Emi, cred că ar trebui să ne intereseze ce nu place din ce scriem și de ce, în primul rând. Românește, verde. fără teamă când așteptăm un comentariu sau când îl producem, nu neapărat în lbj critic de specialitate. A scris Virgil un articol mai bine pe tema asta. N-am fost răutăcioasă, am observat ceva. Când o să fiu răutăcioasă, o să semnalez asta.
Deoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
...Îmi scapă ceva? Mi-e neclar motivul pentru care se cere ca acest text să fie șters... ...Alma, susții că titlul textului de mai sus este nepotrivit. Apoi, afirmi că ai citit doar primul emistih al primului vers. Întrebare: cum poți să dai o sentință unui titlu fără să citești o posibilă alegorie, dezvoltare, analogie... a lui? Hai, termină de răs, apoi paote-mi răspunzi. Ar trebui să-ți înveți isonul să nu se întoarcă împotriva ta. A.A.A
un poem frumos, linistit. un balans reusit intre prima si a doua strofa. începutul parca scartaie un pic, in prima strofa, cred ca poti umbla la repetitia cuvintelor inspre, dinspre etc. finalul bun, in opinia mea. per total, un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. ti-a iesit detasarea si sentimentul.
/ coditele prinse strans pana la zambet/ :) frumos
"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
domnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
nu as taia chiar tot... propunere varianta final: "o naștere ca și cum ar crește din tine schilodind ziua pasărea amintiri" o clipa citind titlul (insuficient de tratat/utilizat/valorificat in text), m-am gindit la un cintec vechi al formatiei Sfinx "Intr-un cer violet": Intr-un cer violet Luna dac-as gasi-o Alba ar fi toata Pata de-argint, pe perdea As putea s-o pictez Si sa-i spun la plecare Dragostea mea, iata E pentru tine Poti tu sa incerci Sa iubesti o culoare Pentru-nceput plopii Lasa-i incet, langa ea Iar atunci fara rost Daca tot ai gasi-o Fii fericit, iata E pentru tine dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onorice...unde sapi si unde ajungi...
Imagine în vertij. Cuvintele vin ca și cum ar fi luate de un taifun și așternute pe o plajă de trăiri. Se repetă destul de în gol golul. Stare de prăbușire bine ținută la limita suspensiei, poemul se dorește a fi o intensă sublimare a ceea ce depășește linia posibilului. Remarc anumite construcții lingvistice, atrag însă atenție asupra necesității de a lucra poemul după construcția sa. Puncte slabe: "noi ne numărăm degetele" - prin banalul formulării și prin repetarea inutilă a noi-ne-nu.. "respirația e ca o mască întoarcem visele cu gura în jos" - prin paradoxul forțat între respirație-mască: nu se poate trăi fără a respira, prin urmare respirația cel puțin ca stare nu poate fi comparabilă cu o mască; alăturaea cu visele cu gura în jos trimite deja la alt sens; trăirea în vis este tot trăire, gura în jos nu permite aerului să intre; și totuși - trăim în vis. - repetiția succesivă în versuri: "o literă - o literă" unul sub altul tehnic necesită modificare; alăturarea "cade în gol și încă zvâcnește" care se dorește a fi o perpetuare a vieții în pofida prăbușirii, se împiedică prin simplitatea expresiei. Ar fi meritat o metaforizare. - după "umbre" cred că ar fi urmat un punct. fiindcă apoi vine scris "tristețea nu mai are tristețe" care este de sine stătătoare. - "fără să știu prea multe despre puterea furnicii" este ușor hilar și contrastează cu întregul poem; ar merita modificat. -" să privești în sus cerul" ar fi mer fără cerul, este implicit Remarc construcții precum: "mergem în goluri de suflet punem mâna la gură și amestecăm aerul" - sentimentul de ireversibilă trecere; spațiu alb în care ne temem să nu ne prăbușim; bine redat prin metaforizare "mă dor ochii. privesc ca prin ceață cum versurile mele nu mai au puncte" - redarea unei stări de rătăcire. punctul, cel esențial. care permite un alt început. o continuare. ceața în care orbecăim când nu mai putem găsi cuvinte spre a ne rosti. "promit să te-nvăț să plutești ce-ai făcut până acum se numește cădere" - legământ. să transmiți mai departe o clipă de înțelepciune. să poți diferenția între cădere și înălțare. Concluzie. Aș respira înainte de a trimite poemul. L-aș asculta în mine. Nu m-aș duce să dau click. L-aș mai lăsa o oră să se înalțe. Aș reveni să îi dau sensul desăvârșiri. Apoi, m-aș privi în el. Și așa ar fi timp pentru aer pur. Poetic. Drag, Ela
de regula asta nu am auzit si nu te grabi, fiindca multi scriitori s-au inspirat din vise (cu precadere romanticii). sunt stiluri si stiluri de poeme. cititorul alege ce-i place.
Ce păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
Alma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
multumesc frumos pt com si pt penita. ma mira si ma bucura astfel de semne. zilele trecute reciteam ac text si, da, am avut aceeasi senzatie in privinta ultimului vers. ma voi gandi la o solutie
Ca să nu mai fiu acuzat că sînt graficianul de curte al odiosului regim titarencian, îți dedic și ție o odă feng shui în trei brush-uri, două pettern-ri și 72 pixels/inch. Cu mulțumiri etc. etc.
Actaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
Textul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
Ar merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
Având în vedere și aspectele invocate de organizatori vă rog să luați în considerare retragerea din concurs a textului Lullaby pentru candelabre. Toate bune și pană ușoară la scris! Vă mulțumesc și urez totodată succes textelor rămase în competiție! Eu personal aș fi optat-tehnic-pentru culegerea textelor dar afișarea lor pe site după terminarea datei de participare, astfel încât participanții să nu cunoască nu doar identitatea ci MAI ALES conținutul și titlul textelor înscrise.
Da dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
Nu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
vă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
Corina, te asigur că eu sînt în primul rînd interesat ca pe hermeneia să nu se găsească exprimări rasiste. Am citit ce ai menționat tu, m-am uitat și la context și continui să nu văd aspectul denigrator sau tangentele rasiste. Poate nu înțeleg eu dar nu văd ce nu este ok. Și te asigur că trăiesc într-o țară obsedată de corectitudinea asta. O glumă însă nu este rasism. Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism. Și nici a vorbi despre o anumită categorie de persoane (rasă) nu este automat rasism sau denigrare. Nu am nicio problemă să șterg cele două comentarii și chiar să ofer avertismente dar nu o pot face numai pe baza unei suspiciuni. De fapt eu am fost puțin mai atent încă din momentul în care am văzut expresia „bar de negri” în text, expresie care ar putea naște suspiciuni dacă ar fi într-un text în limba engleză. Dar textul este în românește și cred că limba și cultura românească nu sînt deocamdată echipate cu sensibilități din acestea (excesive uneori, după părerea mea). Deci, deocamdată ca formulare și ca înțeles eu nu văd rasism. Și nici nu aș vrea să creez un precedent în care începem să ștergem comentarii pentru ceea ce eu aș numi „o vagă impresie”. Dacă îmi poți oferi dovezi sau explicații mai clare sînt dispus să privesc din nou. În același timp îi rog pe cei care scriu să evite ambiguități din acestea în exprimare. Deși îi asigur că pot scrie și menționa orice atîta timp cît nu comunică rasism, profanare, instigare sau alte lucruri menționate în regulament.
Multumesc, Virgil. Fiecare avem etapele noastre, pe care Cineva, poate chiar El, ni le da, poate pentru a le asterne si aici. Intr-adevar, repetitiile acelea suna a refren, intentia mea, sper sa fi reusit.
:)) Iarta-ma ca te-am comentat Virgile... dar e bine ca ai scos macar un marait :)) Asta ar putea tine loc de raspuns dar numai in cazul unui om morocanos :) Si punctele acelea de suspensie... cat adevar ascund in ele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumesc .
pentru textul : Artera Zen deEmi, cred că ar trebui să ne intereseze ce nu place din ce scriem și de ce, în primul rând. Românește, verde. fără teamă când așteptăm un comentariu sau când îl producem, nu neapărat în lbj critic de specialitate. A scris Virgil un articol mai bine pe tema asta. N-am fost răutăcioasă, am observat ceva. Când o să fiu răutăcioasă, o să semnalez asta.
pentru textul : story of a city dePrea multe comparatii strica. In rest, poemul e curat si are forta, traieste... parerea mea Andu
pentru textul : sway deDeoarce, in ciuda avertismentelor nostre, ati continuat sa incalcati articolul 9.7 din regulament, Consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului dvs. pentru o luna.
pentru textul : Aleșii noștri sunt dispuși să asculte tot românul de...Îmi scapă ceva? Mi-e neclar motivul pentru care se cere ca acest text să fie șters... ...Alma, susții că titlul textului de mai sus este nepotrivit. Apoi, afirmi că ai citit doar primul emistih al primului vers. Întrebare: cum poți să dai o sentință unui titlu fără să citești o posibilă alegorie, dezvoltare, analogie... a lui? Hai, termină de răs, apoi paote-mi răspunzi. Ar trebui să-ți înveți isonul să nu se întoarcă împotriva ta. A.A.A
pentru textul : Camilafca iubirii deun poem nostalgic cu imagini frumoase.
pentru textul : Caut lumina deamintiri care "înfloresc narcisele bunicii în palme".
semn de citire.
un poem frumos, linistit. un balans reusit intre prima si a doua strofa. începutul parca scartaie un pic, in prima strofa, cred ca poti umbla la repetitia cuvintelor inspre, dinspre etc. finalul bun, in opinia mea. per total, un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. ti-a iesit detasarea si sentimentul.
pentru textul : grafia cuvântului capăt de/ coditele prinse strans pana la zambet/ :) frumos
și de ce nu ai încadrat-o la parodie?
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! de"gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine", mă duce cu gândul la filmul "Once upon a time in America" și dacă l-ai vizionat, știi despre ce vorbesc. Ar merge cum spune si Dorin puțin dezvoltat dar tu ai atâtea idei, precum îți este viața.:) Nu e grabă, mai cu seamă că noaptea îți auzi respirația ca un avion, ca un sinucigaș cu urechea lipită de șină, încă mai speri în oameni cu gesturi repetitive. O fi bine, o fi rău, nu știm. Tu scrie exact cum simți și ți-e crezul într-un anume Dumnezeu și chiar de aiurea de-o fi, îți aparții, pricepi? și ești ceea ce ești! Silvia
pentru textul : aproape departe denu aalizeei, nu ucizi nimic. multumesc pentru exprimarea opinilor
pentru textul : ball masque dedomnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi denu as taia chiar tot... propunere varianta final: "o naștere ca și cum ar crește din tine schilodind ziua pasărea amintiri" o clipa citind titlul (insuficient de tratat/utilizat/valorificat in text), m-am gindit la un cintec vechi al formatiei Sfinx "Intr-un cer violet": Intr-un cer violet Luna dac-as gasi-o Alba ar fi toata Pata de-argint, pe perdea As putea s-o pictez Si sa-i spun la plecare Dragostea mea, iata E pentru tine Poti tu sa incerci Sa iubesti o culoare Pentru-nceput plopii Lasa-i incet, langa ea Iar atunci fara rost Daca tot ai gasi-o Fii fericit, iata E pentru tine dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onorice...unde sapi si unde ajungi...
pentru textul : dimineți violet deImagine în vertij. Cuvintele vin ca și cum ar fi luate de un taifun și așternute pe o plajă de trăiri. Se repetă destul de în gol golul. Stare de prăbușire bine ținută la limita suspensiei, poemul se dorește a fi o intensă sublimare a ceea ce depășește linia posibilului. Remarc anumite construcții lingvistice, atrag însă atenție asupra necesității de a lucra poemul după construcția sa. Puncte slabe: "noi ne numărăm degetele" - prin banalul formulării și prin repetarea inutilă a noi-ne-nu.. "respirația e ca o mască întoarcem visele cu gura în jos" - prin paradoxul forțat între respirație-mască: nu se poate trăi fără a respira, prin urmare respirația cel puțin ca stare nu poate fi comparabilă cu o mască; alăturaea cu visele cu gura în jos trimite deja la alt sens; trăirea în vis este tot trăire, gura în jos nu permite aerului să intre; și totuși - trăim în vis. - repetiția succesivă în versuri: "o literă - o literă" unul sub altul tehnic necesită modificare; alăturarea "cade în gol și încă zvâcnește" care se dorește a fi o perpetuare a vieții în pofida prăbușirii, se împiedică prin simplitatea expresiei. Ar fi meritat o metaforizare. - după "umbre" cred că ar fi urmat un punct. fiindcă apoi vine scris "tristețea nu mai are tristețe" care este de sine stătătoare. - "fără să știu prea multe despre puterea furnicii" este ușor hilar și contrastează cu întregul poem; ar merita modificat. -" să privești în sus cerul" ar fi mer fără cerul, este implicit Remarc construcții precum: "mergem în goluri de suflet punem mâna la gură și amestecăm aerul" - sentimentul de ireversibilă trecere; spațiu alb în care ne temem să nu ne prăbușim; bine redat prin metaforizare "mă dor ochii. privesc ca prin ceață cum versurile mele nu mai au puncte" - redarea unei stări de rătăcire. punctul, cel esențial. care permite un alt început. o continuare. ceața în care orbecăim când nu mai putem găsi cuvinte spre a ne rosti. "promit să te-nvăț să plutești ce-ai făcut până acum se numește cădere" - legământ. să transmiți mai departe o clipă de înțelepciune. să poți diferenția între cădere și înălțare. Concluzie. Aș respira înainte de a trimite poemul. L-aș asculta în mine. Nu m-aș duce să dau click. L-aș mai lăsa o oră să se înalțe. Aș reveni să îi dau sensul desăvârșiri. Apoi, m-aș privi în el. Și așa ar fi timp pentru aer pur. Poetic. Drag, Ela
pentru textul : Linii dede regula asta nu am auzit si nu te grabi, fiindca multi scriitori s-au inspirat din vise (cu precadere romanticii). sunt stiluri si stiluri de poeme. cititorul alege ce-i place.
pentru textul : Noaptea însorită deCe păcat că nu i-ați vorbit atunci când avea nevoie și el... Atât de sugestive versurile încât mi-au mers așa de bine la inimă. Spe să nu fie numai milă, sper să fie și un regret pe undeva ascuns, nu-i așa? Așa regretăm noi oamenii când nu spunem ce ne doare sau ce ne place. Pierdem timpul cu mărunțișuri și uităm de lucrurile frumoase din viața noastră. De aceea e bine să-i spui cuiva că-l iubești atunci când simți acest lucru. Tu să nu taci , Virgil... el a tăcut. O poezie frumoasă, frumoasă...
pentru textul : copacul deAlma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
pentru textul : downtown demultumesc frumos pt com si pt penita. ma mira si ma bucura astfel de semne. zilele trecute reciteam ac text si, da, am avut aceeasi senzatie in privinta ultimului vers. ma voi gandi la o solutie
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deCa să nu mai fiu acuzat că sînt graficianul de curte al odiosului regim titarencian, îți dedic și ție o odă feng shui în trei brush-uri, două pettern-ri și 72 pixels/inch. Cu mulțumiri etc. etc.
pentru textul : login deActaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
pentru textul : A șaptea minune deTextul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deAr merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
pentru textul : Trecut deAvând în vedere și aspectele invocate de organizatori vă rog să luați în considerare retragerea din concurs a textului Lullaby pentru candelabre. Toate bune și pană ușoară la scris! Vă mulțumesc și urez totodată succes textelor rămase în competiție! Eu personal aș fi optat-tehnic-pentru culegerea textelor dar afișarea lor pe site după terminarea datei de participare, astfel încât participanții să nu cunoască nu doar identitatea ci MAI ALES conținutul și titlul textelor înscrise.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deDa dom'le, iată in sfîrșit o poezie fără sîni și fără cur. Că ajunsesem să fac tic nervos. Erau autori (nu spun numele că încă e vii) la care aveam groază să mai deschid pagina, nu de alta dar iar pipăituri și anatomii refulate de nu mai știam pe unde să mă feresc ca să citesc și eu ceva. Era ca la televiziunea română unde nu știi dacă pipița de la buletinul meteo e la programul de striptiz sau vrea să îți spună că dă cancerul în Moldova. În orice caz textul de față e reușit. Poate mai puțin finalul cu bășcălia aia de bucali. Poate că ultimele trei versuri chiar sînt în plus. Mie însă mi-a funcționat textul ăsta ca o gură de aer tare. De mare. Remarc strofa: "cum de nu mai trăisem ceasul acesta de amurg când plecam în larg ea se întorcea din zare se oprea pe țărm chiar în locul în care mă aflam și îmi striga cu toată puterea din plămânii ei mici grecii ăștia mereu născocesc câte ceva"
pentru textul : dombi deandu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deNu-i vorba de lipsa soluţiilor, Paul, ba din contră. Fără falsă modestie, am scris atât de mult în vers clasic (temporal, cantitativ), încât pot mula într-un mod acceptabil orice ideatică pe orice formă. Cred că e, mai degrabă, lejeritate. Oricum, dacă ne uităm atent, doar într-un loc cratimile pot fi acuzate ca surogat al unei soluţii, adică aici: "O frază-albastră-mi arde o pupilă". În rest, e vorba de cratime absolut fireşti (contopire de sunete), folosite şi răsfolosite de toţi poeţii.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deTare fain, Vlad, tare fain. De ce nu un titlu în română?
pentru textul : remember devă mulțumesc pentru că ați citit și ați scris despre poem. poezia se vrea o ironie la adresa celor care se consideră sau sunt în oricare domeniu - începând cu cel literar, trecând prin cel spiritual și încheind cu cel material - "îmbogațiți". puiul cu patru picioare mi s-a părut a fi modelul care sugerează astfel de cazuri, adică au ceva împotriva naturii lor, dar și ceva care nu poate fi folosit, atârnând inutil și deformând corpul dat de natură. puiul cu patru picioare este un fel de struțo-cămilă în intențiile mele, ca să folosesc un exemplu vechi și arhicunoscut, dar care dorește să poarte alte valențe. nu am încercat să epatez, ci am folosit intenționat termeni epatanți, tocmai pentru a ironiza. sancho a intuit acest lucru și are dreptate când mărturisește că a început să învețe jocul meu de-a poezia.
pentru textul : Pui cu patru picioare deCorina, te asigur că eu sînt în primul rînd interesat ca pe hermeneia să nu se găsească exprimări rasiste. Am citit ce ai menționat tu, m-am uitat și la context și continui să nu văd aspectul denigrator sau tangentele rasiste. Poate nu înțeleg eu dar nu văd ce nu este ok. Și te asigur că trăiesc într-o țară obsedată de corectitudinea asta. O glumă însă nu este rasism. Există comici albi care fac glume pe seama negrilor și nimeni nu numește asta rasism. Și nici a vorbi despre o anumită categorie de persoane (rasă) nu este automat rasism sau denigrare. Nu am nicio problemă să șterg cele două comentarii și chiar să ofer avertismente dar nu o pot face numai pe baza unei suspiciuni. De fapt eu am fost puțin mai atent încă din momentul în care am văzut expresia „bar de negri” în text, expresie care ar putea naște suspiciuni dacă ar fi într-un text în limba engleză. Dar textul este în românește și cred că limba și cultura românească nu sînt deocamdată echipate cu sensibilități din acestea (excesive uneori, după părerea mea). Deci, deocamdată ca formulare și ca înțeles eu nu văd rasism. Și nici nu aș vrea să creez un precedent în care începem să ștergem comentarii pentru ceea ce eu aș numi „o vagă impresie”. Dacă îmi poți oferi dovezi sau explicații mai clare sînt dispus să privesc din nou. În același timp îi rog pe cei care scriu să evite ambiguități din acestea în exprimare. Deși îi asigur că pot scrie și menționa orice atîta timp cît nu comunică rasism, profanare, instigare sau alte lucruri menționate în regulament.
pentru textul : l’absente deMultumesc, Virgil. Fiecare avem etapele noastre, pe care Cineva, poate chiar El, ni le da, poate pentru a le asterne si aici. Intr-adevar, repetitiile acelea suna a refren, intentia mea, sper sa fi reusit.
pentru textul : poveste simplă de:)) Iarta-ma ca te-am comentat Virgile... dar e bine ca ai scos macar un marait :)) Asta ar putea tine loc de raspuns dar numai in cazul unui om morocanos :) Si punctele acelea de suspensie... cat adevar ascund in ele.
pentru textul : obsesia firului dePagini