admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Mai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
Virgil, mă bucură şi măguleşte asemănarea cu proza cărtăresciană. mă bucură reacţia ta, până la urmă, că am reuşit un text ca acesta.
Nicholas, acolo citeşte chiar aşa: un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent. până la urmă all view acela nu este neapărat o marcă, citeşte dincolo de asta.
vă mulţumesc încă o dată, domnilor, pentru rezonanţă.
alma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
Ei da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
Dorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
Acest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat pe un alt site, înainte de a trece cele 2 luni. Rog autorul să ia măsurile necesare. Mulțumesc pentru înțelegere.
Remarc o detașare interioară de lumea celor cuvânatate, între două hotare sau poate aparent demarcate: "între chanukah și întrupare". Mi-ar fi plăcut să alegi astfel titlul, deși cred că intenția a fost de acel c-î. hermeneutic, las "întîmplări cu îndumnezeiri în praf de loess" și "sărutul mut", ascultând departarea unei "rugăciuni a nimic". Aș despietri zarul și aș schimba cumva "o călimară vărsată în gol". Crăciun cu ape limpezi!
Virgil, îți mulțumesc pentru intervenție. Varianta ta este mult mai poetică, mai dramatică prin felul în care ai așezat versurile... Ceea ce observ este că nu mai "sună" a "tănăsescu" ci a Titarenco. Eu tind să merg pe banal, pe povestea care ascunde ceva. Deja face parte din volumul "Romanul în care mor", un volum ce cu voia Domnului va apărea în această iarnă.
Draga Alma, e o bucurie să văd că reușești să menții în spirit acest cenaclu, și mai ales, să te ocupi și de organizarea lui până în detaliile cele mai delicate. Ție și tuturor celor care stau în spatele acestor evenimente, felicitări! Sper să reușesc să ajung, cu același drag cu care tu ne aștepți :) Cât despre Virgil, zâmbesc gândindu-mă cam cât valorează distanțele în fața poeziei... Felicitări și drum cu lumină de-aici înainte!
da, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
Tania, îți mulțumesc pentru că ai avut amabilitatea să semnalezi această lansare de carte.
Cristina, Paul, Nuța, sunt onorat de semnul vostru.
Andrei, te aștept mâine cu mare plăcere.
Alina, au fost mai multe variante de copertă. Recunosc că eu am ales-o pe aceasta. Mie mi se pare că este în acord cu titlul și conținutul. Dacă nu-ți place, eu nu o să mă îmbufnez, fii sigură! ;)
Până la urmă conținutul trebuie să fie apreciat. Toate cele bune! Mulțumesc.
Ei,bine, Adriana, cu tot respectul şi sunt convinsă că Vlad Turburea nu se va opune, dacă ne va răspunde, să i se ia peniţa, nu o să opun rezistenţă, el are încrederea mea ca cititor. Mulţumesc. Din acest moment este singura justificare pe care o validez prin drept liber de viaţă.
Asta îmi este justifiarea: Este bun.
Virgil poate lua măsurile de rigoare după regulile Hermeneia. Mulţumesc frumos şi lui. O seară bună:)
crescendo și passion, așa este ritmul, deși intri timid în prima strofă, în decor, în atmosferă, începi să te desfășori spiralat abia din a treia, cuvintele îți vin mai liber, se simte descătușarea în liric. am anumite reflectări, dincolo de această feminitate auto-oglindită în vis: - "obosisem mereu să deschid" - nu merge ca fragment temporal, cred că poți renunța la mereu - scrie: nicio (conf noul DOOM) sau "nici o" (cum am învățat încă din clasele primare) (dar oricum fără cratimă) - ar fi fain să scrii tango, fără u final - ar merge fără "firește", în strofa 4, mai ales că nu poate fi lăsat așa, ca vers de sine stătător. - ar merge prelucrat "fiecare la casele noastre" - corect este "fiecare la casa lui" sau "amândoi la casele noastre" sau pur și simplu "fiecare acasă" mult mi-au plăcut ultimele două strofe, am sentimentul unei fluidizări a imaginilor, unui mers printre apele spiritului. Și îmi imaginam poezia din 7 strofe, cele 7 porți. Nu știu care lipsește aici, poate ultima chiar, către ea ai lăsat poate deschiderea: "acest vis nesfirsit"
un text care emană sensibilitate, iar pe alocuri chiar senzualitate, mi-a plăcut lectura în ansamblu
mai puțin finalul cu acel deocamdadă ninge care, sincer să fiu și dacă ar fi fost deocamdată ninge tot nu ar fi mers
pentru că finalul mi se pare încropit all by itself
Virgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
Și totuși care este atunci diferența între iluzie și cunoaștere în budism? Remarc o repetată tendință de a "scuza" (sau a lua apărerea) aparent budismul și de a menționa că și el are "cunoașterea noastră europeană". Oare nu există "ramuri" ale budismului care neagă aproape total cunoașterea empirică? La urma urmei ce este budismul? Oare nu este o religie? Deși mi se va spune probabil că este o filozofie sau un "worldview". Și atunci nu este oare nedrept să comparăm merele cu perele? Adică o filozofie (puternic mistică) (a budismului indian) cu o mentalitate (puternic secularizată) (a occidentului euro-atlantic)? Deși și aici mi se va spune probabil că ceea ce avem noi nu este decît o religie carteziană.
"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
Nu am sa vorbesc despre text, am sa spun ceva despre povestea pe care am vazut-o in spatele cuvintelor. O poveste cu un ritm si un puls proprii, uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit. Si, la fel cum fiecare etapa ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare poveste reprezinta o noua perioada de descoperiri si minuni. In definitiv, povestile sunt pentru oameni, iar textele pentru critici.
Este un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.
Cred ca ti-a reusit mult mai bine "starea" din a doua jumatate a poemului decat "miscarea" din cea dintai. Inca o data o reusita pe planul realului proiectat in suprarealism (daca imi e ingaduita o asemenea sintagma). In acest poem regasesc si tropii familiari ai poeziei asa cum o percep eu acum. Placut, Andu
ai dreptate Alma sunt si alte spatii deschise si coline :) fiecare isi poarta ucronia launtrica ca pe o pavaza/trofeu pina in blestemul propriului bustrofedon... poezia nu este dedicata lui George Ceausu, ci doar foloseste algoritmul initial. Lui George Ceausu ii plac structurile cu tenta ludica in care e de ajuns un singur postulat. :) mai ales pe domeniul sf.
yester, permite-mi sa intervin, dar tu chiar nu percepi diferenta dintre "a fi de o anumita conjugare" si "a se conjuga" deasemeni, chiar nu intelegi logica lui "desi e" - adica "in ciuda faptului ca", "in pofida", etc...?
Paul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
Chestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Corect ar fi fost scris asa: "camera interzisă odată", fara "de", daca "odata" determina pe "camera". Daca e vorba despre "camera de odata [de candva] interzisa", expresia suna complet neromaneste si ciudat, parca e o traducere stangace. Tu chiar nu realizezi ca textul tau e slabut?!
Pe bune ca, daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Mai, mama ei sa fie de poezie. Am citit atat de multa poezie de la Visniec si Corbu incoace incat gusturile mele saracele nu mai sunt compatibile cu banalitatile de zi cu zi ale amatorilor de poezie de pe atelierele literare? Inseamna ca m-am ramolit, ca m-am suprasaturat de poezie buna si acuma imi da afara pe gat. Mai, mai, mai. Draga Claudia. Hai sa-ti explic ceva. Penele pe care le-ai primit au fost datorita primului meu comentariu. Ceilalti au vrut sa ma contrazica. In realitate textul tau e extrem de slab. Care este interesul meu de a te minti? Fa o poezie strong si iti dau si flori si te invit sa si emigrezi, zau asa. Ia uite aici: Stăteam uneori de vorbă: îmi tot cerea pălăria, avea un fix, de fiecare dată spunea asta. Mi-o împrumutase într-o joi și uitasem să i-o înapoiez, îmi spunea că-i e frig. Acum mă bucur că i-am dat-o. Parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril povestindu-i despre elenele lui, rămase fără războaie, despre creionul cu care nu va mai scrie nimeni. Si ăsta, și ăsta, arhanghelul adică, îi zice: măi, ioane, creionul tău e trecut pe inventar. Uite aici ordin: de adus din lumea ailaltă...etc etc etc Pai draga mea, ASTA E PROZA.Am scris cu litere mari sa inteleaga tot omul. Poezia inseamna oleaca limbaj concentrat, oleaca subtilitate, oleaca figuri de stil, oleaca dedublare de sens, oleaca filosofic, oleaca afectivitate, oleaca palimpsest, oleaca intertextualitate, oleaca metafizic, oleaca transcendent, oleaca si oleaca. Tu nu faci decat sa povestesti ceva, ceva pe care pe tine te marcheaza, pentru ca stii ceea ce s-a intamplat, ai trait sentiemntul acela, dar esti incapabila sa-l transpui in poezie, pentru ca iti trebuie mult talent si har, pentru ca nu tinzi sa te ridici deasupra conditiei mizere a omului ordinar, pentru ca nu sublimezi viata, pentru ca nu sublimezi cotidianul, pentru ca il scrii ca pe un cartarescian diluat sau ca pe un douamiism expirat, pentru ca trebuie sa pui mana si sa citesti poezie adevarata, ca sa simti cum iti fierbe sangele prin vene, cum ti se sparg tamplele, cum iti sare inima din piept. Intelegi ca tu scrii o lalaiala, o proza fara niciun Dumnezeu care nu se poate numi poezie? Asa ca, nu ma lua pe mine cu balcanismul, ca poetii adevarati din Romania nu scriu lalaieli de dragul balcanismului. Poetii adevarati privesc dincolo de banalul si mizeria care ii inconjoara, astfel incat sa transmita un mesaj autentic, folositor, celor care citesc si celor care vor urma.
pentru textul : Poemul pentru Chichere deProfetul
pentru textul : cine-mi va deschide deVirgil, mă bucură şi măguleşte asemănarea cu proza cărtăresciană. mă bucură reacţia ta, până la urmă, că am reuşit un text ca acesta.
Nicholas, acolo citeşte chiar aşa: un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent. până la urmă all view acela nu este neapărat o marcă, citeşte dincolo de asta.
vă mulţumesc încă o dată, domnilor, pentru rezonanţă.
pentru textul : femeile de pe la noi dealma, alma, ce iti plac tie proclamatiile... just kiddin'. merci de trecere. aranca, interesant, alma zicea ca e echilibru, tu zici ca e depasire ("dezechilibru"). interpretarea este deci monopolul fiecaruia pentru sine lucian, da, e multa constientizare aici. si cind te gindesti ca dragostea de fapt te cam face inconstient...
pentru textul : triad curse deEi da, Profetule. De data asta sunte (partial) de acord: Djamal este poet. In (si nu Im) - partial. Pentru ca dumneata zici ca nu sti daca e poezie. Iar eu zic chiar ca nu e.
pentru textul : Căruciorul de- la intrebarea "Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?" Raspunsul meu este ca "da, mai degraba".
- dupa aceea ai mai scris ceva dar nu i-am inteles rostul
pentru textul : Devorah deDorin, cred că accentul pus de tine pe gradul de manipulare a realității este aspectul pe care îmi doresc cel mai mult să-l stăpânesc în textele mele. Și, vorba ta, dacă nu într-un text unde realitatea și visul (imaginația) își păstrează limitele, dar nu și regulile, atunci unde? Resortul este, părerea mea, în mintea fiecăruia dintre noi. Cea care desparte și stabilește acele reguli în aparență imuabile, în realitate produsul tot al propriei noastre minți, ale realității și imaginației. Îmbucurătoare rezonanța ta aici.
pentru textul : Iarna de dincolo de marginile orașului deAcest text nu respectă Regulamentul, întrucât a fost publicat pe un alt site, înainte de a trece cele 2 luni. Rog autorul să ia măsurile necesare. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : stele de lapte deconcis, cu un mesaj foarte clar. Strigătul lui a ajuns până la mine.
Citit cu interes,
pentru textul : La margine (Profetul) deBot Eugen
Remarc o detașare interioară de lumea celor cuvânatate, între două hotare sau poate aparent demarcate: "între chanukah și întrupare". Mi-ar fi plăcut să alegi astfel titlul, deși cred că intenția a fost de acel c-î. hermeneutic, las "întîmplări cu îndumnezeiri în praf de loess" și "sărutul mut", ascultând departarea unei "rugăciuni a nimic". Aș despietri zarul și aș schimba cumva "o călimară vărsată în gol". Crăciun cu ape limpezi!
pentru textul : între c și î deVirgil, îți mulțumesc pentru intervenție. Varianta ta este mult mai poetică, mai dramatică prin felul în care ai așezat versurile... Ceea ce observ este că nu mai "sună" a "tănăsescu" ci a Titarenco. Eu tind să merg pe banal, pe povestea care ascunde ceva. Deja face parte din volumul "Romanul în care mor", un volum ce cu voia Domnului va apărea în această iarnă.
pentru textul : Ardo A 400 deDraga Alma, e o bucurie să văd că reușești să menții în spirit acest cenaclu, și mai ales, să te ocupi și de organizarea lui până în detaliile cele mai delicate. Ție și tuturor celor care stau în spatele acestor evenimente, felicitări! Sper să reușesc să ajung, cu același drag cu care tu ne aștepți :) Cât despre Virgil, zâmbesc gândindu-mă cam cât valorează distanțele în fața poeziei... Felicitări și drum cu lumină de-aici înainte!
pentru textul : Mirabile Dictu deda, yester! dar eu am facut abstractie de "damblagit" (si de sfaturile paradoxale si scrantite ale unor discipoli ) si am inteles ce am vrut :) nu te superi ?
pentru textul : mai departe decât tristețea deTania, îți mulțumesc pentru că ai avut amabilitatea să semnalezi această lansare de carte.
Cristina, Paul, Nuța, sunt onorat de semnul vostru.
Andrei, te aștept mâine cu mare plăcere.
Alina, au fost mai multe variante de copertă. Recunosc că eu am ales-o pe aceasta. Mie mi se pare că este în acord cu titlul și conținutul. Dacă nu-ți place, eu nu o să mă îmbufnez, fii sigură! ;)
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas dePână la urmă conținutul trebuie să fie apreciat. Toate cele bune! Mulțumesc.
Ei,bine, Adriana, cu tot respectul şi sunt convinsă că Vlad Turburea nu se va opune, dacă ne va răspunde, să i se ia peniţa, nu o să opun rezistenţă, el are încrederea mea ca cititor. Mulţumesc. Din acest moment este singura justificare pe care o validez prin drept liber de viaţă.
Asta îmi este justifiarea: Este bun.
Virgil poate lua măsurile de rigoare după regulile Hermeneia. Mulţumesc frumos şi lui. O seară bună:)
pentru textul : timidă umbra ta de fată deVirgil, ai și libertatea de a-l asculta mai departe, este un preludiul al iernilor imperiale... Mă bucură că l-ai "auzit". Mulțumesc.
pentru textul : perdera decrescendo și passion, așa este ritmul, deși intri timid în prima strofă, în decor, în atmosferă, începi să te desfășori spiralat abia din a treia, cuvintele îți vin mai liber, se simte descătușarea în liric. am anumite reflectări, dincolo de această feminitate auto-oglindită în vis: - "obosisem mereu să deschid" - nu merge ca fragment temporal, cred că poți renunța la mereu - scrie: nicio (conf noul DOOM) sau "nici o" (cum am învățat încă din clasele primare) (dar oricum fără cratimă) - ar fi fain să scrii tango, fără u final - ar merge fără "firește", în strofa 4, mai ales că nu poate fi lăsat așa, ca vers de sine stătător. - ar merge prelucrat "fiecare la casele noastre" - corect este "fiecare la casa lui" sau "amândoi la casele noastre" sau pur și simplu "fiecare acasă" mult mi-au plăcut ultimele două strofe, am sentimentul unei fluidizări a imaginilor, unui mers printre apele spiritului. Și îmi imaginam poezia din 7 strofe, cele 7 porți. Nu știu care lipsește aici, poate ultima chiar, către ea ai lăsat poate deschiderea: "acest vis nesfirsit"
pentru textul : Flash back deun text care emană sensibilitate, iar pe alocuri chiar senzualitate, mi-a plăcut lectura în ansamblu
pentru textul : Punct și de la capăt demai puțin finalul cu acel deocamdadă ninge care, sincer să fiu și dacă ar fi fost deocamdată ninge tot nu ar fi mers
pentru că finalul mi se pare încropit all by itself
Virgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDin pacate nu prea reusesc sa inserez imaginea. Nu mai stiu prea bine html.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deȘi totuși care este atunci diferența între iluzie și cunoaștere în budism? Remarc o repetată tendință de a "scuza" (sau a lua apărerea) aparent budismul și de a menționa că și el are "cunoașterea noastră europeană". Oare nu există "ramuri" ale budismului care neagă aproape total cunoașterea empirică? La urma urmei ce este budismul? Oare nu este o religie? Deși mi se va spune probabil că este o filozofie sau un "worldview". Și atunci nu este oare nedrept să comparăm merele cu perele? Adică o filozofie (puternic mistică) (a budismului indian) cu o mentalitate (puternic secularizată) (a occidentului euro-atlantic)? Deși și aici mi se va spune probabil că ceea ce avem noi nu este decît o religie carteziană.
pentru textul : Budismul și psihiatria de"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
pentru textul : spitalul de fluturi deNu am sa vorbesc despre text, am sa spun ceva despre povestea pe care am vazut-o in spatele cuvintelor. O poveste cu un ritm si un puls proprii, uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit. Si, la fel cum fiecare etapa ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare poveste reprezinta o noua perioada de descoperiri si minuni. In definitiv, povestile sunt pentru oameni, iar textele pentru critici.
pentru textul : capelan fără capelă deEste un fragment din ceva mult mai mare. De aceea, poate, senzaţia pe care ai avut-o. Este, practic, o introducere. Voi mai posta în timp anumite părţi. La un moment dat lucrurile se vor precipita sub toate aspectele. Sper că nu te aştepţi totuşi la ceva acţiune în stil hollywoodian…
Cât despre stil, cred că el derivă în parte din subiectele abordate. Nu l-am căutat, s-a conturat pe măsură ce scriam.
Mulţumesc pentru lectură şi comparaţie
pentru textul : M de la mag deCred ca ti-a reusit mult mai bine "starea" din a doua jumatate a poemului decat "miscarea" din cea dintai. Inca o data o reusita pe planul realului proiectat in suprarealism (daca imi e ingaduita o asemenea sintagma). In acest poem regasesc si tropii familiari ai poeziei asa cum o percep eu acum. Placut, Andu
pentru textul : wo bist du deai dreptate Alma sunt si alte spatii deschise si coline :) fiecare isi poarta ucronia launtrica ca pe o pavaza/trofeu pina in blestemul propriului bustrofedon... poezia nu este dedicata lui George Ceausu, ci doar foloseste algoritmul initial. Lui George Ceausu ii plac structurile cu tenta ludica in care e de ajuns un singur postulat. :) mai ales pe domeniul sf.
pentru textul : și zeii plîng deyester, permite-mi sa intervin, dar tu chiar nu percepi diferenta dintre "a fi de o anumita conjugare" si "a se conjuga" deasemeni, chiar nu intelegi logica lui "desi e" - adica "in ciuda faptului ca", "in pofida", etc...?
pentru textul : Ca sunetul în fluier dePaul, e chiar frumoasă versiunea ta, n-am, Doamne fereşte, ce interpreta greşit, dar e...altceva. A ieşit cu totul altceva faţă de ceea ce am vrut eu să trasmit. N-o să mă apuc acum să.mi explic tot textul, dar pentru exemplificare aleg:
Varianta originală :
caietul tău cu scoarţe vişinii
care şi-a tot amânat parada esteticii
o să-l vindem pe o gură de oxigen
nici o amintire nimic
biciuieşte-ţi zeii în seara aceasta
pentru ultima dată
să nu le rămână pe mâini
nici o urmă din adeneul tău
Varianta Paul:
apoi să părăsim parcul copertat vişiniu
să ne vindem pe o gură de oxigen
pentru că am pe mâini
urmele adeneului tău
caietul cu scoarţe vişinii e un manuscris care aşteaptă publicarea, în varianta ta devine parc copertat vişiniu, ceea ce, trebuie să admitem, nu-i chiar acelaşi lucru.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deChestia cu zeii şi cu nici o urmă de adeneu pe mâini e un îndemn de renunţare la idolii urbani, mă rog, diferiţi pt fiecare, nu are nici o importanţă că este vorba de discuţii mondene din cafenea sau mersul la cinema 3 D.
Adeneul ajunge pe mâinile lor prin...sărut, salivă, etc..
În varianta ta, „pentru că am pe mâini /urmele adeneului tău”, ar însemna că ea, persoana căreia mă adresez, mi-a sărutat, atins, mâinile, ceea ce iar nu e acceeaşi chestiune.
Şi mai sunt exemple. Dar, repet, îmi place varianta ta şi cred că ar fi interesant un astfel de joc, să vedem ce ar putea ieşi după tiparele altui autor.
Încă o dată, a mă supăra pe ceea ce ai scris tu, înseamnă să fiu cel puţin ingrat. Şi nu sunt. Nu pot deci decât să-ţi mulţumesc şi îmi doresc să ne citim, aici, pe Hermenia, cu plăcere în continuare.
Corect ar fi fost scris asa: "camera interzisă odată", fara "de", daca "odata" determina pe "camera". Daca e vorba despre "camera de odata [de candva] interzisa", expresia suna complet neromaneste si ciudat, parca e o traducere stangace. Tu chiar nu realizezi ca textul tau e slabut?!
Pe bune ca, daca te mai vad la Virtualia, arunc dupa tine cu toate piscoturile din sala.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dePagini