Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
Am citit cred că fiecare variantă, abstractizări întinse tot mai mult înspre limită și n-am reușit să-mi găsesc un locșor propice pentru receptare, dar se prea poate să fie oboseala de vină. E vorba de un autor cu care rezonam deseori. Prea multe ”sigilii”?
Virgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
multumesc de intampinare alma. fireste ca aceasta nu va nici prima nici ultima creatie postata pe acest site! comentariul tau cred ca tocmai mi-a dat un impuls... de mine ve-ti mai auzi... cu drag, ella
Revenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
Deci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
Nu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
si iata o lume in care marginile drumului sint pline de pietre. citi straini si-au lasat semnul discret al trecerii lor anonime prin lume? citi au fost binecuvintati si citi si-au pierdut Lumina? poate il stii, poate o clipa ne-am identificat cu el fiecare.
Putin am eliminat, iar finalul e deocamdata in paranteză :)
Mulţumesc pentru încurajare.
Haiku-ul are două ,,cauze" pentru care îi dedic timp :): pasiunea mea pentru pictură şi fotografie, iar cea de a doua e un fel de disciplinare pentru scrisul concentrat, fiindcă în urmă cu ceva ani dădusem în logoree :).
Luv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
MIrcea Cartarescu persevereaza in aceasta "trista tradare", cum ii spui tu. Ma bucur ca nu-i urmezi drumul. De fapt, observ ca multi din tinerii poeti si scriitori de azi se rup firesc de "literatura consacrata", si mai ales admir eleganta cu care o fac: nu-i spurca pe cei din generatiile trecute ci ii citesc si apoi ii ignora, vazandu-si de drum. E o mare realizare in Romania de azi. Se naste un suflu literar puternic si asta in tacere, fara mizeria TV si de presa scrisa a "vedetelor" autohtone. Sa ai pace, Dancus
textul ar fi putut fi unul reusit. are însă atît parti frumoase cît și părți defectuoase, stîngace.
repetiția ideii de nimic (care printre altele este destul de „clișeisitcă”) în versurile „dacă mâini care nu au nimica de spus fixează
pendulul nimicului nu te aprinde” deranjează și le cam descalifică estetic.
cuvîntul a cleveti este un arhaism care mă îndoiesc că mai este realmente înțeles de prea mulți cititori de azi.
versul „pe vecie de viaţă că nu mai sînt locuri vacante” sună agramat.
și mai pot fi și alte observații.
Cristi - Montecristo, iata ca apar si eu cu niscaiva raspunsuri asa mai tirziu. Daca a mers pina la suflet asta e lucru mare ca asa ceva nu mi se prea intimpla. Multumesc de citire. Domnule Samarghitan, multumesc pentru ca ati binevoit sa va opriti si sa comentati textul si bineinteles mulumesc pentru aprecieri. E un text pe care eu nu am pus o prea mare miza. Dar asta e poveste veche. De cele mai multe ori nu pot sa imi evaluez corect textele. Dar uite de aceea exista cititori si critici. Matei, multumesc pentru necuvinte. Se zice ca uneori spun foarte mult. Eu cred ca esti tu mai sensibil zilele astea. Sau, cine stie, scriu eu fara sa imi dau seama ceva mai bine. Skylander, imi vine sa zimbesc cind iti scriu pen-name-ul, suna asa bombastic, dar ma rog, fiecare cu imaginatia lui. Multumesc de trecere, citire si pentru ca te-ai aplecat sa iti spui parerea. Ceva imi spune ca vitriolul (destul de diluat dupa parerea mea) e de la o ranchiuna mai veche. Eu zic ca daca dai sa dai barbateste, nu asa cu menajamente. Sau, daca te hotarasti sa critici sa o faci competent. Adica ce vrea sa insemne chestia cu nebunul? Tu ii crezi pe poeti normali la minte?? Hai sa fim seriosi, ma dezamagesti. Te credeam mai perspicace. Toata lumea stie ca au un surub lipsa. La urma urmei anticii numeau geniul asta artistic "divina nebunie", sau tu nu stiai chestia asta? Despre inmormintare, ce sa iti spun.. pai o cam purtam cu noi fiecare. Se pare ca poetii, sau macar unii din ei, chiar se prind de chestia asta. Tu nu te-ai prins. Scorul e 2 la 0 la chestii de care nu te-ai prins. Nu mai continui ca sa nu te fac sa te jenezi. Dar asa cum spuneam, iti multumesc ca ai citit. Asta este un pas inainte si ma onoreaza. Ai o problema cu minimalismul? Sau nici la chestia asta nu te pricepi. Ca de obicei cind omul nu se pricepe la ceva devine usor irascibil.
...Ce să zic, mtafora însăşi forţează limbajul, dar dacă, pe alocuri am forţat prea mult (ceea ce e posibil) îmi asum abatarea. "Furnici de eşapament drăcuie metalic" nu-i forţat (furnici cu eşapament - maşinile - o simplă metaforă), însă este, intr-adevăr, un vers (prea) încărcat (în special, prin ambiguitatea verbului, apoi prin adverb). În afară de "toată lumea cântăreşte la fel, pe 50 de bani" şi "dar ce folos, când se moare atăt de uniform" eu nu văd explicaţii. Chiar şia acestea pot fi numite cu greu astfel, întrucât mesajul lor nu este sugerat nicăieri, iar ele vin, într-un mod a-poetic (prozaic) ca parte integrată.
...Dar astea-s gândurile mele, ale autorului :). Din afară, e cert, se vede altfel. Pe viitor, voi ţine cont de observaţiile tale, pentru care-ţi mulţumesc!
Radu, propun sa ne tutuim. Ştii, dacă postai o poezie onestă, prin care îţi exprimai un sentiment, ca tot omul, probabil că mă abţineam de la intervenţii. Sau, dacă nu o făceam, intram cu un comentariu de genul "nu mi-a plăcut". Şi punct. Dar tu ai postat ceva încadrat la, atenţie, "cogito - filosofie". Şi dacă în literatură nu întotdeauna 1+1=2, în filosofie e altă treabă. Acolo trebuie să fii foarte exact. Şi tu nu ai fost. Atât.
aici am încercat să scriu nu numai despre timp, am creionat o imagine a sufletului și a timpului. despre timp s-a scris foarte mult, și se va mai scrie la fel de mult. eu am ales timpul sporadic, acel timp care poate fi încetinit undeva în interiorul nostru. un timp întrerupt, fragmentat, în artificii cu multe nuanțe… am citit undeva că percepția timpului ar fi neliniară, uneori ni se pare că zboară, alteori că trece foarte încet, că se scurge picătură cu picătură. în poemul de față, timpul este ca prima lecție pe bicicletă, prima experiență, când pedalezi într-o direcție, singur, când nu ai nevoie de carburant din exterior, atunci când interiorul tău devine ca o mașină a timpului. schimbi coordonatele, rămâne clipa ca unitate de măsură a luminii, “clipa dintre frunze se întinde la nesfârșit”. mulțumesc pentru timpul tău lăsat aici, Virgil. Madim
e o dramă. să mori în zbor e chiar o dramă. de la înălțare spre colaps nu-i decât o secundă. mesaj profund și imagini sfâșietoare. au venit sărbătorile... simt la fel.
iata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
în schimb, eu te cunosc
eu știu cum funcționezi Virgil
în cazul acesta funcționezi în versiunea cu orgoliul dat la maxim
iar rezultatele nu întârzie să se arate tot așa, la maxim
iar ce îți spun aici nu e nici dintr-o beletristică și nici din vreo hermeneutică e din life experience
dacă vrei să faci ceva, atunci trebuie să faci project management
și pentru asta trebuie să fii un project manager sau să ai unul pe lângă tine
as simple as that
e că îți mulțumesc Gorune de parcă suntem acolo unde trântim cu farfuriile și cu paharele pe jos, deși poate că doar eu sunt de felul meu grec.
Ideea? Ideea e chiar așa cum spui tu
ca un deget înfipt adânc în gâtul lui salang
apoi dimineața pleacă din patul meu și cântăreața cheală... cât tupeu are femeia asta!
say no more
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
pentru textul : vis finit nedeterminist deAm citit cred că fiecare variantă, abstractizări întinse tot mai mult înspre limită și n-am reușit să-mi găsesc un locșor propice pentru receptare, dar se prea poate să fie oboseala de vină. E vorba de un autor cu care rezonam deseori. Prea multe ”sigilii”?
pentru textul : albinele sigilează fagurele cu venin / de aceea ne otrăvim din când în când iubirile deVirgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
pentru textul : Cel mai, Cea mai demultumesc de intampinare alma. fireste ca aceasta nu va nici prima nici ultima creatie postata pe acest site! comentariul tau cred ca tocmai mi-a dat un impuls... de mine ve-ti mai auzi... cu drag, ella
pentru textul : Să ridicăm cortina! deCa la varsta mea excesele conteaza.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv de"Altii" sa aiba curajul si sa imi scrie aici ce au de comentat, nu sa umble cu para la sef, pardon, director.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dee un text de 5 minute. scris in joaca. nici macar nu-mi dadeam seama daca se merita sa-mi mai bat capul cu el. asa ca l-am bagat in nisip.
si da, "iar-ul" m-a deranjat si pe mine cand l-am recitit dupa postarea aici. corecte si celelalte observatii.
virgil - n-am. mai ales cu mine. o sa-l iau putin la periat.
pentru textul : Matrioska deRevenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deDeci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
pentru textul : Cantata în mi minor deNu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
scuze, o luase „mecanicul” înaintea trenului de cuvinte :
„un vameş ne caută pe sub coaste
pentru textul : în vama de la oancea dede ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă”
si iata o lume in care marginile drumului sint pline de pietre. citi straini si-au lasat semnul discret al trecerii lor anonime prin lume? citi au fost binecuvintati si citi si-au pierdut Lumina? poate il stii, poate o clipa ne-am identificat cu el fiecare.
pentru textul : Străinul dePutin am eliminat, iar finalul e deocamdata in paranteză :)
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deMulţumesc pentru încurajare.
Haiku-ul are două ,,cauze" pentru care îi dedic timp :): pasiunea mea pentru pictură şi fotografie, iar cea de a doua e un fel de disciplinare pentru scrisul concentrat, fiindcă în urmă cu ceva ani dădusem în logoree :).
un poem ce cauta sa se exprime, sa isi explice rostul in lungile sale versuri.
pentru textul : tourniquet deLuv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
pentru textul : Necunoscutele umbre deMIrcea Cartarescu persevereaza in aceasta "trista tradare", cum ii spui tu. Ma bucur ca nu-i urmezi drumul. De fapt, observ ca multi din tinerii poeti si scriitori de azi se rup firesc de "literatura consacrata", si mai ales admir eleganta cu care o fac: nu-i spurca pe cei din generatiile trecute ci ii citesc si apoi ii ignora, vazandu-si de drum. E o mare realizare in Romania de azi. Se naste un suflu literar puternic si asta in tacere, fara mizeria TV si de presa scrisa a "vedetelor" autohtone. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Pe când un consens? depentru reactivarea contului după aproape 3 luni. M-am întors, cu speranţa că nu vor mai fi probleme, că poezie nu prea cred că pot scrie prea bine :)
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 detextul ar fi putut fi unul reusit. are însă atît parti frumoase cît și părți defectuoase, stîngace.
pentru textul : din cartea proverbelor derepetiția ideii de nimic (care printre altele este destul de „clișeisitcă”) în versurile „dacă mâini care nu au nimica de spus fixează
pendulul nimicului nu te aprinde” deranjează și le cam descalifică estetic.
cuvîntul a cleveti este un arhaism care mă îndoiesc că mai este realmente înțeles de prea mulți cititori de azi.
versul „pe vecie de viaţă că nu mai sînt locuri vacante” sună agramat.
și mai pot fi și alte observații.
am și eu o întrebare: de ce preferi să spui mail în loc de mesaj? ouăle de diozaur pică taman aiurea
pentru textul : Te caut pe google mai des deun text cursiv, plin de muzicalitate si candoare, pe un fundal marin. L-am citit cu placere, cu atat mai mult cu cat sunt nascut la malul marii.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt depe tine te înbie limba română? după aia vorbim restul. cam așa e în literatură.
pentru textul : colonizând albul deCristi - Montecristo, iata ca apar si eu cu niscaiva raspunsuri asa mai tirziu. Daca a mers pina la suflet asta e lucru mare ca asa ceva nu mi se prea intimpla. Multumesc de citire. Domnule Samarghitan, multumesc pentru ca ati binevoit sa va opriti si sa comentati textul si bineinteles mulumesc pentru aprecieri. E un text pe care eu nu am pus o prea mare miza. Dar asta e poveste veche. De cele mai multe ori nu pot sa imi evaluez corect textele. Dar uite de aceea exista cititori si critici. Matei, multumesc pentru necuvinte. Se zice ca uneori spun foarte mult. Eu cred ca esti tu mai sensibil zilele astea. Sau, cine stie, scriu eu fara sa imi dau seama ceva mai bine. Skylander, imi vine sa zimbesc cind iti scriu pen-name-ul, suna asa bombastic, dar ma rog, fiecare cu imaginatia lui. Multumesc de trecere, citire si pentru ca te-ai aplecat sa iti spui parerea. Ceva imi spune ca vitriolul (destul de diluat dupa parerea mea) e de la o ranchiuna mai veche. Eu zic ca daca dai sa dai barbateste, nu asa cu menajamente. Sau, daca te hotarasti sa critici sa o faci competent. Adica ce vrea sa insemne chestia cu nebunul? Tu ii crezi pe poeti normali la minte?? Hai sa fim seriosi, ma dezamagesti. Te credeam mai perspicace. Toata lumea stie ca au un surub lipsa. La urma urmei anticii numeau geniul asta artistic "divina nebunie", sau tu nu stiai chestia asta? Despre inmormintare, ce sa iti spun.. pai o cam purtam cu noi fiecare. Se pare ca poetii, sau macar unii din ei, chiar se prind de chestia asta. Tu nu te-ai prins. Scorul e 2 la 0 la chestii de care nu te-ai prins. Nu mai continui ca sa nu te fac sa te jenezi. Dar asa cum spuneam, iti multumesc ca ai citit. Asta este un pas inainte si ma onoreaza. Ai o problema cu minimalismul? Sau nici la chestia asta nu te pricepi. Ca de obicei cind omul nu se pricepe la ceva devine usor irascibil.
pentru textul : poetul I deLeonard,
...Ce să zic, mtafora însăşi forţează limbajul, dar dacă, pe alocuri am forţat prea mult (ceea ce e posibil) îmi asum abatarea. "Furnici de eşapament drăcuie metalic" nu-i forţat (furnici cu eşapament - maşinile - o simplă metaforă), însă este, intr-adevăr, un vers (prea) încărcat (în special, prin ambiguitatea verbului, apoi prin adverb). În afară de "toată lumea cântăreşte la fel, pe 50 de bani" şi "dar ce folos, când se moare atăt de uniform" eu nu văd explicaţii. Chiar şia acestea pot fi numite cu greu astfel, întrucât mesajul lor nu este sugerat nicăieri, iar ele vin, într-un mod a-poetic (prozaic) ca parte integrată.
...Dar astea-s gândurile mele, ale autorului :). Din afară, e cert, se vede altfel. Pe viitor, voi ţine cont de observaţiile tale, pentru care-ţi mulţumesc!
...Salut!
pentru textul : Lunea se moare uniform deRadu, propun sa ne tutuim. Ştii, dacă postai o poezie onestă, prin care îţi exprimai un sentiment, ca tot omul, probabil că mă abţineam de la intervenţii. Sau, dacă nu o făceam, intram cu un comentariu de genul "nu mi-a plăcut". Şi punct. Dar tu ai postat ceva încadrat la, atenţie, "cogito - filosofie". Şi dacă în literatură nu întotdeauna 1+1=2, în filosofie e altă treabă. Acolo trebuie să fii foarte exact. Şi tu nu ai fost. Atât.
Succes pe mai departe!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deaici am încercat să scriu nu numai despre timp, am creionat o imagine a sufletului și a timpului. despre timp s-a scris foarte mult, și se va mai scrie la fel de mult. eu am ales timpul sporadic, acel timp care poate fi încetinit undeva în interiorul nostru. un timp întrerupt, fragmentat, în artificii cu multe nuanțe… am citit undeva că percepția timpului ar fi neliniară, uneori ni se pare că zboară, alteori că trece foarte încet, că se scurge picătură cu picătură. în poemul de față, timpul este ca prima lecție pe bicicletă, prima experiență, când pedalezi într-o direcție, singur, când nu ai nevoie de carburant din exterior, atunci când interiorul tău devine ca o mașină a timpului. schimbi coordonatele, rămâne clipa ca unitate de măsură a luminii, “clipa dintre frunze se întinde la nesfârșit”. mulțumesc pentru timpul tău lăsat aici, Virgil. Madim
pentru textul : Timp sporadic dee o dramă. să mori în zbor e chiar o dramă. de la înălțare spre colaps nu-i decât o secundă. mesaj profund și imagini sfâșietoare. au venit sărbătorile... simt la fel.
pentru textul : în nimicnicia amintirilor deiata ca cineva a reusit sa ma faca sa zimbesc astazi. continuati, doamna/domnisoara stoicovici. va garantez ca aveti toata atentia mea. este o placere sa va citesc comentariul. evident asta nu inseamna neaparat ca as fi de acord cu toate asertiunile lui. dar este reconfortant sa citesti o voce noua cu opinii erecte. nu spun obiective pentru ca nu cred in asa ceva. obiectiv este numai computerul meu. si inca ceva, nu s-a vrut neaparat despre poezie dar iata ca mi-ati stirnit interesul.
pentru textul : abjectivalia deîn schimb, eu te cunosc
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeu știu cum funcționezi Virgil
în cazul acesta funcționezi în versiunea cu orgoliul dat la maxim
iar rezultatele nu întârzie să se arate tot așa, la maxim
iar ce îți spun aici nu e nici dintr-o beletristică și nici din vreo hermeneutică e din life experience
dacă vrei să faci ceva, atunci trebuie să faci project management
și pentru asta trebuie să fii un project manager sau să ai unul pe lângă tine
as simple as that
totodata nu inteleg de ce acest text este incadrat la scenariu. chiar daca vei spune ca e monolog.
pentru textul : monolog I dee că îți mulțumesc Gorune de parcă suntem acolo unde trântim cu farfuriile și cu paharele pe jos, deși poate că doar eu sunt de felul meu grec.
pentru textul : numărul meu deIdeea? Ideea e chiar așa cum spui tu
ca un deget înfipt adânc în gâtul lui salang
apoi dimineața pleacă din patul meu și cântăreața cheală... cât tupeu are femeia asta!
say no more
un gest nobil. de unde se vede că barierele religioase ori de altă natură pot fi transparente.
pentru textul : a murit steve jobs dePagini