Cristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.

Oana, eu o iau asa cum e de obicei:p - deci si eu cred ca ne potrivim in jurul unei mese la un corish pasty inecata in bere. deci, cind vrei tu facem un aliaj poetic indistructibil.

Virgil - ma ierti?

Dorin - ma provoci :D dar numai tie am sa-ti spun secretul-pina ieri eram virgina intr-ale prozei. Acum, ca am cedat, nu cred ca ma mai poate opri nimeni..nici macar Mr Laurel ori Mr Hardy. Aceasta penita o voi pune intr-un loc special ca simbol al trecerii dincolo, intr-ale scrisului, mon cher - je ne regrette rien! :)

si acum va doresc o simbata frumoasa!

Cheers!

draga Virgil, eu am incercat sa ofer o explicatie de folos autorului nicodem in legatura cu interventia ta evident agresiva si non-crestina nu cred ca am incalcat Regulamentul de vreme ce am explicat autorului ceea ce eu cred ca au fost motivele scrierii tale care in totalitate ataca acest poem care nu ar trebui scos din contextul lui crestin Ulterior, apare si yester ca o privighetoare cu nasul infundat si care inca nu mi-am dat seama daca este cu simbrie sau este pur si simplu prostanac (imi voi da seama de asta probabil curand) amandoi limitati la o aceeasi perceptie care in loc sa incurajati un membru talentat al site-ului ii dati in cap cu desteptaciunea voastra de curcani grasi de conac fluierati. E pacat sa arunci cu noroi intr-un poem de Craciun scris nu zic bine, ci doar din suflet. Treaba voastra, ba desteptilor. Eu va desfid Andu

Marina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!

obişnuit cu texul, mi-a scăpat. Am corectat. mulţumesc de observaţie. O să fiu mai atent la postare. Stimă

O carte, un suflet de poet, trecut prin alt suflet de poet...Ce poate fi mai frumos?
Mi-a plăcut prezentarea, un pic altfel, fără acele rigori clişeistice ale prezentărilor seci. Aici este ca o cernere de lumină printr-o sită de lumină :) Mulţumiri, Paul!

Despre cartea Adrianei, pot spune că sunt printre fericiţii care o au pe noptieră cu tot cu autograful scris cu cerneală albastră :) ( De ce avem impresia că astfel de cuvinte sunt scrise direct pe suflet?! :) )

Marina, apreciez gestul tău de a atrage atenția asupra acestei apariții și, fiind o admiratoare a universului poetic atât de original al lui Adrian Grauenfels, pot spune că ai prins cu tușele poeziei sale. Adrian, mă bucură această ieșire pe hârtie și îți doresc numai succes, pentru că îl meriți pe deplin.

Ai făcut dovada vastelor cunoștințe de gramatică folosind sintagma "MAI superior". Ne-am lămurit cu cine avem de-a face.
Q.E.D.

Punct.

doar o remarca: poate ar fi mai bine sa eliminati "copii" din "copii bastarzi" . Nu e tocmai pleonastic dar risca sa sune asa . din Dex citire : "BASTÁR//D ~dă (~zi, ~de) m. şi f. 1) Copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim."...
In rest, personal (altfel nu se poate) nu consider scrierea ca fiind una reusita, dar nu comentez suplimentar,e inutil, evident s-a...comentat destul si nu intr-un mod agreabil.

acum am citit comentariul tau, aranca. oricum, imi este foarte greu sa modific un text. cum ma paraseste starea de gratie, cum nimic din ce as modifica nu se mai potriveste. ma bucur ca ma citesti.

zile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
în rigola tulbure
spălând cenuşa din zori

zile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei

De data aceasta am încercat să completez în fir continuu, păstrând un singur kireji după primul vers.

vreau si eu reteta de asa poezie. foarte frumos. adica, nu stiu daca e frumos, dar e bun cu siguranta. ma gîdila placut textul tau, ca o ploaie linistita de vara, cu sorina, daca vrei. soarele dupa mine ar trebui sa fie la feminin. discurs spontan, curge (prea) natural, plus ca vad niste chestii foarte originale matei h

...intuiesc ceva zarif sau, mă rog, radaș aici. adicătelea e ceva ce mă atrage dar mă și depășește. poate e vreo minte mai luminată pe site și mă lămurește și pe mine. în caz contrar te rog, fabius, comentează tu aceste stăviliri pentru mine. nu că ar fi obligatoriu, ia-o ca pe o plăcere:)! atent, paul

Mariana, replica mea vizează statutarea presei ca responsabil direct de educația elevilor. A analiza problema funcțiilor mass-media ne-ar trebui mult timp și spațiu, pentru că ne aflăm într-una dintre cele mai controversate posibile discuții. E dificil de definit, în toată complexitatea ei, relația pe care mass-media o întreține cu un întreg câmp social.
Dacă înainte de apariția mijloacelor de comunicare în masă, familia, școala, biserica dețineau poziții dominante în trasmiterea informațiilor, a cunoștințelor, lucururile s-au schimbat. Da, mass-media a preluat multe dintre aceste funcții, e un adevăr. Transferul nu s-a făcut însă la nivel axiologic, ceea ce, din punctul meu de vedere, e și o imposibilitate. Mai mult, eu cred că mass-media are ca rol amplificarea diverselor experiențe cognitive, comportamentale, ale indivizilor. Mediul educogen nu are cum să se rezume doar la presă, așa cum de multe ori s-a lăsat a se înțelege. Presa e cea care evidențiază. Are de partea ei imaginea, cuvântul scris,etc. Ușor de tras, astfel, concluzia că ea e cea care face actul educației. Eroarea persistă cu un fel de patimă, aș spune, fără a se lua în calcul că dincolo de forma prezentării, în societate s-a întâmplat un eveniment creat de familie, școală, etc. Creat de o sumă de factori pe care mass-media îi prezintă sub formă frustă, lapidară, dură, a unui eveniment oarecare.
Orice tânăr student la jurnalism știe că ”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă”. Consider că majoritatea intelectualilor știe sau intuiește acesta. Cu toate acestea o doamnă profesoară, lideră în Sindicatul Învățământului, nu contează unde, replică suav:”Și de bine, când ați dat ultima dată?”.
Deși mass-media de oriunde reflectă și evenimente pozitive,(pozitive,dar nu anodine), mi-am permis două observații:
De ce trebuie să laude presa?
Pentru ceea ce a făcut(bine, cred), cadrul didactic respectiv nu primește o remunerație, gradație, etc?
Poate că presa face, involuntar, și educație. Dacă cele cinci minute ale lui Dan C. Mihăilescu, spațiul editorial a lui Alex Ștefănescu sau alte emisiuni cu potențial în acest sens pot culturaliza, e bine. Educație involuntară face și vecinul de pe scară care și stinge țigara de balustradă.
Sunt de acord însă că, din păcate, educația care se face în școală contează prea puțin pentru formarea individului.
Aceasta și pentru că în locul unor cunoștințe și abilități folositoare, elevilor li se bagă în cap tot felul de chestiuni care nu le va folosi la nimic. Sistemul de învățământ e autist și interesat doar de a-și conversa un curriculum de docilitate și conformitate. Căldicel, cum ar spune cineva. De ce nu a reușit reforma? Simplu, sunt prea mulți interesați să rămână lucrurile așa cum sunt, să-și perpetueze privilegiile. De plătit plătesc părinții și, mai important, copiii. Adică viitorul. În ceea ce am putea numi cultura negativă a școlii, copiii au rol de ucenici foarte docili. Niște piese de puzzle ale unui sistem nociv.
Și,da, tocmai de aceea:”Trenul care vine la timp în gară nu e subiect de presă!”