faza cea mai misto e ca, cand ma trezesc voios si zambaret nevoie mare, si deschid vreun text si vad ca viata e o mocirla...mi se taie macaroana, apoi daca iese si boticul crocodilului din ceata ...si lepra....clar, m-ai ciuruit!
1. Mi-am dorit o paralela (prin antiteza) (nu numai de imagini ci si de limbaj) intre lumea noua a celor doi amanti si lumea arhaica si metaforica in care dorinta lor se intrupeaza (personificare) intr-un zimbru...
Da, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.
Citind comentariul tău Virgil realizez că am fost într-o poziție greșită, confundând acțiunile punitive ale consiliului H cu textul și cu comentariile. Acum însă pricep și voi încerca să nu mai comit asemenea erori pe viitor.
Și finalmente mă bucur că textul a mai primit o apreciere pe care cred că o merită pe deplin.
Oricum, sper măcar la un dram de înțelegere din partea ta vis-a-vis de tot acest spectacol de orgolii masculine, no ofense pls.
Mulțumesc pentru înțelegere și elegantul perdaf,
Margas.
Bun venit, Viorel! Ai scris mai întâi în limba franceză poezia aceasta alegorică al cărei farmec stă mai ales jocul omofonic al cuvintelor "paire" (pereche), și "pair" (titlu nobiliar). În limba română, al doilea sens s-a pierdut, dar a rămas o poveste simplă și frumoasă...terestră...universală
Mereu mi-a fost foarte greu sa formulez raspunsuri de multumire, nici cazul de fata nu este diferit. Nu pot spune decat ca ma bucur sincer mai ales de faptul ca poemul meu va starnit astfel de ganduri si apoi pentru semn.
trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
mi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
nu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
Dorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
de fapt ma gindeam si la eclipsa de luna si altele fredonind cintecul formatiei Sfinx am corectat: dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onirice ...*
da, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
Emil, sunt de acord cu tine. Dar, nu știu ce fel de altă încărcătură poți pune într-un pastel, alta decât o descriere sensibilă a unui mini-tablou din natură. Desigur că dacă răbdarea lectorilor nu va avea de suferit în ceea ce mă privește, va veni și vremea alcătuirilor cu mesaj.
poem, când l-am citit prima dată, m-a lovit ca dogoarea unui cuptor încins. multe, multe imagini, sculptat poem, demn de un concurs literar. mi-a plăcut de la titlu, titlul de fapt e o frumuseţe. mi-am zis: ăsta-i poemul greu de bătut. mi-a trecut prin cap să-l boicotez, să-i ciuntesc un pic din fineţe si am început un lullaby paralel. la început l-am intitulat lullaby pentru ornamente, dar s-a terminat cu lullaby pentru zâne. am ştiut că cititorii vor pune întrebări şi am ştiut că autorul textului de mai sus se va supăra pe cel cu zânele. şi aşa a fost. îmi pare rău Katia că ti-ai dezvăluit identitatea prea devreme. prea multe cântece de leagăn spuneai? şi ce, nu-i lumea destul de mare pentru câteva lullabies? Felicitări pentru poem!
Andu, m-aș gândi că știi de-acuma by heart regulamentul. De fapt, cred că nu ai nici o problemă cu el, doar că îți este indiferent dacă îl respecți sau nu. Nouă, nu. Comentariile trebuie să se refere la text, iar nu la antecomentatorii tăi. Am observat eu că tu încerci așa să faci pe criticul criticilor pe hermeneia, dar cred că cea mai bună atitudine este să fii tu exemplu, dacă știi, și să-i lași pe ceilalți să comenteze așa cum consideră de cuviință. Mai mult decât atât, te rog să nu îți mai jignești colegii de site. Ai să-mi spui că ai fost doar ironic, dar cred că știm amândoi unde e realitatea. Păstrează comentariile cu privire la text de acum înainte.
textul mi s-a parut ca promite. intotdeauna cind incerci mai simplu ai sanse sa te poti exprima mai bine. am rezerve insa fata de acea succesiune a lui "fiecare"
ciudat, mie mi-a placut textul. recomandare: scrie ori plictisul ori plictisu' dar nu lasa asa. eu incerc sa nu ma las influentat de prezentarea bio. pentru ca atunci nu mai am mintea deschisa la surprize. iar textul asta este o surpriza placuta cu privire la genul de inovatie, de „nou” pe care îl aștept în literatură. cred ca ar fi tragic daca ne-am aștepta ca tinerii in anul de gratie 2009 sa scrie ca tinerii din 1969. parol text bun, mai ales ultima parte. ma asteptam sa fie mai lung
Am citit toate lucrările postate de Ionel Bostan pe site și recunosc, a fost un exercițiu interesant. Nu insist pe plusuri - avem deja semnale pozitive – voi trece direct la observație: autorul este îndrăgostit peste măsură de paranteze, ne oferă cu insistență, chiar în text, „note de subsol”, după părerea mea inutile, mai ales că sînt ușor de evitat/reformulat. Exemple: “până la urmă rana (mortală a) armei”- pînă la urmă rana mortală a armei. “(„mintenaș” nu se întrebuința deloc pe la noi, giurgeștenii fiind, de felul lor, mai neumblați prin lume)” –știu că autorul se întreabă dacă nu este confuz și dacă nu este cazul să ne lămurească matematic, mintenaș cu o nouă acoladă, dar nu este cazul, riscăm să insultăm inteligența cititorilor. “în ruptul capului să i se întâmple ceva lui Petrișor (cum îl botezaseră pe copil). Evident se găsesc și aici alte formulări, evitînd astfel parantezele. E păcat să oprești curgerea textului și să îl transformi într-o listă de footnotes/endnotes. Mă opresc aici, las autorului libertatea de a cumpăni. Cititorul așa cum a văzut el, Cu stimă!
Cred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
Cât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
faza cea mai misto e ca, cand ma trezesc voios si zambaret nevoie mare, si deschid vreun text si vad ca viata e o mocirla...mi se taie macaroana, apoi daca iese si boticul crocodilului din ceata ...si lepra....clar, m-ai ciuruit!
pentru textul : aproape de kilimandjaro defoaie verde de-ntuneric fierbe noaptea periferic! poema-ma-ș și n-am cui, poema-ma-ș untului...
pentru textul : mi-e frică să dorm de1. Mi-am dorit o paralela (prin antiteza) (nu numai de imagini ci si de limbaj) intre lumea noua a celor doi amanti si lumea arhaica si metaforica in care dorinta lor se intrupeaza (personificare) intr-un zimbru...
2. Stii cum sunt ochii de ciuta... :)
Cristi
pentru textul : Sonet 205 (CCLXXXI) destarea conteaza!:) multumesc pentru comentariu!
pentru textul : se apropie paștele și noi nu avem miel deDa, este adevărat, au fost puţine alte excepţii, dar m-am luat şi eu după alţii. În afară de a.a.a. (nici el totdeauna) nu sunt alţii care să fi comentat mai sistematic sau vizibil mai mult decât mine. Atunci cred că înţelegi că mi-a fost jenă, fiindcă eu mereu am fost timidă şi am aşteptat ca alţii să pună şi ei comentarii altora sau mie pentru a pune şi eu. De exemplu am urmat exemplul Ottiliei sau Iuliei Elize, ceea ce poate fi verificat.
pentru textul : cerşind milă păduchilor deun fir epic si, dupa umila mea parere, finalul e previzibil (desi asta n-ar fi chiar un capat de tara). altfel, am citit la tine si poezie.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deCitind comentariul tău Virgil realizez că am fost într-o poziție greșită, confundând acțiunile punitive ale consiliului H cu textul și cu comentariile. Acum însă pricep și voi încerca să nu mai comit asemenea erori pe viitor.
pentru textul : text parțial lipsă deȘi finalmente mă bucur că textul a mai primit o apreciere pe care cred că o merită pe deplin.
Oricum, sper măcar la un dram de înțelegere din partea ta vis-a-vis de tot acest spectacol de orgolii masculine, no ofense pls.
Mulțumesc pentru înțelegere și elegantul perdaf,
Margas.
Bun venit, Viorel! Ai scris mai întâi în limba franceză poezia aceasta alegorică al cărei farmec stă mai ales jocul omofonic al cuvintelor "paire" (pereche), și "pair" (titlu nobiliar). În limba română, al doilea sens s-a pierdut, dar a rămas o poveste simplă și frumoasă...terestră...universală
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes deCami, trebuie sa iti spun cu tristete ca automultumirea nu duce nicaieri, pe nici un fel de autostrada.
pentru textul : peisaj transcendent deMereu mi-a fost foarte greu sa formulez raspunsuri de multumire, nici cazul de fata nu este diferit. Nu pot spune decat ca ma bucur sincer mai ales de faptul ca poemul meu va starnit astfel de ganduri si apoi pentru semn.
pentru textul : coliba mea de corali deîntotdeauna v-am apreciat obiectivitatea.
pentru textul : Viaţa e metal dur deVă mulţumesc pentru semnul de trecere!
trebuie “să-mi admit” mie însămi, mai întâi, apoi, şi la Adrian, „faptul subiectiv” de a fi de acord, sau mai bine spus, de a înclina spre “o dublare” a unor cuvinte, expresii, într-un context dat, prin repetiţie, acolo unde se cere, să afirm că este necesară prezenţa repetiţiei aici, la tine, pe text, şi nu doar pentru a părea teribilist în scris şi nici ca trend, cum ar spune unii, greşit, evident, ci pentru a ne situa într-un cadru de film l-aş numi. există pentru mine acea plăcere de a privi lucrurile mai întâi ca ele să fie scrise. Adrian, are o forţă în scris şi ştie “cu o aproape precizie” unde vrea să ajungă cu el în poezie. cred că ai putea îmbrăţişa treptat şi proza scurtă, de întâmplări, etc., păstrând din stilul poemelor tale...
eu te felicit pentru munca aceasta de a scrie aşa cum scrii tu şi crezi în ce scrii.
“Mai sus în timp/ochi verzi pe romburi de batiste/statuie între plămâni şi tâmple/în vârful nopţii
pe macaz/statuile cu braţele deschise. – aş zice braţe aici.
aş scoate: ultimul vers şi “stop cadru/derulare” pentru că ai deja bliţul aici pentru cadru şi eu “mă prind” ca cititor, aş lăsa doar aşa: “trei zâmbete deodată/bliţ vânăt sub umbrele/umedă şi seara/
mai plin mai plin mai plin cu bronz uşor de tată/mai goi mai goi mai goi şi arborii şi ochii/un sac cu oase. – o imagine impecabilă pentru mine, pe care o înţeleg în felul meu.
s-ar termina perfect cu “ora.” – “respiro lung/icoane din tutun la geamuri/cu ghearele pestriţe/
ora.” acolo unde pui “punct…, [te rog frumos, Adrian] nu “şi de la capăt”, nu aici, că strici minunăţie de text:)
altfel, nu cred că-i stă bine în cutia de nisip, trebuie scos în lumină. aşa că, eu, îţi acord o peniţă.
P.S. Ah, mi-a luat-o paul înainte!!! asta e...
pentru textul : De-a singurul demi-a placut strofa 1, dar fara primele trei versuri, Mariana. si restul e scris frumos si credibil, dar cred ca mai trebuie un pic lucrat la final.( ultima strofa, inceputul patetic si acel ajuta-ma, care iarasi duce in patetic, poate ar trebui sustinut mai mult, contracarat).
pentru textul : Septembrie cu noduri denu, nu-i Nina Cassian si nici limba sparga, avertismentul din subsol si din cauza asta a fost lansat, stiu ca poate duce cu gandul acolo, aici e un limbaj al aglutinarilor de cuvinte si sensuri, unul reglat pe masura intensitatii unei povesti de iubire din vis, inceputa in Calea Ginambria, astept sa revii multumesc, Marina
pentru textul : nodoram huiorul* dedaca nu ai vrea sa rimeze vid cu palid si lichid, ar fi interesanta. si eu care intrasem cu penitele prin buzunarele de zapada...
pentru textul : Aceasta e doar o melodie tristă dedeci de ce 102 si nu 103
pentru textul : The 102nd humorous poem deastept sa iasa penitele sa dau si eu una
Dorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
pentru textul : Lunatice dede fapt ma gindeam si la eclipsa de luna si altele fredonind cintecul formatiei Sfinx am corectat: dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onirice ...*
pentru textul : dimineți violet deda, este un fel de calatorie de sensuri dintr-un teritoriu spre altul. multumesc de trecere si comentariu. cred ca in a doua parte puterea de sugestie a fost mai eficace.
pentru textul : netulburarea apelor deEmil, sunt de acord cu tine. Dar, nu știu ce fel de altă încărcătură poți pune într-un pastel, alta decât o descriere sensibilă a unui mini-tablou din natură. Desigur că dacă răbdarea lectorilor nu va avea de suferit în ceea ce mă privește, va veni și vremea alcătuirilor cu mesaj.
pentru textul : Își îngroapă iarna trecutul depoem, când l-am citit prima dată, m-a lovit ca dogoarea unui cuptor încins. multe, multe imagini, sculptat poem, demn de un concurs literar. mi-a plăcut de la titlu, titlul de fapt e o frumuseţe. mi-am zis: ăsta-i poemul greu de bătut. mi-a trecut prin cap să-l boicotez, să-i ciuntesc un pic din fineţe si am început un lullaby paralel. la început l-am intitulat lullaby pentru ornamente, dar s-a terminat cu lullaby pentru zâne. am ştiut că cititorii vor pune întrebări şi am ştiut că autorul textului de mai sus se va supăra pe cel cu zânele. şi aşa a fost. îmi pare rău Katia că ti-ai dezvăluit identitatea prea devreme. prea multe cântece de leagăn spuneai? şi ce, nu-i lumea destul de mare pentru câteva lullabies? Felicitări pentru poem!
pentru textul : lullaby pentru candelabre deAndu, m-aș gândi că știi de-acuma by heart regulamentul. De fapt, cred că nu ai nici o problemă cu el, doar că îți este indiferent dacă îl respecți sau nu. Nouă, nu. Comentariile trebuie să se refere la text, iar nu la antecomentatorii tăi. Am observat eu că tu încerci așa să faci pe criticul criticilor pe hermeneia, dar cred că cea mai bună atitudine este să fii tu exemplu, dacă știi, și să-i lași pe ceilalți să comenteze așa cum consideră de cuviință. Mai mult decât atât, te rog să nu îți mai jignești colegii de site. Ai să-mi spui că ai fost doar ironic, dar cred că știm amândoi unde e realitatea. Păstrează comentariile cu privire la text de acum înainte.
pentru textul : primăvară sub clopot detextul mi s-a parut ca promite. intotdeauna cind incerci mai simplu ai sanse sa te poti exprima mai bine. am rezerve insa fata de acea succesiune a lui "fiecare"
pentru textul : cuvântul de dinaintea primului cuvânt deMulţumesc, Eugen.
pentru textul : tangent la soare deciudat, mie mi-a placut textul. recomandare: scrie ori plictisul ori plictisu' dar nu lasa asa. eu incerc sa nu ma las influentat de prezentarea bio. pentru ca atunci nu mai am mintea deschisa la surprize. iar textul asta este o surpriza placuta cu privire la genul de inovatie, de „nou” pe care îl aștept în literatură. cred ca ar fi tragic daca ne-am aștepta ca tinerii in anul de gratie 2009 sa scrie ca tinerii din 1969. parol text bun, mai ales ultima parte. ma asteptam sa fie mai lung
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deAm citit toate lucrările postate de Ionel Bostan pe site și recunosc, a fost un exercițiu interesant. Nu insist pe plusuri - avem deja semnale pozitive – voi trece direct la observație: autorul este îndrăgostit peste măsură de paranteze, ne oferă cu insistență, chiar în text, „note de subsol”, după părerea mea inutile, mai ales că sînt ușor de evitat/reformulat. Exemple: “până la urmă rana (mortală a) armei”- pînă la urmă rana mortală a armei. “(„mintenaș” nu se întrebuința deloc pe la noi, giurgeștenii fiind, de felul lor, mai neumblați prin lume)” –știu că autorul se întreabă dacă nu este confuz și dacă nu este cazul să ne lămurească matematic, mintenaș cu o nouă acoladă, dar nu este cazul, riscăm să insultăm inteligența cititorilor. “în ruptul capului să i se întâmple ceva lui Petrișor (cum îl botezaseră pe copil). Evident se găsesc și aici alte formulări, evitînd astfel parantezele. E păcat să oprești curgerea textului și să îl transformi într-o listă de footnotes/endnotes. Mă opresc aici, las autorului libertatea de a cumpăni. Cititorul așa cum a văzut el, Cu stimă!
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deincearca sa editezi inca o data fotografia. multumesc.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deCred că orice construcţie arhitectonică bine clădită şi atrăgătoare va păstra farmecul indiferent de culoarea pe care o are; iar limba italiană îi dă o nuanţă fermecătoare. Eu o găsesc deosebită şi îmi place foarte mult muzicalitatea ei în limba italiană. Când o citesc... simt fiecare notă cum urcă şi coboară. Poate că pentru mine este mult mai uşor să o văd. Chiar mă-ntreb dacă nu cumva a fost creată în italiană (glumeam, desigur), dar nu văd nici o diferenţă. Nu-i găsesc nici un cusur. De fapt, uneori am impresia că vorbesc aceeaşi limbă.
pentru textul : Prinţesa de nisip (Călin Sămărghiţan) deCât despre traduceri mă bucur că vă plac. Voi încerca să creez o punte sau mai bine spus să o consolidez. Mulţumirile mele! Să ne citim cu bine!
felicitari Adrian Munteanu! abia astept acest al doilea volum de sonete pentru a le pune linga celelalte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deErata: Resit=Reusit, locrurile=lucrurile Scuze, probabil e de la caldura.
pentru textul : Umbra dePagini