Din intamplare, eu le vad. Sau... mi se pare ca le zaresc. Depinde de optica. Doar somnul profund e luminos si iti alunga teama daca reusesti sa-l "traiesti" cu luciditate. In rest, doar "vise" (iluzii optice). As putea sa incerc o intreaga hermeneutica pe text care, evident, l-ar depasi (ca intindere). Dar cred ca-l distrug. Si nu vreau. Pentru ca-mi place.
am citit si textul "jucarii ptr fiul nostru", care mi-a placut. aici insa cred ca nu ai reusit sublimarea. inteleg miza textului, dar aici eu am vazut un simplu jurnal
citită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
Alina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).
În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
Desigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.
Adriana, citesc si uite ca apreciez efortul tau (demn, desigur de o cauza mai buna) de a scrie asa com la acest poem care ar zgaltai pana si recycle-bin-ul. Te astept, daca ai chef, la un duel pe floarea de gladis, daca tot esti editoare sau ce-oi fi tu. Andu
Nu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
zapada vs zapada care a-nceput sa se topeasca - mi-e greu sa sesizez o diferenta, pentru ca imaginea asta imi sugereaza colorit mai intai, de-aia mi-e greu sa vad sensul pe care l-ai dat in comentariu.
cred că ești într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme și asta nu face decât să mă bucure. deosebit începutul: "singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"
Într-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
dihăniile de gânduri nu miros a flori veștede... miros a foc, focul a ce miroase?a viata. deci, e molcuță strofa a doua, a treia e doar rima insa titlul parerea mea e ca merita un text mai bun. revina asupra ideii si nu tine gandul in locul stramt al versificatiei rimate ci lasa dihania sa alerge nestingherita pana gadele o ajunge gafaind si-i spune...bine, shehereyadă, azi ti-ai spus povestea..te mai las până maine... in concluzie, prelucrează-l
Mie fotografia nu-mi pare defel dură.Expresia este una mai degrabă melancolico-nostalgică, chiar puțin ștrengărească. Textul este bun. Aș renunța însă la primul fragment, la fel ca Ioana, cred că nu-și are rostul aici. Îmi place:"dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea." Cred, totuși, că textul ar putea fi doar începutul unei proze mai extinse. Sau al unui grupaj, variațiune pe aceeași temă.
eu mă bucur cînd văd pe cineva din moldova că scrie pe hermeneia. de data asta însă sînt plăcut impresionat de calitatea acestui text.
remarc:
„uneori plecăm sus
pe acoperişuri ascultăm visuri străine” -- un vers excelent pe care sînt invidios că nu l-am scris eu.
„azi am văzut doar urme, pantofi
câţiva copii, picioare lungi şi mâini grăbite” -- o imaginaținație aproape cinematografică
„noi nu privim feţele oamenilor
ca să nu obosim
doar le fumăm” -- excelent
Har înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu şi să-i asculţi vocea atunci când poate părea mai simplu să consulţi un îndreptar, un program legislativ sau o eventuală carte de reguli. Lăsăm mult prea adesea ca analiza să ne domine deciziile, în timp ce ducem o viaţă tăcută, disperată, fără credinţă, temându-ne să avem îndrăzneala pe care ne-o dă harul de a umbla în incertitudine …
Amprenta melancoliei acestui început de toamnă pare a ne facilita accesul spre acea lume pe care o purtăm în suflet dar la care nu putem ajunge, decât prin harul subtil, al unor astfel de zile, generatoare de întrebări dar și de răspunsuri.
Versuri frumoase pe care le citesc cu mare drag.
Dacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.
Nu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Vă mulţumesc, domnule SĂmărghiţan. Este o surpriză plăcută. Mă bucur să aflu că mă citiţi în continuare. Sper că nu v-au obosit sau plictisit micile mele obsesii..
Cu multă stimă,
Raul
o confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
Acest text a fost postat pe Agonia.ro cu câteva zile în urmă. Nu am înțeles de ce l-ai repostat aici, având în vedere Regulamentul pe care nu cred că nu îl cunoaște deja toată lumea. Îți amintesc: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/169731/index.html Apreciez însă faptul că nu ai schimbat titlul, cum am văzut că se procedează.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Din intamplare, eu le vad. Sau... mi se pare ca le zaresc. Depinde de optica. Doar somnul profund e luminos si iti alunga teama daca reusesti sa-l "traiesti" cu luciditate. In rest, doar "vise" (iluzii optice). As putea sa incerc o intreaga hermeneutica pe text care, evident, l-ar depasi (ca intindere). Dar cred ca-l distrug. Si nu vreau. Pentru ca-mi place.
pentru textul : între două capete de întuneric deam citit si textul "jucarii ptr fiul nostru", care mi-a placut. aici insa cred ca nu ai reusit sublimarea. inteleg miza textului, dar aici eu am vazut un simplu jurnal
pentru textul : jucării pentru fiica noastră denu, dar am eu o slabiciune pentru litera "z"
pentru textul : februarie decitită invers... adică: partea a doua e de fapt începutul, prima parte fiind cea ordonată de prezența lui Dumnezeu, în care masa nu e răsturnată și farfuria e la locul ei, în toată povestea. Acum comentariul ar fi: incepe melodramatic și desuet, dar se termină bine (primele două versuri). Toată stima și mulțam pentru răbdarea de a mă citi.
pentru textul : încotrova deMulțumesc, Ioana!
pentru textul : Eu și îngerul meu deAlina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).
În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deDesigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.
Adriana, citesc si uite ca apreciez efortul tau (demn, desigur de o cauza mai buna) de a scrie asa com la acest poem care ar zgaltai pana si recycle-bin-ul. Te astept, daca ai chef, la un duel pe floarea de gladis, daca tot esti editoare sau ce-oi fi tu. Andu
pentru textul : Urmă pe nisip deMonica? Mă obișnuisem cu ceva mai multă consistență la tine pe pagina :-) Unde ar fi textul?
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deNu îmi place titlul, nu sună bine nici în versul respectiv. Ce contează, pentru cititor, că e lățime sau lungime de masă? Lungime sună mai rezonabil. Am să îți spun și de ce. E vorba de acel 'ă', și, nefericit, lângă 'ț'. Nu sună bine. Unul din motivele pentru care, personal, prefer titlurile în engleză.
pentru textul : o lățime de masă dezapada vs zapada care a-nceput sa se topeasca - mi-e greu sa sesizez o diferenta, pentru ca imaginea asta imi sugereaza colorit mai intai, de-aia mi-e greu sa vad sensul pe care l-ai dat in comentariu.
pentru textul : Tristete decred că ești într-o formă bună literar vorbind, în ultima vreme și asta nu face decât să mă bucure. deosebit începutul: "singur și trist în fața unei tastaturi negre precum o patinatoare într-o rotire corelată cu tine, îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat, poate ca un fanatic cu o grenadă în gură"
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deIulian, cred că e bine să selectezi ceva semnificativ din titlu și restul, dacă ții neapărat, să scrii la subtitlu.
pentru textul : … şi inima mea bătea, bătea în continuare deÎntr-un dormitor cadrilat, episcopul este una din piesele ei ,în jocul de-a dragostea.De ce ai păstra un resentiment, când tu însuți ești o jucărie pentru ea? Ironie și tristețe
pentru textul : ȘAH - MAT dedihăniile de gânduri nu miros a flori veștede... miros a foc, focul a ce miroase?a viata. deci, e molcuță strofa a doua, a treia e doar rima insa titlul parerea mea e ca merita un text mai bun. revina asupra ideii si nu tine gandul in locul stramt al versificatiei rimate ci lasa dihania sa alerge nestingherita pana gadele o ajunge gafaind si-i spune...bine, shehereyadă, azi ti-ai spus povestea..te mai las până maine... in concluzie, prelucrează-l
pentru textul : Gâdilat de gâde deMie fotografia nu-mi pare defel dură.Expresia este una mai degrabă melancolico-nostalgică, chiar puțin ștrengărească. Textul este bun. Aș renunța însă la primul fragment, la fel ca Ioana, cred că nu-și are rostul aici. Îmi place:"dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea." Cred, totuși, că textul ar putea fi doar începutul unei proze mai extinse. Sau al unui grupaj, variațiune pe aceeași temă.
pentru textul : I saw you in the wild deeu mă bucur cînd văd pe cineva din moldova că scrie pe hermeneia. de data asta însă sînt plăcut impresionat de calitatea acestui text.
remarc:
„uneori plecăm sus
pe acoperişuri ascultăm visuri străine” -- un vers excelent pe care sînt invidios că nu l-am scris eu.
„azi am văzut doar urme, pantofi
câţiva copii, picioare lungi şi mâini grăbite” -- o imaginaținație aproape cinematografică
„noi nu privim feţele oamenilor
ca să nu obosim
doar le fumăm” -- excelent
voi urmări ce vei mai scrie
pentru textul : ne trezim într-un pat deŞi, dacă mi se permite o părere nu neapărat subiectivă - rămâi pe poezie...
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deHar înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu şi să-i asculţi vocea atunci când poate părea mai simplu să consulţi un îndreptar, un program legislativ sau o eventuală carte de reguli. Lăsăm mult prea adesea ca analiza să ne domine deciziile, în timp ce ducem o viaţă tăcută, disperată, fără credinţă, temându-ne să avem îndrăzneala pe care ne-o dă harul de a umbla în incertitudine …
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deAmprenta melancoliei acestui început de toamnă pare a ne facilita accesul spre acea lume pe care o purtăm în suflet dar la care nu putem ajunge, decât prin harul subtil, al unor astfel de zile, generatoare de întrebări dar și de răspunsuri.
Versuri frumoase pe care le citesc cu mare drag.
Daniela, Paul, Silvia - se poate să aveţi dreptate vizavi de observaţii. Voi vedea ce şi cum.
Virgil, da, atmosferă. Şi reţinere.
Sixtus, eram cât pe ce să te înţeleg :).
pentru textul : Conjunctiv delaurentiu, nu fi copil, inainte de a fi leu sau cămilă...
pentru textul : coloana ultimului templu deDa, zimbesc larg, mai ales la finalul textului. Ai pe ici pe colo ceva stingacii, dar nu ca idee, ci ca exprimare. Oricum mi-a placut.
pentru textul : Cai verzi pe pereți deDacă era un pic mai multă atenție la diacritice, la virgule, la punctuație.... Treci, te rog, încă o dată cu atenție prin el și cred că va arăta cu totul altfel. Ideile și modul în care ele s-au dezvoltat în acest prezent continuu mi-au plăcut.
pentru textul : Numele deNu pot pune basca pentru ca in africa nu se poarta basti, simplu. Apoi, nu le pot face pe fete mai tinere pentru ca, din nou, cum spuneam si in poezie, ele stiu cel mai bine cum se face. In rest, de medelenisme si altele nu stiu eu, mi-au iesit probabil din prea mult zel:)).
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deSi daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)
Vă mulţumesc, domnule SĂmărghiţan. Este o surpriză plăcută. Mă bucur să aflu că mă citiţi în continuare. Sper că nu v-au obosit sau plictisit micile mele obsesii..
pentru textul : sinteze la perfect compus deCu multă stimă,
Raul
avem în faţă
pentru textul : last supper deun sushimi cu fungus
făcut pe mine
Am să vă răspund după ce trece nebunia asta.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deo confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
pentru textul : la un ceai cu păpuşile deCum zice o tânără cu umor pe facebook, filosofeală! Şi, aş adăuga eu, verbozitate...A intra în detalii mi se pare inutil.
pentru textul : jar deAcest text a fost postat pe Agonia.ro cu câteva zile în urmă. Nu am înțeles de ce l-ai repostat aici, având în vedere Regulamentul pe care nu cred că nu îl cunoaște deja toată lumea. Îți amintesc: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/169731/index.html Apreciez însă faptul că nu ai schimbat titlul, cum am văzut că se procedează.
pentru textul : portarul de la spital dePoate era mai bine un titlu: Auto Moto Velo!
pentru textul : sacrilegiu dePagini