Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
draga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
Imi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
gasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
cred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
Soarta acestui suveran al pădurilor carpatine pare atît de strîns legată de cea a oamenilor acestor locuri. Prin valurile timpului din ambele specii au răzbit însă prea puține exemplare autentice. E vremea cînd pădurile mor, doar rădăcinile ne mai unesc, rădăcinile adînc împletite sub pămînt. Nu știu dacă măiastra ta poveste s-a dorit a fi neapărat un mesaj în acest sens, dar eu așa l-am perceput. Ca pe un mesaj vital într-un moment de răscruce al devenirii noastre. Ce bine ar fi dacă am înțelege împrejurările prin care trecem acum noi și urșii noștri :), dacă am dovedi că am învățat ceva din istorie înfruntînd cu luciditate această nouă viitură. Am citit de cîteva ori povestea și am aflat alte și alte valențe. Dovedești îndemînare în arta povestirii. Umorul dialogurilor detensionează atmosfera atenuînd șăgalnic gravitatea evenimentelor, cursivitatea și dulceața limbajului sînt menite să facă cititorul să se simtă ca și cum ar aparține, ca și cum ar fi acasă.
Versuri simple, intradevar! Dar cu multe semnificatii. Am remarcat imagini interesante si epatante de genul:"ca și cum te-ai agăța de rădăcini de ultimele fire de iarbă înainte să te prăbușești". Consider subtitlul fara rost iar "sa le intorci inapoi", nu era pleonasm?! In mare, poemul imi place. Cu prietenie, LM
yester, nu e necesara o evidentiere ca in manualele de limba romana de liceu, dar o justificare a evidentierii este necesara conform principiilor de functionare a hermeneia.com
e chiar fain ce e scris aici. mie mi-a plăcut. de fapt, îmi place și acum. nu emoția, ci mirarea omului întreg pe care unii, alții, fără mult efort îl percep pe bucăți. e o poezie simplă și atât.
La fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
acest poem a trecut realmente neobservat, însă citindu-l din nou îmi dau seama că ar putea fi fără cusur. fiecare strofă are ceva bine expus şi bine spus, remarc de exemplu strofa a doua care pur şi simplu îmi vindecă frica de a da o peniţă. repet: fiecare strofă e în ea însăşi un minipoem. metafore care îl cuceresc pe acel cititor nesofisticat, eu zic bravo Corina, pe acest simplu cititor l-ai încântat. ca "sidekick" ar mai trebui un extra punct la puncte punctele de la titlu.
as fi preferat sa citesc trei texte separate. nu imi este clar de ce apar impreuna. ce mecanism sau mister se afla in spatele acestei puneri impreuna. interesanta, desi putin cam "prea prezenta" repatarea cuvintului "Dumnezeu" in finalul fiecarui text. ma intreb daca nu ar fi mers si fara asta. in general textele sint bune, cu acelasi stil cu care ne-a obisnuit oriana.
hialin, iți mulțumesc pentru timpul și atenția cu care te-ai aplecat asupra poemului. observațiile tale explicite m-au făcut să schimb poemul acolo unde mi-ai atras atenția. totuși rămân "explicit" în mod voit în ceea ce privește "penetrarea ființei". așa voiam aici sune versul, ca mesajul să fie cât mai clar și cât mai concis. iată și noua versiune a poemului: Este ca și cum te-ai privi în oglindă când mori. Un fel de cer plin de jur împrejur de sori, vârtejuri de foc, Care tulbură apele până fierb și până scot limba de căldură, Sau cum pământul și-ar vomita din sine propria zgură. O penetrare a ființei cu lobul ochiului stâng sub coastă Prin care inima își vede frângându-se o aripă vastă Lovită de turbare, lovită de pecingine și de alte boli, Sau un fel de furtună a mării ori zbaterea fluturilor. În visul părtinitor al somnului se scufundă noaptea, Un copil botezat în apă într-o cristelniță de piatră. Sap gropi în gropi tot mai adânci. Călău de o viață. În haina roșie a pustiului port riduri de umbre pe față.
Da, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
pretind unii că tehnologia modernă a permis să se ajungă la capătul său, la locul de unde izvorăște; sincer, eu m-am fost întristat tare mult cînd am aflat aceasta dar m-am consolat cu ideea că posibilitatea sa de a renaște de a se re-în-no-i este infinită doar că, reînnoit, el nu mai este la fel, așa cum clipa de-acum nu este identică celei trecute metafora femeia cameleon mi se pare putin prozaică și insuficientă pentru a cuprinde întreaga diversitate - infinită :)!
Dle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
Paule, care e problema ta? Mie chiar mi-a plăcut poemul ăsta, mai puțin titlul. Nu e clar din ceea ce am scris în primul com? Dacă ție însă ți-e gândul doar la prohab te invit să iei o atitudine mai clară. Ăsta e un poem chiar bun de aceea i-am acordat și peniță. Dar dacă răspunzi așa de bine și în continuare, nostalgic sau nu, eu nici măcar supărat pe tine nu pot să fiu. Cu atât mai mult cu cât văd că mă deschei la prohab și te pui pe comentat cu gura mare.
Ar putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina, Lea, Silviu multumiri pentru feed-back si scuze pentru intarzierea raspunsului. Foarte interesant modul in care fiecare dintre voi a perceput textul.
pentru textul : jurnal dedraga Mircea, sint departe de a fi ubicuu. Chiar daca as vrea sa fiu mai prompt timpul meu este si el limitat. Asa cum spuneam insa, exista poezie aici si dincolo de aparente o interesanta perceptie a romanismului din Ardeal.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deScuze, "fără pricină", desigur. Nici nu are sens altfel. Așteptăm părțile următoare.
pentru textul : cheile deun pisic/ atat de mic/ facea baie-ntr-o/ fantana.
pentru textul : Pisica neagră deImi place acest poem, versurile scurte ii ofera putere de percutie. Iar ultimul vers e superb, spune atat de multe prin foarte putine cuvinte. felicitari, am ramas impresionat petre
pentru textul : yerba maté I ▒ degasesc putin incarcata prima strofa...n-am nicio idee privind eventuala modificari. E doar senzatia ramasa dupa ce o compar cu strofa a doua... care e o bijuterie, Raul!
PS: de fiecare data cand vad astfel de titluri (lungi) ma intreb ce impresie ar face ele la o recitare. si daca auditoriul ar putea retine ceva.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului defain, fain de tot. nimic în plus, nimic forțat.
pentru textul : Obiecte fragile decred ca depinde foarte mult de perceptie stiu ca e un text care "respinge" dar oare nu e vremea sa o lasam mai domol cu masina de sirop... nu stiu daca cere numai adverb, poate cere si complement am sa fac un exces de modestie si o sa spun ca mi-a placut... sa o scriu
pentru textul : apocalipsa după mine denu stiu daca este cliseistic cristina. putin redundant poate dau nu cliseistic. nu cred ca un singur cuvint poate fi cliseistic.
pentru textul : nevoia de predictibil II deSoarta acestui suveran al pădurilor carpatine pare atît de strîns legată de cea a oamenilor acestor locuri. Prin valurile timpului din ambele specii au răzbit însă prea puține exemplare autentice. E vremea cînd pădurile mor, doar rădăcinile ne mai unesc, rădăcinile adînc împletite sub pămînt. Nu știu dacă măiastra ta poveste s-a dorit a fi neapărat un mesaj în acest sens, dar eu așa l-am perceput. Ca pe un mesaj vital într-un moment de răscruce al devenirii noastre. Ce bine ar fi dacă am înțelege împrejurările prin care trecem acum noi și urșii noștri :), dacă am dovedi că am învățat ceva din istorie înfruntînd cu luciditate această nouă viitură. Am citit de cîteva ori povestea și am aflat alte și alte valențe. Dovedești îndemînare în arta povestirii. Umorul dialogurilor detensionează atmosfera atenuînd șăgalnic gravitatea evenimentelor, cursivitatea și dulceața limbajului sînt menite să facă cititorul să se simtă ca și cum ar aparține, ca și cum ar fi acasă.
pentru textul : Fiarele (I) deda Viorel, am scris ce simt cum simt, ca de obicei. îți mulțumesc!
pentru textul : în felul meu de copil deVersuri simple, intradevar! Dar cu multe semnificatii. Am remarcat imagini interesante si epatante de genul:"ca și cum te-ai agăța de rădăcini de ultimele fire de iarbă înainte să te prăbușești". Consider subtitlul fara rost iar "sa le intorci inapoi", nu era pleonasm?! In mare, poemul imi place. Cu prietenie, LM
pentru textul : versuri simple I deyester, nu e necesara o evidentiere ca in manualele de limba romana de liceu, dar o justificare a evidentierii este necesara conform principiilor de functionare a hermeneia.com
pentru textul : delirum hristum dee chiar fain ce e scris aici. mie mi-a plăcut. de fapt, îmi place și acum. nu emoția, ci mirarea omului întreg pe care unii, alții, fără mult efort îl percep pe bucăți. e o poezie simplă și atât.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deAm uitat ceva: subtitlul e inedit, "eu, în lucru"...ca un volum (când chiar azi lansezi unul!)...e ...fain.
pentru textul : de fapt sîntem demulţumesc de observaţie. am corectat.
Blezniuc, încă eşti aici?
Eugen
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deLa fel, fereste-te sa enunti banalul, sunintelesul, evidentul, sau cum spune englezul "do not state the obvious". Toata lumea stie ca toamna frunzele se ingalbenesc si cad! Unde sunt elementul filozofic, profunzimea imaginii, si implicatiile inedite? "A world in a grain of sand"... Exista afirmatii simple ce desfida banalitatea. Am citit intr-o carte de fizica, culmea, haiku-uri ce enunta simplu principii esentiale ale fizicii. Ceea ce citesc aici la tine sunt haiku-uri de antrenament, de incalzire. Sunt convinsa ca vei evolua spre haiku-uri adevarate. Cu drag, /O\
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) demultumesc pentru atentionari, Aranca!
pentru textul : Virtutea șobolanilor deacest poem a trecut realmente neobservat, însă citindu-l din nou îmi dau seama că ar putea fi fără cusur. fiecare strofă are ceva bine expus şi bine spus, remarc de exemplu strofa a doua care pur şi simplu îmi vindecă frica de a da o peniţă. repet: fiecare strofă e în ea însăşi un minipoem. metafore care îl cuceresc pe acel cititor nesofisticat, eu zic bravo Corina, pe acest simplu cititor l-ai încântat. ca "sidekick" ar mai trebui un extra punct la puncte punctele de la titlu.
pentru textul : Şi iată cum.. deas fi preferat sa citesc trei texte separate. nu imi este clar de ce apar impreuna. ce mecanism sau mister se afla in spatele acestei puneri impreuna. interesanta, desi putin cam "prea prezenta" repatarea cuvintului "Dumnezeu" in finalul fiecarui text. ma intreb daca nu ar fi mers si fara asta. in general textele sint bune, cu acelasi stil cu care ne-a obisnuit oriana.
pentru textul : Alte scrisori din emisfera boreală demultumesc Miha pentru semnul lasat!
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam dehialin, iți mulțumesc pentru timpul și atenția cu care te-ai aplecat asupra poemului. observațiile tale explicite m-au făcut să schimb poemul acolo unde mi-ai atras atenția. totuși rămân "explicit" în mod voit în ceea ce privește "penetrarea ființei". așa voiam aici sune versul, ca mesajul să fie cât mai clar și cât mai concis. iată și noua versiune a poemului: Este ca și cum te-ai privi în oglindă când mori. Un fel de cer plin de jur împrejur de sori, vârtejuri de foc, Care tulbură apele până fierb și până scot limba de căldură, Sau cum pământul și-ar vomita din sine propria zgură. O penetrare a ființei cu lobul ochiului stâng sub coastă Prin care inima își vede frângându-se o aripă vastă Lovită de turbare, lovită de pecingine și de alte boli, Sau un fel de furtună a mării ori zbaterea fluturilor. În visul părtinitor al somnului se scufundă noaptea, Un copil botezat în apă într-o cristelniță de piatră. Sap gropi în gropi tot mai adânci. Călău de o viață. În haina roșie a pustiului port riduri de umbre pe față.
pentru textul : Ipoteza ipotetică deobserv un ochi ager in departata Franta. mi-e imposibil sa gasesc cartea recomandata, draga mea. te rog trimite-mi un exemplar!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deCred că ai dreptate în privinţa acelui exces de referinţe. Voi condensa cumva acolo.
Mă onorează părerea ta şi îţi mulţumesc.
pentru textul : încă o zi perfectă deDa, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
pentru textul : big bang deso, get in line.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată depretind unii că tehnologia modernă a permis să se ajungă la capătul său, la locul de unde izvorăște; sincer, eu m-am fost întristat tare mult cînd am aflat aceasta dar m-am consolat cu ideea că posibilitatea sa de a renaște de a se re-în-no-i este infinită doar că, reînnoit, el nu mai este la fel, așa cum clipa de-acum nu este identică celei trecute metafora femeia cameleon mi se pare putin prozaică și insuficientă pentru a cuprinde întreaga diversitate - infinită :)!
pentru textul : femeia-cameleon deDle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc dePaule, care e problema ta? Mie chiar mi-a plăcut poemul ăsta, mai puțin titlul. Nu e clar din ceea ce am scris în primul com? Dacă ție însă ți-e gândul doar la prohab te invit să iei o atitudine mai clară. Ăsta e un poem chiar bun de aceea i-am acordat și peniță. Dar dacă răspunzi așa de bine și în continuare, nostalgic sau nu, eu nici măcar supărat pe tine nu pot să fiu. Cu atât mai mult cu cât văd că mă deschei la prohab și te pui pe comentat cu gura mare.
pentru textul : noaptea în care am tușit deAr putea în viitorul apropiat să existe un "interactiv"/"forum" pt toți autorii (inclusiv moderatorii și editorii) unde să se poată discuta liber asemenea aspecte etc. ? Pentru a se lăsa unui text spațiu pentru comentarii pe text. Cred că exista/ă în proiect acest spațiu comun de comunicare a autorilor de pe Hermeneia.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePagini