De ce experiment? Mie chiar mi-a plăcut acest poem-poveste şi, cred că niciodată nu e prea târziu nici prea puţin să facem o faptă bună. cu stimă, i.p.v.
Nu știu dacă "conservatorismul" ăsta moldovenesc a fost întotdeauna de folos sau de bun augur.
- masa de lucru este un concept. Fiecare are o masă de lucru. Pînă și acasă. Masa de lucru este locul unde fiecare lucrează și își ține lucrările. Fie că este vorba de un text sau de un comentariu.
- ce anume ți se pare haotic pe prima pagină? Poți să fii puțin mai explicită, te rog frumos.
- am sa reactivez site-ul vechi (bineînțeles ne-editabil) din rațiuni „istorice” sau „nostalgice” și aș vrea să mă faci să înțeleg în ce sens acolo era mai multă ordine decît aici. Vreau să înțeleg asta cu bună credință.
- Hermeneia 2.0 nu folosește wordpress. Și, sincer nu cred că seamănă cu blogurile care folosesc wordpress. Există, este adevărat, aspecte, să le zicem tehnice, care seamănă poate tocmai datorită avansării conceptului de CMS sau functionalitate in web 2.0 dar asta nu cred ca reprezintă uniformitate. Este ca și cum ai spune că un adolescent român acum seamănă prea mult cu unul occidental sau american pentru că poartă snickeri și blugi. Și că era mai original în opinci sau pantaloni de stambă. Sau că tu și cu mine semănăm acum pentru că folosim telefoane celulare. Cred că e nevoie să privești dincolo de suprafața lucrurilor. Asta trecînd peste faptul că Hermeneia 2.0 este încă la început și vor mai exista multe adăugiri și modificări.
- Ceea ce nu aud eu sînt însă propunerile. Asta ca să nu mai menționez Alina că pe Hermeneia treci doar din an în paște.
Domnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
Metaforele genitivale ca reflex de apărarea împotriva lipsei de talent. Superficiale, lejere, goale complet pe dinăuntru. Dar atât de poetice la sunet...
Nu cred că am văzut text mai plin de ele ca al tău. 11 în 26 de rânduri! 11! [cavalerul ereziei/ sârmele veghei (apropo, vezi că e "veghii")/cetatea pieptului/treptele luminii/ciocanul si nicovala iluziilor/ jungla globulelor/sfincşii patimilor/abecedarul melancoliei/urmele sângelui/paloare a sinucigaşului/surâsul celui sugrumat]. Unde mai pui că unele continuă cu atribut, sfârşind a fi un sublim vers supraaglomerat cu... nimic. Despre stil, idee, mod de transmitere, instrumente poetice, personaltiate, lexic, fragmentare, trăire etc etc nu mai vorbesc. Sunt "sub pământ srl".
Te limitezi în a pastişa poezia (proastă) a sfârsitului de secol 19, cauţi cuvinte pe care tu le consideri poetice, tu încă crezi în poezia lexicală, mizezi numai pe auz, nu ştii când să pui punct, scriind texte kilometrice, nu intrigi, plictiseşti teribil, iei note grave şi pare că din vârful poeziei tale vin marea spovedanie şi apocalipsa, abuzezi de formulări preţios-filosofice, nimic nu respiră, totul pare fals, căutat într-un univers perimat, limba ta srâşneşte la întâlnirea cu firescul, poetizezi până la ultima vocală şi te complaci aici. Este mai mult decât evident că una dintre marile probleme este lipsa acută de lecturi moderne. Mai lasă scrisul, mai pune mâna pe citit.
Personal, nu cred că ai ceva de spus şi sunt ferm convins că nu ai organul poetic de a şti cum trebuie spus.
despre versiunea asta dar asa s-a intimplat sa l aud:
de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
primăvară neagră cu muguri si gloanţe
primăvară neagră
cu ură şi smoala
de-ajuns cât să transpiri rece în mijlocul zilei
să cauţi întunericul ca o centură de siguranţă
înainte de impact
problema a fost pusa, atunci cand s-a cautat limbajul universal (vezi printre altele ideea de mathesis universalis sau incercarile lui avicenna daca nu ma insel, care au condus la computer ul de astazi) un limbaj absolut ar fi si incercarile filosofiei, literaturii, stiintei, teologiei samd atunci cand unul din aceste domenii incearca sa se subtituie celorlalte in explicatii, teorii, viziuni asupra lumii. insa, in sens general, limbajul absolut este limba tuturor limbilor, limbajul cel mai tare, cel mai util, daca vreti. care cuprinde celelalte limbaje si exprima ceea ce altele nu pot. nu as aminti aici premisa receptarii logos ului divin. pt ca ceea ce unii numesc logos divin altii numesc simplu logos, ratio, vointa de putere, ego samd. daca un limbaj e superior altora apare f interesant in luc lui Curtius, Literatura si Evul Mediu Latin, unde, in clasificarea domeniilor cunoasterii, poezia nu ocupa un loc tocmai onorabil. problema pusa aici, ce limbaj prevaleaza, care e cel mai demn de urmat, pare o pseudoproblema din cauza faptului ca cele 2 paradigme par a fi incomensurabile. si, din alt pct de vedere, poezia si filosofia devin notiuni incrucisate (vezi poezia filosofica) interesante aici sunt nu atat raspunsurile, cat prejudecatile care ne fac sa practicam un limbaj in defavoarea altuia. mai ales, pt noi romanii, lirici si mioritici din tata in fiu. pt ca , fireste, nimeni nu se naste filosof...
Lansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
eu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
mi se pare ca este un poem unitar din punct de vedere al calitatii, drept pentru care nu are rost sa ma leg de o parte sau alta. mi-a placut mult cum ai folosit amintirea pe post de raspuns. nu m-as fi asteptat la final, ceea ce e chiar bine, zic eu.:) iar titlul in viziunea mea pare chiar ok, cu sau fara influente blandiene:)
Crin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.
mulțumesc de trecere și părere, yester. nu voiesc să te pierd ca și comentator al poemelor mele și, nici pe departe, să fiu irascibil. de aceea, sunt convins că părerea ta este constructivă și îți mulțumesc pentru ceea ce ai scris aici. vis-a vis de "tropii" mei, am citit în ultimul tău text pus pe hermeneia: "decembrie bej".
Andule, libertatea ta se termină în momentul când tu atentezi la libertatea altcuiva. Asta pe repede-nainte şi vizând generalitatea. În cazul nostru, libertatea de exprimare se opreşte când ofensezi persoane. Acum, ce te face pe tine să crezi că înurând (fie chiar şi în engleză, maghiară sau sanscrită) nu ofensează?! Crezi tu oare că dacă nu înjuri pe nimeni de pe site, ci o faci doar la modul general ori ţintind himere nu deranjează? Te asigur c-o face. Şi, uite, de aceea Hermeneia nu permite vulgaritatea, şi de aceea eu "buchisesc" din regulament.
Referitor la "jignire" - să-l întrebăm pe Leonard cum s-a simţit după comentariul tău? Sau pe alţi trei-patru useri din ultima lună?
Spui tu că H. e site de literatură... Uneori, fără supărare, citindu-ţi comentariile, tind să cred că tu consideri că, în fapt, e maidan sau crâşmă. Iar eu, între una şi alta, aleg mănăstirea.
Te rog frumos, din nou, să arăţi mai des acel respect pe care pretinzi că-l ai pentru Hermeneia, dar fără să omiţi faptul că Hermeneia înseamnă oameni. Şi nu uita că aici e ultimul site care încă te tolerează.
Albul aparţine imaculatului care a mai rămas în suflete...în opinia mea tăcerea este adevărul nerostit cu voce tare. Vă citesc de multă vreme. Sufletul meu este încântat de imagini.
Cu înţelegere
"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
O las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
Margas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
Îţi mulţumesc că m-ai tras de urechi cu multă delicateţe. Ţi-am urmat sfatul modificând din aliteraţia repetată, fără să alterez energia, tonul şi cadenţa poemului. Te mai aştept. Cu stimă.
nu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
De ce experiment? Mie chiar mi-a plăcut acest poem-poveste şi, cred că niciodată nu e prea târziu nici prea puţin să facem o faptă bună. cu stimă, i.p.v.
pentru textul : too little too late deFrancisc multumesc de opinie... se pare ca ai rezonat mai mult cu partea a doua a constructului.
pentru textul : Poveste de iarnă dee plin de clișee pe-aici, asta șoptește musca ta neastânpărată, Vladimir?
pentru textul : adevăr de o noapte depăi se bâzâie mai hotărât! :)
pe bune? cine te-a facut asa?
pentru textul : [email protected] deNu știu dacă "conservatorismul" ăsta moldovenesc a fost întotdeauna de folos sau de bun augur.
pentru textul : despre o femeie goală de- masa de lucru este un concept. Fiecare are o masă de lucru. Pînă și acasă. Masa de lucru este locul unde fiecare lucrează și își ține lucrările. Fie că este vorba de un text sau de un comentariu.
- ce anume ți se pare haotic pe prima pagină? Poți să fii puțin mai explicită, te rog frumos.
- am sa reactivez site-ul vechi (bineînțeles ne-editabil) din rațiuni „istorice” sau „nostalgice” și aș vrea să mă faci să înțeleg în ce sens acolo era mai multă ordine decît aici. Vreau să înțeleg asta cu bună credință.
- Hermeneia 2.0 nu folosește wordpress. Și, sincer nu cred că seamănă cu blogurile care folosesc wordpress. Există, este adevărat, aspecte, să le zicem tehnice, care seamănă poate tocmai datorită avansării conceptului de CMS sau functionalitate in web 2.0 dar asta nu cred ca reprezintă uniformitate. Este ca și cum ai spune că un adolescent român acum seamănă prea mult cu unul occidental sau american pentru că poartă snickeri și blugi. Și că era mai original în opinci sau pantaloni de stambă. Sau că tu și cu mine semănăm acum pentru că folosim telefoane celulare. Cred că e nevoie să privești dincolo de suprafața lucrurilor. Asta trecînd peste faptul că Hermeneia 2.0 este încă la început și vor mai exista multe adăugiri și modificări.
- Ceea ce nu aud eu sînt însă propunerile. Asta ca să nu mai menționez Alina că pe Hermeneia treci doar din an în paște.
Domnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
pentru textul : domnule Labiș deMetaforele genitivale ca reflex de apărarea împotriva lipsei de talent. Superficiale, lejere, goale complet pe dinăuntru. Dar atât de poetice la sunet...
Nu cred că am văzut text mai plin de ele ca al tău. 11 în 26 de rânduri! 11! [cavalerul ereziei/ sârmele veghei (apropo, vezi că e "veghii")/cetatea pieptului/treptele luminii/ciocanul si nicovala iluziilor/ jungla globulelor/sfincşii patimilor/abecedarul melancoliei/urmele sângelui/paloare a sinucigaşului/surâsul celui sugrumat]. Unde mai pui că unele continuă cu atribut, sfârşind a fi un sublim vers supraaglomerat cu... nimic. Despre stil, idee, mod de transmitere, instrumente poetice, personaltiate, lexic, fragmentare, trăire etc etc nu mai vorbesc. Sunt "sub pământ srl".
Te limitezi în a pastişa poezia (proastă) a sfârsitului de secol 19, cauţi cuvinte pe care tu le consideri poetice, tu încă crezi în poezia lexicală, mizezi numai pe auz, nu ştii când să pui punct, scriind texte kilometrice, nu intrigi, plictiseşti teribil, iei note grave şi pare că din vârful poeziei tale vin marea spovedanie şi apocalipsa, abuzezi de formulări preţios-filosofice, nimic nu respiră, totul pare fals, căutat într-un univers perimat, limba ta srâşneşte la întâlnirea cu firescul, poetizezi până la ultima vocală şi te complaci aici. Este mai mult decât evident că una dintre marile probleme este lipsa acută de lecturi moderne. Mai lasă scrisul, mai pune mâna pe citit.
Personal, nu cred că ai ceva de spus şi sunt ferm convins că nu ai organul poetic de a şti cum trebuie spus.
pentru textul : Visătorul sugrumat în somn dedespre versiunea asta dar asa s-a intimplat sa l aud:
de-ajuns cât să-ţi ridice
vertebrele prin piele ca nişte ţepi
de-ajuns cât să te zbaţi precum o pasăre cu gâtul tăiat
oricum nu mai contează
anotimpul acesta
negru ca o ciumă pe străzile brooklynului
amestecă şobolanii cu oamenii
într-o simbioză perfectă
copii cu arme în mâini
copii în ochii cărora
a crescut cataracta
primăvară neagră cu muguri si gloanţe
primăvară neagră
cu ură şi smoala
de-ajuns cât să transpiri rece în mijlocul zilei
să cauţi întunericul ca o centură de siguranţă
înainte de impact
cheers!
pentru textul : primăvara neagră deproblema a fost pusa, atunci cand s-a cautat limbajul universal (vezi printre altele ideea de mathesis universalis sau incercarile lui avicenna daca nu ma insel, care au condus la computer ul de astazi) un limbaj absolut ar fi si incercarile filosofiei, literaturii, stiintei, teologiei samd atunci cand unul din aceste domenii incearca sa se subtituie celorlalte in explicatii, teorii, viziuni asupra lumii. insa, in sens general, limbajul absolut este limba tuturor limbilor, limbajul cel mai tare, cel mai util, daca vreti. care cuprinde celelalte limbaje si exprima ceea ce altele nu pot. nu as aminti aici premisa receptarii logos ului divin. pt ca ceea ce unii numesc logos divin altii numesc simplu logos, ratio, vointa de putere, ego samd. daca un limbaj e superior altora apare f interesant in luc lui Curtius, Literatura si Evul Mediu Latin, unde, in clasificarea domeniilor cunoasterii, poezia nu ocupa un loc tocmai onorabil. problema pusa aici, ce limbaj prevaleaza, care e cel mai demn de urmat, pare o pseudoproblema din cauza faptului ca cele 2 paradigme par a fi incomensurabile. si, din alt pct de vedere, poezia si filosofia devin notiuni incrucisate (vezi poezia filosofica) interesante aici sunt nu atat raspunsurile, cat prejudecatile care ne fac sa practicam un limbaj in defavoarea altuia. mai ales, pt noi romanii, lirici si mioritici din tata in fiu. pt ca , fireste, nimeni nu se naste filosof...
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deo simpla coincidență. Da. Dar mi+ai dat o idee sa mai comit asta și altă dată. Mulțumesc pentru citire și interes.
pentru textul : nanovers deLansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție demultumesc Elian pentru rinduri. citeodata, consoanele ca si cosmarurile, continua sa ne locuiasca de departe.
pentru textul : Pictorul de poduri deMulţumesc de sugestie . E o variantă mai reuşită.Voi mai incerca.
pentru textul : Dragoste deeu am găsit aici niște asocieri și niște imagini care m-au captivat. de pildă, acei "ochi de păpușă" (într-adevăr, câtă răceală în privirea lor înlemnită!), ca și comparația dintre oameni și blocuri ori incipitul de la Adolescență. ( "pe atunci mă simțeam de/ parcă m-ar fi furat turcii din sânul satului") dar cea mai puternică mi se pare partea a treia: "ochii li se pierd în orbite ca niște nave spațiale furca pieptului li se îngreunează de fân [...] mă simt mai puternic fricile stau pe mine ca niște ace de brad mă urc în fiecare autobuz crezând că poate acesta va zbura știu că dacă îmi compostez degetele prin găurile făcute nu va curge lapte și miere iubesc fără șaibă chiar dacă nimeni nu mai iubește soarele când se apropie mai mult de el"... ...și cred că aș putea să o citez în întregime. sunt, totuși, câteva versuri care, deși frumoase, mi se păr că încărca inutil textul: "orizontul mi se înfășura în jurul gâtului ca un fular" sau "norii sunt vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie" sau "îmi puneam dorințe dezlegate la șiret" mai precis îmi par prea...(pardon!) efeminate. dar, per ansamblu, consider că este un poem bun și că își merită locul la "remarcate". și o peniță.
pentru textul : viața mea demi se pare ca este un poem unitar din punct de vedere al calitatii, drept pentru care nu are rost sa ma leg de o parte sau alta. mi-a placut mult cum ai folosit amintirea pe post de raspuns. nu m-as fi asteptat la final, ceea ce e chiar bine, zic eu.:) iar titlul in viziunea mea pare chiar ok, cu sau fara influente blandiene:)
pentru textul : french kiss vegetal deCrin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.
pentru textul : Fiara deMarina, iti multumesc de trecere si pentru semnul aprecierii. la multi ani si sarbatori fericite cu stima
pentru textul : Dialog deMulțumesc, Paul.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet dezimbesc. ma amuza "preocuparile" astea pentru eroticul saizecist si nu numai. dar textul e dragut
pentru textul : Cinema, Cinema deerata: mercurul.
pentru textul : Elegie ermetică VI demulțumesc de trecere și părere, yester. nu voiesc să te pierd ca și comentator al poemelor mele și, nici pe departe, să fiu irascibil. de aceea, sunt convins că părerea ta este constructivă și îți mulțumesc pentru ceea ce ai scris aici. vis-a vis de "tropii" mei, am citit în ultimul tău text pus pe hermeneia: "decembrie bej".
pentru textul : Mișcare deAndule, libertatea ta se termină în momentul când tu atentezi la libertatea altcuiva. Asta pe repede-nainte şi vizând generalitatea. În cazul nostru, libertatea de exprimare se opreşte când ofensezi persoane. Acum, ce te face pe tine să crezi că înurând (fie chiar şi în engleză, maghiară sau sanscrită) nu ofensează?! Crezi tu oare că dacă nu înjuri pe nimeni de pe site, ci o faci doar la modul general ori ţintind himere nu deranjează? Te asigur c-o face. Şi, uite, de aceea Hermeneia nu permite vulgaritatea, şi de aceea eu "buchisesc" din regulament.
Referitor la "jignire" - să-l întrebăm pe Leonard cum s-a simţit după comentariul tău? Sau pe alţi trei-patru useri din ultima lună?
Spui tu că H. e site de literatură... Uneori, fără supărare, citindu-ţi comentariile, tind să cred că tu consideri că, în fapt, e maidan sau crâşmă. Iar eu, între una şi alta, aleg mănăstirea.
Te rog frumos, din nou, să arăţi mai des acel respect pe care pretinzi că-l ai pentru Hermeneia, dar fără să omiţi faptul că Hermeneia înseamnă oameni. Şi nu uita că aici e ultimul site care încă te tolerează.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deAlbul aparţine imaculatului care a mai rămas în suflete...în opinia mea tăcerea este adevărul nerostit cu voce tare. Vă citesc de multă vreme. Sufletul meu este încântat de imagini.
pentru textul : alb deCu înţelegere
"Septembrie. Îmi biciuieşte vântul
Obrazul drept; pe stângul îl sărută" - versurile acestea nu au absolut nicio miză. Ele există pentru că textul trebuie să înceapă de undeva, cumva. Acum, serios: de ce l-ar interesa pe cititor care obraz este pupat, şi care biciuit? E hilar cel mult.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută" - acesta e prea bacovian.
Încercarea de rimă compusă "ucide - zi de" e ratată.
"Mi-e umbra tot mai lungă şi mai slută;
pentru textul : Septembrie deO las prin parcuri şi cu ea pământul
Îşi coase la crepuscule veşmântul
Din frunze rui de toamnă ne’ncepută." - aici există atmosferă. Şi nostalgie. E frumos.
alta varianta
pentru textul : Priviri deMargas, iată voi face ceva ce nu am mai făcut. Voi pune alături două comentarii pe care le-ai făcut sub textele mele și în care, așa cum obișnuiești, ai făcut vorbire și despre scrierea mea în general:
„Poate mă repet, iertat să-mi fie dar la asta mă obligă lectura, am citit aici un alt text din 'noua generație' Virgil Titarenco în care se citește același talent al condeiului cu care m-a obișnuit acest autor, însă ceva mai multă hai să-i spun 'încrâncenare', o tentație de a impune, concluziv, o stare fundamental meditativă. Această contradicție 'sui-generis' am notat-o cam în toate ultimele creații ale acestui autor și recunosc, îmi vine greu acum să aplic orice fel de șablon critic aici. Desigur, suibiectiv vorbind este simplu, îmi plăcea mai mult ambiguitatea de altădată, însă asta nu înseamnă că un ceai cu esențe mai puține dar mai pregnante (chiar în sensul nativ anglo-saxon) nu este mai recomndat în ziua de azi.
Margas”
și
„Poemul e frumos, deacord cu antecomentatorii... dar mie nu-mi place că e prea 'însiropat' pentru Virgil Titarenco. Acest autor parcă se lamentează puțin în acest poem, o haină care, în opinia mea, nu-l prinde. Desigur, incipitul poemului face o precizare necesară dar hai să o numesc 'evazivă' adică 'vă spun ce mi s-a spus și mie', cu tente mistice de asemenea... interesantă abordare, however, însă nu cred că îi stă bine lui Virgil Titarenco, un autor care cel puțin pe mine m-a obișnuit cu forța și sinceritatea duse la extrem, poetic dar frust este pentru mine marca Virgil Titarenco.”
Întrebarea mea ar fi: care este de fapt stilul care „îți plăcea ție mai mult”, sau cu care „îi stă bine lui Virgil Titarenco”:
- „ambiguitatea de altădată” sau „forța și sinceritatea duse la extrem”?
Iată că, în ciuda aparențelor, urmăresc ceea ce comentează cititorii textelor pe care le scriu.
Deci, care este „stilul Virgil Titarenco”, Margas?
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deÎţi mulţumesc că m-ai tras de urechi cu multă delicateţe. Ţi-am urmat sfatul modificând din aliteraţia repetată, fără să alterez energia, tonul şi cadenţa poemului. Te mai aştept. Cu stimă.
pentru textul : sfârcurile întăresc ziua de2 observaţii: typo "Ne-aşteptă"; trebuie o virgulă după "întunecate ape".
pentru textul : Sonet 223 denu este cred eu, neaparat un raspuns la ce te referi tu, Lucian, doar pentru simplul ca este scris poemul in 2004 dar este un poem bun, si nu trebuie sa spun numai eu.
pentru textul : Ecce Homo ▒ deAm citit, mi-a plăcut somnul și poezie. cu drag Mai trec Djamal
pentru textul : urâții dePagini