... dacă acest text e bun în opinia ta, primesc satifacțiile și îți sărut mâna galant! te-am citit, ai ceva talent:))!

Mă bucur că ţi-a plăcut. Dar chiar aşa era pe-atunci.

Matei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.

Adrian, probabil că acum fiind detașat de text, am zâmbit la cât de serios și hâtru ai subliniat ce ți-a plăcut și ce nu. Știi că te apreciez ca om de litere, de aceea semnul tău mă bucură, cu toate că pentru mine este un poem la care nu îmi vine a mai poposi, dar o voi face în serile cu ploi și descărcări electrice. Știu piesa la care te referi, Maria &... a folosit-o și George Serediuc la un poem video Soarele mecanic, pe care îl am pe blog și îmi place f. mult. încearcă, în funcție de timpul tău, să citești poemul pe piesa cu numele poemului de max richter. Îți spun asta pentru că ai acordat mult timp textului și meriți un reper auctorial. Ai dreptate cu acel "tac mormânt", mă voi gândi eu la ceva. Îți mulțam om bun!
gând bun!
dinu, poemu' spune: domo arigato:)

felicitari Marlena Braester pentru carte si premiu! este o realizare exceptionala pentru tine si pentru noi, cei care te cunoastem si te apreciem! (cartile bibliofile cu gravuri originale sint pe atit de rare pe atit de valoroase. sper sa le am pe toate in biblioteca intr-o zi.) cred ca, prin bunavointa editorilor, poti afisa aici copertile celor trei carti. pentru toti ceilalti, Marlena Braester este "poeta desertului" si nu numai atit: - presedinta Uniunii Scriitorilor israelieni de expresie franceza - poeta si traducatoare - i s-a decernat de catre premierul Frantei medalia " Chevalier dans l'Ordre des Palmes Académiques " - premiul Ilarie Voronca pentru "Oublier en avant" 2001 - a tradus in romana romanele "Cutia neagra" et "Sa nu pronunti:noapte". pentru informatii suplimentare: http://www.freewebs.com/braester_m/

multumesc Madalina pentru tot ce ai lasat aici, cuvinte impaciuitoare si pareri pertinente... bineinteles ca voiam sa revin la text, initial am avut impresia ca am scris o capodopera, l-am scris usor si repede dar dimineata cand l-am recitit, mi-am dat seama ca nu e chiar asa :)
apoi au venit comentariile si nu l-am mai sters... si nici nu eram in stare pe moment sa lucrez la el, am incercat acum sa-i dau o alta infatisare dar o sa-l revad maine cu un ochi mai limpede si o sa incerc sa fac mai mult.
ma bucur de bunele tale intentii, m-ai ajutat mult, ganduri de bine!

Fraudă fraudă, dar să o știm și noi :-) Consecventă principiului meu că un text rar stârnește în doi cititori aceleași imagini, eu spun că mie mi-a plăcut de turistul acela, e autentic :) Azi nu e vineri, încă.

Dacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami

Virgil, opinia ta e chiar ok, acest 'se merită' îmi oripilează intelectul (ce a mai rămas din el desigur) ori de câte ori îl întâlnesc. Este o evoluție negativă a limbii române către un jargon de băieți cu mușchi, tricouri mulate și bmw-uri din care urlă doar manele
Și zău, nu 'se merită' ca tocmai pe aici să multilăm așa rău limba română.
Data viitoare te rog să citești mai nepărtinitor comentariile mele.
Pentru că se merită.

Revenire. In textul anterior s-au strecurat o serie de greseli. Scuze. Il reiau.

Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”

“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.

Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau, mai bine zis, postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învârtiri în jurul Nimicului). Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidentală, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi o dată sper să reuşesc o analiză în acest sens.

Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb partea «nostalgică» este «la ea acasă».

„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”

Şi citatele pot continua.

Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestivitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).

Pentru că a venit vorba despre „lungirea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, inisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami sau Fowells). Dar despre asta cu ală ocazie.

Centrul curcubeului e verde și atunci e, de fapt, inima, culoarea inimii? Mi-a plăcut "perpetua naștere duminicală". Însă, aici cred că te contrazici semantic: "daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii / as alege traseul dintre bifurcatiile vietii" sau poate nu am înțeles eu sensurile. Eh, bifurcațiile... :)

la cît de nepoet sînt eu, cuvinte bune din acestea mai ajung și pînă la inima mea; despre care se zice că nu ar exista. deși se există, chiar dacă numai așa, cînd nu se uită nimeni la ea.

yester ... si ce galanti pot fi uneori oamenii, cand pleaca urechea la glasul gradinilor... despre liniste nu zic nimic, mi-e teama sa nu inceapa sa decapiteze:) hotii de dor nu se numesc haiduci! gradinareasa de serviciu:) Aranca, tu mi-ai dat jos gandurile de pe cea mai inalta colina a noptii, le-ai trecut puntea peste abis, am atins cealalta parte din mine... tu stii ca gradina nu inseamna sfarsitul, doar spinii ei aduc amintiri dinspre teluric... gracias por la pluma!

sa spui vecernie acolo, la vecernicie, sau citesc eu de pe alt meridian?

mi se pare ca esti multilingvist, ca acolo, la supraportretul lui AAA unde, sonetul l-ai botezat in sonteu. text de domnisoara sclifosita. slab cu s mare.