chiar,
de ce să nu parodieze poeziile altora? bine sau rău, asta e altă poveste.

domnule nicodem, eu am incercat sa vorbesc frumos. marturisesc ca nu intotdeauna imi reuseste. dar iesirile dumneavoastra in decor (asa pseudo-savonarolice cum se vor) nu fac decit sa ma dezamageasca si, marturisesc sincer, sa ma ingrozeasca la gindul intunecimii care le poate genera. expresii de genul "am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!" (pe linga faptul ca sint atacuri urite la persoana - noi de obicei ne invatam copii sa nu se exprime asa cel putin in public), deci expresii de acest gen ma arunca in dilema de a nu sti daca sa pling sau sa rid. sa pling de mila sau sa rid de ridicol. dar asta e, mi se pare moliere-asca situatia. la fel si vulgaritatea expresiei "faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol". ultima data cind am verificat nu te-a obligat nimeni ca sa te inscrii in acest "areopag de jungla". am sa iti spun ceva ce nici macar nu tine de crestinismul pe care dupa parerea mea il faci de toata rusinea aici. si il faci asa pentru ca evident (din manifestarile tale) se pare ca nu ai nici o legatura cu el (dar nu e locul meu sa judec asta - are cine o face, cum zice Scriptura -). deci, am sa iti spun ceva ce tine de ceea ce eu mi-am invatat copii in primii sapte ani de viata, modul cum te exprimi si atitudinea pe care o ai sub acest text manifesta o tragica lipsa a simtului pe care oamenii normali il numesc bun. in plus, a crede, somehow, ca fiindca printr-o confuzie personala te crezi crestin, iti da dreptul (probabil divin) de a te comporta asa este cutremurator. nu este insa o noutate. din cite am invatat din istorie sute de ani indivizi care se credeau crestini au manifestat acelasi spirit (sau au fost insufletiti de acelasi duh) si in numele lui Hristos au jignit, persecutat, ucis, violat, torturat, tortionat, schingiuit, epurat, ras popoare si triburi de pe fata pamintului, etc, etc, etc. cred ca ai prins ideea. faptul ca traim intr-o societate de alta natura si ne pazesc legi (sic! seculare) (precum si faptul ca exista distanta asta virtuala dintre noi) te impiedica pe tine sa ne dai in cap sau sa ne arzi pe rug iar pe mine ma scapa de la linsaj. asta insa nu indulceste (ca tot vorbeam de zahar) deloc vitriolul din mesajul tau. pentru ca daca nu ar exista acesta incorsetari sociale cred ca ai fi un om foarte periculos. insa cind pun alaturi violenta si rautatea pe care o exprimi alaturi de expresii precum "ce frumusețe rară e litera iubirii !" imi dau seama ca exista o tragedie imensa in tine si ca de fapt niciodata nu ai "murit", nu ai "plins" si nu ai "fugit". intr-un anumit sens cred ca chiar daca textul tau este slab d.p.d.v. literar (adica un fel de "ana are mere") totusi exista in intregul peisaj pe care il creezi in comentariile tale un poem al tragediei omului care nu l-a intilnit niciodata pe Hristos. ceva de genul tragediei cruciatului sau inchizitorului. in acest sens este remarcabil. esti un peisaj, fara indoiala. dar sa revenim la oile noastre. pentru comentariile de aici te rog sa te consideri avertizat. nu stiu daca ai mai avut avertismente (ii rog pe editori sa verifice). in orice caz la urmatoarea abatere va trebui sa iti suspendam contul pentru o anumita perioada. chestie de regulament. incercam sa pastram o atmosfera civilizata in ciuda impresiei tale de "areopag de jungla".

silvius, tu ai auzit de licente poetice?

Un text despre amăgirea de tip conspiraţional vs autoamăgirea conştientă.

"o ploaie îşi trece degetele uscate prin păru-mi" - nu-i înţeleg rostul cratimei (în afara poetizării). "...prin părul meu" ar fi atât de firesc...

poezia aceasta reușește să transmită o stare, reușești cu grație să redai aici un tablou care impresionează prin atmosferă, discursul poetic este unul în care nostalgicul se etalează fără artificiozitate, fără emfază verbală, sincere aprecieri,

fain poem: stil, simbolistica si mesaj...the full Monty!
placut pina la....traducere.
Deci, here it comes:

Reasons, roads, people and need,

The damn need like a mug full of thirst –

You pour it down your throat,

The question mark drips on you tar and grit,

And down the street

Like a blade of grass protruding the tarmac

A human being

He goes. you never know where from or where to,

But he always has the shovel in his right and the mug in his left

He comes or he goes

Until you crush him with your eyes,

Until he passes through you.

When you lose people,

You misplace keys,

Not the door;

When they lose you,

They misplace the door,

Not the keys.

Then,

You set out on the road, an arabesque carpet,

You shake it of dust, enough to gather an icon

And you lay your face down,

Like in a field of red water

..si daca nu iti place - you know what to do :p

cheers!

n-am citit decît primele paragrafe. și asta de dragul frunzelor de potbal. îmi place mirosul lor. în rest, e greu să numește așa ceva povestire. e doar un discurs interminabil despre o salcie. pe bune, tu chiar crezi că asta e artă?

m-ai facut sa zambesc. mai ales pentru ca nu ma asteptam sa gasesc asa o poezie pe aici.

placut.

parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit

da, interesanta observatia lucian. dar nu a fost scris pe plaja. e mai degraba un text "de scorbura". am eu perioadele mele "de scorbura" merci Sister, e un text care desi a fost scris intr-o noapte, totusi e produsul a mai multor saptamini

mulțumesc, Lucian

http://srv.diacritice.com/

folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.

Batori, pacat ca nu ai reusit sa citesti pana la sfarsit, ca sfarsitul e cel mai reusit. Multumesc pentru opinie! Voi tine cont de ce ai scris tu. Sau poate ca nu :-).

vad aceste randuri mai mult ca un jurnal. am retinut o imagine foarte frumoasa /ce lux azi să stai cu mâinile în apă ca o femeie de demult/ pe care o puteai specula mai mult. oricum suparatoare mainile ce se tot repeta. oricum, m-am simtit ca la o lectie de arheologie. pot zice ca starea ai redat-o cumva, mai ales ca in copilarie ceva tangential am trait si eu, si poezia asta a deschis usita amintirii. interdictiile, fie ele si pe etichete, nu duc decat la incalcarea lor, eu asa stiu:) concluzie, finalul nu e bun de final. un final trebuie sa insurubeze poezia intr-o fortare ultima. desigur doar parere seara buna