domnul Pa mi-a amintit, nu stiu de ce, de cele cateva pagini admirabile din Viata pe un peron, de Paler si de Palomar, cu jocul sau filosofic, aparent gratuit si relaxat. aceeasi eleganta si aceeasi invitatie la joc. personal, as renunta la explicatiile de tipul celei din ultimele versuri. ca a pastra masca poate fi atat de ...venetian..
Catalina Chelaru, ai imprumutat doar o expresie. Atit. Eu nu am zis nicio clipă cuvântul "plagiat". Tu singura ai afirmat mai sus " cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi , fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal"...
Virgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
Mulțumesc mult de vizite, Katya, Virgil. Posibil să fi fost și o greșeală de scriere din neatenție unde au fost erori la cuvinte din alte limbi, nu cred că a fost făcută din necunoaștere (umila mea părere). Nu știu dacă cuvintele "fuscei" și "drugari" au fost clari pentru toată lumea. In DEX apar mai multe definiții pentru primul și una diferită din sensul din poezie pentru al doilea. În Bucovina: Fuscel - vergea lungă și subțire de lemn, cu vârf ascuțit, folosită pentru garduri Drugar - bucată de lemn lungă și ceva mai groasă decât un fuscel, folosită ca element orizontal de legătură între stâlpii unui gard, de obicei câte doi, unul sus și unul jos. Fusceii se bat în cuie pe drugari, vertical, cu vârful ascuțit în sus. Un astfel de gard e dificil de excaladat/sărit de către animalele domestice sau sălbatice, cu excepția pisicilor.
ai uitat: ”când mi-am dat foc la valiză”? :)
în altă ordine de idei, tema e aproape obsedantă pentru noi, bag seamă. și perioada (primăvara) de fixare. de unde și ”foamea” de litere descompuse.
mulțumesc!
Luminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
Te asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
Ai punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
Alina, Virgil... nu s-a vrut un text la inaltime ci o poveste... dar voi cred ca de la o vreme va simtiti mai batrani decat trebuie si foarte seriosi... finalul se vrea intr-o nota meditativa si de aceea am pus accent pe descriptiv... e o intamplare si atat, fara pretentii deosebite.
maia, m-ai pierdut dupa al treilea vers. fireste ca nu poate un punct sa sprijine o carja nici in cele mai sf poeme metaforice. inteleg ce vrei tu sa spui dar formularea e strangace. poti, insa, sa dai un enter dupa al doilea vers si sa-l consideri pe al treilea ca facand parte din urmatoarea strofa. si, totusi, care sunt cele doua capete de intuneric? eu vad doua capete de lumina aici (seara si dimineata). ma rog... ...
Uite un profet prins la jumatatea distantei dintre luciditate si nevoia de ratacire de sine a omului contemporan, nehotarat intre a spune lucrurile cu tot riscul nesabuintei acestora si a-si musca limba inainte ca aceasta sa termine toate cuvintele... glontele acela e din alt film, poate ca e mai bine sa incerci ceva mai clasic, o sageata ceva. Interesanta inversiunea din titlu desi legatura cu subtitlul menita sa confere dramatism nu functioneaza. Oricum ar fi, versul din care a iesit probabil toata aceasta poezie mi se pare a fi "nici sfinte nici nude".
nu-ţi place niciun poem, precum văd. Al meu o fi scris în grabă dar ceva îmi spune că nu se va topi în arşiţă. Chiar va ajunge într-un ventricul răcoros şi moale ca un baldachin...
Un text care prezinta intr-o maniera proprie toate "inceputurile", nu am vazut nici o finalitate, deci poate ca multe din ele continua. Ideile trec uneori peste partea de "feeling" interior si se lovesc de un aparent patetism (poetic ? ). Nu cred ca i-as spune textului chiar poezie. Mie imi pare un fel de proza scurta cu usoare accente poetice. Ialin
„să fie ora două fix dimineața”... Sună anapoda.
„Niște amici care trebuia să vină” ... În ce limbă este scrisă propoziția asta?
„Niște amici care trebuia să vină pe la tine și încă vreo câteva cucoane pe care nu le-am suportat niciodată.”... unde este predicatul în propoziția/fraza asta?
„uitai să-mi dai de covrig”... expresie agramată sau neglijentă
Eu zic să corectezi textul și să nu mai publici neglijent. Data viitoare voi fi nevoit să îl trimit în șantier fără explicații.
"geamul ferestrei"? de ce nu, simplu, fereastra? sau geam?
si "durere de junghi"?
azi o fi ziua tautologiilor?
în fiecare zi ploioasă de toamnă
mi se prelinge-o durere
din tălpi până-n creştet
ca un şarpe târându-se vara
prin vreascuri
cu fruntea lipită de geam
sunt umbra la care nimeni nu vine
văd firele ploii atârnate de streşini
uneori vântul le frânge căderea
timpul a adormit în ceasornic
Doamne, îmi zic, cât vor mai inflori primaveri
peste mine
si cate cuvintele
aceşti fluturi albi
pe hârtia ca un cearceaf creponat
a unui poem pentru totdeauna nescris
cam asta a ales si-a cernut un cititor, prin sita lui. :)
un singur raspuns la intrebare(trei in unu`) si textul e ca si sters : unde se afla acest Regulament, unde este el publicat, mai e valabila regula celor doua luni?
eu nu cred că poezia este pe moarte. cred însă că noi oamenii căutăm cu orice preț să ieșim în față și asta ne face să uităm de suflet , de talent și gândire. astăzi se scrie mult și prost. se citește și mai puțin, dar poezia are locul ei într-o mină. mulți au auzit de ea, dar puțini știu unde se află. nu ne trage de mânecă să ne spună –uite om eu sunt poezia adevărată. așteaptă doar să fie adusă la suprafață. de poet și cititor. împreună.
... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.
repetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "în acest ospăț neterminat niciodată pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata? "
Adriana, Hai sa ne amintim de Blaga, ca tare mi-e drag. Care zice ca prin "minus cunoastere" se poate "despica" misterul dar el nu se reveleaza; dimpotriva, se adanceste. Ceea ce este consistent cu teologia negativa a apofantismului ortodox. Lucru pe care, la aparitia "Trilogiei cunoasterii", Parintele Staniloaie nu l-a inteles. Dar, mai tarziu, l-a recunoscut, cerandu-si, intr-un fel, scuze. Iar ceea ce a spus Blaga cred ca este tot ceea ce se putea spune, din punct de vedere, intr-un fel, "conceptual", fara a se apela la experienta mistica a apofantismului care incearca sa depasasca "conceptualul". Nota bene: ceea ce am scris mai inainte nu se doreste a fi o "apologetica" a ortodoxiei crestine, in general; si, cu atat mai putin, a oricarei teologii institutionalizate (e.g. BOR). Ci o constatare despre ce se poate exprima prin cuvinte in legatura cu "misterul" vizat de orice nucleu al unei religii, indiferent de provenienta ei si de arealul cultural in care ea a aparut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am revenit pe textul tau cu bucuria de a avea acum dreptul sa acord penite
pentru textul : Geruită, de-altădată deCam prea mult despre pancreas, boli, nobel si prea putin despre "acea realitate" numită poezie. Mai lucrează textul, dă-i o șansă.
pentru textul : insulele lui langerhans dedomnul Pa mi-a amintit, nu stiu de ce, de cele cateva pagini admirabile din Viata pe un peron, de Paler si de Palomar, cu jocul sau filosofic, aparent gratuit si relaxat. aceeasi eleganta si aceeasi invitatie la joc. personal, as renunta la explicatiile de tipul celei din ultimele versuri. ca a pastra masca poate fi atat de ...venetian..
pentru textul : domnul Pa dee bine si asa decat deloc. e o poezie mai veche asa ca nu ma apuc sa despic firul in patru. oricum, multumesc pentru mesaj.
pentru textul : Însemnările corăbierului fără mări deO.K.. O sîngurîn cîrcotelî: în loc de „dom'le”, „dom’lor” (acordul cu „continuațî” devine perfect şi frazarea, impecabilî).
pentru textul : Asta este... demulțumesc Sebi. am scos și am modificat.
pentru textul : clinical life deCatalina Chelaru, ai imprumutat doar o expresie. Atit. Eu nu am zis nicio clipă cuvântul "plagiat". Tu singura ai afirmat mai sus " cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi , fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal"...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePrea pretios, cel putin pentru mine
pentru textul : închinare de cuarț deVirgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
pentru textul : o viziune a insentimentelor deMulțumesc mult de vizite, Katya, Virgil. Posibil să fi fost și o greșeală de scriere din neatenție unde au fost erori la cuvinte din alte limbi, nu cred că a fost făcută din necunoaștere (umila mea părere). Nu știu dacă cuvintele "fuscei" și "drugari" au fost clari pentru toată lumea. In DEX apar mai multe definiții pentru primul și una diferită din sensul din poezie pentru al doilea. În Bucovina: Fuscel - vergea lungă și subțire de lemn, cu vârf ascuțit, folosită pentru garduri Drugar - bucată de lemn lungă și ceva mai groasă decât un fuscel, folosită ca element orizontal de legătură între stâlpii unui gard, de obicei câte doi, unul sus și unul jos. Fusceii se bat în cuie pe drugari, vertical, cu vârful ascuțit în sus. Un astfel de gard e dificil de excaladat/sărit de către animalele domestice sau sălbatice, cu excepția pisicilor.
pentru textul : Mâțâli deai uitat: ”când mi-am dat foc la valiză”? :)
pentru textul : la film cu Mihnea deîn altă ordine de idei, tema e aproape obsedantă pentru noi, bag seamă. și perioada (primăvara) de fixare. de unde și ”foamea” de litere descompuse.
mulțumesc!
astazi am luat banii si maine dis de dimineata ma duc la colindat librariile. ;)) multumesc, andu, și felicitari inca o data pentru concurs
pentru textul : some rule rules some rules deLuminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deTe asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
Tehnică impecabilă şi un final... previzibil, dar pe gustul meu. Felicitări!
pentru textul : Verde de Dumnezeu deAi punctat corect, Doru Lubov. Caligrafiile marcate de tine au ceva comun, sînt o încercare de a reconstitui realitatea astfel cum îmi place mie, pentru că eu așa cred, realitatea este aceea pe care o construim noi și este așa cum o percepem fiecare. Sunetele, imaginile, toate aceste cuburi holograme, nu sînt altceva decît o modalitate plăcută de a călători. Nu știu dacă există alte vieți, trecute sau viitoare, tot ce știu este că tot căutînd așa ceva putem pierde esențialul: bucuria unică a acestei călătorii. Ei, și dacă se întîmplă să poți împărtăși cu semenii tăi cîte ceva din toate cîte le vezi și le trăiești, atunci totul nu poate fi decît minunat :). Mulțumesc mult pentru vizită.
pentru textul : Qing An deAlina, Virgil... nu s-a vrut un text la inaltime ci o poveste... dar voi cred ca de la o vreme va simtiti mai batrani decat trebuie si foarte seriosi... finalul se vrea intr-o nota meditativa si de aceea am pus accent pe descriptiv... e o intamplare si atat, fara pretentii deosebite.
pentru textul : Poveste de Dragobete demaia, m-ai pierdut dupa al treilea vers. fireste ca nu poate un punct sa sprijine o carja nici in cele mai sf poeme metaforice. inteleg ce vrei tu sa spui dar formularea e strangace. poti, insa, sa dai un enter dupa al doilea vers si sa-l consideri pe al treilea ca facand parte din urmatoarea strofa. si, totusi, care sunt cele doua capete de intuneric? eu vad doua capete de lumina aici (seara si dimineata). ma rog... ...
pentru textul : între două capete de întuneric deUite un profet prins la jumatatea distantei dintre luciditate si nevoia de ratacire de sine a omului contemporan, nehotarat intre a spune lucrurile cu tot riscul nesabuintei acestora si a-si musca limba inainte ca aceasta sa termine toate cuvintele... glontele acela e din alt film, poate ca e mai bine sa incerci ceva mai clasic, o sageata ceva. Interesanta inversiunea din titlu desi legatura cu subtitlul menita sa confere dramatism nu functioneaza. Oricum ar fi, versul din care a iesit probabil toata aceasta poezie mi se pare a fi "nici sfinte nici nude".
pentru textul : cuvintele ne pîndim denu-ţi place niciun poem, precum văd. Al meu o fi scris în grabă dar ceva îmi spune că nu se va topi în arşiţă. Chiar va ajunge într-un ventricul răcoros şi moale ca un baldachin...
pentru textul : fahrenheit game deUn text care prezinta intr-o maniera proprie toate "inceputurile", nu am vazut nici o finalitate, deci poate ca multe din ele continua. Ideile trec uneori peste partea de "feeling" interior si se lovesc de un aparent patetism (poetic ? ). Nu cred ca i-as spune textului chiar poezie. Mie imi pare un fel de proza scurta cu usoare accente poetice. Ialin
pentru textul : show de„să fie ora două fix dimineața”... Sună anapoda.
„Niște amici care trebuia să vină” ... În ce limbă este scrisă propoziția asta?
„Niște amici care trebuia să vină pe la tine și încă vreo câteva cucoane pe care nu le-am suportat niciodată.”... unde este predicatul în propoziția/fraza asta?
„uitai să-mi dai de covrig”... expresie agramată sau neglijentă
Eu zic să corectezi textul și să nu mai publici neglijent. Data viitoare voi fi nevoit să îl trimit în șantier fără explicații.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou devariantă:
avem în față
pentru textul : last supper deun sushimi cu fugu
preparat pe loc
"geamul ferestrei"? de ce nu, simplu, fereastra? sau geam?
si "durere de junghi"?
azi o fi ziua tautologiilor?
în fiecare zi ploioasă de toamnă
mi se prelinge-o durere
din tălpi până-n creştet
ca un şarpe târându-se vara
prin vreascuri
cu fruntea lipită de geam
sunt umbra la care nimeni nu vine
văd firele ploii atârnate de streşini
uneori vântul le frânge căderea
timpul a adormit în ceasornic
Doamne, îmi zic, cât vor mai inflori primaveri
peste mine
si cate cuvintele
aceşti fluturi albi
pe hârtia ca un cearceaf creponat
a unui poem pentru totdeauna nescris
cam asta a ales si-a cernut un cititor, prin sita lui. :)
pentru textul : Un copac singur în noapte deun singur raspuns la intrebare(trei in unu`) si textul e ca si sters : unde se afla acest Regulament, unde este el publicat, mai e valabila regula celor doua luni?
pentru textul : Fabrica de îngeri deSi da se screi cu doi de "p" dar evident nu din motivele pe care le-ai invocat tu... Ialin
pentru textul : A cappella deeu nu cred că poezia este pe moarte. cred însă că noi oamenii căutăm cu orice preț să ieșim în față și asta ne face să uităm de suflet , de talent și gândire. astăzi se scrie mult și prost. se citește și mai puțin, dar poezia are locul ei într-o mină. mulți au auzit de ea, dar puțini știu unde se află. nu ne trage de mânecă să ne spună –uite om eu sunt poezia adevărată. așteaptă doar să fie adusă la suprafață. de poet și cititor. împreună.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? de... uitasem ceva:) totuși ...poate o să găsești cândva, mai apoi, o construcție diferită de "fluviul timpului", să nu fie genitivală, bată-o-ar vina:)! știi tu, gen: farul speranței, portul iubirii... etc.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină derepetitia "prin umbre prin mine" trebuie evitata in context...doar pentru a sublinia starea . in rest dinamica fluidelor fructelor coapte, a maruntaielor, "în acest ospăț neterminat niciodată pentru niciunul dintre noi" creste odata cu frumusetea unica a clipei. stii ca nu se mai repeta niciodata? "
pentru textul : delirice IV deAdriana, Hai sa ne amintim de Blaga, ca tare mi-e drag. Care zice ca prin "minus cunoastere" se poate "despica" misterul dar el nu se reveleaza; dimpotriva, se adanceste. Ceea ce este consistent cu teologia negativa a apofantismului ortodox. Lucru pe care, la aparitia "Trilogiei cunoasterii", Parintele Staniloaie nu l-a inteles. Dar, mai tarziu, l-a recunoscut, cerandu-si, intr-un fel, scuze. Iar ceea ce a spus Blaga cred ca este tot ceea ce se putea spune, din punct de vedere, intr-un fel, "conceptual", fara a se apela la experienta mistica a apofantismului care incearca sa depasasca "conceptualul". Nota bene: ceea ce am scris mai inainte nu se doreste a fi o "apologetica" a ortodoxiei crestine, in general; si, cu atat mai putin, a oricarei teologii institutionalizate (e.g. BOR). Ci o constatare despre ce se poate exprima prin cuvinte in legatura cu "misterul" vizat de orice nucleu al unei religii, indiferent de provenienta ei si de arealul cultural in care ea a aparut.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche dePagini