Silviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
Virgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.
poemul tau are tonusul unui bandaj alb infasurat pe o rana. degaja o stare de suferinta, dar si de sigura vindecare in fiecare cuvant, desi nimic nu se poate remarca in parte aici. in intreg, dupa ce este citit, poemul pare a se personaliza intr-o asistenta socio-medicala. cineva care face si iti spune orice, numai pentru a te rupe de realitatea cruda in care te afli. ipoteic vorbind, binenteles. titlului cred ca i-ar fi stat mult mai bine scris intreg.
Daniel, am reținut cele două observații pe metrică și am încercat să le găsesc o ”rezolvare”. Îți mulțumesc pentru atenționarea! În ceea ce-l privește pe armăsarul Oanei, Crin, legenda spune că acesta a identificat locul din munte, prăpastia în care a fost aruncată.
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
Prima oară când am venit aici, m-am oprit după "pământule întreg". Fiind virgulă, am revenit. Am citit până la italice. A treia oară, am înțeles și rostul. Sunt pasaje la care ai putea renunța. Ce rost are sensul lui "nu l-am avut niciodată"? Fă-l să aibă sens (acolo mai lipsesc vreo 2-3 cuvinte, pentru legătură). La fel, "eu" - o silabă care modifică ritmul interior (citește fără). Nu pentru: "părea că doarme de secole". Da pentru chei.
Alex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
"în timp ce încă în umbra mea
aştept sfârşitul acestor nedreptăţi,
pentru care, în mod inevitabil,
trebuie să mor pentru ca lumea să trăiască.
Păstrez deschise aceste rane ale existenţei mele
la care am fost condamnat şi trebuie să sufăr"...
mai la vale, dam de-o paranteza care inchide ceva...nedeschis.
Itinerarul (cuprins intr-o fraza) ar fi acesta: spalarea picioarelor ( purificarea), inaltarea de dupa purificare pana la euharistie , Invierea si finalul (definit dar nu finit) prin trimiterea la Epistole. Si tot “guenoniana”, Francisc: “sunt lucruri pentru care singurul mod de exprimare posibil este cel simbolic si care, in consecinta, nu vor fi intelese niciodata de aceia pentru care simbolismul este litera moarta.” Cred ca Maestrul ti-ar fi dat o penita.
încă o proză feminină care mi-a plăcut astăzi. am senzația că parcă le scoateți de la sertar. sau poate mă înșel eu. chiar mă bucur că Hermeneia nu va fi doar un loc pentru poezie.
tu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
Mi-a plăcut strofa doua din prima secţiune. Pe acolo am simţit răsuflarea poeziei. Prima parte, aceea cu dama de cupă mi s-a părut slabuţă. Cred că nu ai articulat corect copiii din penultima strofă. Aşa şi remarc ceva mişcare filosofică în: suntem ca fiarele în cușcă
nu suportăm disprețul nimănui
involuntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
margas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
multam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
Am acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc de trecere si comentariu... o sa insist (daca ma tine). Ialin
pentru textul : Scene (colaj) deSilviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
pentru textul : consiliere cu freud deVirgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.
poemul tau are tonusul unui bandaj alb infasurat pe o rana. degaja o stare de suferinta, dar si de sigura vindecare in fiecare cuvant, desi nimic nu se poate remarca in parte aici. in intreg, dupa ce este citit, poemul pare a se personaliza intr-o asistenta socio-medicala. cineva care face si iti spune orice, numai pentru a te rupe de realitatea cruda in care te afli. ipoteic vorbind, binenteles. titlului cred ca i-ar fi stat mult mai bine scris intreg.
pentru textul : TDPMN deMă bucură trecerea ta.
Cu stimă
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. deDaniel, am reținut cele două observații pe metrică și am încercat să le găsesc o ”rezolvare”. Îți mulțumesc pentru atenționarea! În ceea ce-l privește pe armăsarul Oanei, Crin, legenda spune că acesta a identificat locul din munte, prăpastia în care a fost aruncată.
pentru textul : Oana de"nu cântărea mai mult ca bobul de rouă" - aş folosi "decât" şi aş încerca să scap de un "până când".
pentru textul : naturam animae deCred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
pentru textul : nimic despre Nimic deultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
Hai sa-ti spun ceva amuzant: dupa primele doua fraze, am citit cu gura cascata textul. Multumesc pentru o lectura placuta! Cam atat vroiam sa-ti spun.
pentru textul : there are no new messages in your inbox devă urez mult succes și adevărate talente să fie descoperite în acestă primăvară
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional "Primăvara Albastră", Pucioasa, Dâmboviţa de...iar cadelnita nu poate aduce decat liniste, asadar e "cadelnita linistii". "Ana are mere"...:)
pentru textul : pridvorbe dela "când o prietenie se-nneacă"!
pentru textul : simulacre deok, virgil, multam, ambele explicatii is logice. voi reveni la un moment dat cu ce am de revenit, sau nu voi reveni, in functie de imprejurari. rim
pentru textul : jurnal de nesomn III dePrima oară când am venit aici, m-am oprit după "pământule întreg". Fiind virgulă, am revenit. Am citit până la italice. A treia oară, am înțeles și rostul. Sunt pasaje la care ai putea renunța. Ce rost are sensul lui "nu l-am avut niciodată"? Fă-l să aibă sens (acolo mai lipsesc vreo 2-3 cuvinte, pentru legătură). La fel, "eu" - o silabă care modifică ritmul interior (citește fără). Nu pentru: "părea că doarme de secole". Da pentru chei.
pentru textul : cheile deAlex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deIoana Cătălina, bine ai venit pe Hermeneia. Am reţinut sugestia ta care şlefuieşte şi nuanţează.
Toate cele bune
pentru textul : ieşirea din cerc de"în timp ce încă în umbra mea
aştept sfârşitul acestor nedreptăţi,
pentru care, în mod inevitabil,
trebuie să mor pentru ca lumea să trăiască.
Păstrez deschise aceste rane ale existenţei mele
la care am fost condamnat şi trebuie să sufăr"...
mai la vale, dam de-o paranteza care inchide ceva...nedeschis.
pentru textul : departe de pielea mea deItinerarul (cuprins intr-o fraza) ar fi acesta: spalarea picioarelor ( purificarea), inaltarea de dupa purificare pana la euharistie , Invierea si finalul (definit dar nu finit) prin trimiterea la Epistole. Si tot “guenoniana”, Francisc: “sunt lucruri pentru care singurul mod de exprimare posibil este cel simbolic si care, in consecinta, nu vor fi intelese niciodata de aceia pentru care simbolismul este litera moarta.” Cred ca Maestrul ti-ar fi dat o penita.
pentru textul : Pietrele Doamnei deîncă o proză feminină care mi-a plăcut astăzi. am senzația că parcă le scoateți de la sertar. sau poate mă înșel eu. chiar mă bucur că Hermeneia nu va fi doar un loc pentru poezie.
pentru textul : Ascuns între oameni detu ce-ai baut mai bobadile ca te vad cum sari de la una la alta. evident, e un text care nu se mai scrie si poate nici nu a fost veodata ceva de scris. dar in acelasi timp e, pentru mine, o bucatica de istorie. dar evident nu pot nega ca exista si oameni care o gusta. la fel as putea spune ca unele din textele tale sint asa de anecdotice si mistocare incit cu greu poti sa le numesti poezie. poate poante, da nu poezie. nu o lua ca un repros dar chiar dincolo de capriciile noastre masculine sau feminine poezia ramine o ispita pe care sintem tentati sa o evitam
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deȘtii la ce mă refer! Dar dacă toți am scrie la fel, am face procese verbale și nu literatură! Era doar o părere! Efemeră !
pentru textul : scaranoastradebloc deAtat. Dancus
pentru textul : spovedania venelor albastre deMi-a plăcut strofa doua din prima secţiune. Pe acolo am simţit răsuflarea poeziei. Prima parte, aceea cu dama de cupă mi s-a părut slabuţă. Cred că nu ai articulat corect copiii din penultima strofă. Aşa şi remarc ceva mişcare filosofică în:
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w desuntem ca fiarele în cușcă
nu suportăm disprețul nimănui
O.K., A.. Ce m-as face fara voi. Pe bune. Multumesc (a cata oara?!)
pentru textul : Ochi de jad deinvoluntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă demargas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele demultam de sfaturi si urari! intr-un fel am reusit sa redau o zi sacaita si sacaitoare, cu repetitii enervante si absolut inutile, dar... zilnice:) am inteles cele spuse de tine si voi tine seama, multam inca o data!
pentru textul : zilnică deS.o.s. cu majuscule - S.O.S.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda de"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe deAm acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
pentru textul : Cântec de... of!
pentru textul : Sanspoeme in Plurivers dePagini