nu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
Aproape ca nu-mi vine sa cred ca poemul acesta este nou (nu este asa-i, spune-mi!) dar este poezie din cea pe care noi batranii o numim de "inima, suflet si literatura". Razboiul din noi a nascut mai mereu cuvinte potrivite, iata. Placut da capo al fine "zile lasate grele" o surpriza cat se poate de placuta, Andu
Radu, prietene, mi se pare că ai folosit niște rime cam forțate. Adică au în primul rând un rost pur decorativ, pentru împlinirea rimei și apoi, dacă mai capătă un sens, fie.
...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
Mi-a iesit un fel de men's only aici, dar asta se pare ca asta e situatia mea lately... Sa ne mai citim (Vladi, ai ceva de spus? :-) apoi mai vedem noi ce-o fi. Multzam voua, Andu
părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
virgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
esti rau Bobadil si stii de ce? nu pentru ca mi-ai spus parerea ta despre text "asa de la obraz", doar de asta postez sa mi se spuna parerea despre texte... esti rau pentru ca-ti permiti sa interpretezi "dupa ureche", lucruri de care habar nu ai, ma refer la faptul ca am domiciliul momentan in Spania... iar pentru cultura ta generala iti spun si nu-mi spune ca nu te intereseaza pentru ca nu te cred, din moment ce iti permiti sa cataloghezi lumea ... ca nu sunt la cules de capsuni, imi pare rau ca doar atat stii tu despre strainatate... vad ca esti sigur ca ceea ce scrii tu e poezie... asta este, unii suntem poeti, altii doar oameni care scriu ... sa-ti ajute Dumnezeu sa ajungi departe, m-as bucura ... pacat doar ca talentului tau literar, ii lipsesc celelalte calitati...
de fiecare dată când un poem pe care îl scriu se întâlnește cu tine, Vlad, bucuria autorului, adică a mea este nespusă. pentru că respect îndeosebi caracterul tău de om drept, sensibil, sufletist, nobil. iar dacă acest poem ți-a plăcut, pentru mine e ca și cum aș întâlni un prieten drag din copilărie, care a fost plecat peste mări și țări. mulțumesc mult!
Eu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
Aici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
sapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
Lasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
Bianca ai evidentiat din text tocmai partea care deschide o poarta spre optimism. E normal sa fie vise in vise... nu stii ca visul si realitatea sunt facute din acelasi aluat? Cristina... ai facut o analiza potrivita a poemului si ai sesizat majoritatea elementelor importante... si da, s-a vrut circular. Multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
pentru textul : parfumul albastru deMă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen deAproape ca nu-mi vine sa cred ca poemul acesta este nou (nu este asa-i, spune-mi!) dar este poezie din cea pe care noi batranii o numim de "inima, suflet si literatura". Razboiul din noi a nascut mai mereu cuvinte potrivite, iata. Placut da capo al fine "zile lasate grele" o surpriza cat se poate de placuta, Andu
pentru textul : tskhinvali deah! ce inceput! direct cu greii!!! lipseste Aranca. Oare, de ce?
pentru textul : Răstălmăcire deRadu, prietene, mi se pare că ai folosit niște rime cam forțate. Adică au în primul rând un rost pur decorativ, pentru împlinirea rimei și apoi, dacă mai capătă un sens, fie.
pentru textul : suflet felii deMă bucur că ţi-a plăcut şi se mai găseşte câte ceva interesant prin textele mele.
pentru textul : coagularea unei clipe de...aici "inascensus" are un rol de încurajare și în același timp de admirație pentru un salt enorm cu parapanta. dar să rămânem români în românia(care e a tuturor, de aia o scriu cu litere mici, e pentru mine substantiv "comun"). mă bucur că ai tresărit Andule, e semn bun:) atent, paul
pentru textul : apex deva rog precizați acele typos pentru a le corecta. Mulțumesc.
pentru textul : primăvara domnului meu defoarte fain text, mi-o placut mult. de unii strigoi nu scapam vreodata...
pentru textul : strigoii deMi-a iesit un fel de men's only aici, dar asta se pare ca asta e situatia mea lately... Sa ne mai citim (Vladi, ai ceva de spus? :-) apoi mai vedem noi ce-o fi. Multzam voua, Andu
pentru textul : no satisfaction deVirgil, te rog reîncadrează acest text unde crezi că merge... când ai timp...
pentru textul : doar o părere depărerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deSingurul text care mi-a lăsat un vid în spatele sternului, după mult timp în care nu m-a mai emoţionat nimic.
pentru textul : Mica țigariadă defrumos cuvântul CESNIC... un micropoem reușit
pentru textul : deschideri devirgil, e adevarat ca asa construiesc - adica greoi, numai ca alaturarea nu-i intamplatoare, desi, probabil, este mai greu de urmarit/receptat. pauzarea nu o fac tot timpul tocmai pentru a permite lipirea, transmiterea, ruperile nu sunt definitive. primul vers e doar in acelasi stil, in care uneia dintre propozitii ii lipseste verbul, cumva incercand sa-l preia pe cel din prima. :) si dupa nimic poti sa-ti imaginezi nimic "din ce" oricum verbul e acordat corect, doar ca merg pe constructiile eliptice. poate nu-mi reusesc artificiile de fiecare data, dar nu sarbatoare este in fiecare zi. :) multumesc pentru comentariu
pentru textul : limbile ceasului au rămas înțepenite între bătăile inimii de...bravo! Alina, Virgil și întreaga echipă. cu drag, Paul
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deesti rau Bobadil si stii de ce? nu pentru ca mi-ai spus parerea ta despre text "asa de la obraz", doar de asta postez sa mi se spuna parerea despre texte... esti rau pentru ca-ti permiti sa interpretezi "dupa ureche", lucruri de care habar nu ai, ma refer la faptul ca am domiciliul momentan in Spania... iar pentru cultura ta generala iti spun si nu-mi spune ca nu te intereseaza pentru ca nu te cred, din moment ce iti permiti sa cataloghezi lumea ... ca nu sunt la cules de capsuni, imi pare rau ca doar atat stii tu despre strainatate... vad ca esti sigur ca ceea ce scrii tu e poezie... asta este, unii suntem poeti, altii doar oameni care scriu ... sa-ti ajute Dumnezeu sa ajungi departe, m-as bucura ... pacat doar ca talentului tau literar, ii lipsesc celelalte calitati...
pentru textul : la marginea ochiului care visează dede fiecare dată când un poem pe care îl scriu se întâlnește cu tine, Vlad, bucuria autorului, adică a mea este nespusă. pentru că respect îndeosebi caracterul tău de om drept, sensibil, sufletist, nobil. iar dacă acest poem ți-a plăcut, pentru mine e ca și cum aș întâlni un prieten drag din copilărie, care a fost plecat peste mări și țări. mulțumesc mult!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deAha. Interesant. Am reținut.
pentru textul : dorina deEu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
pentru textul : Da (Vinci) deAici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
intuitiv e doar la tine, Margas! mulțumesc!
pentru textul : încep să smulg crini din televizor descuze, mi-a scapat un r in plus.
pentru textul : poemul lui ștefan descuza-mi bâlbâiala pe "la fel" :)
pentru textul : voi străluci în ochii fratelui meu Abel desapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
pentru textul : crucile deSunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deLasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
pentru textul : login deBianca ai evidentiat din text tocmai partea care deschide o poarta spre optimism. E normal sa fie vise in vise... nu stii ca visul si realitatea sunt facute din acelasi aluat? Cristina... ai facut o analiza potrivita a poemului si ai sesizat majoritatea elementelor importante... si da, s-a vrut circular. Multumesc.
pentru textul : Solitudine decorectura - in loc de "In plus, a pus..." se va citi "In plus, am pus..."
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj deSincere felicitări, Paul!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deSincere felicitări,Raluca!
mi-ai smuls un zâmbet și mi l-ai returnat. mulțumesc sonor, Adriana!:)
pentru textul : apriliano dePagini