wow, asta chiar ca e slaba. daca vroiai sa scrii acolo citeva rinduri de proza, povestire, ginduri, poate mai mergea dar asa... no way chiar ca ma provoci sa scriu un text despre isus. uite: galileea caprelor nu i s-a rugat niciodată acolo cu picioarele in noroi o privea cum cosea izmene dintr-un stergar vechi și alunga muștele din cînd în cînd ca și cum laptele de capră ar fi fost fața unui mort frumos gata de inviere
Formularea "destinul ia forma unui hazard imparțial" mi-a cazut mai greu la stomac decat carnea porcului de Craciun :) Inteleg cumva ceea ce ai vrut sa spui insa poate nu sunt eu in starea potrivita...
Insa tot respectul pentru broderia tesuta in jurul cutiei muzicale, motiv care m-a fascinat si pe mine de multe ori... e ceva in acea balerina micuta, "dulce" si "rotativa", un amestec de copilarie si senzualitate care poate crea poteci spre atat de multe destinatii... poate aici sa fie legatura cu abruptul si homericul destin.
Silvia, îţi mulţumesc mult. Ai interpretat foarte bine. Paleta de interpretări e largă. Fiecare cititor îsi toarnă poemul in forma fiintei lui. E mult de spus :) Am postat un articol despre cum am creat eu un haiku in vara anului trecut. Orice haiku are in spate o poveste :)
in primul rand va multumesc respectuos ptr citire si comentarii, mai ales ca activitatea mea aici a fost redusa in ultimul timp. In al doilea rand as dori sa-mi precizati care din expresiile dvoastra respecta prevederile regulamentului privind critica. 2 pb sunt aici: persiflarea autorului- si etichetarea textelor mele plecand de la lectura unui singur text. faptul ca textul valorifica din plin comicul, ludicul (recitisem pe stanescu) sau limbajul cartarescian, purtand amprenta juisarii cozaniene :), nu cred e o ofensa adusa seriozitatii acestui site literar. Insa, ptr a evita astfel de receptari defectuoase a textelor mele, care, sincer, ridica indoieli, mai ales prin prisma calitatii domniilor voastre de editori, postez aici un fragment din urm. meu text ludic. daca vi se pare ok, il voi afisa integral. Mentionez ca greselile ortografice sunt aici licente poetice. "Dacă erai copchilu meu acu te fugaream pe afara și aruncam după tine cu cărți Pană în centru te alergam în beermude să-ți intre ăn cap filosofia Țiar fi lipait picioarele de ai fi întrecut viteza de rotatie a pamantului, melc de cartier melc dromader melc melc efemer" multumesc si astept com dvoastre
mulţumesc pentru lectură şi observaţii.
cu siguranţă, mă voi reîntoarce la acest text, să îl aşez altfel, să îl aerisesc puţin, ca să zic aşa, dar ceva mai tîrziu, cînd voi reuşi să îl privesc cu detaşarea nesesară.
Sorin, fii puțin atent: "în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit pe creștetul nemângâierii…" patru versuri, 12 cuvinte (din care trei, de legătură) și șapte atribute! ajungi pana la atribute de gradul 3! "glasul mulțimii frunzișuluirăscolit de fapt, tot textul are 31 de cuvinte, din care 15 atribute! nu crezi, totuși, că este prea mult?!
Mulțumesc, cu simplitate, Hermeneia, pentru "beția tangoului" de cuvinte-lumină. Din al lor centrum răsărind spiritul și în el întorcându-se, ca o renaștere prin alte cuvinte. E timpul născător de oameni și oamenii creatori de timp.
Bine v-am gasit. Multumesc pentru comentari ( am sa ma bucur socotindu-le un cadou de Craciun ) :). Un Experiment pentru ca nu sunt "poezie", pentru ca in "text" sunt folosite cuvinte "uzate, depasite, etc.": inger, suflet, aripi... si acest experiment ( si urmatoarele ) are ca tema, experimenteaza ;) capacitatea cuvintelor vechi de a exprima simtiri, de a exista pur si simplu intr-un text debarasat de metafore imposibile... si in acelasi timp experimenteaza rezistenta in timp a simplitatii in afara literaturii academice.
Rimule, dezabonat de nebunie ? Mereu intre sapte si sapte si trei minute. Ce gindeai? ca o moarte si cu inca o moarte fac doua, scriem una si tinem una, cine stie daca mai exista si vata de apoi? Hm, vrei sa tii locul unei pietre din pavaj?:))))))) h
Doamna Cristina,
aşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
într-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
un porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
Am aşteptat partea a patra. La prima citire nu am fost prea încântată de final. Greşeala mea a fost că l-am comparat cu celelalte. Recitind, văd finalul foarte potrivit cu toată discuţia de dinainte despre femeie, e ca o resemnare în faţa imposibilităţii de a o cunoaşte. Am senzaţia că dialogul e foarte atent construit. Pe de o parte pare natural, cu acel limbaj civil dintre cei doi, pe de altă parte rostirile, întrebările, argumentările au o logică impusă specifică discursului argumentativ. Îmi dau seama tot mai mult în ultima vreme că autorul trebuie să posede şi o inteligenţă lingvistică nu doar talent.
Dialogul mai are şi farmecul acela că pare urmărit de o cameră ascunsă şi astfel femeile află ce se mai discută despre ele :) Am făcut şi distribuţia actorilor :) şi e din nou la fel de bine ca şi la celelalte părţi. Acum chiar sunt curioasă ce va urma în partea a cincea.
... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
Imi pare demna de evidentiat transformarea migrenelor cromatice in unele gri, poate ca efect al nazuintei spre aceasta "culoare"(ghilimele in mai mult decat un sens) insa acum disparuta ca efect al "averselor de liniste".Insa aceasta transformare nu este una totala, migrenele pastrandu'si totusi o "rezerva" de soare, semnificand poate o revelatie sintetizata in taifasul cu muzele.Imi place mult poezia :) multa bafta next up doinash oricand boshnea
Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "
Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".
Acum, trebuie sa marturisesc ca este un text destul de vechi (cam trei ani) pe care l-am postat pentru ca intr-o discutie cu Profetul in subsolul unui alt text sheriful ma facea "criptic" :-) iar eu i-am amintit de acest text (pe care eu il etichetam drept "si mai criptic") pe care am "incasat" prima mea stea agonica de la Virgil Titarenco, pe care, evident, mi-am pus-o in frunte :-) Atunci el m-a rugat sa postez textul si pe Hermeneia si trebuie sa recunosc ca il stiam pe dinafara (nu ma pot lauda ca stiu multe dintre textele mele pe de rost, dar acesta este unul dintre ele) si l-am postat. Se pare ca imaginea continuta in cele cateva cuvinte a reusit sa ilustreze starea pe care am simtit-o intr-o zi frumoasa de toamna (nu era deci nici vara, nici iarna :-) la vama veche. Intors de la Istanbul unde asistasem la acele spectaculoase "same" intr-un spectacol folcoric, mi-am amintit de dervisi... Iar picioarele mele sunt chiar filiforme pe langa cele ale acestor dansatori :-) Va multumesc pentru citire si semn, Andu P.S. Special Bianca: de doua ori multumesc, a doua oara pentru ca, probabil, te-am facut sa si zambesti, asa-i?
da Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
cred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!
textul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
Este foarte interesant modul prin care Domnul Gorun Manolescu clasează (face clasament) printr-un text “fără pretenţii” care vorbeşte în fond şi în economia textului însuşi despre cu totul şi cu totul altceva numai despre har şi talent, nu, însă nominalizează (e liber la opinie nu?) colegi de site de-ai domniei sale, colegi care scriu poezie fără (de) har(l) şi talent. Aşadar, tranşant trebuie să acceptăm: X şi Y, băi, sunt poeţi, restul de ce nu merg la pescuit. Aaaaaaa şi mai era unul, Z, care scria foarte prost, în rest daţi-mi voie să vă spun eu despre Kierkegaard, Heidegger, etc., că de fapt aici vroiam să ajung. Evident, există mai multe răspunsuri vis a vis de cele scrise în acest pseudotext care, după cum spune, repet, însuşi autorul, textul este salvat din faşă cu acel „fără pretenţii”şi aici cădem de acord. Unu: poţi să taci; Doi: poţi să taci. Oricare dintre aceste două variante va genera o situaţie în care autorul textului propus se va dizolva de la sine, pentru că aici se scrie poezie.
"De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În sistemul de scriere japonez kana (仮名 kana) este numele comun dat silabarelor utilizate pentru scrierea fonetică. Fiecare caracter kana reprezintă o moră, o unitate fonetică similară cu silaba." Eu nu stiam "ce-i aia"... Un text cu sintagme pline de pretiozitate, metaforic... acceptabil. Destul de bonom totusi, nu are vreo "ruptura", nu se evidentiaza cu ceva anume. ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
wow, asta chiar ca e slaba. daca vroiai sa scrii acolo citeva rinduri de proza, povestire, ginduri, poate mai mergea dar asa... no way chiar ca ma provoci sa scriu un text despre isus. uite: galileea caprelor nu i s-a rugat niciodată acolo cu picioarele in noroi o privea cum cosea izmene dintr-un stergar vechi și alunga muștele din cînd în cînd ca și cum laptele de capră ar fi fost fața unui mort frumos gata de inviere
pentru textul : Icoane de copil deşi bărbaţii plâng, vorba cântecului :)
pentru textul : ai eliberat șaua tată demi-au placut si mie unele versuri si, de asemenea, finalul, insa nu si lamentatiile de genul "mi-e frica de femeile.." sau "mi se face foame dar tac".
pentru textul : puterea mea e în tine deCristina draga, sint pur si simplu niste note/impresii despre calatorii/peisaje/idei reale. insa nu de pe ruta Iasi Dorohoi via Trusesti.
pentru textul : Ruines de Rome deschimbate cu ce? ce e rau cu "zaluda" si cu "sperioasa"?
pentru textul : din lumile mele deFormularea "destinul ia forma unui hazard imparțial" mi-a cazut mai greu la stomac decat carnea porcului de Craciun :) Inteleg cumva ceea ce ai vrut sa spui insa poate nu sunt eu in starea potrivita...
pentru textul : cutia muzicală deInsa tot respectul pentru broderia tesuta in jurul cutiei muzicale, motiv care m-a fascinat si pe mine de multe ori... e ceva in acea balerina micuta, "dulce" si "rotativa", un amestec de copilarie si senzualitate care poate crea poteci spre atat de multe destinatii... poate aici sa fie legatura cu abruptul si homericul destin.
Silvia, îţi mulţumesc mult. Ai interpretat foarte bine. Paleta de interpretări e largă. Fiecare cititor îsi toarnă poemul in forma fiintei lui. E mult de spus :) Am postat un articol despre cum am creat eu un haiku in vara anului trecut. Orice haiku are in spate o poveste :)
pentru textul : Haiku ( 5 ) dein primul rand va multumesc respectuos ptr citire si comentarii, mai ales ca activitatea mea aici a fost redusa in ultimul timp. In al doilea rand as dori sa-mi precizati care din expresiile dvoastra respecta prevederile regulamentului privind critica. 2 pb sunt aici: persiflarea autorului- si etichetarea textelor mele plecand de la lectura unui singur text. faptul ca textul valorifica din plin comicul, ludicul (recitisem pe stanescu) sau limbajul cartarescian, purtand amprenta juisarii cozaniene :), nu cred e o ofensa adusa seriozitatii acestui site literar. Insa, ptr a evita astfel de receptari defectuoase a textelor mele, care, sincer, ridica indoieli, mai ales prin prisma calitatii domniilor voastre de editori, postez aici un fragment din urm. meu text ludic. daca vi se pare ok, il voi afisa integral. Mentionez ca greselile ortografice sunt aici licente poetice. "Dacă erai copchilu meu acu te fugaream pe afara și aruncam după tine cu cărți Pană în centru te alergam în beermude să-ți intre ăn cap filosofia Țiar fi lipait picioarele de ai fi întrecut viteza de rotatie a pamantului, melc de cartier melc dromader melc melc efemer" multumesc si astept com dvoastre
pentru textul : să ne rugăm demulţumesc pentru lectură şi observaţii.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar decu siguranţă, mă voi reîntoarce la acest text, să îl aşez altfel, să îl aerisesc puţin, ca să zic aşa, dar ceva mai tîrziu, cînd voi reuşi să îl privesc cu detaşarea nesesară.
Sorin, fii puțin atent: "în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit pe creștetul nemângâierii…" patru versuri, 12 cuvinte (din care trei, de legătură) și șapte atribute! ajungi pana la atribute de gradul 3! "glasul mulțimii frunzișului răscolit de fapt, tot textul are 31 de cuvinte, din care 15 atribute! nu crezi, totuși, că este prea mult?!
pentru textul : Crisalida deMulțumesc, cu simplitate, Hermeneia, pentru "beția tangoului" de cuvinte-lumină. Din al lor centrum răsărind spiritul și în el întorcându-se, ca o renaștere prin alte cuvinte. E timpul născător de oameni și oamenii creatori de timp.
pentru textul : jurnal de nesomn V deBine v-am gasit. Multumesc pentru comentari ( am sa ma bucur socotindu-le un cadou de Craciun ) :). Un Experiment pentru ca nu sunt "poezie", pentru ca in "text" sunt folosite cuvinte "uzate, depasite, etc.": inger, suflet, aripi... si acest experiment ( si urmatoarele ) are ca tema, experimenteaza ;) capacitatea cuvintelor vechi de a exprima simtiri, de a exista pur si simplu intr-un text debarasat de metafore imposibile... si in acelasi timp experimenteaza rezistenta in timp a simplitatii in afara literaturii academice.
pentru textul : Muzeul particular deRimule, dezabonat de nebunie ? Mereu intre sapte si sapte si trei minute. Ce gindeai? ca o moarte si cu inca o moarte fac doua, scriem una si tinem una, cine stie daca mai exista si vata de apoi? Hm, vrei sa tii locul unei pietre din pavaj?:))))))) h
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deDoamna Cristina,
pentru textul : Ulyse deaşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…
pentru textul : într-o zi deîntr-adevăr, multe imagini frumoase. pe mine m-a cucerit aceasta și am impresia că își este suficientă:
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
pentru textul : Ascunzișuri la vedere deun porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
Am aşteptat partea a patra. La prima citire nu am fost prea încântată de final. Greşeala mea a fost că l-am comparat cu celelalte. Recitind, văd finalul foarte potrivit cu toată discuţia de dinainte despre femeie, e ca o resemnare în faţa imposibilităţii de a o cunoaşte. Am senzaţia că dialogul e foarte atent construit. Pe de o parte pare natural, cu acel limbaj civil dintre cei doi, pe de altă parte rostirile, întrebările, argumentările au o logică impusă specifică discursului argumentativ. Îmi dau seama tot mai mult în ultima vreme că autorul trebuie să posede şi o inteligenţă lingvistică nu doar talent.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a patra deDialogul mai are şi farmecul acela că pare urmărit de o cameră ascunsă şi astfel femeile află ce se mai discută despre ele :) Am făcut şi distribuţia actorilor :) şi e din nou la fel de bine ca şi la celelalte părţi. Acum chiar sunt curioasă ce va urma în partea a cincea.
... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
pentru textul : celui drag deUn poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
pentru textul : pasagera de...Alex, mulțam că în somnorimea ta mi-ai remarcat părțile pozitive:) Petre, apreciez charientismul tău. Ioana, încântat. tuturor, pace și back la treburile serioase. paul
pentru textul : blogbadil deImi pare demna de evidentiat transformarea migrenelor cromatice in unele gri, poate ca efect al nazuintei spre aceasta "culoare"(ghilimele in mai mult decat un sens) insa acum disparuta ca efect al "averselor de liniste".Insa aceasta transformare nu este una totala, migrenele pastrandu'si totusi o "rezerva" de soare, semnificand poate o revelatie sintetizata in taifasul cu muzele.Imi place mult poezia :) multa bafta next up doinash oricand boshnea
pentru textul : euforie de mai deCopilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". (L. Blaga)
Aş putea spune că textul lui Vlad, povestit aşa, ca la şipot, în tihnă, printre susur de izvoare, e o excelentă ilustraţie a zicerii lui Blaga. Prin tehnica detaliului, a amănuntului, autorul îl ia pe cititor într-o promenadă peste timpuri apuse. Mărturisesc, că lecturând, am revăzut în paralel firul copilăriei şi tinereţii mele. Mi-a făcut plăcere.
În partea mediană e o frază care denunţă poetul de mai târziu: ,,Mice tu vezi ce frumos se vede lumea prin frunza asta?" Jucăriile şi joaca au multiple conotaţii :) O zicală spune ,,Jocul unui copil indică epoca in care se joacă" .
Aşa cum ne-ai obişnuit, ultimul fragment e plin de dă peste...Remarc ,,m-am dus prin grădină să îndrept aracii deşi pot să jur că toţi erau drepţi. am îndreptat şi salcîmul de la colţul casei. într-o parte au ieşit rădăcini lungi lungi pînă dincolo de poartă şi noi ne-am dat cu sania pe ele făcînd pîrtie prin florile de salcîm mari albe şi grase. "
Sunt câteva remedieri de făcut: ,,Costei- Costel" ( frag. 3 ), ,,nu am păr le ea - nu am păr la ea" (frag. 5); ,,mînca caise".
pentru textul : oameni şi jucării deAcum, trebuie sa marturisesc ca este un text destul de vechi (cam trei ani) pe care l-am postat pentru ca intr-o discutie cu Profetul in subsolul unui alt text sheriful ma facea "criptic" :-) iar eu i-am amintit de acest text (pe care eu il etichetam drept "si mai criptic") pe care am "incasat" prima mea stea agonica de la Virgil Titarenco, pe care, evident, mi-am pus-o in frunte :-) Atunci el m-a rugat sa postez textul si pe Hermeneia si trebuie sa recunosc ca il stiam pe dinafara (nu ma pot lauda ca stiu multe dintre textele mele pe de rost, dar acesta este unul dintre ele) si l-am postat. Se pare ca imaginea continuta in cele cateva cuvinte a reusit sa ilustreze starea pe care am simtit-o intr-o zi frumoasa de toamna (nu era deci nici vara, nici iarna :-) la vama veche. Intors de la Istanbul unde asistasem la acele spectaculoase "same" intr-un spectacol folcoric, mi-am amintit de dervisi... Iar picioarele mele sunt chiar filiforme pe langa cele ale acestor dansatori :-) Va multumesc pentru citire si semn, Andu P.S. Special Bianca: de doua ori multumesc, a doua oara pentru ca, probabil, te-am facut sa si zambesti, asa-i?
pentru textul : liniștea din vamă deda Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei decred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!
Alt poem reusit. Dar mi-e lene sa-l mai comentez
pentru textul : only detextul tau mi a rascolit viata de poet tanar si preafericit. viata tulburata in fiecare noapte de acelasi vis. iată: scena 1: campie verde, cer inalt, albastru, aer proaspat. eu, mestecand un fir de papadie. sus, soarele, incalzindu-mi pectoralii. scena 2: o adiere usoara (deja buza mi tremura, scap firu), un nor negru vine si se posteaza in fata soarelui. apoi se aude venind ceva, negru, urat, urias scena 3: ea apare (de fiecare data cu staniolul in pumn). ma ia in piept si, ranjind, imi sufla in nas: "ce cauti tu aici?" atunci ma trezesc pe tablia patului si ma uit sub el dupa marmota. si culmea! ea e acolo. ne privim in ochi o sec apoi incepem sa urlam
pentru textul : Ce caut aici? demda... si cam atat.
pentru textul : The perfect Mona Lisa deun text interesant. pe alocuri ritmul, care se vrea melodic, e uneori nereușit
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deEste foarte interesant modul prin care Domnul Gorun Manolescu clasează (face clasament) printr-un text “fără pretenţii” care vorbeşte în fond şi în economia textului însuşi despre cu totul şi cu totul altceva numai despre har şi talent, nu, însă nominalizează (e liber la opinie nu?) colegi de site de-ai domniei sale, colegi care scriu poezie fără (de) har(l) şi talent. Aşadar, tranşant trebuie să acceptăm: X şi Y, băi, sunt poeţi, restul de ce nu merg la pescuit. Aaaaaaa şi mai era unul, Z, care scria foarte prost, în rest daţi-mi voie să vă spun eu despre Kierkegaard, Heidegger, etc., că de fapt aici vroiam să ajung. Evident, există mai multe răspunsuri vis a vis de cele scrise în acest pseudotext care, după cum spune, repet, însuşi autorul, textul este salvat din faşă cu acel „fără pretenţii”şi aici cădem de acord. Unu: poţi să taci; Doi: poţi să taci. Oricare dintre aceste două variante va genera o situaţie în care autorul textului propus se va dizolva de la sine, pentru că aici se scrie poezie.
pentru textul : Har şi talent de"De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În sistemul de scriere japonez kana (仮名 kana) este numele comun dat silabarelor utilizate pentru scrierea fonetică. Fiecare caracter kana reprezintă o moră, o unitate fonetică similară cu silaba." Eu nu stiam "ce-i aia"... Un text cu sintagme pline de pretiozitate, metaforic... acceptabil. Destul de bonom totusi, nu are vreo "ruptura", nu se evidentiaza cu ceva anume. ialin
pentru textul : Grădina japoneză dePagini