Pai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
Nu cred că este nevoie să interzicem prin regulament comentariile ironice; au savoare uneori, dar în anumite limite. Aranca, te-aș ruga să le respecți pe cele dictate de respectul reciproc. Mă refer la ultimele tale două propoziții, din ultimul tău comentariu.
Marga Stoicovici, iti inteleg nedumerirea, mi s-a intamplat deseori sa nu imbratisez parerile unora, ca cititor. Gasesc, totusi, inadecvata aluzia, invaluita de o lejera ironie, catre gusturile si criteriile d-lui Gorun, de apreciere. Nu stiu ce sa cred, pesemne, exprimarea mea a fost pe alocuri discreta, alteori stridenta, bine ca nu a fost plictisitoare. Desigur, tine mult de personalitate. E probabil, ca un anumit stil, mi s-a mulat mai bine pe piele, deloc copiat. In evolutia mea, voi tine cont negresit de sfatul tau si te astept cu aceeasi strictete feminina. Iti multumesc pentru atentia acordata poemului. Cu prietenie.
Multumesc pentru apreciere, ca si pentru interesul fata de scrierile prozatorului. Ca sa va fac placere, va anunt ca in cel de-al treilea episod obiectul principal al discutiei va fi romanul "Princepele". Acest episod va fi difuzat pe postul de radio "Romania Cultural" abia pe 24 ocombrie, asa ca nu gasesc ca e corect sa-l poastez inainte de aceasta data, avand in vedere ca studiul-eseu despre Eugen Barbu a fost realizat la solicitarea acestei institutii.
da, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
Un fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
Sincer, ce s-a expus aici îmi pare a fi doar o schiță. Sau niște note pe baza cărora se poate scrie un eseu. Desigur, aș putea fi doar eu cea care nu poate abandona ce a învățat, care nu se poate lăsa pradă unui koan. Sau poate că nu, și poate că textul acesta merită mult mai mult pentru a se putea chema eseu. Nu de alta, dar avem dreptul să cerem, că știm de la cine. Cu interes,
1. Având în vedere că haiku-ul încearcă prin diverse alte medii să prindă serioase rădăcini, dar care le sunt amputate sistematic din nepriceperea dar mai ales reaua voință a unor "editori", s-ar putea avea în vedere dezvoltarea genului nipon aici, prin promovarea unui editor dintre specialiștii acestui gen și acordarea atenției cuvenite acestui gen ostracizat prin alte părți. În primul rând, cred că Hermeneia ar oferi astfel un mai proprice loc de desfășurare multor condeie talentate. 2. În privința autentificării identității (mi s-a pus mai sus această întrebare), cred că cel mai ușor s-ar rezolva printr-un formular tipizat, care să cuprindă date cât mai precise despre activitatea aplicanților atât în presa scrisă, cât și în cea electronică, date ce pot fi ușor verificate, conferind astfel un plus de seriozitate acestei comunități. Înțeleg prin aceasta că s-ar urmări asumarea propriei identități atât numelor cât și a pseudonimelor deja consacrate. Iar în cazul începătorilor, aceștia vor avea motive în plus să intre în atenția site-ului printr-o activitate cât mai susținută având interesul de a confirma cât mai curând. 3. În privința criticilor de specialitate care deja au cont pe acest site, m-am uitat mai atent. Nu e vorba de "cel puțin unul", ci de cel puțin trei., prin extensie și prin bunăvoința lor, chiar 5. Poate nu e bine să dau și numele acestora, oricum cei care activăm mai des îi știm deja, dar nu e nici un secret; dacă ar fi util, îi putem chiar numi aici. Din nou spun, e doar o părere care poate ajută, poate nu.
are dreptate Andu, se pierde putin din firul poemului "să uiti că sînt doar niste tuburi tuneluri prin care trec ruginite marfare" - as renunta la portiunea aceasta "locomotive vechi " / "ruginite marfare" - sunt aprox. acelasi lucruri e prea scurt poemul pentru ambele (cred ca sunt de-ajuns locomotivele) in rest fragmentul acesta mi se pare destul de bun, cu imagini puternice ma duce cu gandul la un "cantec" - de-al lui Stanescu " primăvara simți nevoia să-ți deschizi venele ca pe niște depouri din triaj să iasă locomotivele vechi la soare să se audă ciocnindu-se metal de metal lumina să fie strivită între muchii de șine" cu respect Ion Nimerencu
să-ți spun și de ce insist. insist fiindcă imaginea asta mi-e foarte dragă. e o rudă de-a mea. o rudă mai tânără, îndepărtată, dar cu atât mai dragă.
uite
„uneori te visez
când mă trezesc tăcerea mă strânge
ca o frânghie udă întrată în carne
atunci întorc noapte pe dos și urlu
fericită în ea
ca într-o peșteră.”
(gravură rupestră cu femeie și măr)
Repet – în afară de urlet, idei diferite, surse diferite. Tocmai de aceea îmi permit să vin cu sugestia asta.
poemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
lipsa semnelor de punctuatie face da acestui text un sens aparte. Frumos spus, Dumnezeu retrograd, ca si cum in preajma amiezii acesta s-ar duce sa doarma putin, lasand restul cerului sa-si duca, din inertie, destinul. Ca de obicei un text ermetic, cu sensuri multiple, in care lumina din nord e stapana peste univers.
remarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
În orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
stiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
ai ajuns si tu celebra odata, bucura-te de cele 15 minute de celebritate, si apoi vezi ce faci cu durerea aia de crap sau de stiuca, vezi incearca sa o dregi cu un somn
Multumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
alina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
paul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
E un comentariu esențializat despre un text prea muzical, adică își pierd cuvintele sensul în ritm, nu mai rămâne decât muzica și mișcarea lor. Suspicious ?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pai cred ca fiecare cu fricile lui, mai bobadile. N-as vrea sa ma provoci ca sa iti spun care e diferenta intre "disperarea" mea ca au trecut 20 de ani de la revolutie sau "groaza" ta ca ti-au trecut 46 de ani din viata. Pentru ca tine de implicatii care nu ma preocupa dar care pentru tine ar fi jenante. Viata e mai mult decit prohabul. Nu stiu daca am citit asta undeva. Dar mi-a venit in minte cind citeam comentariul tau.
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deNu cred că este nevoie să interzicem prin regulament comentariile ironice; au savoare uneori, dar în anumite limite. Aranca, te-aș ruga să le respecți pe cele dictate de respectul reciproc. Mă refer la ultimele tale două propoziții, din ultimul tău comentariu.
pentru textul : Impresii deMușcate în pântece de femeie? A fost intenționată alegerea acestei plante? Trebuie să știu pentru că atunci voi citi textul în altă lumină.
pentru textul : opt deMarga Stoicovici, iti inteleg nedumerirea, mi s-a intamplat deseori sa nu imbratisez parerile unora, ca cititor. Gasesc, totusi, inadecvata aluzia, invaluita de o lejera ironie, catre gusturile si criteriile d-lui Gorun, de apreciere. Nu stiu ce sa cred, pesemne, exprimarea mea a fost pe alocuri discreta, alteori stridenta, bine ca nu a fost plictisitoare. Desigur, tine mult de personalitate. E probabil, ca un anumit stil, mi s-a mulat mai bine pe piele, deloc copiat. In evolutia mea, voi tine cont negresit de sfatul tau si te astept cu aceeasi strictete feminina. Iti multumesc pentru atentia acordata poemului. Cu prietenie.
pentru textul : desperado deMultumesc pentru apreciere, ca si pentru interesul fata de scrierile prozatorului. Ca sa va fac placere, va anunt ca in cel de-al treilea episod obiectul principal al discutiei va fi romanul "Princepele". Acest episod va fi difuzat pe postul de radio "Romania Cultural" abia pe 24 ocombrie, asa ca nu gasesc ca e corect sa-l poastez inainte de aceasta data, avand in vedere ca studiul-eseu despre Eugen Barbu a fost realizat la solicitarea acestei institutii.
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură deda, Rafael, tocmai aceste abuzuri despre care faci referire mă deranjează în poem. am să încerc o altă variantă a poemului, ținând cont de părerea ta, care mă ajută nespus de mult. mulțumesc, Madim
pentru textul : Punctul sălbatic deUn fel de a vorbi prin semne, atingeri, un întreg arsenal dinainte inventat al trupului, o liniște braille a mirării din noi. Există semeni care ne înțeleg dincolo de cuvinte? Și totuși câteodată ți-e dat să întîlnești în viață un loc în care să îți lași inima și ea să bată în continuare la puterea a doua, fără alte teoreme, fără prejudecăți. "/ ain’t nothing like the real thing baby /" E frumos acest edificiu nou al sufletului: "ne construim religia binară pe risipă de semne" Întinerește întotdeauna.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion desingura mea observație este că mi s-ar fi părut mai „poetic” să spui „scosul crucilor de pe deal” decît „scosul crucilor din piept”.
pentru textul : cine deSincer, ce s-a expus aici îmi pare a fi doar o schiță. Sau niște note pe baza cărora se poate scrie un eseu. Desigur, aș putea fi doar eu cea care nu poate abandona ce a învățat, care nu se poate lăsa pradă unui koan. Sau poate că nu, și poate că textul acesta merită mult mai mult pentru a se putea chema eseu. Nu de alta, dar avem dreptul să cerem, că știm de la cine. Cu interes,
pentru textul : Bufonul de1. Având în vedere că haiku-ul încearcă prin diverse alte medii să prindă serioase rădăcini, dar care le sunt amputate sistematic din nepriceperea dar mai ales reaua voință a unor "editori", s-ar putea avea în vedere dezvoltarea genului nipon aici, prin promovarea unui editor dintre specialiștii acestui gen și acordarea atenției cuvenite acestui gen ostracizat prin alte părți. În primul rând, cred că Hermeneia ar oferi astfel un mai proprice loc de desfășurare multor condeie talentate. 2. În privința autentificării identității (mi s-a pus mai sus această întrebare), cred că cel mai ușor s-ar rezolva printr-un formular tipizat, care să cuprindă date cât mai precise despre activitatea aplicanților atât în presa scrisă, cât și în cea electronică, date ce pot fi ușor verificate, conferind astfel un plus de seriozitate acestei comunități. Înțeleg prin aceasta că s-ar urmări asumarea propriei identități atât numelor cât și a pseudonimelor deja consacrate. Iar în cazul începătorilor, aceștia vor avea motive în plus să intre în atenția site-ului printr-o activitate cât mai susținută având interesul de a confirma cât mai curând. 3. În privința criticilor de specialitate care deja au cont pe acest site, m-am uitat mai atent. Nu e vorba de "cel puțin unul", ci de cel puțin trei., prin extensie și prin bunăvoința lor, chiar 5. Poate nu e bine să dau și numele acestora, oricum cei care activăm mai des îi știm deja, dar nu e nici un secret; dacă ar fi util, îi putem chiar numi aici. Din nou spun, e doar o părere care poate ajută, poate nu.
pentru textul : hermeneia 2.0 deare dreptate Andu, se pierde putin din firul poemului "să uiti că sînt doar niste tuburi tuneluri prin care trec ruginite marfare" - as renunta la portiunea aceasta "locomotive vechi " / "ruginite marfare" - sunt aprox. acelasi lucruri e prea scurt poemul pentru ambele (cred ca sunt de-ajuns locomotivele) in rest fragmentul acesta mi se pare destul de bun, cu imagini puternice ma duce cu gandul la un "cantec" - de-al lui Stanescu " primăvara simți nevoia să-ți deschizi venele ca pe niște depouri din triaj să iasă locomotivele vechi la soare să se audă ciocnindu-se metal de metal lumina să fie strivită între muchii de șine" cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III deal doilea sigur nu-i de "suspendat" contul, omul doar PRESUPUNE :). si, sincer, nici primul. poate doar de-o avertizare inainte de avertizare :)
pentru textul : this is a film desă-ți spun și de ce insist. insist fiindcă imaginea asta mi-e foarte dragă. e o rudă de-a mea. o rudă mai tânără, îndepărtată, dar cu atât mai dragă.
uite
„uneori te visez
când mă trezesc tăcerea mă strânge
ca o frânghie udă întrată în carne
atunci întorc noapte pe dos și urlu
fericită în ea
ca într-o peșteră.”
(gravură rupestră cu femeie și măr)
Repet – în afară de urlet, idei diferite, surse diferite. Tocmai de aceea îmi permit să vin cu sugestia asta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate depoemul are calitatea de a crea o proiectie intr-o lume aparent fantastica, a simbolurilor necunoscute nemuritorilor, unde spatiul, timpul vin si se intorc intr-o alta dimensiune, enigmatica, purtind suflul epopeelor launtrice, tatuate adinc in sufletele insingurate, devastate. si iata, scribul Ligriv se intoarce cu fata spre muntele sorilor gemeni, sa caute tarimul Labirinthiei, presarat cu spinii si lacrimile proscrisilor, in asteptarea altui rasarit. "Triști, arborii Labirinthiei au fost singurii martori ai primei noastre nopți fără dragoste..." e doar marturia scribului Ligriv in piatra constiintei sale.
pentru textul : Nefericitele peripeții ale scribului Ligriv și ale ereticei Celiadhee (I) ▒ deNuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Mai caută. Sau nu.
pentru textul : Poem cu capul în nori demultumesc , ottilia!
pentru textul : e v a de* intrigant
pentru textul : Mulţimi deeu as modifica, taia textul. as schimba titlul / gustul alb al ierbii/. poate iti prinde bine parerea mea.
încinsă
dimineaţa
şi-a spălat copiii şi i-a trimis
în lume
s-au întors cu degete arse
de acelaşi iulie
doar cameramanul strigă
să fie lăsat în pace
n-are cum filma
cântecul palmelor
un fir de sânziană
îmi atinge glezna apoi braţele apoi
părul revărsat necuviincios
peste gândul frumos
al ierbii
un nor alb
uscat de-atâta lumină
apoi cerul
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii depleacă mai departe
vei fi aici şi mâine
lipsa semnelor de punctuatie face da acestui text un sens aparte. Frumos spus, Dumnezeu retrograd, ca si cum in preajma amiezii acesta s-ar duce sa doarma putin, lasand restul cerului sa-si duca, din inertie, destinul. Ca de obicei un text ermetic, cu sensuri multiple, in care lumina din nord e stapana peste univers.
pentru textul : northern lights depai nu stiam ca se pot astfel de poezii...
pentru textul : a deremarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
pentru textul : Punct și de la capăt deÎn orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.
petru hamat, te rog sa imi spui si mie unde pe acest site nu s-a discutat sau nu s-a putut discuta civilizat?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. demultumesc, in ce priveste traducerea, sper sa fi reusit ceva
pentru textul : yerba maté III ▒ destiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
pentru textul : de dragoste deTextul mi se pare sub nivelul la care autorul poate scrie poezie . Poate doar fragmentul "să se-ncovoaie în cerc de albine zumzăind nebunia din noi"
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deai ajuns si tu celebra odata, bucura-te de cele 15 minute de celebritate, si apoi vezi ce faci cu durerea aia de crap sau de stiuca, vezi incearca sa o dregi cu un somn
pentru textul : portarul de la spital deDaniela mă bucur că ţi-a plăcut poemul. Cred că la sfârşit voi da curs sugestiei tale. Mă bucr de reîntâlnire. Mulţumesc pentru semn. Ioan.
pentru textul : viaţa mea este o femeie numită toamnă deMultumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simț "psiholog" si o voi folosi de acum înainte. Marquesa
pentru textul : Experiența dealina, nu are legătură decât în măsura în care eu necitind..:( nu stiu despre ce e vorba. pot să zic că parcă nu sunt suta la suta mulțumită de final, dar am dorit un final.. luminos :) multumesc si sunt bucuroasă că ti-a placut.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară depaul, e o placere pentru mine sa stiu ca ai rezonat cu textul acesta, scris dimineata la cafea, asa cum imi scriu eu de obicei toate textele.(atunci au timp un pic sa zboare gandurile nestingherite:) multumesc frumos, atatea penite, m-au cam intimidat:) o zi faina!
E un comentariu esențializat despre un text prea muzical, adică își pierd cuvintele sensul în ritm, nu mai rămâne decât muzica și mișcarea lor. Suspicious ?
pentru textul : explică-mi dePagini