Poezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
Primele trei strofe au o idee buna, remarc in special primele trei versuri. Am remarcat doua sensuri diferite de perceptie. Noi "atingem focul" si focul "nu ne poate atinge". Finalul mi se pare slab... ai diluat mesajul, ai focalizat atentia intr-un moment in timp. Stereotipul cu sangele zvacnind in vene da o senzatie acuta de "deja-vu" (scuze cacofonia). Partea cu "dupa o vizita a cuiva drag" ...pe langa faptul ca suna slab, transforma prima parte intr-una umana, comuna, banala. Ideea din ultimele doua versuri e buna, dar nu salveaza finalul. Ialin
Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
Am impresia că vrei să mă atragi într-o polemică. Nu cred că e cazul -- în ce mă priveşte - pentru că părerea ta mă onorează. În primul rând pentru timpul pe care l-ai pierdut citindu-l – după câte îmi dau seama cu atenţie – şi analizându-l da capo al fine. În al doilea rând, acest text a fost lecturat de peste două mii de cititori, dar nimeni nu a făcut vreun comentariu asupra lui. Pentru acest fapt ai toată consideraţia mea (dacă ai cumva nevoie de aşa ceva)
Nu pot să spun că sunt întru totul de acord cu inciziile făcute. Intenţia mea nu a fost să scriu un tratat despre teoria crizelor sau despre Şcoala Austriacă de economie. Am vrut doar să atrag atenţia asupra acestui autor şi a concepţiilor sale. Am folosit un limbaj cât mai accesibil. Chiar crezi că toată lumea, de la vlădică până la opincă, ştie”chestiile astea”??
Nu am spus că sunt un adept al teoriilor sale. Asta, printre altele, pentru că nu îmi plac speculatorii. Faptul că mă aşezi pe acelaşi piedestal cu Robert Kiyosaki (“absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K”) mă face să zâmbesc,oarecum amar. Nu am, nici pe departe, inteligenţa şi averea lui.
Despre “colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente)”am unele reserve. Oare dacă mie mi se pare un lucru banal, evident,este musai ca toţi ceilalţi să aibă aceiaşi viziune asupra lui?
Una peste alta, apreciez, sincer, multe dintre ideile comentariului tău.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat
Cu stimă.
Eu cred că la o traducere e bine să se anexeze şi originalul pentru a putea fi comparat. Doar aşa poţi ştii dacă e o traducere bună sau nu. Cu respect, Cezar
când treci un pic dincolo de minimalism, ești în dubiu și la fel te-am citit... să scrii, să nu scrii?
E un poem experiment, foarte plăcut lecturii însă doar un experiment cred eu.
Adriana, știu că tu nu te amăgești cu vorbe sau laude... discursul poetic este greu de format și cel mai greu de păstrat.
Eu am citit acest poem cu plăcere, dar nu mi-a produs vreo tresărire.
Însă știu că sunt și vacanțe și zile libere.
Cum spunea Van Morrison, the'll be days like this
Virgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
Imi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
Virgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
Mie nu mi-a placut decat titlu. In rest, are 5 din 29 versuri (17,2%) formate din "o" si "Luz". Inclusiv un vers "degeaba". Interesant e ca la... vecini, acest text are 3 stele galbene si una rosie.
Valdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
ultima strofă îmi place. deși aș renunța la „cu iubire”, fiindcă iubirea e oricum evidentă.
dar prima...hm!
„în paturi în care doarme somnul/ de amiază”...
dacă mi-ai fi spus, de exemplu, că joacă șotron în patul acela, ar fi fost o surpriză plăcută, dar așa...
J'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
să zicem că nu este moartă. să zicem că este doar adormită. poate ne spui mai multe despre aceste particule (sau percepții de particule) și implicațiile lor filozofice.
actual, un alt fel de prezentare a manierei de a "creşte", o imprecaţie modernă - aş zice, sunt aici nişte figuri de stil frumoase, frumoase!
mi-a plăcut mult.
mulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
Virgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
Din pacate, pentru mine acest text este si va ramine un text mediocru. Cu atit mai mult, regret, nu ma pot erija in criticul pe care il astepti; frecventeaza un cenaclu, doua, citeste mai mult, e recomandabil la orice virsta. A publica orice mi se pare chiar indecent. Ceea ce ii spuneai lui Andu Moldovean ti se potriveste si tie, din nefericire. Multe texte pot fi numai maculatura daca nu exista o farima de talent. Talentul este un cumul de capacitati iesite din comun, nu are tangenta nici cu zodia, nici cu studiile superioare. Urari, felicitari etc. consider ca nu isi au locul aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
pentru textul : secret revelation dePrimele trei strofe au o idee buna, remarc in special primele trei versuri. Am remarcat doua sensuri diferite de perceptie. Noi "atingem focul" si focul "nu ne poate atinge". Finalul mi se pare slab... ai diluat mesajul, ai focalizat atentia intr-un moment in timp. Stereotipul cu sangele zvacnind in vene da o senzatie acuta de "deja-vu" (scuze cacofonia). Partea cu "dupa o vizita a cuiva drag" ...pe langa faptul ca suna slab, transforma prima parte intr-una umana, comuna, banala. Ideea din ultimele doua versuri e buna, dar nu salveaza finalul. Ialin
pentru textul : Bu Liu dehai, va iert, il mai felicit o data pe paul blaj, si va urez o seara placuta. ca asa-s eu bun si drept
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deaşa deci, am o peniţă aici
Silvia, mulţumesc frumos pentru păreri, le iau cu mine.
mă bucură foarte mult aprecierea ta, Adriana, merci(cu aceaşi admiraţie pentru tine.)
pentru textul : totul e în noi decu drag
Şi nu orice tip de inocenţă, ci inocenţa care creeaza, de unde şi titlul.
pentru textul : Oblică dePentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deAm impresia că vrei să mă atragi într-o polemică. Nu cred că e cazul -- în ce mă priveşte - pentru că părerea ta mă onorează. În primul rând pentru timpul pe care l-ai pierdut citindu-l – după câte îmi dau seama cu atenţie – şi analizându-l da capo al fine. În al doilea rând, acest text a fost lecturat de peste două mii de cititori, dar nimeni nu a făcut vreun comentariu asupra lui. Pentru acest fapt ai toată consideraţia mea (dacă ai cumva nevoie de aşa ceva)
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deNu pot să spun că sunt întru totul de acord cu inciziile făcute. Intenţia mea nu a fost să scriu un tratat despre teoria crizelor sau despre Şcoala Austriacă de economie. Am vrut doar să atrag atenţia asupra acestui autor şi a concepţiilor sale. Am folosit un limbaj cât mai accesibil. Chiar crezi că toată lumea, de la vlădică până la opincă, ştie”chestiile astea”??
Nu am spus că sunt un adept al teoriilor sale. Asta, printre altele, pentru că nu îmi plac speculatorii. Faptul că mă aşezi pe acelaşi piedestal cu Robert Kiyosaki (“absolutizarea pe care o sugerezi tu şi K”) mă face să zâmbesc,oarecum amar. Nu am, nici pe departe, inteligenţa şi averea lui.
Despre “colecţie de repetiţii şi banalităţi (şi chestii evidente)”am unele reserve. Oare dacă mie mi se pare un lucru banal, evident,este musai ca toţi ceilalţi să aibă aceiaşi viziune asupra lui?
Una peste alta, apreciez, sincer, multe dintre ideile comentariului tău.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat
Cu stimă.
Eu cred că la o traducere e bine să se anexeze şi originalul pentru a putea fi comparat. Doar aşa poţi ştii dacă e o traducere bună sau nu. Cu respect, Cezar
pentru textul : Sonet XIX de William Shakespeare decând treci un pic dincolo de minimalism, ești în dubiu și la fel te-am citit... să scrii, să nu scrii?
pentru textul : plânsul salcâmilor deE un poem experiment, foarte plăcut lecturii însă doar un experiment cred eu.
Adriana, știu că tu nu te amăgești cu vorbe sau laude... discursul poetic este greu de format și cel mai greu de păstrat.
Eu am citit acest poem cu plăcere, dar nu mi-a produs vreo tresărire.
Însă știu că sunt și vacanțe și zile libere.
Cum spunea Van Morrison, the'll be days like this
Virgil, in ultimii doi ani am ascultat foarte mult blues si country
pentru textul : here comes that rainbow again deImi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru simplitate . Nu stiu daca stii, dar fara nici o legatura
"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
pentru textul : al șaptelea simț deVirgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
pentru textul : Recunoştere in Colentina denu stiu daca 'distrus' e ok, dar a inclinat mult balanta, un pic intentionat am 'alunecat' pe finalul asta; multumesc de aprecieri si lectura!
pentru textul : Prietena Portocalie deEu glumeam, Vlad.
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deBineînţeles că-s de prisos.
Şi atunci,
sufletul meu s-a ridicat la catedră
şi a urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.
nu e un text care să mă câștige, mi se pare ceva de genul: na-vă mă, luați lecții de la mine!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate decand vei depasi faza cu ghicitorile, Marga, vom avea un dialog!
pentru textul : risipă de nori deEi, nici chiar aşa! Te alinţi!...Ştiind, probabil, ca femeilor le stă bine când fac asta...
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deMie nu mi-a placut decat titlu. In rest, are 5 din 29 versuri (17,2%) formate din "o" si "Luz". Inclusiv un vers "degeaba". Interesant e ca la... vecini, acest text are 3 stele galbene si una rosie.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deValdimir, ti-am citit comentariul...stii ce-i ciudat? :) ca autoarea nu falsa pe nicaieri. pur si simplu striga.nu, nu e vorba de o traire mimata... da, stiu, privit din afara, trebuie sa para absolut patetic...:) e un text pe care nu mai pot interveni. fireste ca subiectul are si variante de abordare dezvoltate in vers alb...dar asta asa s-a scris. multumesc pentru interventie si comentariu.
pentru textul : Autodafé deultima strofă îmi place. deși aș renunța la „cu iubire”, fiindcă iubirea e oricum evidentă.
pentru textul : lumina ta dedar prima...hm!
„în paturi în care doarme somnul/ de amiază”...
dacă mi-ai fi spus, de exemplu, că joacă șotron în patul acela, ar fi fost o surpriză plăcută, dar așa...
J'ai recu dans mon âme l'aphoristique d'une essence memorable, qu'il t'avait dit parfois: "tu as besoin d'un seul mot d’amour par jour pour vivre mieux", et generalement, ces trois verses du fin. Merveilleuse image!
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes denice. există și continuare?
pentru textul : Jurnal de UK. Primii pași depoate ne spui și de ce, alma. altfel comentariul tău nu rămîne decît o ofensă gratuită. și evident, nefondată.
pentru textul : rețeaua de inutil desă zicem că nu este moartă. să zicem că este doar adormită. poate ne spui mai multe despre aceste particule (sau percepții de particule) și implicațiile lor filozofice.
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo dealma, multumesc de trecere! am scos strofa, care chiar este in plus, la o citire mai atenta.
pentru textul : Nicht hinauslehnen dehaiku-uri reuşite. Imaginea creată e deosebită. Cu plăcere a lecturat LIM.
pentru textul : iarnă deactual, un alt fel de prezentare a manierei de a "creşte", o imprecaţie modernă - aş zice, sunt aici nişte figuri de stil frumoase, frumoase!
pentru textul : Număratul pe degete demi-a plăcut mult.
mulțumesc pentru primire... nu pot să renunț la "ca", este un element necesar pt. comparație...și mie-mi pare că nu sună bine altfel... nici la "ne iubeam", se leagă cumva de restul, chiar dacă este o "repetiție", într-un fel. nu despre o iubire gen "cântecel" este vorba, ci de una dincolo de oglinda morții... mulțumesc pentru sugestii.
pentru textul : Sens unic deVirgil se pare ca am cam pierdut amandoi vremea incercand sa ne convingem unul pe altul despre lucruri care nu au nevoie de "aprobarea" noastra ca sa existe. Se spune ca atunci cand reusesti sa zambesti, in momente din acestea de mirare, abia atunci traiesti cu adevarat. De fapt textul tau m-a umplut de indignare. Nu pentru ca ar fi unul slab, nu pentru ca ideile din el nu ar fi adevarate, nu pentru ca este al tau. Numai ca atunci cand treci prin ocna, fie si privind ochii unuia pe care vremurile l-au ratacit pe acolo, nu mai poti face poezie din asta. Numai acela care a trait asa ceva poate sa se elibereze prin scris. In acest caz poetica n-ar putea niciodata sa bata realitatea si atunci nu poti sa nu te intrebi: la ce bun? Am simtit nevoia sa iti spun acestea pentru ca sunt sigur ca ma vei intelege , desigur sub rezerva ca nu este decat o nenorocita de parere a unui necunoscut.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deDin pacate, pentru mine acest text este si va ramine un text mediocru. Cu atit mai mult, regret, nu ma pot erija in criticul pe care il astepti; frecventeaza un cenaclu, doua, citeste mai mult, e recomandabil la orice virsta. A publica orice mi se pare chiar indecent. Ceea ce ii spuneai lui Andu Moldovean ti se potriveste si tie, din nefericire. Multe texte pot fi numai maculatura daca nu exista o farima de talent. Talentul este un cumul de capacitati iesite din comun, nu are tangenta nici cu zodia, nici cu studiile superioare. Urari, felicitari etc. consider ca nu isi au locul aici.
pentru textul : raiul de la marginea potirului dePagini