Multumesc! Intr-adevar, in ceea ce priveste titlul si eu am avut rezerve, dar mi-am spus ca fiind asa de sec, mai echilibreaza putin din patosul durerii regasit printre versuri :), cat despre disonanta... stiiu, stiu... dar, ce pot spune, ia-o ca pe o schimbare de cadru. Inca o data multumesc, apreciez si eu feed back-ul!
Mă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
ce să zic. se mai împlântă. eu nu scriu de la birou şi nici nu ştiu ce e ăla. tata e plecat prin univers, când era el nu se vorbea despre google şi n-ar şti să gasească Vasluiu'. aşa că trimit unul din păduchii mei, dacă pot să-l conving.
ia vezi că pe circumferinţa lui solomon ben david nu era harem, că el nu e musulman. fii măcar corect, măcar aici.
si totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
Lucian are dreptate, Dorin. Stiam ca reusesti sa patrunzi destul de bine ceea ce citesti; probabil ca lui Lucian i-ar folosi mai mult daca ai si explica de ce nu ti-a ramas decat acea imagine despre care vorbeai. Eu as spune ca ai reusit sa creezi si atmosfera, Lucian. Poate putin cam ingenua, dar imi pare exact ca o surprindere intr-un moment in care nu crezi ca te priveste nimeni. Ceea ce da o nota de originalitate poeziei. Mi-a mai placut si "raul desertat". Probabil ca ai mai putea sa incerci sa te indepartezi de imaginile comune, prea dulci (ca in aceasta strofa: "Porți umbrele nopții ca niște togi augustine. Pe chip, sub pleoape, albastru fin se colorează. Zâmbetul ți-l desenezi în fereastră. Flăcări ard în perdelele risipite pe cer." - iar in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist. Doar ca, in ceea ma priveste, am vazut aici o usoara trecere la un alt nivel, mergand in stilul tau, ceea ce nu e rau.
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
e o atmosfera provinciala decupata parca din filmele lui Tarkovski, o cadere sublima in golul amintirilor altora, o calatorie silentioasa, obosita, prin semne, anotimpuri... totul pare o trecere a ta din tine insuti, desincronizata, defazata, anacronica: "îl strig să nu rămînă în urmă să nu le privească mai mult de o clipă să nu le sărute și mai ales să nu intre în visele lor decolorate în care aleargă asemeni unor paiațe despuiate de absolut în pagini de carte" cauta POEZIA. intr-o zi vei descoperi ca EA te-a regasit demult, cindva...
Marius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
poemul e interesant asa, alcatuit din puzzle-ul unui dictionar explicativ sau aleatoriu, ar putea functona fiecare pasaj independent ca o serie de variatiuni pe aceeasi tema. Subliniez (si eu) ca fiind deosebite versurile: "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine" si cit de adevarat este: "ține minte nu te vindeci ne vindecăm": mai ales de noi insine. P.S. Johnny Hallyday nu Jony Halliday. De acord, o cafea cu Johnny Hollyday dar sa si cinte "Que je t'aime" (http://www.musicme.com/artist.php?cdfocus=0731451247323&aff=199999&gclid...)
....si mai avea parca o cascheta de baschetbalist, care -l facea invizibil.. merge textul, insa as renunta la "secerate" "carnete de condus tacerile". apreciez titlul.
sincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
cuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
sa inteleg ca ar trebui sa schimb registrul... dar tot nu inteleg unde este artificialitatea..eu scriu exact ce vreau sa scriu...polenul muzicii uscate simboliza, in cazul textului, o sonata.. iar sangele era sange..curgea.. am scris poezia asta dupa o carte citita recent..va las sa o ghiciti..
Nu am afirmat că trădarea nu ar fi un act deosebit de grav, cel mai grav ! Nici nu am afirmat că Iuda ar fi fost reabilitat și nici la sarcofagele despre care se face acum atîta vîlvă nu m-am gîndit în acel moment. Ceea ce am vrut să spun este că nu sîntem în măsură să apreciem care este adevărata poveste, nici Cartea Sfîntă nu ne este transmisă fidel, existînd încă manuscrise care nu au fost înfățișate publicului larg. Despre o altă Evanghelie făceam referire ( așa numita Evanghelia după Iuda) unde este prezentat rolul pe care l-a avut acesta, așa cum i-a fost dat, de a purta blamul întregii lumi creștine. Poemul este deosebit de incitant, iar eu așa l-am înțeles, ca o invitație de a nega negarea.
vă mulțumesc pentru semn. Au fost multe evenimente la festival: lansări de carte, recitaluri de poezie, un spectacol de muzică și poezie având ca protagoniști elevi din Tg.-Cărbunești. La dineul de după festivitatea de premiere a cântat un taraf care l-a entuziasmat pe poetul și parlamentarul suedez Bengt Berg, laureat al festivalului.
Voi reveni cu detalii. Vreau să-i mulțumesc în mod deosebit lui Andrei Velea, care m-a îndemnat să trimit cartea la concurs. Din câte am înțeles au fost trimise peste 50 de cărți și manuscrise.
Zicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
domnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
Zic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
da, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
ram, intr-adevar, decontextualizarea permite aici interpretari diverse si neintelegeri mai mari decat ma asteptam. mi-a placut modul in care ai vorbit despre anume lucruri. despre cele care nu, ptr ca sunt generos astazi, no comment. multumesc. te mai astept cu sinceritate, francisc
Adriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
Slaba combinatie... Daca iau bucati din text separate sunt chiar bune, dar au fost combinate foarte bizar. Pana la "boltile mele din care picura" e un tablou. Atentie la "mainle" aveti un typo. Imi place ideea primului vers. Al doilea vers ar trebui fragmentat pentru ca in absenta semnelor ortografice finalul pare aruncat aiurea. La fel versul cu pasarile ce se izbesc de geam ("deasemnea o idee buna la ticaitul nervos"). Versul "e timpul să facem dragoste pe scaun" ar trebui prezentat conotativ, altfel, compatibil cu restul textului, nu ca pe o constatare ca se duce tot "romantismul". De la felinarul stradal se rupe textul, e al doilea tablou. Se revine la primul tablou, dar intr-un mod foarte slab. Partea cu "desi le stii pe toate" e hilara si in plus. Ultimele doua versuri, desi au o idee foarte buna... nu au ce cauuta aici. Ati adunat mai multe idei si le-ati pus aici intr-un amalgam de pasaje incoerent legate. Cred ca ar trebui sa-l revizuiti si ori sa faceti o conexiune ori sa puneti intr-un text separat partea cu felinarul si femeia grasa... Ialin
Ela, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
da, alma. la asta mă refeream cînd am spus "feedback". am umblat la taguri, alina. nu înțeleg exact obiecția ta referitoare la "căușul palmelor". în contextul acela nu îmi pare că ar fi vreun clișeu. poate voiai să fie "căușurile palmelor". pot, de asemenea, să las numai "în palme". crezi că ar fi mai bine? virgil, nici nu intră în discuție "dușmănia". am semnat un contract social atunci cînd am intrat pe hermeneia; un contract pe care intenționez să îl "onorez". :)) sd
Ei, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc! Intr-adevar, in ceea ce priveste titlul si eu am avut rezerve, dar mi-am spus ca fiind asa de sec, mai echilibreaza putin din patosul durerii regasit printre versuri :), cat despre disonanta... stiiu, stiu... dar, ce pot spune, ia-o ca pe o schimbare de cadru. Inca o data multumesc, apreciez si eu feed back-ul!
pentru textul : trecere în revistă deMă bucură semnele voastre (nu atât penița și aprecierile, ci faptul că ați spus ceva) fiindcă, pe alte meleaguri, sub textul ăsta s-a așternut o tăcere deasă și adâncă; pe care am atribuit-o, în cele din urmă, efectului pe care îl au realitățile (să nu le spun adevăruri...) deranjante. Francisc, da, de ochiul acela e vorba; păcat că la unii s-a interiorizat într-atât, încât nici cele mai zguduitoare întâmplări nu-l mai pot deschide... Virgil, e încadrat acolo din pricina împrejurărilor în care s-a născut: textul ăsta este copilul unei discuții pe care am purtat-o cu cineva, acum câteva nopți, subiectul fiind pragmatismul în artă, arta kitsch, consumismul în artă și altele din categoria aceasta. dar am încredere în simțul tău poetic, așa că o să-l mut. și, da, ești vinovat fără de știre pentru primul vers...când am început să scriu mi-am amintit de discuția noastră de la Brașov. dăduseși un exemplu...cuiele, parcă. :) Concluzia: textul ăsta e un plod ciudat, ieșit în lume din doi tați și mâna unei moașe care l-a adus la lumină. :) mulțumesc.
pentru textul : picioruşe de molii dece să zic. se mai împlântă. eu nu scriu de la birou şi nici nu ştiu ce e ăla. tata e plecat prin univers, când era el nu se vorbea despre google şi n-ar şti să gasească Vasluiu'. aşa că trimit unul din păduchii mei, dacă pot să-l conving.
ia vezi că pe circumferinţa lui solomon ben david nu era harem, că el nu e musulman. fii măcar corect, măcar aici.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: desi totusi in compozitiile lui Aivazovski exista o lumina, un petec de cer undeva intr-un "departe" ce tinde sa aduca Speranta naufragiatilor, corabiilor incercate de furtuni. cit despre aceste personaje singure in ele insele, naufragiate in dragoste, uitate parca la marginea marii in plin decembrie, nu mai exista o alta speranta... marea e stranie in iarna, poate la fel de straniu ca acest sentiment de singuratate divizat la doi" "revin în camera de hotel obscură, cu tine și cu mirosul sărat al largului" sfirsitul poemului creioneaza insusi sfirsitul a tot ce tinde sa fie iremediabil pesimist si inevitabil si prin utilizarea repetitiei dar si prin cele doua trimiteri vizuale, diferite ca factura insa puternice ca sugestie distructiva: "niciodată anul nou nu s-a izbit de stânci ca acum niciodată malul mării în decembrie nu mi-a vorbit ca Aivazovski, cu pânzele sale."
pentru textul : " frumoaso, pielea ta stinsă îmi bântuie umbra" F.M. deMă bucur că ți-a plăcut poezia asta. Recunoaște că luna e provocatoare cu fiecare apariție...
pentru textul : suntem ciudați deLucian are dreptate, Dorin. Stiam ca reusesti sa patrunzi destul de bine ceea ce citesti; probabil ca lui Lucian i-ar folosi mai mult daca ai si explica de ce nu ti-a ramas decat acea imagine despre care vorbeai. Eu as spune ca ai reusit sa creezi si atmosfera, Lucian. Poate putin cam ingenua, dar imi pare exact ca o surprindere intr-un moment in care nu crezi ca te priveste nimeni. Ceea ce da o nota de originalitate poeziei. Mi-a mai placut si "raul desertat". Probabil ca ai mai putea sa incerci sa te indepartezi de imaginile comune, prea dulci (ca in aceasta strofa: "Porți umbrele nopții ca niște togi augustine. Pe chip, sub pleoape, albastru fin se colorează. Zâmbetul ți-l desenezi în fereastră. Flăcări ard în perdelele risipite pe cer." - iar in primul vers cred ca lipseste o prepozitie "pe"), dar stiu ca ti-am mai spus asta si imi mai aduc aminte si raspunsurile tale, asa ca nu mai insist. Doar ca, in ceea ma priveste, am vazut aici o usoara trecere la un alt nivel, mergand in stilul tau, ceea ce nu e rau.
pentru textul : Portretul unui vecin necunoscut deEu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna dee o atmosfera provinciala decupata parca din filmele lui Tarkovski, o cadere sublima in golul amintirilor altora, o calatorie silentioasa, obosita, prin semne, anotimpuri... totul pare o trecere a ta din tine insuti, desincronizata, defazata, anacronica: "îl strig să nu rămînă în urmă să nu le privească mai mult de o clipă să nu le sărute și mai ales să nu intre în visele lor decolorate în care aleargă asemeni unor paiațe despuiate de absolut în pagini de carte" cauta POEZIA. intr-o zi vei descoperi ca EA te-a regasit demult, cindva...
pentru textul : eu si natura moarta de;)))
pentru textul : felie crocantă deparcă ar fi un fragment din povestirea lui Delavrancea - știți voi... „Bunicul stă pe prispă...” ;)
mulțumesc, domnilor!
...mă mai apucă şi pe mine :). Mulţumesc pentru vizită şi mă bucur că ţi-a plăcut. Dacă am înţeles bine, ar trebui să schimb titlul, nu?
pentru textul : Milli deMarius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
pentru textul : Cântec depoemul e interesant asa, alcatuit din puzzle-ul unui dictionar explicativ sau aleatoriu, ar putea functona fiecare pasaj independent ca o serie de variatiuni pe aceeasi tema. Subliniez (si eu) ca fiind deosebite versurile: "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine" si cit de adevarat este: "ține minte nu te vindeci ne vindecăm": mai ales de noi insine. P.S. Johnny Hallyday nu Jony Halliday. De acord, o cafea cu Johnny Hollyday dar sa si cinte "Que je t'aime" (http://www.musicme.com/artist.php?cdfocus=0731451247323&aff=199999&gclid...)
pentru textul : schizoid de profesie deandreea, mă bucură popasul tău. la textul ăsta țin mult și mă interesa cum este receptat.
pentru textul : Punctum de....si mai avea parca o cascheta de baschetbalist, care -l facea invizibil.. merge textul, insa as renunta la "secerate" "carnete de condus tacerile". apreciez titlul.
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele desincer mă gândeam ce o să posteze Virgil, după o așa lungă perioadă de absență de pe propriul lui site... și stăteam la pândă, mărturisesc, ca un paing să prind o biată musculiță, un text slab
Însă omul nu-mi dă satisfacție... și de fapt îmi dă o mai mare satisfacție cu acest text, unul dintre cele fine, ca un coniac tare pe care nici măcar nu te înduri să-l bei până la capăt
Paharul rămâne multă vreme să păstreze aromele... așa e poezia!
Și chiar dacă tot ce îți rămâne întipărit pe organul degustativ al creierului, sau pe limba inimii dacă vreți, este amăreală... atunci vreau să vă întristez again
Așta e poezia!
Mă opresc aici însă nu înainte de a cita
ochii tăi în căușul insomniilor mele
carnea
se desprinde de oase
plutind ca o pasăre
tot mai sus peste legi
peste case
și uită de noi
aș fi zis doar... -uitînd de noi- pentru că tot restul poemului e la diateza activă, nu știu dacă așa se zice corect, ideea e că finalul merită să schimbe nota.
Felicitări omule și ai mea culpa
pentru textul : erotușe deAndu
asta ziceam şi eu, în acest sens am intervenit. Adrian, vezi aici "vânăt ca cercurile"
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deda, am gasit regulamentul, e clar acum, chiar daca redundant ca aplicabilitate in acest caz, sterg textul de aici, cu parere de rau fata de comentariu
pentru textul : Fabrica de îngeri decuminte şi cu mâini împreunate se obţin iertăciunile, dar parcă mâinile acelea de ceară sunt supradimensionate în corelaţie cu restul. am trecut şi eu să las semn. şi să cârcotesc un pic.
pentru textul : făgăduinţă desa inteleg ca ar trebui sa schimb registrul... dar tot nu inteleg unde este artificialitatea..eu scriu exact ce vreau sa scriu...polenul muzicii uscate simboliza, in cazul textului, o sonata.. iar sangele era sange..curgea.. am scris poezia asta dupa o carte citita recent..va las sa o ghiciti..
pentru textul : stropi de iubire deNu am afirmat că trădarea nu ar fi un act deosebit de grav, cel mai grav ! Nici nu am afirmat că Iuda ar fi fost reabilitat și nici la sarcofagele despre care se face acum atîta vîlvă nu m-am gîndit în acel moment. Ceea ce am vrut să spun este că nu sîntem în măsură să apreciem care este adevărata poveste, nici Cartea Sfîntă nu ne este transmisă fidel, existînd încă manuscrise care nu au fost înfățișate publicului larg. Despre o altă Evanghelie făceam referire ( așa numita Evanghelia după Iuda) unde este prezentat rolul pe care l-a avut acesta, așa cum i-a fost dat, de a purta blamul întregii lumi creștine. Poemul este deosebit de incitant, iar eu așa l-am înțeles, ca o invitație de a nega negarea.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit devă mulțumesc pentru semn. Au fost multe evenimente la festival: lansări de carte, recitaluri de poezie, un spectacol de muzică și poezie având ca protagoniști elevi din Tg.-Cărbunești. La dineul de după festivitatea de premiere a cântat un taraf care l-a entuziasmat pe poetul și parlamentarul suedez Bengt Berg, laureat al festivalului.
Voi reveni cu detalii. Vreau să-i mulțumesc în mod deosebit lui Andrei Velea, care m-a îndemnat să trimit cartea la concurs. Din câte am înțeles au fost trimise peste 50 de cărți și manuscrise.
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 deZicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
pentru textul : mate blues dedomnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
pentru textul : autumn sîc deZic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
da, niciodată nu mă voi feri să afirm că îmi plac oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu. iar când acest fapt se vede și în preocupările lor este admirabil. are un farmec deosebit acest poem. de liniște neguroasă, sau de raze ivite printre nori. cineva spunea că adevăratul labirint este pustiul (parcă Borges), dar aici pustiul este un vârf de munte cu numele Domnului. am observat și o îmbunătățire a stilului... ce mai, mi-a plăcut. uite care este pericopa mea preferată:
pe vârful muntelui meu
se rotesc egrete albe
ca răsăriturile din poemul tău
şi Doamne atâtea sunt că nici pustiul
nu mai are un nume
întind mâinile să ating cuvântul
dar nu sunt decât
ceaţa care strecoară lumina
limpezeşti semnătura Ta pe cer
şi o nouă durere intraductibilă
apropie depărtările
în focul din sobă
măsor cercul lemnelor ca nişte inele de logodnă
flăcările sporesc un jar asumat
dincolo de orice dor
pentru acestea vine și aprecierea mea. desigur este loc și pentru alte opinii:) felicitări Mariana!
pentru textul : Adonai – întreită mirare deram, intr-adevar, decontextualizarea permite aici interpretari diverse si neintelegeri mai mari decat ma asteptam. mi-a placut modul in care ai vorbit despre anume lucruri. despre cele care nu, ptr ca sunt generos astazi, no comment. multumesc. te mai astept cu sinceritate, francisc
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deAdriana, cu tot respectul, cred ca acest text este slab. As pune textul sub semnul bestialitatii in crescendo pana la absolut caniche, lupi, balaur. Dar, imaginea canichului e ilara. Puricii fricii ? Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat...Ce cauta partea aia acolo ? Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie. Stereotipurile : "a merge pe urmele cuiva" "oamenii nu au niciodata timp" "praful departarilor". Finalul mi se pare singura parte reusita. Un text rupt... pe la jumatate e altceva. Se poate mult mai bine... Ialin
pentru textul : Un stomac de balaur deSlaba combinatie... Daca iau bucati din text separate sunt chiar bune, dar au fost combinate foarte bizar. Pana la "boltile mele din care picura" e un tablou. Atentie la "mainle" aveti un typo. Imi place ideea primului vers. Al doilea vers ar trebui fragmentat pentru ca in absenta semnelor ortografice finalul pare aruncat aiurea. La fel versul cu pasarile ce se izbesc de geam ("deasemnea o idee buna la ticaitul nervos"). Versul "e timpul să facem dragoste pe scaun" ar trebui prezentat conotativ, altfel, compatibil cu restul textului, nu ca pe o constatare ca se duce tot "romantismul". De la felinarul stradal se rupe textul, e al doilea tablou. Se revine la primul tablou, dar intr-un mod foarte slab. Partea cu "desi le stii pe toate" e hilara si in plus. Ultimele doua versuri, desi au o idee foarte buna... nu au ce cauuta aici. Ati adunat mai multe idei si le-ati pus aici intr-un amalgam de pasaje incoerent legate. Cred ca ar trebui sa-l revizuiti si ori sa faceti o conexiune ori sa puneti intr-un text separat partea cu felinarul si femeia grasa... Ialin
pentru textul : și noaptea ca o duenă deEla, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : soliloquy deda, alma. la asta mă refeream cînd am spus "feedback". am umblat la taguri, alina. nu înțeleg exact obiecția ta referitoare la "căușul palmelor". în contextul acela nu îmi pare că ar fi vreun clișeu. poate voiai să fie "căușurile palmelor". pot, de asemenea, să las numai "în palme". crezi că ar fi mai bine? virgil, nici nu intră în discuție "dușmănia". am semnat un contract social atunci cînd am intrat pe hermeneia; un contract pe care intenționez să îl "onorez". :)) sd
pentru textul : poemul cornet de semințe deEi, iata pe cineva care poate vedea si alti oameni, nu numai ferchezuiti!, respectiv subiecte. Umblam pe 10 carari si vorbim cu un bogat bagaj de neologisme dar nu stim sa scriem despre omul de langa noi, cel pe care-l vedem in fiecare zi. Ai reusit. Iata un fragmant care merita toata atentia noastra. Se va materializa in vreo carte? Pentru excelentul simt de observatie - o penita. Dancus
pentru textul : Regele pescar dePagini