ca spui pina acum, ma indoiesc ca te pricepi. de asemeni din atitudinea ta de aici, astazi am impresia ca gresesti foarte mult. dar, te asigur, nu ma astept sa fii de acord cu mine. si stiu si de ce. eu continui sa astept sa scrii si sa comentezi pe hermeneia. si inca ceva, ca tot veni vorba, alina este deocamdata editor in probe pe hermeneia. si pozitii de editor si moderator sint inca disponibile pentru oricine este gata sa respecte si sa promoveze carta si regulamentul hermeneia si este gata sa o faca cu competenta si cu foarte, foarte multa munca.
e foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
e bine, chiar mă bucur dacă aceste amintiri ale tale au rezonat cu textul de mai sus. cred, la urma urmei, că acesta este scopul poeziei: regăsirea de sine. și pentru aceasta mulțumesc!
Dorine nu pot spune ca "nu mi-a placut nimic la acest poem" cum zici tu, eu am spus si mai devreme, mi-au placut semnele de punctuatie de exemplu, ele apartin poemului, nu? In rest, ca sa-l citez pe cel mai destept si mai rafinat dintre voi toti "memor-abil". Doar ca fiecare cu memoria lui, nu? Andu. P.S. Pe viitor voi fi mai atent cu aceasta ironie model neaos moldovenesc, scuze.
câte-n lună şi în stele, mai multe benzinării decât prafuri şi tot atâtea spălătorii...
mă bucur că ai dibuit partea nu prăfuită ci, din praf... mulţumesc şi te mai aştept.
Un text foarte bun, plin de umor, ce reușește iată, să îmi declanșeze și alte amintiri... Trebuie să remarc talentul de povestitor ieșit din comun al autorului și nu numai atât: mecanismul inspirației la Marian Ghilea. Parcă în subconștient aștept un alt articol tip "Încălzirea globală, păcăleala mileniului III" (...) pentru ca Marian să ne mai povestească ceva...Ia ni znaiu...
Ce să spun, Mădălina, nu vreau să mint frumos... Bineînţeles că, acum, personajul e ceva mai bine conturat, cititorul rezonează cu el ceva mai mult, dar tot nu se întâmplă nimic. S-a întâmplat ceva, evident, un transplant de inimă, dar la noi, cititorii, nu a ajuns decât informaţia succintă, şi, concret, nimic altceva. Iar despre modul în care este scris textul - se vede foarte clar mâna nesigură, care tremură de multe ori, care scoate în evidenţă lucruri ce i se par importante cu ajutorul expresiilor prozaice, plate şi lungite. Cred, aproape ştiu, că vei scrie cândva credibil, dar, până atunci, vei trece prin destul de multă maculatură. Improtatn e să ai răbdare şi să munceşti.
Cred c-am să revin cu unele tuşe care vizează, clar, textul.
Cristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
Si drept multumire: http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie mi se pare prea mult, si nici nu am citit tot. gestul arancai mi se pare gratuit dar simpatic, comms, in rest, doar un joc de orgolii. mie, de ex, imi plac experimentele de acest tip. am avut si clone, pe hermeneia am intrat cu pseudonim, am scris si scriu jam sessions si colaje, ma intereseaza segmentul ludic al textuluiliterar ca mijloc hedonist, etc. aici a fost si vad ca inca nu s-a topit, polemica tip bulgare de zapada, care se tot mareste in rostogolire si in care argumntele, daca exista, se transforma in argumentatie, sau nu mai conteaza deloc in context. pana la urma, cine nu a avut clone, cine nu a mintit sau inselat (nu spun ca aici ar fi cazul, sa fim bine intelesi, chiar daca putin ipocriti...), cine nu a simtit macar o secunda perversiunea anonimatului sau a puterii manipularii...? e cineva pefect aici?
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deMarga, nu te mai da cu capul de pereți, draga mea. Îmi afectează anagrama!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deam resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
pentru textul : Poezie pentru orbi deE un text bun.
pentru textul : iarna întârzie la un film debuna lucian, multumesc de trecere... cred ca din poezia asta, va ramane in final, doar finalul:)
pentru textul : portret cu duminică deobservatiile mereu sunt binevenite atat timp cat se vor constructive. cum sunt sigura ca in cazul tau nu sunt alte intentii, da, vreau sa mi le spui:)
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deFrumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
pentru textul : singurătate dePoem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.
mulțumesc pentru comentariu și observații, silviu. oare nu ar fi scris și pavel un psalm dacă ar fi fost contemporan cu david? sau ce ar fi scris david dacă ar fi fost contemporan cu isus?
mulțumesc mihaela pentru perseverența cu care citești ce scriu și îți exprimi opinia.
pentru textul : psalm deȘtiți cum este? Când scrii, ți se pare ca totul are un rost, în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia, sau în cazul meu, după cum bine spuneți, doar o încercare timidă. Mulțumesc mult pentru obiectivitate iar cu partea naivă....recunosc, versurile precum autorul, un defect în curs de corijare, sper.
pentru textul : Dincolo de horele, orele... deIn zece versuri scurte sa apara de 5 ori cuvantul "timp" e cam mult si cam obositor. Nu vad firul logic, coerent al textului. Primele doua versuri aduc o idee cam bizara. Treceti de notiunea de temporalitate... timpul e un loc. Pai daca e un loc in sine, cum sa treaca ? Urmeaza o parte care universalizeaza ideea de timp si un final incomprehensibil- timp ireductibil in timp ? Ialin
pentru textul : Timp deMultumesc Maria! Voi actualiza si poza de profil :)
pentru textul : ada or ardor deExcelente com-urile tale! Îţi sugerez – şi cei care sunt interesaţi de acest „dosar” cred că ţi-ar fi recunoscători – să postezi un text separat cu ele asamblate, la rubrica „Revistă literară” cu subtitlul „Documentar” pe care l-am folosit şi eu. Sau, dacă mai sunt şi alte idei, vom putea – căzând împreună de acord cei ce le vor emite – să schimbăm acest subtitlu cu unul mai sugestiv, legandu-l de "Manifeste", de exemplu.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) deCorectat. multumiri. Sunt in continuare devastat de porumbei, Sa vedeti cum arata masina mea dimineata ...
pentru textul : Cinema, Cinema deana, mi s-a mai reprosat incipitul. nu pot spune ca l-am construit special asa pentru ca nu ar fi adevarat. cred ca acolo am identificat problema. recunosc ca m-a luat prin surprindere. multumesc mult pentru semn. dorin, tie si femeii adevarate, va multumesc! ...
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos deIalin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deCam rautacios raspuns, demn de o Queen Margot. Probabil ca nu va fi nici un poem din partea mea. O sa stau pe margine si o sa ma distrez, citindu-va.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deUn poem care imi trigger-eaza un deja-vu (de fapt, deja citit :-) de proportii plus cateva sentimente de actualitate. Nu stiu daca ti-am scris la vremea respectiva, daca da, sa ma ierti ca ma repet, dar imi place logosul acestui text. Plus atitudinea ta de "fetita mare" de aici. Andu
pentru textul : mălai detextul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.
pentru textul : de dragoste dee OK, nu cred ca e superb, insa. un text care curge ca viata printre degete, previzibil, spre un fagas asteptat. primul hieroglif a fost mai imprevizibil, mai aproape de penita si de remarca.
pentru textul : Fiara deStimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
pentru textul : a catedralei grea singurătate dedaca te-am pus pe ganduri inseamna ca e ok Haiku-ul, iti multumesc.
pentru textul : Haiku deEla, acum chiar ca trebuie sa incalc principiul comentariilor dar am si eu o intrebare: de un de ai scos tu chestia asta ca "etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil"? ma amuza aceasta pretentie de pronosticare. eu zic ca ai "marje de eroare" mari. si oricum mi se par cam de prost gust astfel de afirmatii. eu cred ca sint gata sa colaborez cu oricine vrea sa colaboreze si vrea sa respecte carta hermeneia si regulamentul. nu cred ca am sau voi avea vreodata preferinte personale. alta intrebare: eu accept texte slabe? ale cui? ale tale? eu nu cred ca accept nimic. eu cred ca va incurajez pe voi sa creati o atmosfera de creatie, de promovare a calitatii. tocmai pozitia mea ma impiedica sa fac mai mult. pentru ca intentia mea nu e sa devin un dictator luminat ci astept o dezvoltare naturala. pentru asta e nevoie de stimulente sau provocari. iar ce a facut aici alina, tocmai asta e. in ce priveste constructia si administrarea unui site, din ceea ce vad ca spui pina acum, ma indoiesc ca te pricepi. de asemeni din atitudinea ta de aici, astazi am impresia ca gresesti foarte mult. dar, te asigur, nu ma astept sa fii de acord cu mine. si stiu si de ce. eu continui sa astept sa scrii si sa comentezi pe hermeneia. si inca ceva, ca tot veni vorba, alina este deocamdata editor in probe pe hermeneia. si pozitii de editor si moderator sint inca disponibile pentru oricine este gata sa respecte si sa promoveze carta si regulamentul hermeneia si este gata sa o faca cu competenta si cu foarte, foarte multa munca.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dee foarte ciudat acest text. prin felul in care sunt urmate imaginile, incurcate, amesteca ca sa vezi ceva. un fel de puzzle. e o viziune interesanta de identificare intr-un mediu. cumva, vorba lui noica, trecerea mediului extern in mediul intern. ai reusit sa tii tonul de mister pana la final si asta mi-a placut. " lucrurile prin tavan se dizolvă în graba șobolanilor în amărăciune pereții se rotesc pereții cedează camera intră în mine"
pentru textul : Punctum dee bine, chiar mă bucur dacă aceste amintiri ale tale au rezonat cu textul de mai sus. cred, la urma urmei, că acesta este scopul poeziei: regăsirea de sine. și pentru aceasta mulțumesc!
pentru textul : epistolă pentru iarnă demultumesc de critica! binevenita!!
pentru textul : de la o ploaie la alta deDorine nu pot spune ca "nu mi-a placut nimic la acest poem" cum zici tu, eu am spus si mai devreme, mi-au placut semnele de punctuatie de exemplu, ele apartin poemului, nu? In rest, ca sa-l citez pe cel mai destept si mai rafinat dintre voi toti "memor-abil". Doar ca fiecare cu memoria lui, nu? Andu. P.S. Pe viitor voi fi mai atent cu aceasta ironie model neaos moldovenesc, scuze.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi decâte-n lună şi în stele, mai multe benzinării decât prafuri şi tot atâtea spălătorii...
pentru textul : odios plouă demă bucur că ai dibuit partea nu prăfuită ci, din praf... mulţumesc şi te mai aştept.
Un text foarte bun, plin de umor, ce reușește iată, să îmi declanșeze și alte amintiri... Trebuie să remarc talentul de povestitor ieșit din comun al autorului și nu numai atât: mecanismul inspirației la Marian Ghilea. Parcă în subconștient aștept un alt articol tip "Încălzirea globală, păcăleala mileniului III" (...) pentru ca Marian să ne mai povestească ceva...Ia ni znaiu...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deCe să spun, Mădălina, nu vreau să mint frumos... Bineînţeles că, acum, personajul e ceva mai bine conturat, cititorul rezonează cu el ceva mai mult, dar tot nu se întâmplă nimic. S-a întâmplat ceva, evident, un transplant de inimă, dar la noi, cititorii, nu a ajuns decât informaţia succintă, şi, concret, nimic altceva. Iar despre modul în care este scris textul - se vede foarte clar mâna nesigură, care tremură de multe ori, care scoate în evidenţă lucruri ce i se par importante cu ajutorul expresiilor prozaice, plate şi lungite. Cred, aproape ştiu, că vei scrie cândva credibil, dar, până atunci, vei trece prin destul de multă maculatură. Improtatn e să ai răbdare şi să munceşti.
Cred c-am să revin cu unele tuşe care vizează, clar, textul.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deCristina, eu nu mai scriu demult poezie. Accidental, e posibil sa mai existe forme poetice prin textele mele, dar eu am renuntat. Initial partea cu humpty dumty era ceva de genul ca sint un tun urias doborit de pe ziduri. La fel de bine cum iti pare tie ca exist, la fel de bine imi pare bine ca uneori treci pe aici, intr-un moment in care ma indoiesc din ce in ce mai mult.
pentru textul : the church of salvation deSi drept multumire:
http://www.youtube.com/watch?v=82hLvgGuDu8
Pagini