confesional marturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul si acestei foi pacatele mele: in fiecare noapte adorm visnd femei goale si in fiecare dimineata ma trezesc injurind realitatea care mi se pare un Craciun mizerabil petrecut departe de casa cersind ingeri si transformind colindele in cintece de crisma in fiecare zi imi doresc sa scuip de la etaj trecatorii, invidios pe cei care stiu ca cineva ii asteapta acasa visez ca ii dezbrac pe toti si-i las sa umble pe strazi mi-am mintit toti prietenii prefacindu-ma ca ii ascult cind, de fapt, nu mai interesa deloc durerea lor urasc pe cei care primesc telefoane sau scrisori si ma razbun pipaindu-le visul sau sugrumindu-i in versuri albe pentru toate aceste pacate nu-mi pare rau, nu-mi cer iertare vreau doar sa am puterea sa le savirsesc pina cind Dumnezeu ma va trage de par si-mi va spune ca totul e simulare si ca poezia aceasta nu e poezie e o mizerie, dar e satisfacatoare ca penitenta
Frumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.
excelent ritm, muzicalitate, ca un pavan suflat in bucium. nu stiu care strofa s-o remarc inaintea celeilalte, mi-au palcut II, III, IV, IX, X, XI. pentru mesaj, structura, strofele mentionate, si pentru ca mie imi plac la nebunie astfel de poezii as acorda penita, dar nu mi se da posibilitatea aici, scriind acest comentariu.
ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
Încă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
nici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.
Sunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
dupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
aranca, da, uite ca ma inclin si eu in fata comentariului tau. cred ca e o arta fantastica, impresionism parca ii zice, sa poti sugera sau imagina in forme sau culori sau chiar umbre si tușe adincul dintre doi
care mă cucerește citind poemele dar chiar și comentariile dumneavoastră: sinceritatea absolută cu care vă exprimați. Vă felicit pentru felul în care nu o ascundeți.
E simplu să nu poți îndura bucuria însetării, să îți fie sete de cuvinte, de frumso, de oameni, de rost. Hai să îți spun ce mi-a potolit mie setea aici și se poate schimba: uită-te pe verticală ce iese când citești- se-că-că-să. Crezi că poți așeza altfel versurile încât să redai altfel verticalul? Cu apa neajunsă azi, Ela
Mă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
Si eu o mai comit dar totusi daca alegi sa scrii in felul acesta e bine sa adaugi unor descriptive gen "cartea călătoriilor", "caligrafia liniștii", "umbrele deșertului", "fluturii cerului" si o componenta actionala pentru a nu "relaxa" prea mult lectorul. In rest nu-i rau.
confund poezia? cu ce, daca nu te superi? dar daca reactionezi asa transant la observatii, desigur exista riscul sa nu le mai primesti. nu am pretentia ca am dreptate absoluta dar nici nu cred ca tu ai chiar atit de multa "siguranta", iar daca o ai, atunci e cam grav
da, yester, El... inaintea sarbatorilor crestine, care pe mine mai mult ma tulbura decat ma bucura, sufletul simte mai acut strainatatea... poate e doar o intoarcere in lacrima, la o culoare aproape uitata... atunci imi lipesc pe suflet o colinda, muzica aceasta ma imprieteneste iar cu lumea. iti multumesc de cuvinte! Lucian, m-as bucura daca m-ai lamuri putin in legatura cu acel cuvant: „oare?” cu sinceritate marturisesc: pentru mine Dumnezeu este ceea ce simt... nu stiu sustine adevarurile Bibliei.
hai si aici, ca nu vreau sa ma sustrag de la trasul de codite si am si ceva vreme acum de vorbe:)
Virgil, am stabilit de ani buni ca patalamalele mele sunt ca scenarist, critic de film si comunicator. atat. nu si de critic literar.
tot ce pot face este sa incerc lecturi bune, sa pun la lucru cititorul empiric din mine (celalalt nu ma asculta mereu) si sa-mi dau cu presupusul cat se poate de obiectiv si onest, iar aici nu pot fi banuita de ipocrizie, sper, atat timp cat stii ca nu am nici cel mai mic gand sa o iau inaintea cuiva sau sa public carti de poezie in viitorul apropiat si nici sa particip la concursuri. de aceea nici nu ma inteseaza sa fiu poet-campion, cine castiga un concurs trebuie, first, sa participe la el. nu e cazul la mine, nu am atata disponibilitate si energie pentru a cauta oportunitati. abia ce-mi pun diacritice la texte, ca sa fiu in norme:)
mi s-a intarit convingerea vara trecuta, in Maramures, si scriu toate astea pentru ca sunt convinsa ca va folosi cuiva, cel putin la diminuarea atitudinii cainoase in procesul de lectura al unui text artistic. am cunoscut, asadar, un roman despre care am avut intentia sa fac un reportaj (nu mi-a permis) si care absolut tot ce emitea era poezie si iluminare. daca ar aparea pe vreun site de poezie sau ar scoate vreo carte, ar muri de rusine toti care s-au considerat vreodata poeti. nu publicase nici carti, nici nu stia cum devine treaba cu ce se intampla in lumea literara romaneasca si nici nu il interesa. era mai bun poet decat multi castigatori ai concursurilor literare si ramane si acum la fel, chiar daca nu se bate cu nimeni pe vreun titlu. i-am spus toate astea si mi-a replicat: "De ce m-as arata lor? nu pot sa raman - cum zici - poet mare, fara ca ei sa stie?! Uite ce frumusete de vita creste la vorbele mele... Unde pe pamant ai mai vazut asa o vita grasa numai din vorbe?!" si a ras. poate voi mai avea ocazia sa va povestesc despre el...
acestea fiind zise, multumeste-te cu mine asa sau nu, cu amendamentul ca procesul de dezambiguizare a poeziei in vers alb suporta la fel de mult subiectivism ca si cel al unei simfonii.
Sebi, daca vei iesi putin din tine si vei privi poemul de afara, cu un oarecare obiectivism, ceea ce este, fireste, imposibil,:) vei vedea ca nu ai ATMOSFERA care sa pregatesca finalul, si pace. la atmosfera ma refeream. banuiesc ca nu e nevoie sa-ti spun eu ce inseamna atmosfera, limbaj, tonalitate, pozitionarea eu-lui auctorial, sau altele. tu faci un text-cronica poetica reusita generalizata a poeziei/literaturii si o semnezi in numele cui? a cronicarului? faptele lui Sebi unde sunt in text? "banutii" lui dati cersetorilor in numele "marelui generos" unde sunt? de-asta am zis ca parafraza duce spre parodie, isi asuma prea mult in context. nu trai cu impresia ca cititorul este, aprioric, un idiot, pentru ca in 90% din cazuri, nu este.
am citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
poezie? vers. și slab.
pentru textul : Umbra deconfesional marturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul si acestei foi pacatele mele: in fiecare noapte adorm visnd femei goale si in fiecare dimineata ma trezesc injurind realitatea care mi se pare un Craciun mizerabil petrecut departe de casa cersind ingeri si transformind colindele in cintece de crisma in fiecare zi imi doresc sa scuip de la etaj trecatorii, invidios pe cei care stiu ca cineva ii asteapta acasa visez ca ii dezbrac pe toti si-i las sa umble pe strazi mi-am mintit toti prietenii prefacindu-ma ca ii ascult cind, de fapt, nu mai interesa deloc durerea lor urasc pe cei care primesc telefoane sau scrisori si ma razbun pipaindu-le visul sau sugrumindu-i in versuri albe pentru toate aceste pacate nu-mi pare rau, nu-mi cer iertare vreau doar sa am puterea sa le savirsesc pina cind Dumnezeu ma va trage de par si-mi va spune ca totul e simulare si ca poezia aceasta nu e poezie e o mizerie, dar e satisfacatoare ca penitenta
pentru textul : Dumnezeu deerata: daca as fi in locul tau.
pentru textul : Dureri descuze.
scrii bine, andrei velea. scrii bine. dă-ne și restul. după preview-ul ăsta ți-aș citi toată istorisirea dintr-o suflare
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deFrumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.
pentru textul : O trecere prin Vicenza deexcelent ritm, muzicalitate, ca un pavan suflat in bucium. nu stiu care strofa s-o remarc inaintea celeilalte, mi-au palcut II, III, IV, IX, X, XI. pentru mesaj, structura, strofele mentionate, si pentru ca mie imi plac la nebunie astfel de poezii as acorda penita, dar nu mi se da posibilitatea aici, scriind acest comentariu.
pentru textul : Copilei dece să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai deÎncă un amănunt: văd că mi-aţi dat şi definiţia poeziei, d-nă Ştefan, aşa, şcolăreşte, tovărăşeşte... Ce să zic, sunteţi mai subtilă ca bulodozeru':). Dar nu asta voiam să punctez, ci faptul că, dacă d-voastră consideraţi că există o definiţie a poeziei, este de ajuns să-mi dau seama că, în timpul ăsta, mai bine croşetam nişte goblenuri :)
pentru textul : animalul de pradă al resemnării denici o problema. suspendarea a fost operata. cred ca am mai spus toleranta este zero pentru de abuzurile facute in mod deliberat si care ignora (la fel de deliberat) faptul ca daca cineva are vreo nemultumire sau intrebare cu privire la deciziile editorilor Hermeneia exista cai pentru contactarea consiliului hermeneia. sub nici o forma nu se va mai permite abuzarea spatiului din subsolul altor texte pentru nemultumiri sau frustrari care nu au nici cea mai mica urma de legatura cu textul sub care se petrec. am introdus (tocmai dintr-un exces de bunavointa) butonul "atentie editor!" prin care se poate "comunica" in situatii speciale cu editorii. insa nu voi mai tolera nici un abuz si incalcare deliberata a regulamentului.
pentru textul : stare de fapt deSunt multe motive care pot impinge un om talentat, asa cum este Virgil Titarenco, sa scrie. Unul dintre cel mai proeminente poate fi tocmai acela al afirmarii, al manifestarii acestui talent. Un talent care nu se rezuma la "verb", la exprimarea prin intermediul cuvantului scris, ci se intinde si la acea meditatie sau contemplare care este caracteristica, asa cum spunea Plesu, "prezentei ingerului". Ceeace contrariaza insa la Virgil Titarenco este o anume dualitate, o aparenta contradictie care ma duce cu gandul la Bob Dylan care poate cele mai valoroase poeme (nu ma refer aici la muzica sa, nu stiu cati stiu ca el a fost facut cavaler al legiunii de onoare pentru contributia adusa in POEZIE) le-a creat ca rezultat al luptei interioare dintre originea sa evreiasca si religia sa crestina. Virgil Titarenco este un foarte bun manuitor al simbolisticii crestine fara sa fie neaparat un crestin... iar asta este remarcabil. Totul este sa ii citim textele de acest gen dar sa ii ignoram comentariile din subsol, acestea din urma fiind atat de seci si de lipsite de credinta incat sfarsesti prin a te intreba daca nu avem de-a face cu un altfel plagiat, nu unul literar, ci unul spiritual. Andu
pentru textul : a christmas tale degeorge, (erată)
pentru textul : Studentul dedupa intuitia mea feminina si rontairea tratatelor antice despre blesteme si blestematii, aflu aici in sfarsit rezolvarea a ceea ce Jung rostea in memorii: lasa te, chiar si atunci cand iti vine sa visezi un tata ceresc pe tronu i falnic facandu si nevoile peste lume. asa spune el ca a scapat de teribilul cosmar al copilariei sale. ca si cum ar zice filosofii. dar ce stiu ei? molia de dinainte a murit! traiasca molia de apoi!
pentru textul : Inima dintotdeauna. Melopeea dorului dearanca, da, uite ca ma inclin si eu in fata comentariului tau. cred ca e o arta fantastica, impresionism parca ii zice, sa poti sugera sau imagina in forme sau culori sau chiar umbre si tușe adincul dintre doi
pentru textul : fără cuvinte de dragoste demersi, Nicholas. fiecare înțelege ce poate. aș fi curios la ce fel de rime te referi, îmi poți da exemple?
pentru textul : versurile sunt asimptomatice demulumesc încă o dată.
care mă cucerește citind poemele dar chiar și comentariile dumneavoastră: sinceritatea absolută cu care vă exprimați. Vă felicit pentru felul în care nu o ascundeți.
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deMultumesc Bobadil...intr-un mod asa... imberb. Cu infinita stima... stimabile
pentru textul : primăvară sub clopot deE simplu să nu poți îndura bucuria însetării, să îți fie sete de cuvinte, de frumso, de oameni, de rost. Hai să îți spun ce mi-a potolit mie setea aici și se poate schimba: uită-te pe verticală ce iese când citești- se-că-că-să. Crezi că poți așeza altfel versurile încât să redai altfel verticalul? Cu apa neajunsă azi, Ela
pentru textul : Setea deDl Virgil am renuntat la ultima strofa care provoca multa confuzie,multumesc de trecere si atentionare,va mai astept .
pentru textul : Femeia pentru jumătate de viață deMă bucură trecerea... sper să-mi rezolv odată incapacitatea de a comunica, de aceea am și lipsit atât... Am modificat conform noilor reguli, nu le găsesc o justificare (deocamdată), dar ma supun, având în vedere că a pornit din anumite necesități - cei care scriau astfel inițial sunt scutiți de a se corecta, iar celorlalți le rămâne înțelegerea :)
pentru textul : am trecut strada deideea merită reținută iar poemul merită rescris renunțînd la balast
pentru textul : mă izbesc ritmic de bufoni deSi eu o mai comit dar totusi daca alegi sa scrii in felul acesta e bine sa adaugi unor descriptive gen "cartea călătoriilor", "caligrafia liniștii", "umbrele deșertului", "fluturii cerului" si o componenta actionala pentru a nu "relaxa" prea mult lectorul. In rest nu-i rau.
pentru textul : treceri vizibile deconfund poezia? cu ce, daca nu te superi? dar daca reactionezi asa transant la observatii, desigur exista riscul sa nu le mai primesti. nu am pretentia ca am dreptate absoluta dar nici nu cred ca tu ai chiar atit de multa "siguranta", iar daca o ai, atunci e cam grav
pentru textul : shortcut to L.L. deam schimbar deși aci doi de „r” alăturați nu îmi sună acum bine
pentru textul : oameni și pietre dema gandeam cum sa te enervez. joke! o zi buna si revin sa-i citesc si pe ceilalti.
pentru textul : ars poetica II deîn atenția lui Virgil!
încerc să las un comentariu la ultimul text al Annei („dând bice nimicului”) și nu reușesc, nu trece nicicum de previzualizare.
Virgil, s-a mai întâmplat asta până acum?
pentru textul : numărătoare inversă deda, yester, El... inaintea sarbatorilor crestine, care pe mine mai mult ma tulbura decat ma bucura, sufletul simte mai acut strainatatea... poate e doar o intoarcere in lacrima, la o culoare aproape uitata... atunci imi lipesc pe suflet o colinda, muzica aceasta ma imprieteneste iar cu lumea. iti multumesc de cuvinte! Lucian, m-as bucura daca m-ai lamuri putin in legatura cu acel cuvant: „oare?” cu sinceritate marturisesc: pentru mine Dumnezeu este ceea ce simt... nu stiu sustine adevarurile Bibliei.
pentru textul : pictând o lacrimă deMultumesc, Ovidiu, pentru aprecieri... P.S: din cate stiu eu, pelteaua este mereu..."dulce si deasa". :)
pentru textul : pridvorbe deEla, eu las asa. deocamdata. El stie de ce.
pentru textul : dernier baiser dehai si aici, ca nu vreau sa ma sustrag de la trasul de codite si am si ceva vreme acum de vorbe:)
Virgil, am stabilit de ani buni ca patalamalele mele sunt ca scenarist, critic de film si comunicator. atat. nu si de critic literar.
tot ce pot face este sa incerc lecturi bune, sa pun la lucru cititorul empiric din mine (celalalt nu ma asculta mereu) si sa-mi dau cu presupusul cat se poate de obiectiv si onest, iar aici nu pot fi banuita de ipocrizie, sper, atat timp cat stii ca nu am nici cel mai mic gand sa o iau inaintea cuiva sau sa public carti de poezie in viitorul apropiat si nici sa particip la concursuri. de aceea nici nu ma inteseaza sa fiu poet-campion, cine castiga un concurs trebuie, first, sa participe la el. nu e cazul la mine, nu am atata disponibilitate si energie pentru a cauta oportunitati. abia ce-mi pun diacritice la texte, ca sa fiu in norme:)
mi s-a intarit convingerea vara trecuta, in Maramures, si scriu toate astea pentru ca sunt convinsa ca va folosi cuiva, cel putin la diminuarea atitudinii cainoase in procesul de lectura al unui text artistic. am cunoscut, asadar, un roman despre care am avut intentia sa fac un reportaj (nu mi-a permis) si care absolut tot ce emitea era poezie si iluminare. daca ar aparea pe vreun site de poezie sau ar scoate vreo carte, ar muri de rusine toti care s-au considerat vreodata poeti. nu publicase nici carti, nici nu stia cum devine treaba cu ce se intampla in lumea literara romaneasca si nici nu il interesa. era mai bun poet decat multi castigatori ai concursurilor literare si ramane si acum la fel, chiar daca nu se bate cu nimeni pe vreun titlu. i-am spus toate astea si mi-a replicat: "De ce m-as arata lor? nu pot sa raman - cum zici - poet mare, fara ca ei sa stie?! Uite ce frumusete de vita creste la vorbele mele... Unde pe pamant ai mai vazut asa o vita grasa numai din vorbe?!" si a ras. poate voi mai avea ocazia sa va povestesc despre el...
acestea fiind zise, multumeste-te cu mine asa sau nu, cu amendamentul ca procesul de dezambiguizare a poeziei in vers alb suporta la fel de mult subiectivism ca si cel al unei simfonii.
Sebi, daca vei iesi putin din tine si vei privi poemul de afara, cu un oarecare obiectivism, ceea ce este, fireste, imposibil,:) vei vedea ca nu ai ATMOSFERA care sa pregatesca finalul, si pace. la atmosfera ma refeream. banuiesc ca nu e nevoie sa-ti spun eu ce inseamna atmosfera, limbaj, tonalitate, pozitionarea eu-lui auctorial, sau altele. tu faci un text-cronica poetica reusita generalizata a poeziei/literaturii si o semnezi in numele cui? a cronicarului? faptele lui Sebi unde sunt in text? "banutii" lui dati cersetorilor in numele "marelui generos" unde sunt? de-asta am zis ca parafraza duce spre parodie, isi asuma prea mult in context. nu trai cu impresia ca cititorul este, aprioric, un idiot, pentru ca in 90% din cazuri, nu este.
ioana, cea iubitoare de carcoteala:)
pe tipul ala cred ca il cheam ianus
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deam citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III dePagini