Ideea nu e proastă dar textul are părți care îl dezavantajează. De exemplu, ce caută în text „ Odată cu el s-a oprit în loc un fotograf, Kevin Carter.”? E absolut aiurea. Apoi, ce caută „metanie” acolo? Hai să fim serioși. Textul mai are și alte chestii siroapoase. Repet, ideea e interesantă și ar fi putu fi exploatată cu mult mai bine. Părerea mea.
Povestirea are un traseu lin, cu scriitura bine dozată pentru acest gen. Surpriza cea mare e terminarea textului, parcă mai mult decât întorsătura situaţiei. Felicitări!
Marian, Ti-am scris un com. la "季節 (Kisetsu - Anotimp)". Sper ca nu incalc regulamentul daca te rog sa-mi dai o adresa de email pe care putem coresponda. As dori sa te public, pe hartie, intr-un volum anual al CRIFST (Comitetul Roman de Istorie si Filosofie a Stiintei) al Academiei Romane. Bine inteles ca-ti voi solicita un text din domeniul fizicii cu valente epistemologice si nu unul beletristic. Amanunte, daca imi vei trimite adresa de email. Gorun
subliniez alături de alți cititori, niște pasaje deosebite: "pentru că erai precum cea care își bea cafeaua în tihna solitară a unei dimineți, precum cea pentru care aș plânge spontan la durere, precum cea care își cumpără ziarul glumind cu vânzătoarea, precum cea care iartă și are zâmbet firesc" sau "apoi îți netezeam ironia din ochi cum un soldat îndrăgostit răvașul pentru iubita lui din spatele liniilor frontului" e un avantaj să mergi "cinșpe pași cu Marlena Braester" în această vară, iată, eu o să aștept iar până în toamnă, să o întâlnesc la Salonul revistelor francofone de la Paris, comme d'habitude...
textul are forță. pe final chiar mai accentuat. mi se pare simplu, o simplitate pe care nu ai mai atins-o de mult, de aici o timiditate francă, e drept, la început.
apoi, parcă cerând dreptul să fie, devine ”că din tine a rămas un scris ruginit/că acasă nu m-am mai întors niciodată?”
ori ultimele două schimbă registrul și duc întregul spre strigăt. aproape sugrumat estetic.
titlul ne e neapărat rău, e mai mult amar. ce să urezi? cum să scape poetul de aniversările al căror preț doar el le știe?
și titlul e un strigăt.
ceea ce pe mine m-a dezamagit in majoritatea situatiilor cind am scris ceva ce poate fi interpretat drept "religios" de catre unii (desi eu nu mai cred de multa vreme in aceste "lagare de concentrare" ale poeziei - cum ar fi "poezie religioasa", "poezie erotica", "de dragoste" sau "poezie patriotica", etc), deci ceea ce m-a dezamagit pe mine este superficialitatea sau neatentia cu care s-a citit ce am scris.
bobadil se apropie oarecu. cel putin este evident ca a depus un efort pentru a analiza, a intelege si poate chiar a interpreta. in orice caz mi-a dat o idee cu "psalmul". nu este exclus sa ii dau curs.
chiar nu vreau tonul din comm-ul tău... și îmi asum vina de a fi dat primul cu piatra!
dacă îmi fac mea culpa promiți că o să acorzi mai multă importanță poeziei decât acestor filozofii cărora le pot oricând opune altele mult mai valabile?
știi Virgil, eu chiar nu te-aș bate la cap dacă nu aș crede că merită cerneala virtuală
eu cred doar că tu te irosești uneori, dar e doar o părere... însă reacționez cam deplasat când cred că faci asta, pentru că te consider capabil de a crea poezie, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
însă pot accepta că iei pauze
pauze în care vrei să te dai mare
și deci pauze în care nu mai vrei să fii poet
degeaba o dai cu god crap... poetul este într-o relație foarte discutabilă cu dumnezeu... dacă crezi că l-ai descoperit pe dumnezeu îți dau o veste proastă... nicholas a făcut-o înaintea ta
deci îți rămâne doar poezia, de care nicholas se îndepărtează tot mai mult, probabil pe măsură ce crede el că se apropie de dumnezeu
din învățăturile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel către animalul spiritual iată mi-am zis oul primordial își țese coaja iată mi-am zis stau ascuns între coperțile istoriei de frica sunetelor galopând prin urechi înaintea lui buonaparte nu mai e loc să te dai la o parte nu mai e loc să o iei înapoi peste oraș, iapa împăratului, cabrată, mușcă din ou secundele țipă iată mi-am zis absolutul călare
toti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
Stefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.
mi-a placut asa: de trei zile ploua si apa murdara a ajuns pana la ferestre oamenii se sufocă nicio farama de soare am luat bormașina și am găurit pereții nicio farama de soare de trei zile meșterii cocoțați pe acoperișul bisericuței ca niște ciocănitori uriașe am dormit chircit pe covor și m-am trezit gaurit m-au trezit vocile care urlă unde mă-ta te duci și unde-o să dormi peste oraș s-a așezat un aspirator imens văd pe fereastră cum suge copacii oamenii se țin de borduri plouă nonstop mă îmbrac fără vlagă aștept microbuzul in ploaie aspiratorul suge orașul fiecare bordură îmi urlă unde mă-ta te duci și cum o să mori
Multumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.
monica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii
Poem prea gingas pentru lumea care mizeaza pe ban si pe pistol. Nu se spune "subsiori" ci "subtiori". E singurul repros adus unor versuri pe care eu nu le vad modificate niciodata. Sa ramana conservata frumusetea lor acolo unde au fost plasate in timp. Sa ai pace, Dancus
paul, un poem excelent de dor si visare. mi-a plăcut tot iar finalul m-a surprins cu "frigul albăstrui care intră din tine în pustietatea imensă, tăcută și liniștită a camerei". momentan, nu-mi dau seama dacă nu ar fi mai plastic sau firesc "frigul iese din mine." felicitări. de la mine un semn de apreciere pentru un poem frumos.
Silviu, poezia aceasta alături de aia cu pomul cbsr e printre preferatele mele, în ceea ce te privește. are tot ceea ce îi trebuie: discurs, mesaj, un ton care prinde, realizare artistică faină. felicitări !
Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
Nu dragul meu, nu mai vorbim. Cred că am vorbit suficient de mult. Mult prea mult. Cu tine este doar un dialog al surzilor. Nu am să îmi pierd vremea încercînd să răspund la toate aberațiile tale cu America și ecologia. În ce privește întrebarea „de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut?” răspunsul este simplu și îl știu de undeva de prin Moldova: Cîinele moare de drum lung și prostu' de grija altuia. M-ai văzut tu pe mine că am intrat eu în compania aia a ta să te întreb de ce o ții și ce faci acolo și de ce nu o închizi? Tu chiar nu pricepi că a pune așa o întrebare e mitocănie? În ce privește regulile, mai ales în ce privește cuvintele vulgare, obscene sau profanatoare (dar nu numai) am mai discutat și cu tine și cu mulți alții și nu vreau să mai lungesc vorba că nu are rost, regulamentul rămîne așa cum este. Și bănuiesc că este cît se poate de clar că nu am nici o problemă să accept orice consecință pentru aceasta. Sînt destui oameni care au plecat din această cauză de pe Hermeneia și te asigur că este perfect ok cu mine. În același timp realitatea a demonstrat (așa în genul ăsta care îți place ție „vox populi vox dei”) că sînt suficienți oameni care preferă un altfel de context. Altfel de cel cu care ești obișnuit tu și cei care împărtășesc aceleași „valori” ca tine. Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură. Și lecția este următoarea: Civilizația democratică (oricît de simpatică sau antipatică ne-ar fi) nu este anarhie. Adică armonia, pacea și progresul (dom'le ce de lemn sună) sînt garantate nu de măsura în care toți putem face tot ce ne place (pentru că la capitolul ăsta unii dintre noi avem niște gusturi foarte picante), ci sînt garantate de măsura în care protejăm pe cît mai mulți de gusturile noastre. Picante. Și asta, dragul meu, pentru că eu sînt adeptul curentului de gîndire care consideră că omul este rău în esența lui iar libertatea este o sabie cu două tăișuri. Iar singura protecție împotriva tăișului „negativ” este legea. Evident ai să îmi spui că știi toate astea. Problema este că nu o demonstrezi. Există foarte mulți oameni care sînt ofensați să citească acel cuvînt în general, cu atît mai puțin într-un spațiu public unde își postează propriile texte. Iar dacă nu poți pricepe sau accepta aceasta atunci ai o problemă de incompatibilitate cu civilizația. Cred că am vorbit destul.
Rafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ideea nu e proastă dar textul are părți care îl dezavantajează. De exemplu, ce caută în text „ Odată cu el s-a oprit în loc un fotograf, Kevin Carter.”? E absolut aiurea. Apoi, ce caută „metanie” acolo? Hai să fim serioși. Textul mai are și alte chestii siroapoase. Repet, ideea e interesantă și ar fi putu fi exploatată cu mult mai bine. Părerea mea.
pentru textul : Foame de vultur dePovestirea are un traseu lin, cu scriitura bine dozată pentru acest gen. Surpriza cea mare e terminarea textului, parcă mai mult decât întorsătura situaţiei. Felicitări!
pentru textul : Cartea cu imagini deMarian, Ti-am scris un com. la "季節 (Kisetsu - Anotimp)". Sper ca nu incalc regulamentul daca te rog sa-mi dai o adresa de email pe care putem coresponda. As dori sa te public, pe hartie, intr-un volum anual al CRIFST (Comitetul Roman de Istorie si Filosofie a Stiintei) al Academiei Romane. Bine inteles ca-ti voi solicita un text din domeniul fizicii cu valente epistemologice si nu unul beletristic. Amanunte, daca imi vei trimite adresa de email. Gorun
pentru textul : Vise în adâncuri de stâncă desubliniez alături de alți cititori, niște pasaje deosebite: "pentru că erai precum cea care își bea cafeaua în tihna solitară a unei dimineți, precum cea pentru care aș plânge spontan la durere, precum cea care își cumpără ziarul glumind cu vânzătoarea, precum cea care iartă și are zâmbet firesc" sau "apoi îți netezeam ironia din ochi cum un soldat îndrăgostit răvașul pentru iubita lui din spatele liniilor frontului" e un avantaj să mergi "cinșpe pași cu Marlena Braester" în această vară, iată, eu o să aștept iar până în toamnă, să o întâlnesc la Salonul revistelor francofone de la Paris, comme d'habitude...
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester detextul are forță. pe final chiar mai accentuat. mi se pare simplu, o simplitate pe care nu ai mai atins-o de mult, de aici o timiditate francă, e drept, la început.
pentru textul : La multă descompunere, tată deapoi, parcă cerând dreptul să fie, devine ”că din tine a rămas un scris ruginit/că acasă nu m-am mai întors niciodată?”
ori ultimele două schimbă registrul și duc întregul spre strigăt. aproape sugrumat estetic.
titlul ne e neapărat rău, e mai mult amar. ce să urezi? cum să scape poetul de aniversările al căror preț doar el le știe?
și titlul e un strigăt.
ceea ce pe mine m-a dezamagit in majoritatea situatiilor cind am scris ceva ce poate fi interpretat drept "religios" de catre unii (desi eu nu mai cred de multa vreme in aceste "lagare de concentrare" ale poeziei - cum ar fi "poezie religioasa", "poezie erotica", "de dragoste" sau "poezie patriotica", etc), deci ceea ce m-a dezamagit pe mine este superficialitatea sau neatentia cu care s-a citit ce am scris.
pentru textul : dezvățatul de a fi I debobadil se apropie oarecu. cel putin este evident ca a depus un efort pentru a analiza, a intelege si poate chiar a interpreta. in orice caz mi-a dat o idee cu "psalmul". nu este exclus sa ii dau curs.
chiar nu vreau tonul din comm-ul tău... și îmi asum vina de a fi dat primul cu piatra!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dedacă îmi fac mea culpa promiți că o să acorzi mai multă importanță poeziei decât acestor filozofii cărora le pot oricând opune altele mult mai valabile?
știi Virgil, eu chiar nu te-aș bate la cap dacă nu aș crede că merită cerneala virtuală
eu cred doar că tu te irosești uneori, dar e doar o părere... însă reacționez cam deplasat când cred că faci asta, pentru că te consider capabil de a crea poezie, ceea ce nu stă la îndemâna oricui.
însă pot accepta că iei pauze
pauze în care vrei să te dai mare
și deci pauze în care nu mai vrei să fii poet
degeaba o dai cu god crap... poetul este într-o relație foarte discutabilă cu dumnezeu... dacă crezi că l-ai descoperit pe dumnezeu îți dau o veste proastă... nicholas a făcut-o înaintea ta
deci îți rămâne doar poezia, de care nicholas se îndepărtează tot mai mult, probabil pe măsură ce crede el că se apropie de dumnezeu
gastroenterologule, ia da tu niste exemple din cele texte vizate si dintre cei pe care le promoveaza.
pentru textul : Unui mare poetastru dedin învățăturile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel către animalul spiritual iată mi-am zis oul primordial își țese coaja iată mi-am zis stau ascuns între coperțile istoriei de frica sunetelor galopând prin urechi înaintea lui buonaparte nu mai e loc să te dai la o parte nu mai e loc să o iei înapoi peste oraș, iapa împăratului, cabrată, mușcă din ou secundele țipă iată mi-am zis absolutul călare
pentru textul : tăceri deAranca, multumesc! Deosebita poezie, suna excelent si in romaneste, si traducerea! O voi retine.
pentru textul : a se lua o noapte detoti suntem egali, dar uni sunt mai egali decat altii
am venit pe site-ul asta cu asteptari mari. stiam de el de la sancho. pe care o respect.
acuma ... nu stiu, personal, cred ca am avut de castigat indeosebi la de userii care s-au oprit la textele mele si mi-au spun ce gresesc. nu stiu daca am reusit sa ma inalt cat as fi vrut, cu siguranta ca nu. dar un progres s-a inregistrat. motiv pentru care m=a deranjat reactia ralucai. poate in primul comment n-am incercat sa fiu foarte "cu manusi". pentru ca ... vb ceea, un sut in cur, un pas inainte.
ce ma deranjaza este asa - daca eu postez aici vreun text care contine cuvinte obscene, e imediat trimis in santier. daca am greseli se intervine prompt. asta totusi nu s-a intamplat in cazul commentului azizei. a aparut vlad. care s-a comportat ca un domn. ea a aruncat in continuare cu diverse chestii dar ce conteaza.
sa nu ma intelegeti gresit. n-am o parere extraordinara despre mine. n-am avut niciodata si niciodata nu voi face asta. dar atata vreme cat textele u mi-au fost trimise in satier in totalitate, ba chiar am mai adunat cate o lauda/ penita pe ici pe colo.... parca ma deranjaza cand vine unu care ma face tzatza floarea care scire oribil, si lumea zambeste politicos si trece mai departe.
daca reactia mea este una politicoasa, este pentru ca am respectat politica site-ului. dar... daca vad ca se poate f bine sa nu faci asta si sa fie ok, nu stiu, zau de ce as mai avea cont aici.
imi pare bine ca am participat, fie si de la distanta, la cenaclul virtualia. imi pare bine ca am intalnit oameni faini pe aici. pe care din fericire ii mai pot gasi si prin alte parti.
pentru moment, aleg sa ma retrag. va urez succes si la mai multe proiecte. si poate, prin gestul meu si al ralucai, veti incerca sa sa-i puneti la punct asa cum trebuie pe userii care au naravul de a-si pune poala-n cap si de a arunca cu noroi la intamplare, pe motivul ca asa le mai vine cateodata.
o ultima rugaminte - poate reusiti sa-mi stergeti contul. si atunci va fi ca si cand nimic nu s-a intampalt. :)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deStefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.
pentru textul : spovedania venelor albastre demi-a placut asa: de trei zile ploua si apa murdara a ajuns pana la ferestre oamenii se sufocă nicio farama de soare am luat bormașina și am găurit pereții nicio farama de soare de trei zile meșterii cocoțați pe acoperișul bisericuței ca niște ciocănitori uriașe am dormit chircit pe covor și m-am trezit gaurit m-au trezit vocile care urlă unde mă-ta te duci și unde-o să dormi peste oraș s-a așezat un aspirator imens văd pe fereastră cum suge copacii oamenii se țin de borduri plouă nonstop mă îmbrac fără vlagă aștept microbuzul in ploaie aspiratorul suge orașul fiecare bordură îmi urlă unde mă-ta te duci și cum o să mori
pentru textul : keep my secret well deMultumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.
pentru textul : Căsuțe umblătoare demonica, de ce imi spui cozane? argumentatia mea era una impaciuitoare, nu neaparat ce cred eu despre problema in cauza. sa ne gandim insa o secunda numai la critica contemporana a oricarei etici. sa ne gandim la critica oricarei cauzalitati si psihanalitici. sa ne gandim si la critica gandirii in sine. si apoi nu vom mai face presupuneri, indiferent de pre-supozitiile avute. apreciez insa faptul ca vrei sa intelegi blestemul dane, rasuceste gatul, ca merita! vladimir, cu siguranta dan cunoaste riscurile orizontalitatii
pentru textul : crucile devino. mi-a vorbit despre tine. te asteptam.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deDomnule AAA,
pentru textul : Dor virtual denu înţeleg ce doriţi de la mine?!
Nu am venit aici în căutare de fani...
Multumesc de trecere, comentariu si apreciere, Paul! Bucuros ca ti-a placut!
pentru textul : Argintiu furişat deAm modficat titlul, multumesc!
pentru textul : Și cu zâna ce facem? dePoem prea gingas pentru lumea care mizeaza pe ban si pe pistol. Nu se spune "subsiori" ci "subtiori". E singurul repros adus unor versuri pe care eu nu le vad modificate niciodata. Sa ramana conservata frumusetea lor acolo unde au fost plasate in timp. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Decofrare depaul, un poem excelent de dor si visare. mi-a plăcut tot iar finalul m-a surprins cu "frigul albăstrui care intră din tine în pustietatea imensă, tăcută și liniștită a camerei". momentan, nu-mi dau seama dacă nu ar fi mai plastic sau firesc "frigul iese din mine." felicitări. de la mine un semn de apreciere pentru un poem frumos.
pentru textul : oceans house mirror deSilviu, poezia aceasta alături de aia cu pomul cbsr e printre preferatele mele, în ceea ce te privește. are tot ceea ce îi trebuie: discurs, mesaj, un ton care prinde, realizare artistică faină. felicitări !
pentru textul : rugăminte nedescifrată deRemarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
pentru textul : Secunda luminii deȘi cum ai omis "portret în bustrofedon"(http://www.hermeneia.com/poezie/907/)?
pentru textul : toamna fără de îngeri deNu dragul meu, nu mai vorbim. Cred că am vorbit suficient de mult. Mult prea mult. Cu tine este doar un dialog al surzilor. Nu am să îmi pierd vremea încercînd să răspund la toate aberațiile tale cu America și ecologia. În ce privește întrebarea „de ce tii tu site-ul asta pe care noi ne logam si facem si dregem? Nu ai altceva mai bun sau mai profitabil de facut?” răspunsul este simplu și îl știu de undeva de prin Moldova: Cîinele moare de drum lung și prostu' de grija altuia. M-ai văzut tu pe mine că am intrat eu în compania aia a ta să te întreb de ce o ții și ce faci acolo și de ce nu o închizi? Tu chiar nu pricepi că a pune așa o întrebare e mitocănie? În ce privește regulile, mai ales în ce privește cuvintele vulgare, obscene sau profanatoare (dar nu numai) am mai discutat și cu tine și cu mulți alții și nu vreau să mai lungesc vorba că nu are rost, regulamentul rămîne așa cum este. Și bănuiesc că este cît se poate de clar că nu am nici o problemă să accept orice consecință pentru aceasta. Sînt destui oameni care au plecat din această cauză de pe Hermeneia și te asigur că este perfect ok cu mine. În același timp realitatea a demonstrat (așa în genul ăsta care îți place ție „vox populi vox dei”) că sînt suficienți oameni care preferă un altfel de context. Altfel de cel cu care ești obișnuit tu și cei care împărtășesc aceleași „valori” ca tine. Și acuma urmează lecția de civilizație democratică pe care tu, Ovidiu Nacu și încă mulți alții (ca voi) nu o pricep. Dimpotrivă, aberează cu America, economia, ecologia iar dacă mai au timp o mai dau și cu Irakul și cu ce le mai vine la gură. Și lecția este următoarea: Civilizația democratică (oricît de simpatică sau antipatică ne-ar fi) nu este anarhie. Adică armonia, pacea și progresul (dom'le ce de lemn sună) sînt garantate nu de măsura în care toți putem face tot ce ne place (pentru că la capitolul ăsta unii dintre noi avem niște gusturi foarte picante), ci sînt garantate de măsura în care protejăm pe cît mai mulți de gusturile noastre. Picante. Și asta, dragul meu, pentru că eu sînt adeptul curentului de gîndire care consideră că omul este rău în esența lui iar libertatea este o sabie cu două tăișuri. Iar singura protecție împotriva tăișului „negativ” este legea. Evident ai să îmi spui că știi toate astea. Problema este că nu o demonstrezi. Există foarte mulți oameni care sînt ofensați să citească acel cuvînt în general, cu atît mai puțin într-un spațiu public unde își postează propriile texte. Iar dacă nu poți pricepe sau accepta aceasta atunci ai o problemă de incompatibilitate cu civilizația. Cred că am vorbit destul.
pentru textul : Doină deRafael, marturisesc ca intr-un anume fel m-a "incitat" fractalul tau si m-am gandit ca totusi poemul acela nu e o ghicitoare :-), referindu-se la naturaletea unor forme, intamplari sau poate chiar personaje in carne si oase si totodata la imperfectiunea nesfarsita a acestora (caracteristica a fractalului, nu?) si de aceea acum nu sunt deloc surprins ca ai gasit aici formele desenate in nisip de un visator, perisabilitatea a tot ceea ce este etern atunci cand se reflecta in apele existentei noastre. Cat despre apex, numai de bine ! :-) Nu stiu ce semnificatie dadeau persii acestuia (poate ma luminezi tu) dar eu m-am gandit la acel punct catre care se indreapta sistemul nostru solar cu cca 20km/s parca. Banal si previzibil ca intreaga mea existenta. Multumesc de citire si semn, Andu
pentru textul : apex deEu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.
pentru textul : post blue deMarina, ești surprinzătoare! În sensul că nu mă așteptam. Dar m-a bucurat articolul tău. Mulțumesc
pentru textul : Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr deAş scoate/ remedia/ şterge "mă rănește din punct de vedere al orientării"...
pentru textul : Cu focul din inimă încălzesc gândurile demulţumesc pentru comentariu, vă mai aştept!
pentru textul : cu alţi ochi dePagini