Ecaterina, nu ai nicio vina, decat ca esti talentata :). Nu ma puneti sa imi pierd vremea sa dau exemple de texte de 2 lei cuie publicate din conturi de autori pe acest site, ca sunt destule.
atmosfera e particulară și m-a dus cumva la "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea (de care nu știu dacă știi) atât de stranii. și nu cred că trebuie să îți schimbi textul pentru simplul fapt că doi comentatori nu reprezintă "toată lumea".
Silviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
Asta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
Traducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Dacă începutul mi se pare destul de siropos, strofa finală am citit-o de mai multe ori și-n toate direcțiile, încercând să împrumut restului naturalețea ei. Mă cam împiedicasem în ”grindină”/ ”bani”/ ”bolovani”... Nu știu.
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
Bianca, privind primul paragraf: Afinitatea cred că e clară, Iar prietenia e acolo: ei se iubesc, se doresc, și se cunosc, deși o comunicare directă nu există, există una subterană, cu sensuri în spatele aparentelor banalități, într-un telefon târziu, într-un cd. Ei știu că odată atins idealul lor de iubire, ar ramâne fără culmi, în varf, dar într-un gol existențial : acum încotro? să ating un nou scop, ca apoi să pășesc într-un nou gol. Apoi, și dimensiunea materialului și prezentul îi împiedică. Astfel, stau încorsetați în propriile granițe impuse ca să se apere, atât de ce simt și crește nepermis în ei, cât și de acel punct al împlinirii. Pentru ei drumul e mai important decât succesul, pentru că drumul îi umple, le dă un sens; succesul îi aruncă în prăpastia unui nou orizont. Acum.. intelegi? Aceasta e mecanica personajelor mele. Poate e neclară, poate am scris stângaci, dar acesta era sensul. Prietenii perfecți: se cunosc, se acceptă, se respectă și respectă legătura dintre ei, de aceea organicul nu-și are locul, materialul îi sufocă, granițele, îi zdrobește realitatea, și fug; doar ca apoi să se regăsească, e un drum, un ciclu închis care dă sens unei vieți. Am explicat încă de la început "lipsa dorinței" pentru că voiam ca rațiunea lor de viață să se înțeleagă, să poată fi surprinsă tensiunea, și ca să am cu ce închide textul, pentru simetrie. Sugestia ta e bună, fiecare cititor are un unghi, nu vreau sa îl contrez, sau să îl resping, dar nu se potrivește ceea ce voiam eu să exprim. Într-adevăr, dacă elimin prima fraza, proza își schimbă fața, poate chiar și unele sensuri. Din punctul meu ar fi devenit inutil ambiguă. Îți mulțumesc din nou apreciei, și, zău, revino oricând ai o sugestie, chiar dacă nu ne înțelegem în unghiuri, stai, explică-mi, în final nu poate ieți decât bine. Și, evident că mă interesează să scriu cât mai bine! :)
Cine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
Sesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
paul, mă bucur pentru aprecierea ta, merci pentru citire. cu drag.
da, prima strofă am rupt-o, am tăiat trei rânduri, şi s-a simţit, mă gândeam că nu voi fi înţeleasă corect, nu a plătit la urmă o curvă.
mulţumesc Andu pentru trecere, mi-a făcut bine să stau în picioare.
prea multe verbe, daca elimini: "sugrumat si "inclestat" parca ideea curge mai bine, parerea mea... desi "concizia" in poezie ingradeste imaginatia si impune citirea pe un portativ prea personal.
am retras textul, pentru că m-am speriat și eu, puțin, cu voi:)
deocamdată nu pot face alte modificări pe text, așa este el, un mesaj de iubire, de încredere în oameni și în puterea legii noi, de rezistență împotriva lui Shylock orice înfățișare și-ar mai lua el
ai dreptate Ioana, Dansul marmurei nu este încă finisată, mai sunt de recuperat câteva... cioburi.
dar... altfel de viaţă!
un scurtmetraj la ţărm, în care apare doar un singur bărbat. restul este ceva ce se încearcă, ori încearcă să umple marea lipsă.
stilul acesta al propoziţiilor simple, enumerărilor şi a utilizării verbelor care prin ele însele să declanşeze şi să menţină vie acţiunea, îl agreez şi îl folosesc şi eu - de mult - în prozele mele.
știu că este un cuvânt sărac, că este ultrauzitat, că uneori este doar politicos, dar eu, eu ți-l spun ca și cum l-aș rosti prima dată. Mulțumesc, Mariana!
p/s lăsăm mister asupra vorbelor rusești:)... ele au doar pentru câteva persoane semnificația amintitoare...
eu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
mulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
Bucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ecaterina, nu ai nicio vina, decat ca esti talentata :). Nu ma puneti sa imi pierd vremea sa dau exemple de texte de 2 lei cuie publicate din conturi de autori pe acest site, ca sunt destule.
pentru textul : rem deatmosfera e particulară și m-a dus cumva la "truvanții" de la Costeștii de Vâlcea (de care nu știu dacă știi) atât de stranii. și nu cred că trebuie să îți schimbi textul pentru simplul fapt că doi comentatori nu reprezintă "toată lumea".
pentru textul : Pe urmele ciclopilor deSilviu, recunosc că am avut probleme cu titlul și cu subtitlul care mi-au creat o stare de neliniște atât de gravă încât cred că nu am reușit să parcurg textul obiectiv... din titlu rezultă că nu știi să numeri, asta poate fi metaforic, ok, dar și în subtitlu spui că nu știi?
pentru textul : Nu ştiu să număr deAsta mă aruncă în real și mă gândesc că poate ar trebui totuși să înveți să numeri.
Bun articol, Virgil! Rece, dur, exact:) bun ton, merită păstrat şi/n poeme!
pentru textul : a murit steve jobs de...acum e înspre bine. Dar Marina, pare o lansare mitică:) nu de elită cum a și fost. straight to the bone, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester de...cred că titlul merită altceva sub el, dragă Ioana! sărbători frumoase! franc și colegial, paul
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deLa matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
pentru textul : Scriptorium deÎn primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Nenorocul deTraducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Dacă începutul mi se pare destul de siropos, strofa finală am citit-o de mai multe ori și-n toate direcțiile, încercând să împrumut restului naturalețea ei. Mă cam împiedicasem în ”grindină”/ ”bani”/ ”bolovani”... Nu știu.
pentru textul : șotron dedoamnelor, domnilor ma onorati cu prezenta.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deoricum cel mai bun catren ar fi fost imaginea cu Boc si lopata.era monumental.
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 12 deBianca, privind primul paragraf: Afinitatea cred că e clară, Iar prietenia e acolo: ei se iubesc, se doresc, și se cunosc, deși o comunicare directă nu există, există una subterană, cu sensuri în spatele aparentelor banalități, într-un telefon târziu, într-un cd. Ei știu că odată atins idealul lor de iubire, ar ramâne fără culmi, în varf, dar într-un gol existențial : acum încotro? să ating un nou scop, ca apoi să pășesc într-un nou gol. Apoi, și dimensiunea materialului și prezentul îi împiedică. Astfel, stau încorsetați în propriile granițe impuse ca să se apere, atât de ce simt și crește nepermis în ei, cât și de acel punct al împlinirii. Pentru ei drumul e mai important decât succesul, pentru că drumul îi umple, le dă un sens; succesul îi aruncă în prăpastia unui nou orizont. Acum.. intelegi? Aceasta e mecanica personajelor mele. Poate e neclară, poate am scris stângaci, dar acesta era sensul. Prietenii perfecți: se cunosc, se acceptă, se respectă și respectă legătura dintre ei, de aceea organicul nu-și are locul, materialul îi sufocă, granițele, îi zdrobește realitatea, și fug; doar ca apoi să se regăsească, e un drum, un ciclu închis care dă sens unei vieți. Am explicat încă de la început "lipsa dorinței" pentru că voiam ca rațiunea lor de viață să se înțeleagă, să poată fi surprinsă tensiunea, și ca să am cu ce închide textul, pentru simetrie. Sugestia ta e bună, fiecare cititor are un unghi, nu vreau sa îl contrez, sau să îl resping, dar nu se potrivește ceea ce voiam eu să exprim. Într-adevăr, dacă elimin prima fraza, proza își schimbă fața, poate chiar și unele sensuri. Din punctul meu ar fi devenit inutil ambiguă. Îți mulțumesc din nou apreciei, și, zău, revino oricând ai o sugestie, chiar dacă nu ne înțelegem în unghiuri, stai, explică-mi, în final nu poate ieți decât bine. Și, evident că mă interesează să scriu cât mai bine! :)
pentru textul : Amantă spirituală deE o idee; am o variantă cu urechea tăiată. ^_^ Mulțumesc.
pentru textul : Partaj deCine stie, poate apare o nereida care sa ne salveze din acest prezent insipid, marcat de prezenta unor ipocriti guvernanti, fara simt patriotic. Poemul ramane in studiu. Andreea, multumesc pentru sugestii.
pentru textul : pretext deSesizez aici o schimbare de registru poetic menita sa ne infatiseze un Virgil Titarenco mai putin cantonat in formele de exprimare care l-au consacrat pana acum. Este o incercare pe care nu as numi-o chiar temerara, pentruca temerari sunt doar nebunii, ci mai degraba elaborata intr-un laborator al uitarii de sine, care, in opinia mea, este singurul din care poate iesi piatra filozofala a poeziei. Un text care mi-a placut si pe care nu ma sfiesc sa-l remarc. Hmm.. As schimba doar "lamai" cu "fructe". "Visul cu fructe si ruine", ca sa nu localizez prea mult, pentruca asa e tot restul poemului... parerea mea. Bobadil.
pentru textul : uneori fac pe prostul depaul, mă bucur pentru aprecierea ta, merci pentru citire. cu drag.
da, prima strofă am rupt-o, am tăiat trei rânduri, şi s-a simţit, mă gândeam că nu voi fi înţeleasă corect, nu a plătit la urmă o curvă.
pentru textul : nemişcaţi demulţumesc Andu pentru trecere, mi-a făcut bine să stau în picioare.
prea multe verbe, daca elimini: "sugrumat si "inclestat" parca ideea curge mai bine, parerea mea... desi "concizia" in poezie ingradeste imaginatia si impune citirea pe un portativ prea personal.
pentru textul : Concis deCititoarelor mele, cu drag
am retras textul, pentru că m-am speriat și eu, puțin, cu voi:)
deocamdată nu pot face alte modificări pe text, așa este el, un mesaj de iubire, de încredere în oameni și în puterea legii noi, de rezistență împotriva lui Shylock orice înfățișare și-ar mai lua el
ai dreptate Ioana, Dansul marmurei nu este încă finisată, mai sunt de recuperat câteva... cioburi.
Vă mulțumesc și vă mai aștept
pentru textul : Tălmaciul dedar... altfel de viaţă!
un scurtmetraj la ţărm, în care apare doar un singur bărbat. restul este ceva ce se încearcă, ori încearcă să umple marea lipsă.
stilul acesta al propoziţiilor simple, enumerărilor şi a utilizării verbelor care prin ele însele să declanşeze şi să menţină vie acţiunea, îl agreez şi îl folosesc şi eu - de mult - în prozele mele.
am citit cu plăcere.
pentru textul : Există viață după… deMaricica, dacă ai fi puţin mai activă (comentarii/ postări), am avea cu toţii numai de câştigat. Bineînţeles, este doar o sugestie.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deștiu că este un cuvânt sărac, că este ultrauzitat, că uneori este doar politicos, dar eu, eu ți-l spun ca și cum l-aș rosti prima dată. Mulțumesc, Mariana!
p/s lăsăm mister asupra vorbelor rusești:)... ele au doar pentru câteva persoane semnificația amintitoare...
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deAm răspuns în grabă și am uitat să mulțumesc.
pentru textul : haiku cu strigături deDeci, mulțumesc, Vlad! Și pentru dedicație, și pentru aprecierea care răzbate dintre rânduri.
Multumesc de trecere, Doru!
pentru textul : Dezintegrare deeu... si la unu si la 2 am fost eu in lumea poeziei tale in alta parte . Un tablou nocturn de iarna ilustrat in imagini interesante care contureaza o raceala cauzata de singuratate. vinul fiert ar trebui sa incalzeasca. Imi place mult versul,,Un dop de cauciuc mă-ndeasă în cuvinte."
pentru textul : Cerneluri dedeci, ma trimiti pe ultima pagina. multumesc, doamne
pentru textul : coming soon deTextul stă sub semnul diafanului. E plăcut citirii. Fiecare fragment mi-a părut bijuterie literară cu mai multe faţete. Felicitări
pentru textul : Takita demulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
pentru textul : Sens unic deBucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
pentru textul : Copilul Li - Bo deReferitor la "la vorbitul despre artă", categoric, ai dreptate. Iniţial acolo fusese "rană".
pentru textul : Gheara desincere mulţumiri, z
Erau! :).
pentru textul : cântecul lebedelor deAi nişte metafore reuşite...
Pagini