o poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:
furtună în larg -
mergând pe vârfuri în nisip
prin spuma albă
Şi în felul acesta dispare şi acel dublu "pe", care totuşi nu deranja mult. Poate ai intenţionat chiar altceva. Dacă eu spun nisip poate nu se înţelege precis că e o plajă, nisipul e şi în largul mării. Într-un anumit fel repetiţia lui "pe" şi acel "şi" dau un farmec aparte poemului.
Ela, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
Stimate autor,
Din răspunsul oferit am înțeles că primul comentariu pus în discuție îmi era adresat, sau greșesc?
Din al doilea comentariu am înțeles că v-ați dori un dialog cu mine dacă depășesc o fază incipientă în care mă aflu, greșesc?
În subtext citesc că mă considerați sub nivelul Dvs. intelectual la ora actuală și deci nu avem ce dialoga, ceea ce mă jignește direct, greșesc?
Iar în final nu știu de unde Dvs. ați concluzionat că eu aș dori vreun 'dialog' cu Dvs. de mi-l prezentați așa, ca pe o promisiune pentru la iarnă cu semn de exclamare! Deocamdată dpmdv suntem în faza în care în subsolul textelor ne expunem, liberi și în conformitate cu Regulamentul H, părerile.
Nici vorbă de vreun dialog, cel puțin nu în ceea ce mă privește Domnule autor!
Katya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
mda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
Silvia, bucuroasa sa aud si parerea ta, imi pare rau ca in parte nu ti-a placut. recunosc, inceputul la mine mereu a fost greoi, e o problema pe care nu stiu cum am s-o rezolv, dar am sa incerc. am mai modificat pe ici, pe colo, nu foarte mult, dar sper ca macar am mai curatat din problemele textului. multam!
in niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
doar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
Versificatie foarte buna, continutul insa, e banal, depasit. Nu-s de acord cu Virgil ca textul nu e OK pentru ca s-ar crampona in rima. Cred ca tema abordata, limbajul, stilistica sunt depasite.
"1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." eu cred ca aceasta fuziune a artelor e un semn inovator, sunt lieduri vizuale.. liedul e ingemănarea dintre muzică și text, aci e vorba de simbioza imagine text. ca unele o iau inaintea altora provine din faptul că si lumina o ia inaintea sunetului... dar desigur vizualele mele nu au nimic de a face cu fulgerele. desi e foarte clar regulamentul, are ceva din patul lui procust ... ce iese din matrice, musai sa ciopartim. a expune o varianta definitiva in cateva ore sau zile e amuzant pentru ca insasi procesul artistic e un travaliu indelungat. sunt poeti care revin asupra poeziilor lor ani de zile, care le-au publicat in diverse variante... deci, nu vad care e problema. pe mine mă intristeaza cu adevarat alt aspect... acela că in loc de a face din site un stup de albine care să lucreze spre binele poeziei, facem un soi de politie poetica ...eu va intreb..si? oare nu cumva constrangerile poetice au la baza tocmai imagini care sa ne faca pe noi sa creem mai apoi poeme dupa ele? acolo ce e? nu cumva, dragii mei, exagerati..desigur, cu cele mai bune intentii, de a pastra calitatea apei lirice din care ne adapam insa... luati-o incet, nuielusa mea de alun are doua capete..cu unul scriu poezie, pe celalalt il ard si-l fac sa devie carbune pentru desen. stimata doamna, va multumesc pentru atata atentie. domnule, de asemeni. sa lasam oamenii sa decida... faptul ca s-au uitat la tablouri cand ele nu aveau text nu trebuie sa va supere atata, inseamna ca ceva le-a placut iar in prima si ultima instanta vorbim despre arta... aici e loc pentru toti destul. nu va iau nici gloria si nici numele, dimpotriva, eu experimentez la limita dintre arte pentru ca sunt adepta unui spectacol total... prevad vulcanismul sub forma unui imbainari de poezie, muzica, imagine, dans... sa dam timp proiectului vulcanic sa se dezvolte... nu e numai poezie, nu e numai pictura, nu e numai muzica, nu e numai dans. lasati artistilor libertatea sa se exprime, cu tot respectul si bunul simt....eliade spunea genial de altfel... tre sa fii intr-un fel huligan in cultura ca sa lasi un semn, huligan nu in sensul trivial al cuvantului ci in acela ca, din incalcarea unei reguli descoperi un nou semn. am fata de propria arta acelasi respect pe care il avea arhimede fata de figurile geometrice desenate pe nisip asa ca, va privesc si spun ... nu va atingeti de cercurile mele!
nu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
Cred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.
M-am întors la acest poem chemată de ,,copilul care creşte lipit de tocul uşii”, de nefericitul lui destin şi de refuzul lui de a vorbi.
( în volumul meu de povestiri pentru copii am un text despre un copil autist…poate îl voi posta aici )
Poemul se remarcă atât prin tematică, dar mai ales prin forţa de sugestie a tropilor si a revenirii obsesive a stop-cadrului ,,copilul lipit de tocul uşii.” E foarte bine sugerată incapacitatea copilului de a înţelege, sau mai degrabă de a accepta ,,plecările în cercuri de cenuşă”, dar şi indiferenţa adulţilor sau, poate, neputinţa lor de a transforma toamna în primăvară.
Menţionez câteva versuri care mi-au smuls clipe de empatie şi de învinovăţire:
,, undeva în lumea aceasta
împărţită în înainte şi după”
,, tata a plecat într-o călătorie mare
deschisă din cartea de basme,
închisă în mintea copilului
lângă luna de mătase”
,, chipul mamei văzut sub lupă,
Dumnezeu văzut pur şi simplu.”
,, pentru el toamna e un televizor
cu sonorul dat spre încetişor”
,, undeva în lumea noastră
viu şi de atins cu mâna
un copil creşte lipit de tocul uşii”
Rimele, cred că voluntare, au menirea de a intra mai profund în lumea copilului. Consider poemul ca pe un manifest, ca un strigăt, ca un apel de a dona un pic de atenţie si de iubire în contul copiilor fără copilărie. Mulţumiri. Mi-am înnobilat sufletul.
Cu preţuire, Mariana
ai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.
Florin, poezia mi se pare trunchiată, și cred că totul vine din efortul de a scutura balastul, am dreptate? Cred că trebuie găsit echilibrul, acum pare doar o înșiruire; efortul de încadrare într-o tonalitate realistică a ieșit lipsit de naturalețe. Parcă prea multe verbe, amestec de timpuri verbale (nu zic că nu au noimă, e clară intenția, dar creează impresia de amalgam). Teoretic, ar fi ieșit mai bine dacă ai fi reușit să redai impresia de static, de fotografii suprapuse, două expuneri ale aceluiași loc, în două momente de timp diferite. Așa se vede de-aici, cel puțin.
recunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
Stereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
mi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
mie mi se pare unul din cele mai mişto texte postate aici în recentele zile. sau era mai rău şi l-o fi corectat? ideile sunt super, se leagă, nu sunt găselniţe aride, ca pe la alţii.
mi-a placut mai ales ultimul vers: „să împlinești privirea, pe chipul meu uitată” l-am citit de multe ori, are o multitudine de sensuri, le-am rasucit si m-am infiorat de frumos... sfintii din tampla ta au rabdarea pietrelor, invierea poate veni oricand, caci nu exista tarziu unde este speranta...
Sunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vă mulţumesc pentru semnul lăsat,
george
pentru textul : insomniac deo poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:
pentru textul : Mere târzii de...genial titlul, Dorine. uite acu' mă duc...:))! și fac ca el:)!
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deSister:)) must be the joy
pentru textul : The 102nd humorous poem deRevin cu încă o variantă:
furtună în larg -
mergând pe vârfuri în nisip
prin spuma albă
Şi în felul acesta dispare şi acel dublu "pe", care totuşi nu deranja mult. Poate ai intenţionat chiar altceva. Dacă eu spun nisip poate nu se înţelege precis că e o plajă, nisipul e şi în largul mării. Într-un anumit fel repetiţia lui "pe" şi acel "şi" dau un farmec aparte poemului.
pentru textul : Haiku - (M) deatenţie la lipsa diacriticelor. te sfătuiesc să editezi textul înainte de postare. despre conţinut - cam prea multe cuvinte pentru efect
pentru textul : Amurg deEla, am ales 1 singur text la secțiunile de Proză pentru că nu sunt publicate foarte multe texte acolo. Inițial m-am gândit să procedez așa cum ai precizat tu, dar deja al 3-lea text nu mai avea calități de top. De ce să fi fost anunțată și de abia de-acum încolo să aibă sens acțiunea? V-am luat prin surprindere? Criteriile au fost amuzante? Brainstorming de la citirea celor 554 texte. Și de ce să fi anunțat dinainte? Până acum nu se știa că pe Hermeneia se publică doar texte bune?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deStimate autor,
pentru textul : risipă de nori deDin răspunsul oferit am înțeles că primul comentariu pus în discuție îmi era adresat, sau greșesc?
Din al doilea comentariu am înțeles că v-ați dori un dialog cu mine dacă depășesc o fază incipientă în care mă aflu, greșesc?
În subtext citesc că mă considerați sub nivelul Dvs. intelectual la ora actuală și deci nu avem ce dialoga, ceea ce mă jignește direct, greșesc?
Iar în final nu știu de unde Dvs. ați concluzionat că eu aș dori vreun 'dialog' cu Dvs. de mi-l prezentați așa, ca pe o promisiune pentru la iarnă cu semn de exclamare! Deocamdată dpmdv suntem în faza în care în subsolul textelor ne expunem, liberi și în conformitate cu Regulamentul H, părerile.
Nici vorbă de vreun dialog, cel puțin nu în ceea ce mă privește Domnule autor!
Katya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
pentru textul : das Marienleben denu mă aşteptam să vină şi după mine, de aceea... :)
mulţumesc, Silviu, mă bucur să ştiu că mă citeşti!
pentru textul : locul în care m-am întâmplat demda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
pentru textul : ghemuire III deSilvia, bucuroasa sa aud si parerea ta, imi pare rau ca in parte nu ti-a placut. recunosc, inceputul la mine mereu a fost greoi, e o problema pe care nu stiu cum am s-o rezolv, dar am sa incerc. am mai modificat pe ici, pe colo, nu foarte mult, dar sper ca macar am mai curatat din problemele textului. multam!
pentru textul : mon cher vous êtes retardé dein niciun caz nu insinuam un...plagiat ori altceva de acest fel (apoi, citatul dat s-ar putea sa nu fie cu totul exact, am citat din memorie); am convingerea ca multi dintre noi am gandit, intr-un moment sau altul, ce ai scris tu aici si ce a scris Ana. mie, recunosc, mi s-a intamplat.
pentru textul : scrâşnet dedoar ca, citindu-te, impactul a fost atat de puternic, amintirea destinului acestei poete atat de covarsitor, incat m-am lasat in voia cuvintelor.
Versificatie foarte buna, continutul insa, e banal, depasit. Nu-s de acord cu Virgil ca textul nu e OK pentru ca s-ar crampona in rima. Cred ca tema abordata, limbajul, stilistica sunt depasite.
ialin
pentru textul : Primăvara de"1. Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă. 2. O preocupare aparte a acestui site este inovația în literatură și în special în poezie." eu cred ca aceasta fuziune a artelor e un semn inovator, sunt lieduri vizuale.. liedul e ingemănarea dintre muzică și text, aci e vorba de simbioza imagine text. ca unele o iau inaintea altora provine din faptul că si lumina o ia inaintea sunetului... dar desigur vizualele mele nu au nimic de a face cu fulgerele. desi e foarte clar regulamentul, are ceva din patul lui procust ... ce iese din matrice, musai sa ciopartim. a expune o varianta definitiva in cateva ore sau zile e amuzant pentru ca insasi procesul artistic e un travaliu indelungat. sunt poeti care revin asupra poeziilor lor ani de zile, care le-au publicat in diverse variante... deci, nu vad care e problema. pe mine mă intristeaza cu adevarat alt aspect... acela că in loc de a face din site un stup de albine care să lucreze spre binele poeziei, facem un soi de politie poetica ...eu va intreb..si? oare nu cumva constrangerile poetice au la baza tocmai imagini care sa ne faca pe noi sa creem mai apoi poeme dupa ele? acolo ce e? nu cumva, dragii mei, exagerati..desigur, cu cele mai bune intentii, de a pastra calitatea apei lirice din care ne adapam insa... luati-o incet, nuielusa mea de alun are doua capete..cu unul scriu poezie, pe celalalt il ard si-l fac sa devie carbune pentru desen. stimata doamna, va multumesc pentru atata atentie. domnule, de asemeni. sa lasam oamenii sa decida... faptul ca s-au uitat la tablouri cand ele nu aveau text nu trebuie sa va supere atata, inseamna ca ceva le-a placut iar in prima si ultima instanta vorbim despre arta... aici e loc pentru toti destul. nu va iau nici gloria si nici numele, dimpotriva, eu experimentez la limita dintre arte pentru ca sunt adepta unui spectacol total... prevad vulcanismul sub forma unui imbainari de poezie, muzica, imagine, dans... sa dam timp proiectului vulcanic sa se dezvolte... nu e numai poezie, nu e numai pictura, nu e numai muzica, nu e numai dans. lasati artistilor libertatea sa se exprime, cu tot respectul si bunul simt....eliade spunea genial de altfel... tre sa fii intr-un fel huligan in cultura ca sa lasi un semn, huligan nu in sensul trivial al cuvantului ci in acela ca, din incalcarea unei reguli descoperi un nou semn. am fata de propria arta acelasi respect pe care il avea arhimede fata de figurile geometrice desenate pe nisip asa ca, va privesc si spun ... nu va atingeti de cercurile mele!
pentru textul : livada de sticlă denu am motive, după cum nici viceversa nu se pune în discuţie. aşa s-a înţeles?! dacă da, atunci nu ar fi trebuit!
mă gândeam doar că este benefic de ambele părţi să spunem da, este în regulă, nu, nu e bine fiindcă şi pentru că.
prefer comunicarea înainte de orice. pe de altă parte, despre responsabilităţi, să spunem că ni le asumăm şi că fiecare dintre noi avem mai mult sau mai puţine în diverse locuri, situaţii şi vremuri...
şi de ce nu "doamnă"?! este de politeţe, nu de subordonare.
îţi mulţumesc pentru revenire, sper că am clarificat că nu este vorba de ironie, cel puţin nu din partea mea.
pentru textul : Your message has been sent deei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
pentru textul : Grădina japoneză deCred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat dedeparte de mine gandul de a o transforma in poezie impresionista.:)
pentru textul : hainele largi ale răsăritului deM-am întors la acest poem chemată de ,,copilul care creşte lipit de tocul uşii”, de nefericitul lui destin şi de refuzul lui de a vorbi.
pentru textul : un copil lipit de tocul uşii de( în volumul meu de povestiri pentru copii am un text despre un copil autist…poate îl voi posta aici )
Poemul se remarcă atât prin tematică, dar mai ales prin forţa de sugestie a tropilor si a revenirii obsesive a stop-cadrului ,,copilul lipit de tocul uşii.” E foarte bine sugerată incapacitatea copilului de a înţelege, sau mai degrabă de a accepta ,,plecările în cercuri de cenuşă”, dar şi indiferenţa adulţilor sau, poate, neputinţa lor de a transforma toamna în primăvară.
Menţionez câteva versuri care mi-au smuls clipe de empatie şi de învinovăţire:
,, undeva în lumea aceasta
împărţită în înainte şi după”
,, tata a plecat într-o călătorie mare
deschisă din cartea de basme,
închisă în mintea copilului
lângă luna de mătase”
,, chipul mamei văzut sub lupă,
Dumnezeu văzut pur şi simplu.”
,, pentru el toamna e un televizor
cu sonorul dat spre încetişor”
,, undeva în lumea noastră
viu şi de atins cu mâna
un copil creşte lipit de tocul uşii”
Rimele, cred că voluntare, au menirea de a intra mai profund în lumea copilului. Consider poemul ca pe un manifest, ca un strigăt, ca un apel de a dona un pic de atenţie si de iubire în contul copiilor fără copilărie. Mulţumiri. Mi-am înnobilat sufletul.
Cu preţuire, Mariana
ai dreptate, si eu am incurajat la inceput foarte mult comentariile si continui sa cred ca asta trebuie sa fie motorul site-ului. Dar senzatia mea este ca pentru destui hermeneia nu este decit un alt depozit in care si pun textele. Tocmai de aceea am sustinut atit de mult rau famata regula "a celor doua luni", defuncta acum. Impresia mea este ca oamenii continua sa posteze si sa comenteze prin alte parti. Si uneori li se pare absurd sa dubleze comentariile in alta parte, si probabil au dreptate. Nu ofer aici justificari ci doar explicatii.
pentru textul : a christmas tale deFlorin, poezia mi se pare trunchiată, și cred că totul vine din efortul de a scutura balastul, am dreptate? Cred că trebuie găsit echilibrul, acum pare doar o înșiruire; efortul de încadrare într-o tonalitate realistică a ieșit lipsit de naturalețe. Parcă prea multe verbe, amestec de timpuri verbale (nu zic că nu au noimă, e clară intenția, dar creează impresia de amalgam). Teoretic, ar fi ieșit mai bine dacă ai fi reușit să redai impresia de static, de fotografii suprapuse, două expuneri ale aceluiași loc, în două momente de timp diferite. Așa se vede de-aici, cel puțin.
pentru textul : Nostalgie deTe superi daca nu-mi place poezia? Sunt sigur ca nu.
Vad aici un text neconcludent.
pentru textul : fotografia de lângă icoană derecunosc la mine faptul că mă decid bătrânește, ca pensionarii la piață, dar tare mi-a plăcut poemul acesta!
în special:
...Ca un arbore tânăr, parfumat şi-nţelept,
Ca o umbră diformă izgonită din piept;
M-am schimbat în acelaşi trubadur de culori,
Cu o mână-n mocirlă şi cu alta în nori...
dar și eleganța elegiacă de la sfârșit:
Şi e vreme de sticlă, scârţăind dintr-o parte,
Şi din filele-mi, Spectrul mă pofteşte-ntr-o carte,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă uit îndărăt,
Mă gândesc c-ar fi bine să mă scriu, să mă-mbăt
un poem ce poate sta degajat în revistele literare cele mai pretențioase. las, prin urmare, semnul meu de apreciere.
pentru textul : Argintiu furişat deStereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
emil
pentru textul : Şotron demi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă deBut Mr ND you got me curious now..:p (does the film have a name?)
I shall consider the change as I do believe that 'only' is required there. Thank you, I appreciate the intervention!
PS ..a wall? perhaps? since w is a consonant? [sorry Nicholas, couldn't help myself :p]
pentru textul : Costa's demie mi se pare unul din cele mai mişto texte postate aici în recentele zile. sau era mai rău şi l-o fi corectat? ideile sunt super, se leagă, nu sunt găselniţe aride, ca pe la alţii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns demi-a placut mai ales ultimul vers: „să împlinești privirea, pe chipul meu uitată” l-am citit de multe ori, are o multitudine de sensuri, le-am rasucit si m-am infiorat de frumos... sfintii din tampla ta au rabdarea pietrelor, invierea poate veni oricand, caci nu exista tarziu unde este speranta...
pentru textul : Corolă răbdării deSunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").
pentru textul : frunze de nuc dePagini