Si da se screi cu doi de "p" dar evident nu din motivele pe care le-ai invocat tu... Ialin

în sfârșit, am reușit să ajung și la textul meu. am înteles acum care-i problema lui "cum." e o sugestie bună cea pe care mi-ai dat-o, da, se poate reformula. o să văd cum...(iarăși "cum"?) nu, n-am schimbat nimic...ba da, am eliminat două versuri din prima strofă; recitind, mi s-au părut inutile și obositoare. atât. mă bucur că ți-a plăcut, chiar mă bucur. mulțumirile se subînțeleg, nu? :)

daca...

as fi putut sa nu-l citesc
dar istoria nu se face cu "daca"

Va multumesc frumos pentru interventia pe acest text, Vladimir, onorata pentru penita la acest text! Cred ca mastile nu sunt folositoare sau sunt indispensabile. Aflam noi candva. Aranca, intr-adevar, domnul Pa creeaza in jurul sau o neasteptat de buna empatie. Domnul Pa este un personaj pozitiv, el rade cu tine si te face sa razi cand esti trist, el are rabdare sa iti explice cum sa vezi lumea prin ochii sai. Domnul Pa te face sa crezi ca exista. Dorin, ai dreptate cu versurile din final, nu sunt necesare. Asa voi face.

Un text căruia îi pierzi intensitatea conflictuală pe parcurs precum și interesul destinat cititorului. Introducerea este plată, comună, lipsită de interes. Singurul pasaj pe care l-aș relua ar fi: "Purta haine ciudate și avea un fel de a fi cinic și amar care intriga pe toată lumea, un fel de lehamite generală. Uneori se oprea la taclale cu oamenii care îl priveau cu aceeași suspiciune cu care priveau orice lucru diferit de obiceiurile și tradițiile lor. Într-o seară rămase la povești cu tatăl meu și alți cîțiva megieși pe băncuța de lemn din fața casei pînă tîrziu în noapte. În seara aceea l-am auzit pe străin spunînd: - Este un loc unde se-ntorc cand apun epavele... Ce este aceea o epavă? am întrebat în șoaptă, dar nu m-a auzit și nu mi-a răspuns nimeni. Ar fi trebuit să mă întorc acasă, demult, însă eram curioasă din fire, și-aș fi dorit să mai rămîn. Îmi plăceau poveștile, și-n atmosfera acelei neuitate seri de septembrie tocmai poposise duhul poveștilor... Dar dinspre munți porni un val de vînt. Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult. Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte... Un inger negru, venea pe Valea Rea. Mă ajunse o spaimă teribilă de Nimeni si de Nimic și fugii în casă, încercînd să închid fereastra. Dar nu se-nchidea și vîntul care se stîrnise dinspre miazănoapte invada cu o furie dezlănțuită cupa dintre munți. Geamul rămas deschis începu să plîngă, asemenea unui copil în noapte. Dimineața un abur dens venind dinspre rîpă, învaluia drumul către sat. În vad, apa fierbea purtînd în torentul ei învrăjbit arbuști smulși, ierburi, noroi. Dăduse-n clocot Valea Rea!" Sfârșitul ar fi trebuit să aibă cheia partiturii dar e din păcate "în coadă de pește". Ești tentat(ă) să spui: "Și?" Nu oferă cheia. Dacă am fi fost într-un cenaclu, ți-aș fi spus: "trebuie revenit asupra textului" și am fi luat în detaliu tot ceea ce nu "merge". Spațiul acesta virtual însă nu permite o astfel de metamorfozare, mai mult devine conflictual în momentul în care îți exprimi opinia. (Dar ar trebui să citești un anume pasaj din textul Biancăi privind rolul moderatorului în spațiul virtual, ca să înțelegi la ce mă refer). Aici prea mulți cred că au de a face cu verdicte atunci când e vorba de simple opinii. În concluzie, privește-o ca pe o opinie amicală. Și mai gândește-te.

ar fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.

eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).

exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.

se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
mulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.

Reproduc mai jos un text care se regaseste la: http://www.evz.ro/detalii/stiri/kremlinleaks-victor-ponta-s-a-intalnit-l...

KremlinLeaks: Victor Ponta s-a întâlnit, la București, cu Aleksandr Kondiakov,

Autor: Simona Mătieş

Potrivit siteului KremlinLeaks, partener oficial al WikiLeaks, Victor Ponta s-a întâlnit în 14 iunie, la recepția organizată de Ambasada Federației Ruse la București, cu Aleksandr Kondiakov și Viktor Komardin, președintele companiei de armament Rosoboronexport.

Siteul KremlinLeaks publică un mesaj între doi oficiali ruși, despre relațiile speciale pe care le-ar avea cu premierul român Victor Ponta.

”Salutări din București

Îi transmitem întreaga noastră recunoștință dl-ui Victor Ponta, în special pentru felicitările primite de Ziua noastră națională.

După cum am informat, dl Victor Ponta ne-a vizitat pe data de 14 iunie, iar pentru noi aceasta a fost o posibilitate importantă de a schimba câteva idei foarte utile. Dl Victor ne-a transmis că întâlnirea cu d-nii M. Kondiakov și V. Komardin a fost foarte productivă și a mulțumit pentru această întâlnire.

De asemenea, ne-a încredințat că din luna iulie va incepe un proces de „purificare”, cum a fost stabilit, și dânsul, ca și altă dată, contează pe ajutorul nostru. Și că, din momentul începerii „curățeniei” totale, investițiile noastre locale vor fi valorificate. Din motive lesne de înțeles, vom intra din nou în legătură abia după 1 august. Cu respect, Evgheni”, se arată în mesajul respectiv.

Evgheni Egorov este ministru consilier în Ambasada Rusiei de la București.

Misteriosul domn Kondiakov

Robert Turcescu a prezentat, în emisiunea "Sub semnul întrebării", de la postul B1 TV, un document care are legătură cu prezența în România a unui om de afaceri rus Alexander Kondiakov și înainte de referendumul de demitere a președintelui din 2007, și înainte de referendumul care va avea loc anul acesta.
Cozmin Gușă a declarat, în urmă cu două săptămâni, la postul B1 TV, că îl cunoaște pe Aleksander Kondiakov, dar că nu a mai vorbit cu el din 2010. De asemenea, acesta a arătat că l-a cunoscut mai bine pe acesta în timp ce Mihail Casianov era primul ministru al Rusiei. Între timp, acesta a cochetat cu formarea unui partid împotriva lui Putin. „Acela a fost și momentul în care rolul lui Kondyakov pe culoarele Kremlinului s-a diminuat. El este în continuare un om foarte bine conectat în Rusia, datorită poziției pe care a avut-o, de secretar general al Marii Loji Masonice din Rusia și de aici legăturile cu România și masonii români”, a declarat Cozmin Gușă. Pe lângă centrul de analiză politică Novocom, de la Moscova, Kondiakov mai are o firmă cu același profil, New Communications, cu sediul la New York.
Într-un interviu publicat de România Liberă la 4 mai 2007, înainte de primul referendum pentru demitere, Traian Băsescu susţinea că există persoane din afara României care urmăresc înlăturarea sa de la putere şi a dat numele lui Kondiakov, sugerând, pe de altă parte, că Ioan Talpeş ar cunoaşte mai multe detalii despre acest complot.

the world is a blue worn dress says aranca but I just fold it back let’s put the color into the closet cause I’m white new black today grew up too much alice no more time for us this world is falling blue dare to make a child from this woman which way shall we choose stop

răspusul este că deocamdată da. dar am și eu o întrebare: de ce este răspunsul important pentru tine de vreme ce nu ai mai postat nici un text de aproape o lună?

Gorune "aceeasi insecta captiva ne pandeste de undeva din fundul pamantului" ziceam candva. Acum cand in fine am ajuns unde mi-am dorit, adica prizonierul propriei mele urzeli vii tu, un paing mai mestesugit decat mine in tesatura silogismului si ma trezesti. Pai frumos iti sade? Vladimir asa de bine zici de intr-o zi o sa pun mana pe o brisca si o sa tai in doua si anume pe lung distanta care ne desparte. Asa o sa iasa doua drumuri, doua fire mai subtiri pe care apoi le vom putea taia fiecare, dupa bunul nostru plac, in orice punct sau chiar de la mijloc. Si daca in viata doar re-actionam atunci cine ne pune sa facem asta e un personaj din inalta Societate. Va multumesc amandurora pentru aprecierea la adresa acestui text. Andu

am remarcat atmosfera sugerata ca un fel de cautare intre expiratie si inspiratie.
"viaţa
înlănţuire nesuferită de întreruperi lucruri
care în mod normal ar fi neglijate sau respinse
de orice regizor
continuă
te ascult"

e un poem parca facut sa fie citit doar cu voce tare, altfel se pierde din picoteala.
"lacomă eşti a mea
somnul
pisică uriaşă şi albă
îmi dă tîrcoale
îmi spui intră iar
ochii mi se închid sforile
se preling printre degetele paznicului pentru care
n-a mai venit niciodată schimbul"

versul cel mai plin, care atarna greu greu, care iti da multitudine de nuante ale unei stari si care vorbeste parca intens subconstientului meu:
"aerul rece ca o vamă îmi usucă retina"

nu e o piesa mare, e usoara, microscopica, usor de uitat, dar frumoasa.

Scobitura gâtului l-a preocupat și pe pacientul englez, însă aici este un loc în care te "oprești din iubit", și aproape că asta se transformă într-o figură de stil. Ce se întâmplă dincolo de această oprire? Ne spune tot poetul: "privitul în suflet". "Cotidiană" ca multe alte poezii ale lui Virgil, ne lasă aici în suspans, care e sensul interzis: cel înspre înăuntru, sau cel înspre înafară? Oricum, ambele răspunsuri se susțin.

un typo in subtitlu, repetat si in strofa a treia...
uf! nu se poate sa redactezi cu mai multa atentie?

Mulțumesc Lucian, te văd cititor constant al meu, chiar dacă am aruncat aici doar un gând răzleț. E doar o sferă mică, poate dintr-un joc mai mare cu bile. "Neființă" zici, odată mi-era teamă să mă gândesc la așa ceva...