dacă poemul reușește să transmită aceea durere sau tristițea de care a vorbit Marina înseamă c-am reușit să transmit ce trebuie și acest lucru mă bucură. vă mulțumesc petru citire

mulţumesc de semn şi sfat!

ti-am mai zis ca esti mester. totusi textul e mai mult parodic si mai putin bobadilic decit altele-ti

am dat spatiu. asta e.

Am salvat, fără să-mi dau seama, comentariul de două ori. Dar, cui are răbdare (şi în special autorului, căruia i-am semnalat unele neglijenţe), lectura ambelor variante i-ar putea arăta grija pentru evitarea unor repetiţii nerecomandabile (ex., verbul "a construi", în prima variantă). Trebuie să ne protejăm micul nostru blazon în fiecare împrejurare.

Ovy, imi place textul tau si as vrea sa te incurajez sa mai scrii asa, imi place, desi nu cred ca vrei sa stii ce inseamna "a imbatrani" :-) Ce imi place? Pai imi place ca ma surprizi cu imagini fresh (mai putin ultimul vers pe care l-as schimba) si ca simt acea atitudine care face diferenta. Stii, in majoritatea textelor pe care le-am citit pe aici si pe aiurea lately se vede aceeasi chestie, autorul parca a fost lovit de traznetul intelepciunii si ne spune noua, celor ramasi inca neiluminati, ce a simtit, in speranta desearta ca ii vom impartasi simtirea. Mai mult, constat o lipsa acuta de insipratie in limbaj in tagma asta a poetilor, de parca izvorul cu apa vie ar fi secat pe nepusa masa. Te mai citesc, Andu

astept sa-mi comunici locul (prefer pe fasie), ziua si ora. si armele.

jena din finalul comentariului tau tot nu te califica sa postezi pe prima pagina toate rahaturile.

Sunt câteva lucruri bune ("dintre două cuvinte crește o frunză de nuc", eventual finalul), câteva lucruri mai puțin bune ("-eram mai "sexy" așa, nu?", "în următoarea clipă", "pe care doar raza unei luni albastre a zidit-o") și câteva greșeli de typos ("parge", "infint").

Nu lipseste muzicalitatea, e drept ca e destul de ok ritmic, dar e un text foarte slab prin tema, compozitie. Lungimea textului, repetitia exasperanta a moral/imoral/morala, banalitatea exprimarii, continutul facil, slab ideatic fac din aceasta "compozitie" un text teribil de plictisitor si sec. ialin

Poate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.

Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).

De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.

Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.

P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…

colecționara de ape a sosit în oraș întreabă de sete si oameni intre noi izvorul si toti fluturii cu aripile muiate adapandu-se Mi-a placut ce ai scris motiv pentru care mi-am permis acest joc.

Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
Este evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).