te rog corecteaza si introdu semnele de punctuatie corecte in text. te rog sa fii mai atent al publicarea textului in cazul in care nu doresti ca textele tale sa fie supuse unui proces separat de aprobare.
"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
Pentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
Ghemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
uite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
am şi eu acest volum. este citit din scoarţă în scoarţă. vreau să zic: merită să fie citit!. imaginea grafică, realizată de colegul nostru, vlad turburea, este de excepţie, pe măsura poetei. tudor cristea, un critic de excepţie. o muncă extraordinară!
paul blaj, mulţumim pentru resetarea memoriei vii!
domnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.
fara versul din final aceasta poezie este una foarte frumoasa, in special strofa a treia. Nu inteleg de ce pui punctele acelea dupa vers. vrei versul sa aiba o nota de sentinta? Combinari de 4 luate cate 3. Interesant ca slefuita ideea ta ar putea avea alt chip. Inima mea de fier cântă când o deschizi Te privesc din tărâmul morților E ca și cum am înfige săbii in nisip Numai apusul ne desparte corăbiile Ritmul ei bate și după ce o legi în corzi Ca de peste mii de mari si nopți Și valurile ar spăla urmele acelor răni Eu iți voi aparține mereu. Și poate trăi cu sine Viata ne leagă Parca din lumea cealaltă Inima bate in orizont Ca o stea
și de data aceasta îndemnul este spre a lua moartea în râs. amestec de angoasă și umor. strofa a doua se desprinde într-un altceva decât umorul negru din celelalte două. interesantă starea zacerii din ultima strofă - topire. până aici mirosea un pic a sorescu. finalul merge spre strofa a doua. se șterge umorul reîncepe angoasa.
încerci să dai la o parte
cu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
da, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
tu, acoperită de albastru, atingi roșul intermitent, ca o iubire într-o lumină, cu privirea lăsată în urma îngerilor. pe mine m-a atins "prea dulcele mov înger". Madim
nu fi suparata, katya! chiar eram f grabit cand am facut com aici. sugeram doar faptul ca in loc de "ploaie", as fi pus "poezie". si urma sa revin cu unele sugestii privind textul tau. da nu vreau sa te superi si sa ma impusti
Sase sase poata-n casa... set, sau sept? Nu, venă cavă, care sunt de fapt chiar două, superioară și inferioară, fără concave. Rar comentez poezie pentru ca sunt mai mereu depașită. Cum sunt și acum. Poeziile le simt, dar rar reușesc să bucățesc complet o poezie și să-i mișun logică prin sensuri. Poezia ta însă are puterii ciudate, prin inducerea de senzații, colaje pure, neintegrate, netrecute prin filtre raționale. Nu stau stralucit cu empatia, însă citind poemele tale rămân fără puncte frigide. Asta am pațit mai ales cititind "Cutremur", unde ai reușit un șaizecisinouăartist, între intelectualizarea sexului și sexualizarea intelectului. Dar asta ar fi trebuit să o spun acolo. Aici, vorbești despre creație în iubire, în cea feminină, o iubire tăcută și volatilă, ce se mulează pe porii bărbatului și îl transformă. Ne creeam iubiții din noi înșine, le dăm sânge, le facem costume, le luam măsuri, îi învătăm să zboare, îi învățăm legile iubirii, cine când se cuibărește în cine, cine cui aparține, fără cuvinte. "iubitul meu habar nu ma are ca ma vrea ca ma asteapta ca se gandeste la mine ca ce sa mai zic mai iubitule pai unde ai mai vazut tu sa vina fata si sa zica hai sa-mi cumperi camasa" Aceasta e cheia misterului. Iar dacă am trecut pe lângă subiect, te rog, luminează-mă. :-)
Ați surprins exact "ștersăturile" din text, la "cancere" nu am știut ce "formă" să aleg (inițial era altfel scris), iar finalul încearcă să sugereze ideea de demult (optzecistă, cum a spus Virgil), când scriam eu însămi scrisori în plicuri timbrate (păstrez într-o ladă corespondența cu o prietenă de departe, o scrisoare pe săptămână, mai bine de 15 ani...). Textul nu e decât un flash al unei stări(nu am publicat decât rar astfel de texte, nu pentru că le consider slăbuțe - deși acesta e adevărul! :) - ci pentru că îmi par dezvelitoare de suflet) - și încerc să nu fie prea mult spam :)). Vă mulțumesc pentru păreri.
Emil, mă simt nevoită să intervin pentru că, de fapt, tu aduci în discuţie nu numai textul de faţă, ci şi persoanele care au dat peniţă. Pot să întreb pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii?
"fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica..." Şi nu că m-ar deranja foarte mult felul cum ai spus-o, dar mă deranjează cele trei puncte de suspensie care îmi spun cam aşa: persoană care nu ştie să aprecieze un text, habar nu au de ce dau peniţe, ce, acesta este text de peniţă? Da, şi în joacă, un text poate fi bun, un pamflet scris bine, poate fi un text bun. Nu apăr autorul, deşi, cum ai spus şi tu Emil,poetul este cunoscut, eu mă apăr cu ghilimele de rigoare pe mine pentru dreptatea mea. Dacă eşti înţelept, şi nutresc speranţa că tu eşti înţelept, Emil, ai vedea că, personal, nici nu îmi bat joc de cineva şi mai cu seamă de comentariile pe care le fac. Este dreptul meu să acord peniţă cui doresc, este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc.
Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?
evident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
sincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
Imperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu
Dragă Cami, nu, aici nu încurajăm răspunsul cu aceeași monedă; tocmai de aceea există moderator. Dacă fiecare ar proceda astfel, am avea numai scandaluri aici, or nu pentru aceasta există hermeneia. Comentariul Marinei nu este pe lângă text, draga mea. El reprezintă însă, așa cum spuneam, poate prea mult doar răspunsul stârnit de textul tău în ea și mai puțin un comentariu din care tu sau alții să înțeleagă ceva despre scriitura ta. Te rog să reții că nu există așa ceva reglementat (și sper eu că nici nu va fi, altfel ne vom transforma în niște roboți) pe site; cu toate acestea am intervenit pentru că da, consider că fiecare s-ar folosi mai mult dacă am vorbi în comentarii despre text mai mult decât despre noi înșine. Deși, așa cum spunea Marina, este și aceasta un răspuns: textul tău a însemnat ceva pentru cititor. Sper ca, dacă va mai fi cazul vreodată, să nu mai răspunzi "cu aceeași monedă" (aș spune eu, chiar cu una mai dură). Îndrăznim să credem că oamenii mai știu și de vorbă bună pe-aici. Nu suntem chiar în situația la care ai făcut tu aluzie. Și cu aceasta vă voi ruga să revenim la text și la literatură.
Un text căruia îi pierzi intensitatea conflictuală pe parcurs precum și interesul destinat cititorului. Introducerea este plată, comună, lipsită de interes. Singurul pasaj pe care l-aș relua ar fi: "Purta haine ciudate și avea un fel de a fi cinic și amar care intriga pe toată lumea, un fel de lehamite generală. Uneori se oprea la taclale cu oamenii care îl priveau cu aceeași suspiciune cu care priveau orice lucru diferit de obiceiurile și tradițiile lor. Într-o seară rămase la povești cu tatăl meu și alți cîțiva megieși pe băncuța de lemn din fața casei pînă tîrziu în noapte. În seara aceea l-am auzit pe străin spunînd: - Este un loc unde se-ntorc cand apun epavele... Ce este aceea o epavă? am întrebat în șoaptă, dar nu m-a auzit și nu mi-a răspuns nimeni. Ar fi trebuit să mă întorc acasă, demult, însă eram curioasă din fire, și-aș fi dorit să mai rămîn. Îmi plăceau poveștile, și-n atmosfera acelei neuitate seri de septembrie tocmai poposise duhul poveștilor... Dar dinspre munți porni un val de vînt. Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult. Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte... Un inger negru, venea pe Valea Rea. Mă ajunse o spaimă teribilă de Nimeni si de Nimic și fugii în casă, încercînd să închid fereastra. Dar nu se-nchidea și vîntul care se stîrnise dinspre miazănoapte invada cu o furie dezlănțuită cupa dintre munți. Geamul rămas deschis începu să plîngă, asemenea unui copil în noapte. Dimineața un abur dens venind dinspre rîpă, învaluia drumul către sat. În vad, apa fierbea purtînd în torentul ei învrăjbit arbuști smulși, ierburi, noroi. Dăduse-n clocot Valea Rea!" Sfârșitul ar fi trebuit să aibă cheia partiturii dar e din păcate "în coadă de pește". Ești tentat(ă) să spui: "Și?" Nu oferă cheia. Dacă am fi fost într-un cenaclu, ți-aș fi spus: "trebuie revenit asupra textului" și am fi luat în detaliu tot ceea ce nu "merge". Spațiul acesta virtual însă nu permite o astfel de metamorfozare, mai mult devine conflictual în momentul în care îți exprimi opinia. (Dar ar trebui să citești un anume pasaj din textul Biancăi privind rolul moderatorului în spațiul virtual, ca să înțelegi la ce mă refer). Aici prea mulți cred că au de a face cu verdicte atunci când e vorba de simple opinii. În concluzie, privește-o ca pe o opinie amicală. Și mai gândește-te.
Bobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
alma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Și iartă întârzierea răspunsului...
pentru textul : Haiku deDă-i suflu vital, Qi, pe lângă lumină. Fă-l să trăiască, să se miște singur, să fie viu. Cred în asta și aștept să te recitesc.
pentru textul : downtown dete rog corecteaza si introdu semnele de punctuatie corecte in text. te rog sa fii mai atent al publicarea textului in cazul in care nu doresti ca textele tale sa fie supuse unui proces separat de aprobare.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond de"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
pentru textul : fiecare cuvânt este un triumf asupra neantului dePentru mine ,,Acasă" e locul unde e si Tata.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deGhemul e viaţa, nu? Iar ,,Ea" e cam cernită :) si tare as scrie cu e mic :)
Nedumerirea e la ,,amin". Sensul lui de bază e ,,asa să fie!" , insă aici il percep ca pe un ,,sfârsit" ( the end ).
uite părerea mea despre text: e lipsit de orice valoare, literară ori morală. îmi pare doar răbufnirea unei frustrări defulate îndelung. sari de la o idee la alta și se vede acest fapt cu ochiul liber. cât despre coloratură stilistică nici nu poate fi vorba. despre conținut, fiindcă textul este încadrat la polemică pot să spun doar că îmi pare rău de Anton Pann că e băgat și el aici, cu forța. promit să nu mai intervin pe textele tale (am făcut-o de vreo câteva ori, din milă și cu speranță chiar, observi cum se scrie vreo nu vre-o) pentru a lăsa frâu liber imaginației tale creatoare. Cred că Mircea F Sandru ți-a spus din prima că nu ai talent. Ei , uite, eu am amânat-o. Iar restul acuzațiilor din această reverie nocturnă sunt "buruieni crecute la umbra bisericii". cred că știi la ce mă refer. În rest, toate bune. cu riscul de a te supăra și mai tare îți spun că nu îmi vei lipsi. pentru că nu te mai citesc demult. desigur dacă alegi să te retragi cu demnitate, precum ar fi postarea acestui text.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deam şi eu acest volum. este citit din scoarţă în scoarţă. vreau să zic: merită să fie citit!. imaginea grafică, realizată de colegul nostru, vlad turburea, este de excepţie, pe măsura poetei. tudor cristea, un critic de excepţie. o muncă extraordinară!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată depaul blaj, mulţumim pentru resetarea memoriei vii!
domnule profesor nu m-am supărat. nu te supăra nici mata de ghilimele sau neghilimele. unele din textele dumitale mi se par slăbuţe, ca să fiu gingaş. nu le comentez negativ din respect. nu vreau să înfig coarne boiereşti în nimeni şi cu atât mai puţin în dumneata. la întrebarea care mi-ai pus-o nu am ce să răspund.
pentru textul : gândul defara versul din final aceasta poezie este una foarte frumoasa, in special strofa a treia. Nu inteleg de ce pui punctele acelea dupa vers. vrei versul sa aiba o nota de sentinta? Combinari de 4 luate cate 3. Interesant ca slefuita ideea ta ar putea avea alt chip. Inima mea de fier cântă când o deschizi Te privesc din tărâmul morților E ca și cum am înfige săbii in nisip Numai apusul ne desparte corăbiile Ritmul ei bate și după ce o legi în corzi Ca de peste mii de mari si nopți Și valurile ar spăla urmele acelor răni Eu iți voi aparține mereu. Și poate trăi cu sine Viata ne leagă Parca din lumea cealaltă Inima bate in orizont Ca o stea
pentru textul : Fără nici un motiv deși de data aceasta îndemnul este spre a lua moartea în râs. amestec de angoasă și umor. strofa a doua se desprinde într-un altceva decât umorul negru din celelalte două. interesantă starea zacerii din ultima strofă - topire. până aici mirosea un pic a sorescu. finalul merge spre strofa a doua. se șterge umorul reîncepe angoasa.
pentru textul : mi-e frică să dorm deîncerci să dai la o parte
pentru textul : uneori decu dosul palmei
cuvintele toate
precum înlături praful
chiar dacă ştii că iar au să se-aştearnă
altfel dar tot ele
te bucuri pentru cîteva clipe
că poţi vedea sau te poţi vedea
din celălalt
da, la poezie face bine cam tot dacă știi cum să faci să fie poezie. Este foarte românește cum am scris "eu ce voi scrie (oare) mâine?", "eu ce voi înțelege (oare)?" - este o formulare a interogației care în retorică se folosește. Am eliminat oare. Și are ceva "vechi" în expersie, de aceea am și dorit să folosesc așa. Mă gândesc dacă e diluat acel "miez" sau e o intrare pe alt registru care ar fi meritat scris mai în forță. reflectez și de consider just, voi modifica; de nu, așa va rămâne o vreme. știu că atunci când voi lua suficientă distanță, voi vedea mai bine. mulțumesc pentru remarci.
pentru textul : recviem pentru niciodată detu, acoperită de albastru, atingi roșul intermitent, ca o iubire într-o lumină, cu privirea lăsată în urma îngerilor. pe mine m-a atins "prea dulcele mov înger". Madim
pentru textul : Sub Acoperire denu fi suparata, katya! chiar eram f grabit cand am facut com aici. sugeram doar faptul ca in loc de "ploaie", as fi pus "poezie". si urma sa revin cu unele sugestii privind textul tau. da nu vreau sa te superi si sa ma impusti
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deerata: daca as fi in locul tau.
pentru textul : Dureri descuze.
nu mă aşteptam să vină şi după mine, de aceea... :)
mulţumesc, Silviu, mă bucur să ştiu că mă citeşti!
pentru textul : locul în care m-am întâmplat deMulţumesc. Întotdeauna are.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor de...l-am verificat, dar, ca de obiei, barna proprie se zareste mai greu.
pentru textul : Oala cu lapte decorectez
Pentru că nu aveţi cont pe facebook, twitter şi nici pe google+ .
pentru textul : rețeaua de inutil deSase sase poata-n casa... set, sau sept? Nu, venă cavă, care sunt de fapt chiar două, superioară și inferioară, fără concave. Rar comentez poezie pentru ca sunt mai mereu depașită. Cum sunt și acum. Poeziile le simt, dar rar reușesc să bucățesc complet o poezie și să-i mișun logică prin sensuri. Poezia ta însă are puterii ciudate, prin inducerea de senzații, colaje pure, neintegrate, netrecute prin filtre raționale. Nu stau stralucit cu empatia, însă citind poemele tale rămân fără puncte frigide. Asta am pațit mai ales cititind "Cutremur", unde ai reușit un șaizecisinouăartist, între intelectualizarea sexului și sexualizarea intelectului. Dar asta ar fi trebuit să o spun acolo. Aici, vorbești despre creație în iubire, în cea feminină, o iubire tăcută și volatilă, ce se mulează pe porii bărbatului și îl transformă. Ne creeam iubiții din noi înșine, le dăm sânge, le facem costume, le luam măsuri, îi învătăm să zboare, îi învățăm legile iubirii, cine când se cuibărește în cine, cine cui aparține, fără cuvinte. "iubitul meu habar nu ma are ca ma vrea ca ma asteapta ca se gandeste la mine ca ce sa mai zic mai iubitule pai unde ai mai vazut tu sa vina fata si sa zica hai sa-mi cumperi camasa" Aceasta e cheia misterului. Iar dacă am trecut pe lângă subiect, te rog, luminează-mă. :-)
pentru textul : My Baby Ballade deeu te strig pe numele de Ramona. Balansul tau vine de la el se pare, ce multe sarcini are de facut , va reusi? Daca da, aveti ovatii si de la mine.
pentru textul : Sunt / ești deAți surprins exact "ștersăturile" din text, la "cancere" nu am știut ce "formă" să aleg (inițial era altfel scris), iar finalul încearcă să sugereze ideea de demult (optzecistă, cum a spus Virgil), când scriam eu însămi scrisori în plicuri timbrate (păstrez într-o ladă corespondența cu o prietenă de departe, o scrisoare pe săptămână, mai bine de 15 ani...). Textul nu e decât un flash al unei stări(nu am publicat decât rar astfel de texte, nu pentru că le consider slăbuțe - deși acesta e adevărul! :) - ci pentru că îmi par dezvelitoare de suflet) - și încerc să nu fie prea mult spam :)). Vă mulțumesc pentru păreri.
pentru textul : blog de iarnă deEmil, mă simt nevoită să intervin pentru că, de fapt, tu aduci în discuţie nu numai textul de faţă, ci şi persoanele care au dat peniţă. Pot să întreb pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii?
pentru textul : timidă umbra ta de fată de"fac pariu ca persoanele care au dat penitele nu le pot justifica..." Şi nu că m-ar deranja foarte mult felul cum ai spus-o, dar mă deranjează cele trei puncte de suspensie care îmi spun cam aşa: persoană care nu ştie să aprecieze un text, habar nu au de ce dau peniţe, ce, acesta este text de peniţă? Da, şi în joacă, un text poate fi bun, un pamflet scris bine, poate fi un text bun. Nu apăr autorul, deşi, cum ai spus şi tu Emil,poetul este cunoscut, eu mă apăr cu ghilimele de rigoare pe mine pentru dreptatea mea. Dacă eşti înţelept, şi nutresc speranţa că tu eşti înţelept, Emil, ai vedea că, personal, nici nu îmi bat joc de cineva şi mai cu seamă de comentariile pe care le fac. Este dreptul meu să acord peniţă cui doresc, este libertatea mea ca individ, dacă vrei, să spun atât: îmi place cum scrie Vlad Turbure, îmi place filosofia lui Cioran, îmi place Lucian Blaga, îmi place că Nichita Stănescu nu este glorios precum Dante, îmi place Pleşu, etc.
Nici nu este nevoie ca acest text să fie o capodoperă pentru că dacă, să zicem, un Ţuţea ia premiul nobel pentru patriotism anul acesta, la anul, dacă nu-l mai ia nu mai este Petre Ţuţea?
evident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
pentru textul : Pia fraus desincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
pentru textul : tunelul deImperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu
pentru textul : Dumnezeu deDragă Cami, nu, aici nu încurajăm răspunsul cu aceeași monedă; tocmai de aceea există moderator. Dacă fiecare ar proceda astfel, am avea numai scandaluri aici, or nu pentru aceasta există hermeneia. Comentariul Marinei nu este pe lângă text, draga mea. El reprezintă însă, așa cum spuneam, poate prea mult doar răspunsul stârnit de textul tău în ea și mai puțin un comentariu din care tu sau alții să înțeleagă ceva despre scriitura ta. Te rog să reții că nu există așa ceva reglementat (și sper eu că nici nu va fi, altfel ne vom transforma în niște roboți) pe site; cu toate acestea am intervenit pentru că da, consider că fiecare s-ar folosi mai mult dacă am vorbi în comentarii despre text mai mult decât despre noi înșine. Deși, așa cum spunea Marina, este și aceasta un răspuns: textul tău a însemnat ceva pentru cititor. Sper ca, dacă va mai fi cazul vreodată, să nu mai răspunzi "cu aceeași monedă" (aș spune eu, chiar cu una mai dură). Îndrăznim să credem că oamenii mai știu și de vorbă bună pe-aici. Nu suntem chiar în situația la care ai făcut tu aluzie. Și cu aceasta vă voi ruga să revenim la text și la literatură.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deUn text căruia îi pierzi intensitatea conflictuală pe parcurs precum și interesul destinat cititorului. Introducerea este plată, comună, lipsită de interes. Singurul pasaj pe care l-aș relua ar fi: "Purta haine ciudate și avea un fel de a fi cinic și amar care intriga pe toată lumea, un fel de lehamite generală. Uneori se oprea la taclale cu oamenii care îl priveau cu aceeași suspiciune cu care priveau orice lucru diferit de obiceiurile și tradițiile lor. Într-o seară rămase la povești cu tatăl meu și alți cîțiva megieși pe băncuța de lemn din fața casei pînă tîrziu în noapte. În seara aceea l-am auzit pe străin spunînd: - Este un loc unde se-ntorc cand apun epavele... Ce este aceea o epavă? am întrebat în șoaptă, dar nu m-a auzit și nu mi-a răspuns nimeni. Ar fi trebuit să mă întorc acasă, demult, însă eram curioasă din fire, și-aș fi dorit să mai rămîn. Îmi plăceau poveștile, și-n atmosfera acelei neuitate seri de septembrie tocmai poposise duhul poveștilor... Dar dinspre munți porni un val de vînt. Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult. Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte... Un inger negru, venea pe Valea Rea. Mă ajunse o spaimă teribilă de Nimeni si de Nimic și fugii în casă, încercînd să închid fereastra. Dar nu se-nchidea și vîntul care se stîrnise dinspre miazănoapte invada cu o furie dezlănțuită cupa dintre munți. Geamul rămas deschis începu să plîngă, asemenea unui copil în noapte. Dimineața un abur dens venind dinspre rîpă, învaluia drumul către sat. În vad, apa fierbea purtînd în torentul ei învrăjbit arbuști smulși, ierburi, noroi. Dăduse-n clocot Valea Rea!" Sfârșitul ar fi trebuit să aibă cheia partiturii dar e din păcate "în coadă de pește". Ești tentat(ă) să spui: "Și?" Nu oferă cheia. Dacă am fi fost într-un cenaclu, ți-aș fi spus: "trebuie revenit asupra textului" și am fi luat în detaliu tot ceea ce nu "merge". Spațiul acesta virtual însă nu permite o astfel de metamorfozare, mai mult devine conflictual în momentul în care îți exprimi opinia. (Dar ar trebui să citești un anume pasaj din textul Biancăi privind rolul moderatorului în spațiul virtual, ca să înțelegi la ce mă refer). Aici prea mulți cred că au de a face cu verdicte atunci când e vorba de simple opinii. În concluzie, privește-o ca pe o opinie amicală. Și mai gândește-te.
pentru textul : Satul din vale deBobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan dealma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
pentru textul : triad curse dePagini