Scuze, Andu, n-am vrut să te supăr. Vrei să fiu sincer? N-am găsit mai mult altruism și obiectivitate în comentarii, nicăieri pe site-uri, așa cum o faci tu. Din punctul meu de vedere, m-ar avantaja chiar o colaborare. Voi incerca să caut soluții, acolo unde mi-ai sugerat. Mulțumesc.
Din punctul meu de vedere acesta e un poem perfect echilibrat în care angoasa şi tristeţea sunt contrabalansate de tăcere şi frig. O curgere firească între versuri, aşa cum sunt obişnuită să descopăr în scrierile tale. Cât de frumos şi liniştit ştii să descrii tăcerea, parcă ascult vorba domoală a ţăranilor care şed la taifas duminica în faţa porţii. Întâi cuvintele, apoi tăcerea, apoi ploaia într-un triunghi perfect sau aproape echilateral. Citind mijlocul poemului parcă mă vedeam într-un tren de noapte, ameţită de nesomn şi auzind şuieratul locomotivei în zori. Imagine frumoasă prin simplitatea ei (am şi eu o poezie aici "între mine şi ceilalţi fug trenuri fără nicio haltă permisă", în cazul meu o imagine a unei singurătăţi refuzate. În cazul tău este o singurătate asumată, acceptată.
Primele două versuri oferă o deschidere largă cititorului. Undeva acel tren interior are o destinaţie, dar tăcerea e un semn al unei temeri faţă de necunoscut care nu se poate exprima în cuvinte.
este un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
Îmi place aici părerea aceea de dincolo de lucruri , a umbrei "dinspre spatele soarelui" sau "dinspre frunze". O schimbare de optică, un fel de privire care tinde să fie omniscientă. E mare lucru să ai o asemenea privire, să poți să vezi totdeauna ce e dincolo sau de dincolo, dar cum poți fi sigur că ceea ce găsești acolo e realitate sau corespunde propriei proiecții, nu ne e dat încă să știm, decât dacă aflăm prin cuvinte. În rest, aceeași tonalitate, aceleași vibrații pe care le cunosc și care nu corespund cu...primăvara...care vine, vine, vine, trebuie doar s-o vezi.
...tot are omul Virgile cu tine. Adica esti uneori atat de tapan cand dai din gura incat faci si pe morti sa rada, am auzit ca e un medic prin LA care scoala din morti oameni carora nu le mai bate inima de 2 ore... tu l-ai scoate la pensie. Stii care e capcana omului inteligent? (adica tu). Sa nu poata deveni "si mai inteligent" la nevoie. Tu scrie oricum ce ti-ai pus in cap Virgile lasa ce zic eu, ma amuz, altceva mai bun n-am de facut si am destui clovni care sa-mi produca ilaritatea. Iar chestia cu prohabul m-a amuzat inca o data... ce, imi faci publicitate pe tarlaua ta? Mai bine i-ai face lui Corlateanu, el chiar te-ar ajuta. Andu
o arunci aiurea Francisc. nu stiu la ce "mare poet" te referi tu. probabil la tine. si daca e asa nu ma bag fiindca fiecare e cu reumatismul lui. dar un om care scrie texte poetice cred ca opereaza cu prejudecati. chiar cu foarte mari prejudecati. altfel totul ar fi poezie si poezie ar fi totul si cu siguranta ca nimic nu ar mai fi poezie.am senzatia ca am mai argumentat pe tema asta si nu m-ai convins nici atunci. evident insa ca nu este menirea cuiva sa iti demonstreze ca nu scrii poetic atunci cind nu scrii. mai ales tie care esti, nu, mare poet. e probabil menirea poeziei sa te faca sa intelegi asta. dar atunci se intimpla ca in vorba aceea cu "cine are urechi de auzit, sa auda". ca cine nu are, nu sufera, nu?
Stimate autor, felicitări pentru reușită!
Păcat de comentariul Dvs. care intră în umila mea opinie la capitolul 'dacă tăceai filozof rămâneai'...
Deci cum adică drag autor contemporan
'Aștept să moară Mircea Dinescu și te invit la Cetate!'
Ăsta e neapărat umor negru... și urât mirositor, de latrină tecuceană!
m-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
Versul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
adaug: este autentic poemul... eu chiar duc o viata de clown. de multe ori prefer sa fiu palmas si sa rad doar soarelui si lanurilor unduindu-se in vant, inainte de seceris...
poemul e cumva in frame-uri, de unde secventa cu "tigara se duce/ mai incet decat tine", in care camera focalizeaza aceasta scena pentru a induce o anumita cambrare a textului. f mult mi-a placut: "Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă" cu prietenie, At
alma draga, unele poeme si trairi nu au nevoie intotdeauna de un Manual Explicativ, prin simplul fapt ca nu se doresc neaparat traduse...optiunea de a intelege ce vrei si cit vrei este la indemina fiecaruia. prefer sa pastrez pentru mine "din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten" acolo pe colinele inchipuirii mele. exista cetati cu acelasi nume, dar asta nu ne schimba soarta. cunosc o cetate unde mi te-ai aratat prietena si pentru asta iti multumesc.
foarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
multumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
dar cred ca putea fi altfel investit. vad ca textele astea sunt, cumva, la moda. din pacate e tare usor sa ratacesti cu totul mesajul, in masura in care exista unul.
si cam asta s-a intamplat si aici, din pacate.
poate ca Nicoleta ne va oferi un text mai putin incorsetat, si atunci vom vedea.:)
Madim, recitește, eu am comentat pe text, însă tu ai comentat comentariul meu. Nu era necesar. Una e să simți și alta e chiar să fie lumini și, dacă nu sunt, nu e util nimănui să fie inventate. Pentru că aici în poem sunt "mațe", "hrube", "cățărătoare ființe", "atîrnați de umbre / și stele" (iar stelele se văd atunci când, pentru ochiul uman, este întuneric în jur). Dacă citești atent poezia lui Virgil (și mă refer la Poezia pe care o scrie Virgil), regăsești în multe poeme simbolurile de mai sus. Apar ca niște trăsături care curg încet, într-un plan secundar. P.S. Cred că luminile pe care le vedeai tu erau de la veioze, verifică.
spre final tinzi sa cazi intr-o banalitate nefireasca, zic eu. discursul este simplu, ingenuu, dar asta nu inseamna ca toata aceasta simplitate trebuie luata ca fiind direct ceva uimitor. civilul isi spune cuvantul iar uzanta, din pazate, si ea.
1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Scuze, Andu, n-am vrut să te supăr. Vrei să fiu sincer? N-am găsit mai mult altruism și obiectivitate în comentarii, nicăieri pe site-uri, așa cum o faci tu. Din punctul meu de vedere, m-ar avantaja chiar o colaborare. Voi incerca să caut soluții, acolo unde mi-ai sugerat. Mulțumesc.
pentru textul : Popor supus, valet la curtea lumii demulțumesc
pentru textul : dromomanie deDin punctul meu de vedere acesta e un poem perfect echilibrat în care angoasa şi tristeţea sunt contrabalansate de tăcere şi frig. O curgere firească între versuri, aşa cum sunt obişnuită să descopăr în scrierile tale. Cât de frumos şi liniştit ştii să descrii tăcerea, parcă ascult vorba domoală a ţăranilor care şed la taifas duminica în faţa porţii. Întâi cuvintele, apoi tăcerea, apoi ploaia într-un triunghi perfect sau aproape echilateral. Citind mijlocul poemului parcă mă vedeam într-un tren de noapte, ameţită de nesomn şi auzind şuieratul locomotivei în zori. Imagine frumoasă prin simplitatea ei (am şi eu o poezie aici "între mine şi ceilalţi fug trenuri fără nicio haltă permisă", în cazul meu o imagine a unei singurătăţi refuzate. În cazul tău este o singurătate asumată, acceptată.
pentru textul : echilibru straniu dePrimele două versuri oferă o deschidere largă cititorului. Undeva acel tren interior are o destinaţie, dar tăcerea e un semn al unei temeri faţă de necunoscut care nu se poate exprima în cuvinte.
Cristina, mulţumim pentru aprecieri! Cam aşa se scria pe atunci. Iar acestea nu sunt texte lucrate, sunt scrise în timp real.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deeste un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
pentru textul : Decembrie deÎmi place aici părerea aceea de dincolo de lucruri , a umbrei "dinspre spatele soarelui" sau "dinspre frunze". O schimbare de optică, un fel de privire care tinde să fie omniscientă. E mare lucru să ai o asemenea privire, să poți să vezi totdeauna ce e dincolo sau de dincolo, dar cum poți fi sigur că ceea ce găsești acolo e realitate sau corespunde propriei proiecții, nu ne e dat încă să știm, decât dacă aflăm prin cuvinte. În rest, aceeași tonalitate, aceleași vibrații pe care le cunosc și care nu corespund cu...primăvara...care vine, vine, vine, trebuie doar s-o vezi.
pentru textul : Cai în livezi de...tot are omul Virgile cu tine. Adica esti uneori atat de tapan cand dai din gura incat faci si pe morti sa rada, am auzit ca e un medic prin LA care scoala din morti oameni carora nu le mai bate inima de 2 ore... tu l-ai scoate la pensie. Stii care e capcana omului inteligent? (adica tu). Sa nu poata deveni "si mai inteligent" la nevoie. Tu scrie oricum ce ti-ai pus in cap Virgile lasa ce zic eu, ma amuz, altceva mai bun n-am de facut si am destui clovni care sa-mi produca ilaritatea. Iar chestia cu prohabul m-a amuzat inca o data... ce, imi faci publicitate pe tarlaua ta? Mai bine i-ai face lui Corlateanu, el chiar te-ar ajuta. Andu
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deNu murim de tot niciodată. Ea numai vine cu manușile ei negre ca să ni le fluture în față. E și acesta un fel de a trăi, nu? Bun studiu.
pentru textul : studiu în alb și negru deo arunci aiurea Francisc. nu stiu la ce "mare poet" te referi tu. probabil la tine. si daca e asa nu ma bag fiindca fiecare e cu reumatismul lui. dar un om care scrie texte poetice cred ca opereaza cu prejudecati. chiar cu foarte mari prejudecati. altfel totul ar fi poezie si poezie ar fi totul si cu siguranta ca nimic nu ar mai fi poezie.am senzatia ca am mai argumentat pe tema asta si nu m-ai convins nici atunci. evident insa ca nu este menirea cuiva sa iti demonstreze ca nu scrii poetic atunci cind nu scrii. mai ales tie care esti, nu, mare poet. e probabil menirea poeziei sa te faca sa intelegi asta. dar atunci se intimpla ca in vorba aceea cu "cine are urechi de auzit, sa auda". ca cine nu are, nu sufera, nu?
pentru textul : lucia deStimate autor, felicitări pentru reușită!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dePăcat de comentariul Dvs. care intră în umila mea opinie la capitolul 'dacă tăceai filozof rămâneai'...
Deci cum adică drag autor contemporan
'Aștept să moară Mircea Dinescu și te invit la Cetate!'
Ăsta e neapărat umor negru... și urât mirositor, de latrină tecuceană!
cred ca tocmai un astfel de text ar trebui remarcat pe hermeneia
pentru textul : Iulian are ochi de melc deMarina, multumesc de trecere. Paul si Tincuta, voua va multumesc si mai mult pentru ca m-ati "salvat". Cu aceeasi imbratisare calda, Vio
pentru textul : tablou cu două siluete dem-a pus serios pe gânduri. Uneori singurătatea e îngrozitor de apăsătoare. Alteori e ca o boare într-o zi toridă!
L-am citit de câteva ori. Cu pixul în mână. Nu ştiu cât de bine primite pot fi sugestiile, sincere dezinteresate. De dragul acestui poem fascinant, îmi asum riscul şi zic:
“mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dumnezeu rotund
în spaţiile rămase între noi
prin care se vede ipostaza sângerie a vidului
când întrebările se fac dangăt
şi clopotele curg pe trupul nostru
ca o apă uşoară
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
un dirijor mahmur
pe care nu îl recunoaşte nici o simfonie
când se despleteşte dimineaţa
doar în faţa lui doar pentru el
pot să se rostogolească
toate maşinile lumii
să se încolăcească poduri autostrăzi
cearşafurile hotelurilor de lux
mă gândesc la perfecţiunea singurătăţii
şi simt botul umed şi negru al bivolului
pipăindu-mi spatele
urletul nopţii care nu îmi poate fi femeie
cu toate misterele ei
fac un pătrat cu călcâiul
în nisipul insulei
mă ghemuiesc acolo
bivolul se face o piele neagră de cort
în el privighetoarea cântă”
Am eliminat versurile din prima parte. Mi se par elemente de decor. Deşi, în viziunea autorului pot avea semnificaţii, mie, cititorului, îmi întârzie intrare în seva poemului.
pentru textul : mă gîndesc la perfecțiunea singurătății deVersul “el e eu şi eu e ea şi ea e în mine”, după mine, nu sună strălucit şi este şi o explicaţie în plus. Am înţeles cine este “dirijorul” şi că singurătatea e în tine.
Ultimul vers nu ştiu dacă mai trebuie.
Cu încântarea citirii. Scuze pentru deranj.
adaug: este autentic poemul... eu chiar duc o viata de clown. de multe ori prefer sa fiu palmas si sa rad doar soarelui si lanurilor unduindu-se in vant, inainte de seceris...
pentru textul : clown depoemul e cumva in frame-uri, de unde secventa cu "tigara se duce/ mai incet decat tine", in care camera focalizeaza aceasta scena pentru a induce o anumita cambrare a textului. f mult mi-a placut: "Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă" cu prietenie, At
pentru textul : Priveghi dealma draga, unele poeme si trairi nu au nevoie intotdeauna de un Manual Explicativ, prin simplul fapt ca nu se doresc neaparat traduse...optiunea de a intelege ce vrei si cit vrei este la indemina fiecaruia. prefer sa pastrez pentru mine "din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten" acolo pe colinele inchipuirii mele. exista cetati cu acelasi nume, dar asta nu ne schimba soarta. cunosc o cetate unde mi te-ai aratat prietena si pentru asta iti multumesc.
pentru textul : și zeii plîng defoarte fain penultimul grupaj. la fel versul final.
îmi place cum se realizează aici o relație între biserică și cel care trece pe lângă, își face cruce, așa, ca să fie ”în rândul lumilor”...
textul pare o prelungire, o nouă serie de întrebări așezate peste vechiul strat... Firește. întrebări retorice :)
o căciuliță la ”caini”. alăturarea ”lângă care” nu prea sună ok :).
interesting,
alex
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut demultumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
pentru textul : atunci s-a sfîrșit deÎmi pare rău pentru mama ta. Acum înțeleg ținutul de mâini. Bănuiam că cerul cerul acela e alb, am vrut confirmare.Numai bine!
pentru textul : rem dedar cred ca putea fi altfel investit. vad ca textele astea sunt, cumva, la moda. din pacate e tare usor sa ratacesti cu totul mesajul, in masura in care exista unul.
si cam asta s-a intamplat si aici, din pacate.
poate ca Nicoleta ne va oferi un text mai putin incorsetat, si atunci vom vedea.:)
pentru textul : Stejarul Sisif deMadim, recitește, eu am comentat pe text, însă tu ai comentat comentariul meu. Nu era necesar. Una e să simți și alta e chiar să fie lumini și, dacă nu sunt, nu e util nimănui să fie inventate. Pentru că aici în poem sunt "mațe", "hrube", "cățărătoare ființe", "atîrnați de umbre / și stele" (iar stelele se văd atunci când, pentru ochiul uman, este întuneric în jur). Dacă citești atent poezia lui Virgil (și mă refer la Poezia pe care o scrie Virgil), regăsești în multe poeme simbolurile de mai sus. Apar ca niște trăsături care curg încet, într-un plan secundar. P.S. Cred că luminile pe care le vedeai tu erau de la veioze, verifică.
pentru textul : sarea pămîntului dedin
nimic nu mi se pare mai înălţător
decât îndemnul şi calea de urmat
pentru sufletul meu neliniştit
căzut acum în smerenie
în
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
Mulţumesc Anna, pentru aprecierea şi părerea ta corectă.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine deCostele, asta e un poem tare usurel, nu inteleg de ce l-ai incadrat la poezie... vrei sa ma dezamgesti? Spune drept. Andu
pentru textul : Piedestal pentru vise despre final tinzi sa cazi intr-o banalitate nefireasca, zic eu. discursul este simplu, ingenuu, dar asta nu inseamna ca toata aceasta simplitate trebuie luata ca fiind direct ceva uimitor. civilul isi spune cuvantul iar uzanta, din pazate, si ea.
pentru textul : Sferă deAndu Moldovean, utilizind expresii ca "Si nu vreau sa te tulbur in autosuficienta ta" devii nu numai off topic, ci mult mai mult.
pentru textul : avon cosmetics de1. ok, am însă o precizare: este doar a 7-a zi, poate să fie a 7-a zi de când s-a întâmplat ceva important pentru mine, poate să fie duminică sau poate fi joi, sau orice altă zi, doar că este a 7-a. so, n-am căutat metafore, nu-mi place să am un text chinuit și fără ritm, iar că nu se înțelege cine a insistat să mă cunoască, iarta-mă dar nu cred. Sunt poezii pe acest site mult mai puțin explicite decât asta. 2. viața este plină de clișee, nu comentez asta, ce vreau să spun este că într-adevăr există o linie de marcaj invizibilă între NOI și EU, e important să fie invizibilă (de aici și inexistența unui spațiu) pentru ca să puna mințile noastre, ale tuturor, la contribuție. Așa am gândit eu atunci și poate NU am dreptate. vă mulțumesc pentru critică, aș fi preferat să vă și placă ceva:)
pentru textul : A 7-a zi deNu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru textul : şi s-au ales cu mine depentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară deMulțumesc frumos, Virgil, pentru aprecieri și urări. Mi-a plăcut remarca ta despre "efectul de palimpsest", este într-adevăr o legătură.
pentru textul : Cum să spui că ești măr? depeste tot bursele sunt in cadere... nu insa si bursa de sfaturi gratuite, unde, probabil, unii chiar fac cariera. asadar...succes!
pentru textul : Odinioară aproape dePagini