ionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.

Sincer, eu cred ca toata aceasta impartire-reimpartire pe sectiuni, sub-sectiuni si categorii literare este mai degraba rodul mintii unui inginer decat acela al mintii unui artist. Desi utila, categorisirea literaturii nu ajuta, cred eu nimanui. Poate doar prostilor. Parerea mea. Andu

Drept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian: "hai la mare sa fugim sa-i fentam pe toti poetii sa ne facem ca vaslim" Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe. Andu

da Masha, din păcate nu avem șansa asta. de aceea criteriul este relativ și inofensiv totodată pentru judecata de valoare. noi vom scrie și alții vor judeca. probabil:)
*april in Paris (erată)

mulțumesc frumos. deși cred că ai putea fi mult mai exigent.

Regula jocului e aceasta: să comentăm fără să ne supere opiniile celuilalt, dacă nu sunt de rea-credință. Ceea ce cred că se și întâmplă. Nu știu despre ce despotisme vorbiți, nu le-am observat și sper că nici nu voi fi pus în situație. Dar micile polemici sunt bune, mai animă viața site-ului. Yester, aparatul meu critic e clar, iar nu unul contradictoriu. N-ai citit atent. Eu vorbeam nu de șaizecism, ci de clișee. Că le-am identificat ca șaizeciste (puteau fi optzeciste ori milenariste, sau mai știu eu de ce soi) e o altă problemă. Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău; milenarismul e singura soluție, mizerabilismul e formidabil...Cam asta ar fi problema. Numeroasele mele cronici și articole din presa scrisă (strânse, parțial, și în volume, v. datele biobibliografice) o ridică adesea și, din câte s-a spus, nu într-un mod conradictoriu. Dar, ca să revin, dle V. T., chestia cu incultura e o simplă cochetărie...Altminteri, mă bucur că v-am stârnit un pic.

si mie mi-ar fi placut maxim, daca nu ar fi fost chestia cu paharul de vin

părere:
"a lua de mână ninsoarea" este un vers destul de naiv şi nu cred că are priză prea mare la cititor, doar dacă este citit într-o notă personală, ceea ce nu este cazul cititorului aici.
apoi la: "Te-ai înșelat,/m-ai înșelat,/ea n-a mai sosit - cuvinte nefericite, din păcate nu au melodie şi nici artistul nu apare în faţa televizorului ca să ne atragă atenţia asupra costumaţiei, de exemplu.
Tot textul, după opinia mea "suferă de personal". Nu spun că este musai rău dar l-aş păstra în sertar şi l-aş scoate în faţă doar, în momentul în care el devine vizibil mai detaşat de mine, ca autor.

remarc "cum o țeavă de eșapament se înnegrește de dragoste pentru atmosferă" și "după ce facem dragoste, țigările tale miros a livadă". restul aprecierilor ramane ca rest.

aalizeei, de cind nu ai mai primit tu o cutie cu creioane colorate? :)

sunt cel mai mare dintre păcătoși, dar fug că se scoală Pavel apostolul și mă ia la bătaie... eh, e competiție mare pe tema asta

Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.

remarc /prea târziu îți făcusei lăncii din steaguri ro ase de molii revoluționare nici nu mai așteptai să vină a mericanii pe firul Ariadnei ți-ai dezgropat copiii și femei a din ape după ce ți-au trecut turcii h unii avarii gepizii prin splină dacă acesta e sfârșitul atu nci taci și sapă mă/ superb dic teul poetic, o pen ita desi e prea put_in...ur memory

adevărul sălășluiește în adâncul unei fântâni, este credința vechilor greci pe care autorul pare să o readucă în prim plan prin tehnica subtilă a basmului, un poem în basm, a cărui frumusețe are adâncimi nebănuite, asemenea fântânilor pe care încă le mai avem sub cerul aspru din țară...