Adriana, Silvia,

propunîndu-i el o chestie
mai prin iarbă mai prin trestie
ea s-aprinse – ce măgar!
eu doresc un armăsar

Dacă nu mai ai nimic de spus despre text e ok; reclamaţiile personale le aştept în privat, altfel mă văd nevoit să-ţi dau un avertisment. În rest şi-n încheiere, îmi pare rău că am luat mult prea în serios acest atentat scritoricesc.

I'm marking nothing and...hey, be careful what you wish for!:p

Forgot to add that this poem was inspired by an intensive reading session of Wendy Cope which I love and warmly recommend to any poetry/lover..:) Her work is exquisite!

http://www.poetryarchive.org/poetryarchive/singlePoem.do?poemId=5681

Adrian, îmi place foarte mult stilul tău în scris. Îmi place în acest text cum derulezi povestea cu tot „tacâmul” ei – poftiţi, ne îndeamnă autorul, luaţi cu voi şi lingurile de argint! Se va servi borşul lui tata! E bine că stăm la masă, e bine că Ispirescu e prezent cu lumea lui de basm (P. Ispirescu este un povestitor matur al copiilor, după părerea mea, nu scapă nimeni nepedepsit în basmele lui, şi ce pedepse... adică, numai dacă ne gândim cum fiii de împărat sunt pedepsiţi, chiar de împăraţi – tată pentru ei, te apucă groaza pe la vreo opt ani...
Metafora foarte bine plasată după o poveste clasică, fără efect acum, în prima parte, evident voit, exact cum vine ea, naturală.
“Soră-mii i-a rămas mic şorţul, ori e mare.Oricum,tata acoperă albastru boxa aia făcută dintr-un sertar; cu degetele belite de cuie, pune fir pe fir, învârte încet butonul, înjură, învârte iar...”
şi minunata combinaţie: “ca păsări de plastic sub cer faianţat, vocii i-au crescut ochii.”
Apoi, imaginea cu tata, sora, strânsul mâinii, efectul psihologic lucrează intens – suntem martori, servim “borş”, lângă noi se derulează o scenă, fiecare este urmărit şi toţi ştiu că EL e tata: Na-vă, poate vă mai trece dracu’ foamea,…/… iî cere mamei un castron cu borş./ Mamei îi râde movul din jurul ochiului – tablou static; pe stop cadru, … mă strânge uşor de mână,/eu, pe soră-mea”. superb calup de imagini atât statice cât şi în mişcare doar pe retină.
“Cade noaptea cu surcele albe,/cât jumate de om, zăpada,/” – povestea copilului curat, sufletul curat – „zăpada”, „surcelele albe” – inocenţa, jocul de cuvinte doar pentru atmosferă pentru ca cititorul să poată trăi copilul din el şi să înţeleagă râsul rece, uşor ironic la o vârstă la care ironia înseamnă nu mai mult decât nişte „pantaloni rupţi în genunchi”: „râde la mine, îi simt râsul prin pantalonii rupţi în genunchi;”
“ledul din capul cutiei” – întunericul, frica sugerată prin contrast, teamă/curaj, oximoronic prin efectul invers psihologic redat foarte clar prin „şi ce”, mai de parte „ba da, ba nu, ei, şi?”
Repetiţia verbului foială prezentă în ultimile două strofe: Se foieşte tata./ Se foieşte mama./ Mă foiesc./ singurul care înjură de două ori este tata: “Se foieşte mama. Înjură tata./ … Mă foiesc. Înjură tata.”, copilul o singură dată în gând de teamă de tata când începe şi el a se foi: “Se foieşte tata./Ba nu mi-e foame.” – înjură prin negaţia: „ba nu”. deci, o face şi copilul.
Textul e foarte bun. După părerea mea aş renunţa la unele construcţii pentru o mai bună delimitare a sensurilor în propoziţii şi anume:
“cât un copil şi copilul râde frig” –“ râde frig” rupe cumva stilistic strofa. ai putea înlocui complementul cu punct –“ cât un copil şi copilul râde.” e frig;
“Brr, ce mult alb şi tot negru peste tot” – la fel, destul de nefericit stilistic acel “peste tot” (mă refer strict în context. Altfel, este o formă poetică. M-aş opri după “negru”.
Finalul l-am citit aşa: “Nu se mai aude nimic”. Poate ledul.
“Ledul e cumva încă./Mai era ceva în povestea aia.../Nu mai ştiu ce.
Strici povestea pentru că nu eşti în proză.
Sau poate poţi păstra “Nu se mai aude nimic” şi să te opreşti la versul “Ledul e cumva încă” pentru că eu, ca cititor, am înţeles finalul foarte bine, şi am descoperit şi efectul de led, doza de “ambiguitate clară” bine folosită, atât cât trebuie şi de la final încolo, vorba ta, mai trebuie să-mi fac şi eu treaba ca cititor
Eu îţi mai acord o peniţă şi de data aceasta pentru că reuşeşti să faci un cititor să te mai citească şi cred că nu este puţin lucru. ai un stil original şi asta îmi place la tine, Adrian! Succes!
P.S. Mă scuzi dacă nu prea este literar ce am comentat eu aici dar cred totuşi că mă vei scuza în contextul în care nu sunt critic literar.
şi...
bună ziua!:)

Aş rescrie "lăstarii fragezi/ mânuţa mică". Şi aş reîncadra textul... Poate la "note".

Ah, ce fericită m-ați făcut, acum la trecerea între ani, nu mă așteptam la așa o surpriză!!! Mulțumesc din suflet Marina pentru că te-ai oprit puțin la volumul meu și apoi ai făcut cunoscută apariția editorială din acest an, volumul "Calvaria", care a așteptat cam 7 ani, ca să poată fi publicat. Mulțumesc pentru cuvinte, pentru încredere și pentru gândul cel bun! Punct ochit și cu "Ruga pentru părinți"! Frumos gest și neașteptat, îți mulțumesc! Virgil, probabil că de acum, prezentă fiind și în Hermeneia, vei avea ocazia să mai citești poezii scrise de mine! Îți mulțumesc! A fost minunat la Iași! Luminița, ce idee minunată ai avut cu trimiterea volumului, îți mulțumesc din suflet! Și pentru că mi-ai fost alături, cu prilejul lansării de la București, ceea ce am convingerea că nu a fost întâmplător. Îți mulțumesc și pentru cuvintele de referință, pentru căldura și lumina ființei tale, pentru că exiști, prietena mea dragă! La mulți ani, cu împliniri! Alma, bucuroasă să te fi întâlnit chiar și în fugă la Iași, mulțumesc pentru cuvinte și pentru căldură. Un an fericit și bun tuturor, mulțumesc pentru gânduri și prezentare! La mulți ani!

un text bun, dacă revii pe el Paule vezi ai grija să nu schimbi nimic
iar dacă textul este bun titlul este remarcabil chiar adumbrește puțin textul una peste alta o lectură plăcută
mersi
Andu

Vladimir, eu nu am spus cu nuanțele exagerate peste limită de tine și cu sensuri atât de peiorative. M-am dat seama doar că uneori ar trebui să nu las publice anumite texte, adică să selectez mai bine ce poate fi publicat pe site și ce nu. Atât. Accept și am acceptat și până acum critici constructive și autentice, atunci când cineva avea dreptate. Cât despre "fals", citez din din comentariul tău: "dar si multe formulari care mie imi suna fals... " Reacția ta acum e chiar jignitoare. Eu una nu te-am jignit nici pe tine, nici pe alt membru al acetsui site sau al altor site-uri. te rog nu îmi atribui cuvinte sau sensuri care nu îmi aparțin. Nu da alte nuanțe cuvintelor, atunci când eu nici măcar nu le pot gândi, cu atât mai mult să le scriu aici. Te rog să îți ceri scuze. Fiindcă de astă dată ai depășit măsura. Îndeosebi fiindcă este un site literar cu o anumită prestanță.

Quenn, Bianca, Franco, vă mulțumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism! Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!

Bine ai venit Nicholas,

Mulțumesc pentru sensibilitatea cu care te-ai orpit și asupra acestui text. Într-adevăr, ne plângem dar ne complacem, nu căutăm să oferim o altă perspectivă unei realități pe care de fapt, noi, prin gândurile și sentimentele noastre o construim. Am căutate o soluție pentru supraomul lui Nietzsche, un răspuns la remarca: atunci când trăiești printre monștri cu timpul devii tu însuți un monstru, pentru că atunci când privești în abis, de fapt abisul privește spre tine. Antropologia paulină poate și este menită să ne ofere un răspuns. Nu putem spune mai mult decât s-a spus, dar putem construi, altfel, putem construi, iar nu distruge.

Cu drag,

Multumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.

scrisoare deschisă pentru cererea de ştergere a contului. doresc totuşi o adresă validă de mail pentru a o putea trimite şi consiliului hermeneia. adresa de la cum îmi şterg contul nu este validă.

bună seara!
vă rog să îmi ştergeţi contul de pe hermeneia. discuţiile din comentariile de pe pagina textului alb şi roşu îmi aduc prejudicii confortului necesar unei coabitări în spaţiul virtual
adrian agheorgiesei şi raluca blezniuc nu au minine cunoştinţe de politeţe , respect etc. nu pot discuta nici în contradictoriu, nici în "concens" cu oameni care sunt plini de orgolii şi vanităţi, şi confundă spaţiul virtual cu ograda bunicilor, unde au voie să facă orice.
de asemeni, nici un alt editor nu a luat nici o atitudine de atenţionare a denaturării discuţiei,
pentru adrian. cred că mai ai de luptat cu orgoliul până să fii un editor bun. nu eşti deschis dialogului.de asemeni îţi spun că ai putea face un exerciţiu al renunţării la sine care ţi ar aduce multe câştig în valoarea textelor. procedeul literar, sau generalizând artistic, caracteristic postmodernismului, de a cita fragmente din unele texte voluntar sau involuntar( memoria de obicei sedimentează o grămadă de cunoştinţe utile sau inutile pe care apoi ni le "livrează" cu senzaţia de deja-vu sau haotic, în timpul visului) se numeşte intertextualitatela artele scrisului sau citat vizual în artele plastice.
"Intertextualitatea reprezinta modul prin care un text se reflecta sau face referire la alt text. Ea este un instrument puternic de persuadare atat datorita naturii ei aluzive cat si prin faptul ca apeleaza la un element cunoscut pentru a capta atentia si interesul acestuia." . în artă avem 3 surse de inspiraţie: natura, arta predecesorilor şi pe noi. a folosi oricare dintre surse nu este greşit. creativitatea rezidă din cum combini informaţia provenită din cele trei surse.
dacă nu răspundeai aşa virulent la primul comentariu ţi aş fi vorbit despre intertextualitate. ai dat dovadă că nu poţi asculta o altă părere.am păţit o să scriu despre ceva, ca apoi să descopăr că era o idee dintr un text pe care l am citit cu un an în urmă. nu dau exemplul pentru a nu amesteca şi alţi oameni în ciorba asta lungă.

cu raluca este altceva.. neadevărurile pe care le promovează, pentru a-şi construi o imagine pe gustul ei, generează şi o parte din superficialitate scriiturii ei. atât timp cât neadevărurile
nu afectează imaginea altcuiva ok. îi recomand să citească motto-ul de pe pagina lui virgil titarenko: " viaţa nu e poezie şi poezia nu este viaţă.
"înşirând cuvinte goale ce din coadă au să sune " sună cunoscut?

vă mulţumesc pentru atenţie, remus ştefan

da, e un text prost. multumesc pentru citire si observatii

Leonard, cu "are să-ţi cadă litere din carne" sunt de acord. Şi mie mi s-a părut slab, desuet, însă, la acel moment, nu am fost dispus să stau mai mult pe el, mulţumindu-mă că-mi corespunde stării. Acolo, voi reveni. La celelalte, mă mai gândesc. Mulţam pentru trecere şi com.