Diana, e o atmosferă frumoasă în poeziile tale, dar expresia nu e îngrijită, ar trebui să lucrezi mai mult pe texte. Se te ferești de metafore fără valoare, de clișee, de construcții pleonastice: "icoana așezată la răsărit de soare"- locul icoanei chiar acolo este, nu mai era nevoie să specifici! dimineața asta este frumoasă, aerul superb vreo oră de acum încolo pot judeca la rece din geamul/ferecat de zăbrelele tainicei mele inimi. să mă cunoască pas cu pas astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." Cam multe, nu? Știu că ai și poezii mai bune, și mult mai bune. În fine, îți respect jocul! Inspirație ai, mai intră printre cuvinte!
Ecaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
multumesc Ioana, credeam ca... sau voi fi acuzata de simplitate, sau voi fi ignorata, ... ca valorile zilei nu mai sunt: simplitatea, delicatetea si altruismul:) daca tu ai vazut "drama" pasarii, delicatetea ta ... ma bucur ca ai venit mai ales la poezia aceasta, multumesc pentru penita!
prima parte a poemului are ceva eseistic, lirismul se concentreaza la final. Am retinut un vers interesant: „Înlăuntrul nostru, când iubim, avem ochii albaştri.”
am citit aici un poem care mai întâi râgâie agale, apoi stă în patru labe hotărât, apoi e pe dos lejer, iar la urmă e îndesat și le cam trosnește cu vitejie. în rest, autorul văd că ne tot urează spor la viață, ce naiba o mai fi însemnînd și asta, o pilulă gen banii n-aduc fericirea dar te-ajută să-ntreții iubirea?
sper să nu primesc și eu una d-asta cu spor la viață de la acest autor că fac cu nervii
Frumos zis, mi-a amintit de un videoclip care se numea chiar "they" si transmitea ceva tot asa, un amestec de sf cu senzualitate feminina adolescentina. O plimbare onirica? Asa pare dar nu este, pentru ca ideea centrala este controlul, cel ce finalmente ne omoara, fiind preluat de catre ceilalti, de "they" As fi schematizat mai putin partea cu visele, lasand-o mai libera, asa cum e mi se pare un pic prea tehinicista, o simt incorsetata, oricum nu sunt un mare admirator al definitiilor poetice directe "visul e poarta" "in realitate suntem asa de...". Finalul mi-a placut in mod deosebit. Aproape o pastisa a inchinaciunii crestine face o trecere subtila spatiu-timp care chiar m-am gandit daca a fost intentionata sau asa "a iesit" ... chiar nu are importanta, rezultatul e super :si aici/ si dincolo/ si in vecii vecilor. O penita de apreciere de la mine, cel pe care conform spuselor Profetului "nu ma mai crede nimeni pe aici" nu stiu de unde are el concluzia asta atat de universala in afara de din capul lui plin cu idei preconcepute. Imi cer scuze daca prin acest gest iti voi atinge si tie reputatia in ochii acestui om atat de limitat. Nu am ce sa fac, el exista si va exista inca mult timp. Andu
n-ai gusturi rele. păi dacă dăduşi cafeaua pe zaibăr, e de bine.
mi-a plăcut versul acesta în mod special:
"însăşi dafniile din stropii de rouă se întorc cu burta la soare", dar vezi "însăşi dafniile"!
cu tot respectul pentru femei, acest text este unul comun.
prea comun pentru așteptările zilelor noastre.
am citit cateva dintre creatiile dvs. și deocamdată, rămîn la aceeași idee.
nimic.
De acord cu Vladimir, un poem de "atmosfera". Dar "crizele de filozofie"... nu-mi place aceasta asociere, apoi acelasi abuz de inversiuni epitet-substantiv care demult nu mai au nimic poetic, de la limba de lemn incoace adica, "ametitoare inaltimi", "tandra narcoza", "dezacordata teama"... iar finalul imi aminteste sec de un banc care pesemne are mai multa "filozofie" decat intreg acest poem: cica vine unul la psihiatru si spune "dom' doctor, nu stiu ce am, de o vreme incoace sunt confuz... sau poate nu?" Andu
Textul postat nu este deloc minimalist şi nu prea recuperează realul. Ca să fie, ar trebui, eventual, să lipsească din primul vers "tangentă la cerul de marmură neagră", iar din al doilea "copilul nostru neconceput"; şi chiar "umbra ta". Care sunt departe de a fi "ultraminimaliste", fiind, din contra, "maximaliste".
Teoria domnului Manolescu Gorun este absolut corectă. Practica pune, însă, ca de obicei în viaţă, probleme...
Aşadar, ce-ar rămâne ar fi "O pasăre îmi cade în palmă în staţia lui 41". De aici (ca premisă) se poate dezvolta divers, obţinându-se un text şaizecist (cum aş zice că s-a şi obţinut, fie şi cu un mic iz parodic), unul optzecist, ironic şi fantezist, sau unul antimetafizic, douămiist.
cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
E adevarat, puscaria asta pe numele ei Bucuresti exista si e altceva decat nimic. You do some time man, that's all, you're young. Un text ca o radiografie a crimelor noastre zilnice si un reporter pierdut printre dezastre, fara reportofon sau camera video dar cu net. Andu
Am citit fără să respir până la ,,vezi tu". Ai susţinut atât de bine, de captivant ideea de lehamite, starea pe care o poate avea un om când îî e lehamite, starea de prizonierat între cei dragi, aparenta libertate, nepăsarea caldă versus războiul rece dintre diverse structuri sociale, începând de la familie până la naţiuni. Aş reda aici fiecare vers. Mă limitez la cel care arată pustiul unei locaţii de după nuntă, că tocmai am fost la una şi chiar mă gândeam cum va arăta localul şi zona a doua zi.
,,după vijelii stâlpii au să se ridice la cer
ca atunci când imediat după nuntă
îți dai seama cât de pustiu este pământul"
Finalul m-a pus pe gânduri. E dreptul autorului să fie ambiguu, să facă un fel de tăiere a planurilor, iar eu să încerc să respect momentul de tăcere tot prin tăcere. Pentru mine e un poem reper pentru modul cum reuşeşte artisitic să sugereze stări şi crezuri, fapte şi atitudini. Mulţumiri, Paul!
Cuvintele tale mă fac să visez frumos, să sper că volumul de poezie la care lucrez de ceva timp (poemul de faţă fiind inclus în el) va fi pe placul cititorilor.
Trebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
Todor Cristea, mă onorează trecerea dumneavoastră prin această pagină. La momentul respectiv aşa am văzut finalul acestui text. Intervenţia dumneavoastră mă pune pe gânduri. Nu ştiu cum aş putea modifica, cel puţin nu acum, cert este că voi încerca să-i aduc îmbunătăţiri. Vă mulţumesc.
Aranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
Sincer... cine m-a văzut recently patinînd grațioasă printre superlative la adresa vreunui poem? Să ridice două degete! Pentru că eu urmează să dau o peniță de suflet acestui poem pe care Virgil Titarenco ni-l dăruiește din colecția lui personală de 'havane poetice'. Este cam ceea ce eu numesc poezie, filozofie, meditație, economie de mijloace, relevanță, accent și mai ales, substanță. Să nu întrebe așa, aiurea, unul sau altul, de ce a scris poetul această poezie? Pentru că poetul aici a avut ceva de spus. Iar eu, desigur, nu o să repet aici ceea ce el a rostit cu inspirație.
În schimb voi citi încă o dată și încă o dată.
Margas
Un text curat, translucid, frumos, fluent. Doar a treia strofă mi s-a părut că e sub nivel, că pierde din tonus. Cine e poeta din poză? Privirea ei valorează cât un poem.
Da, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc mult. As putea apela la metoda mea rudimentara dintotdeauna, dar nu am avut timp in ultima vreme si nici putere ca sa zic asa :)
pentru textul : promise I deDiana, e o atmosferă frumoasă în poeziile tale, dar expresia nu e îngrijită, ar trebui să lucrezi mai mult pe texte. Se te ferești de metafore fără valoare, de clișee, de construcții pleonastice: "icoana așezată la răsărit de soare"- locul icoanei chiar acolo este, nu mai era nevoie să specifici! dimineața asta este frumoasă, aerul superb vreo oră de acum încolo pot judeca la rece din geamul/ferecat de zăbrelele tainicei mele inimi. să mă cunoască pas cu pas astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." Cam multe, nu? Știu că ai și poezii mai bune, și mult mai bune. În fine, îți respect jocul! Inspirație ai, mai intră printre cuvinte!
pentru textul : A 7-a zi deEcaterina, fiica mea (cu doi de "i") nu se da in spectacol ca tine, slava Domnului! Isi vede de treaba ei cu prietenii de varsta ei asa cum ii sade bine unei fete de 17 ani. Deci nu are cum sa ma mustre constiinta in ceeace te priveste, tu esti un caz aparte, ma gandesc doar ca mai degraba ar trebui sa fii mai poilticoasa. Ela nu te-a invatat si asta? Andu
pentru textul : bandajul meu alb demultumesc Ioana, credeam ca... sau voi fi acuzata de simplitate, sau voi fi ignorata, ... ca valorile zilei nu mai sunt: simplitatea, delicatetea si altruismul:) daca tu ai vazut "drama" pasarii, delicatetea ta ... ma bucur ca ai venit mai ales la poezia aceasta, multumesc pentru penita!
pentru textul : rugă deFelicitări!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deşi acum, iniţiat, cum crezi că e?:)
pentru textul : atât de absurd deprima parte a poemului are ceva eseistic, lirismul se concentreaza la final. Am retinut un vers interesant: „Înlăuntrul nostru, când iubim, avem ochii albaştri.”
la buna recitire,
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, demarynna
am citit aici un poem care mai întâi râgâie agale, apoi stă în patru labe hotărât, apoi e pe dos lejer, iar la urmă e îndesat și le cam trosnește cu vitejie. în rest, autorul văd că ne tot urează spor la viață, ce naiba o mai fi însemnînd și asta, o pilulă gen banii n-aduc fericirea dar te-ajută să-ntreții iubirea?
pentru textul : cuvinte de jurnal desper să nu primesc și eu una d-asta cu spor la viață de la acest autor că fac cu nervii
Frumos zis, mi-a amintit de un videoclip care se numea chiar "they" si transmitea ceva tot asa, un amestec de sf cu senzualitate feminina adolescentina. O plimbare onirica? Asa pare dar nu este, pentru ca ideea centrala este controlul, cel ce finalmente ne omoara, fiind preluat de catre ceilalti, de "they" As fi schematizat mai putin partea cu visele, lasand-o mai libera, asa cum e mi se pare un pic prea tehinicista, o simt incorsetata, oricum nu sunt un mare admirator al definitiilor poetice directe "visul e poarta" "in realitate suntem asa de...". Finalul mi-a placut in mod deosebit. Aproape o pastisa a inchinaciunii crestine face o trecere subtila spatiu-timp care chiar m-am gandit daca a fost intentionata sau asa "a iesit" ... chiar nu are importanta, rezultatul e super :si aici/ si dincolo/ si in vecii vecilor. O penita de apreciere de la mine, cel pe care conform spuselor Profetului "nu ma mai crede nimeni pe aici" nu stiu de unde are el concluzia asta atat de universala in afara de din capul lui plin cu idei preconcepute. Imi cer scuze daca prin acest gest iti voi atinge si tie reputatia in ochii acestui om atat de limitat. Nu am ce sa fac, el exista si va exista inca mult timp. Andu
pentru textul : They den-ai gusturi rele. păi dacă dăduşi cafeaua pe zaibăr, e de bine.
mi-a plăcut versul acesta în mod special:
"însăşi dafniile din stropii de rouă se întorc cu burta la soare", dar vezi "însăşi dafniile"!
"ethereal ne suspectăm totuşi"!
pentru textul : urme decu tot respectul pentru femei, acest text este unul comun.
pentru textul : unde rămâi fără cuvinte deprea comun pentru așteptările zilelor noastre.
am citit cateva dintre creatiile dvs. și deocamdată, rămîn la aceeași idee.
nimic.
De acord cu Vladimir, un poem de "atmosfera". Dar "crizele de filozofie"... nu-mi place aceasta asociere, apoi acelasi abuz de inversiuni epitet-substantiv care demult nu mai au nimic poetic, de la limba de lemn incoace adica, "ametitoare inaltimi", "tandra narcoza", "dezacordata teama"... iar finalul imi aminteste sec de un banc care pesemne are mai multa "filozofie" decat intreg acest poem: cica vine unul la psihiatru si spune "dom' doctor, nu stiu ce am, de o vreme incoace sunt confuz... sau poate nu?" Andu
pentru textul : obsesia definițiilor II deca să evit titlul: Bravo, Raluca și mulțumesc! Adrian, Vlad... asemenea!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deTextul postat nu este deloc minimalist şi nu prea recuperează realul. Ca să fie, ar trebui, eventual, să lipsească din primul vers "tangentă la cerul de marmură neagră", iar din al doilea "copilul nostru neconceput"; şi chiar "umbra ta". Care sunt departe de a fi "ultraminimaliste", fiind, din contra, "maximaliste".
pentru textul : Recuperarea Realului deTeoria domnului Manolescu Gorun este absolut corectă. Practica pune, însă, ca de obicei în viaţă, probleme...
Aşadar, ce-ar rămâne ar fi "O pasăre îmi cade în palmă în staţia lui 41". De aici (ca premisă) se poate dezvolta divers, obţinându-se un text şaizecist (cum aş zice că s-a şi obţinut, fie şi cu un mic iz parodic), unul optzecist, ironic şi fantezist, sau unul antimetafizic, douămiist.
cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deE adevarat, puscaria asta pe numele ei Bucuresti exista si e altceva decat nimic. You do some time man, that's all, you're young. Un text ca o radiografie a crimelor noastre zilnice si un reporter pierdut printre dezastre, fara reportofon sau camera video dar cu net. Andu
pentru textul : prison game II deAm citit fără să respir până la ,,vezi tu". Ai susţinut atât de bine, de captivant ideea de lehamite, starea pe care o poate avea un om când îî e lehamite, starea de prizonierat între cei dragi, aparenta libertate, nepăsarea caldă versus războiul rece dintre diverse structuri sociale, începând de la familie până la naţiuni. Aş reda aici fiecare vers. Mă limitez la cel care arată pustiul unei locaţii de după nuntă, că tocmai am fost la una şi chiar mă gândeam cum va arăta localul şi zona a doua zi.
pentru textul : mă izbesc ritmic de bufoni de,,după vijelii stâlpii au să se ridice la cer
ca atunci când imediat după nuntă
îți dai seama cât de pustiu este pământul"
Finalul m-a pus pe gânduri. E dreptul autorului să fie ambiguu, să facă un fel de tăiere a planurilor, iar eu să încerc să respect momentul de tăcere tot prin tăcere. Pentru mine e un poem reper pentru modul cum reuşeşte artisitic să sugereze stări şi crezuri, fapte şi atitudini. Mulţumiri, Paul!
Cuvintele tale mă fac să visez frumos, să sper că volumul de poezie la care lucrez de ceva timp (poemul de faţă fiind inclus în el) va fi pe placul cititorilor.
Îţi fac aşadar o reverenţă şi te mai aştept.
pentru textul : stampe în cer deTrebuie ambiț să parodiezi așa ceva. Textul pare în sine o parodie la ecuația :creator ori doi egal cu en la puterea cititor...:) Valoarea lui en o deduce autorul în final ca fiind o oră. De noroc...de trăire. Bun. Chiar și confuzia din final are rezonul ei acolo. Doar era vorba de un creator neînțeles. Două stîngăcii, două morți, deodată...spune autorul. Care e șpilul? În mod normal, dacă ai inspirația să rămîi integru, nededublat, om și creator pînă la sfîrșit, poți muri de două ori...deodată. Altfel mori înainte, neinspirat și fără sens. Așa se vede necunoscuta din ecuație aici la puterea mea, a cititorului. Am fost norocos Andule? Eu cred că da... și fără suta aia de parai... Pe curînd, george
pentru textul : două mâini deI'm watching you:) nice! go go:)!
pentru textul : viitorul ochilor în lume de"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
pentru textul : Through a glass darkly de35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
pentru textul : mai simplu decât un pai dealma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele de...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
pentru textul : peruvian dream deTodor Cristea, mă onorează trecerea dumneavoastră prin această pagină. La momentul respectiv aşa am văzut finalul acestui text. Intervenţia dumneavoastră mă pune pe gânduri. Nu ştiu cum aş putea modifica, cel puţin nu acum, cert este că voi încerca să-i aduc îmbunătăţiri. Vă mulţumesc.
pentru textul : se ia prin copy-paste deAranca, ai dezlegat esentialul, intr-adevar aceasta captivitatea e ca o forma de protejare, pentru liniste, pentru stergerea contururilor uneori benefica. Francisc, multumesc pentru comentariul atent si ingrijit, a fost ca un balsam pentru mine; frumos ai spus "contopirea cu zambetul scheletelor", m-a dus cu gandul la o reala comuniune intre exterior si interior, poate chiar o buna impacare cu subconstientul. asa se spune ca se tin minte toate visele.
pentru textul : clopotul de sticlă deSincer... cine m-a văzut recently patinînd grațioasă printre superlative la adresa vreunui poem? Să ridice două degete! Pentru că eu urmează să dau o peniță de suflet acestui poem pe care Virgil Titarenco ni-l dăruiește din colecția lui personală de 'havane poetice'. Este cam ceea ce eu numesc poezie, filozofie, meditație, economie de mijloace, relevanță, accent și mai ales, substanță. Să nu întrebe așa, aiurea, unul sau altul, de ce a scris poetul această poezie? Pentru că poetul aici a avut ceva de spus. Iar eu, desigur, nu o să repet aici ceea ce el a rostit cu inspirație.
pentru textul : rain on the mayberry street deÎn schimb voi citi încă o dată și încă o dată.
Margas
imi placeau ochii ei de la inceput....era mai multa dragoste :D
pentru textul : mijlocul cerului deUn text curat, translucid, frumos, fluent. Doar a treia strofă mi s-a părut că e sub nivel, că pierde din tonus. Cine e poeta din poză? Privirea ei valorează cât un poem.
pentru textul : personificare de toamnă deDa, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
pentru textul : În tranzit dePagini