Virgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
lucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
Sebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
vine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
Extras din Regulamentul H: 25.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului;
Domnule Oprea Serafim, tot în spiritul urării de bun venit pe care am făcut-o sub primul dumneavoastră text, sunt nevoită să precizez că Hermeneia încurajează polemica literară și comentariile cu privire doar la texte și nu opiniile despre persoana autorului sau a altui comentator.
un poem plin de forță, realizat din inspirate asociaeri de imagini și metafore proaspete: "în palma cu spini, bărbații plivesc biserici", "femeile adună în coșuri de răchită un oraș", "o casă ca o pernă albă din care zboară copii". îmi pare că ultimile două versuri nu fac decât să piardă taina, misterul primei strofe. penultima strofă este superbă! cred că varinta matinală este cea care trebuie să rămână.
Mi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin
Un text care place, scris frumos de un poet adevărat. Am citit, ce am prins din poemele sale la Sibiu și m-au încântat. E o bucurie sa-l citim și pe acest site.
Poezille tale sunt întregi scenarii de film. Poți face filme SF, filme horror, filme de dragoste, filme de filme. Mai departe depinde de regizor. Scenariul e scris. Și e scris bine. Ai nevoie de un Lynch.
nu sunt sigura ca ar fi trebuit sa arunci textul asta in cutia cu nisip. nu spune el lucruri noi, nu le spune prin cine stie ce artificii stilistice, dar...le spune. si reuseste sa transmita, chiar prin zgarcenia asta de mijloace, o stare de blazare in crescendo. cred ca voi trece mai des prin pagina ta. oricum, fara a emite pretenii de critic literar, ci numai ca om care mai citeste poezie din cand in cand, as spune ca ai urcat in ultima vreme...asa...de un an si ceva incoace. :)
Am citit articolul domnului Velea si tocmai voiam sa-l felicit cand am zis sa citesc si comentariul lui Adrian... acum, marturisesc ca-s intr-o oarecare stare de perplexitate, intrebandu-ma cum poate fi filosofia, esoterica si cum poti face ca un lucru sa fie bun sau un act sa fie substantial(indiferent de natura acelui lucru sau a acelui act) daca nu stabilesti de la inceput, inaintea lui "cum", "ce" anume vrei sa faci ori sa transmiti.
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
Traducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
bine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
Un poem care ar putea sa traiasca (mai ales in prima sa parte) daca nu ar fi sufocat de atata "ingrosare"(mai ales in a doua sa parte), de parca autorul nu s-a simtit prea sigur pe cuvintele sale si a simtit nevoia sa le "ingroase": "vei afla ca niciodata... n-a patruns niciodata... iti voi spune ca niciodata nu a existat decat in irosirea... nu ai fost decat o reflexie... si-atat" Zi si tu Virgile, pe bune, sa-ti dau o penita? Andu
” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
problema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
3 ani mai târziu :)
Interesantă construcția, ideea de hexagonal. Ușoare scăpări stereotipice. De exemplu:
„eu semăn cu valurile. Câteodată aud înăuntrul meu marea.
Cum valurile se sparg şi nu mai sunt, tot aşa de îndoielnică
e şi existenţa mea ca un ecou surd şi ca o oarbă iluzie
dar neasemuit de frumoasă”
"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
Virgil, te rog să mă scuzi, eu credeam că între noi acest gen de excese au fost demult trecute la index și nu mai pot face subiectul unei sancțiuni... credeam că, într-o formă subtilă, am acceptat intransigența ca o trăsătură a dialogului nostru, pe care, desigur, noi, spre deosebire de alții, care ar înțelege greșit, ne-o putem permite.
Asta e ceea ce am crezut eu.
Iar ostilitate eu nu am față de românii din diasporă. Sincer.
Regret doar că au drept de vot și mai nou uite contează și la cvorum... pe când ei își văd de treburile lor pe unde sunt ei, pe Hermeneia de exemplu, scriind în românește, chiar dacă cu greșeli. N-are importanță, intenția contează.
Sper că pricepi și nu îmi mai ceri explicații suplimentare ca la școală, 'din' în loc de 'dintre' etc
actual, un alt fel de prezentare a manierei de a "creşte", o imprecaţie modernă - aş zice, sunt aici nişte figuri de stil frumoase, frumoase!
mi-a plăcut mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie nu-mi plac decat primele 3 versuri. continuarea e diluata rau.
pentru textul : downloadez poezii deVirgil, îţi foarte mulţumesc pentru atenţie şi pentru reclamă! :). Ştii, stiu bine că ofer site-ului Hermeneia, dar, să fim corecţi, şi primesc.
Silvia, merci! Felicitări şi ţie, pentru premiul 1 de la "Moştenirea Văcăreştilor", secţiunea proza.
Dragul meu coleg Dorin, lasă că, anul trecut, m-am lăudat cu alt concurs, şi aşa bine m-am simţit, că mi-e şi jenă de ruşine. Am avut noroc chior că tu ai volum, n-ai putut să participi, şi, uite aşa, m-am fofilat niţel mai sus. Dar dacă ştiam că se lasă cu pupături cozaniene, acceptam şi o menţiune, ba chiar luam trenul pe jos pâna acolo. Vine Virtualia curând, nu ştiu ce s-o ivi până atunci, dar dacă e şi eşti şi suntem, te las să mă laşi să te pup cu zgomot. Şi apoi mă risc să-ţi dau un kil de vin, deşi nu ştiu dacă dupa alcool ies din tine draci sau îngeri. Hai merci şi la altă citronadă.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci delucian, simt un fior nou, mai patrunzator decat al "ferestrei deschisa in carne", un simt ca dincolo de fiecare cuvant, se gaseste un univers nemarturisit ce-si astepta de mult gandul care sa-l creeze ... imi place cum ai figurat aceasta stare, bratul nobil care o conduce, traseul unui avion sau al unei comete pe pielea infiorata a unui sentiment, dar mai ales aterizarea cu precizie in turnul de piatra de pe umerii tai... locul de intalnire a gandului tau cu lumea.
pentru textul : Madlenă 1 deSebi, "nimicul se încordează gata să mă cuprindă" mi se pare puţintel preţios faţă de "nimicul se lărgeşte cât să mă cuprindă", care, cu posibilele sale slăbiciuni, e ceva mai firesc.
D-le Dinu, "ca un stilou de cuvinte" e o sugestie interesantă, chiar dacă, în genere, mă feresc de expresii/ metafore care au ca axă "cuvântul". Totuşi, dacă mergem cu gândul dincolo de cerneală, aflăm cuvintele, nu?
"Şi ea vine,
pentru textul : p.s devine la timp, când şobolanului tocmai i-au dat aripile" - da, iniţial, fix acolo era punctul. Dar, deşi mi se întâmplă foarte rar, am păcătuit prin adaos şi am făcut-o conştient. Dacă m-aş fi oprit acolo, textul ar fi câştigat mult pe toate palierele, în special la capitolul sugestie, dar n-am rezistat finalului actual, el venind torenţial. Dacă voi publica vreodată acest text pe hârtie, cel mai probabil mă voi opri la "aripile şobolanului".
Extras din Regulamentul H:
25.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului;
Domnule Oprea Serafim, tot în spiritul urării de bun venit pe care am făcut-o sub primul dumneavoastră text, sunt nevoită să precizez că Hermeneia încurajează polemica literară și comentariile cu privire doar la texte și nu opiniile despre persoana autorului sau a altui comentator.
pentru textul : de el deun poem plin de forță, realizat din inspirate asociaeri de imagini și metafore proaspete: "în palma cu spini, bărbații plivesc biserici", "femeile adună în coșuri de răchită un oraș", "o casă ca o pernă albă din care zboară copii". îmi pare că ultimile două versuri nu fac decât să piardă taina, misterul primei strofe. penultima strofă este superbă! cred că varinta matinală este cea care trebuie să rămână.
pentru textul : canon să dormim împreună deMi se pare o exprimare sa-i spun... nepotrivita "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva". Nu vad relevanta faptului ca ingerul era "iesit la pensie" . Un inger oarecare nu ar fi putut "da cu capul de ele" ? Ideea mi se pare buna, dar este exprimata slab atat contextual cat si imagistic. Ialin
pentru textul : albastru deUn text care place, scris frumos de un poet adevărat. Am citit, ce am prins din poemele sale la Sibiu și m-au încântat. E o bucurie sa-l citim și pe acest site.
pentru textul : Podul Grant deVlad, sa fiu drept, nu prea cred ca in alte texte scriu altfel. pe bune...
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I dePoezille tale sunt întregi scenarii de film. Poți face filme SF, filme horror, filme de dragoste, filme de filme. Mai departe depinde de regizor. Scenariul e scris. Și e scris bine. Ai nevoie de un Lynch.
pentru textul : sinestezie denu sunt sigura ca ar fi trebuit sa arunci textul asta in cutia cu nisip. nu spune el lucruri noi, nu le spune prin cine stie ce artificii stilistice, dar...le spune. si reuseste sa transmita, chiar prin zgarcenia asta de mijloace, o stare de blazare in crescendo. cred ca voi trece mai des prin pagina ta. oricum, fara a emite pretenii de critic literar, ci numai ca om care mai citeste poezie din cand in cand, as spune ca ai urcat in ultima vreme...asa...de un an si ceva incoace. :)
pentru textul : și ce dacă deMulţumesc,
pentru textul : Sunt inconştientul norocos depe motiv de titlu, dar cum ai vazut...fiecare cu nervii lui:) multumesc mult de semn!
pentru textul : nervi de primăvara debine ca spui parca. macar lasi o portita de iesire.:)
pentru textul : unde îmi pare că exist deAm citit articolul domnului Velea si tocmai voiam sa-l felicit cand am zis sa citesc si comentariul lui Adrian... acum, marturisesc ca-s intr-o oarecare stare de perplexitate, intrebandu-ma cum poate fi filosofia, esoterica si cum poti face ca un lucru sa fie bun sau un act sa fie substantial(indiferent de natura acelui lucru sau a acelui act) daca nu stabilesti de la inceput, inaintea lui "cum", "ce" anume vrei sa faci ori sa transmiti.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei desi o afirm cu toata presiunea socio-culturala resimtita;)
pentru textul : Recunoştere in Colentina deiacătă că am ajuns la varianta finală, mâine e duminică...:)
pentru textul : come as you are defrumoasă! dar nu îmi place finalul. eu m-aș fi oprit la destul de verzi. până acolo e de remarcat.
pentru textul : de n luate câte două degând bun!
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Nenorocul deTraducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
bine era daca le rearanjati intr-un ansamblu mai inspirat.
"separ apoi literele, vocalele le ..."
iar ceva mai incolo
"consoanele le-nşir "
aveti un typo la "stâlpii de susţinere a frazei"
dar, ajungand la sfarsitul primei strofe, marturisesc ca "am compatimit" cu dumneavoastra: si "fizicul meu mental" a ajuns destul de zdruncinat...sau, mai degraba, de leleleganat.
pentru textul : Deconstrucţie, deUn poem care ar putea sa traiasca (mai ales in prima sa parte) daca nu ar fi sufocat de atata "ingrosare"(mai ales in a doua sa parte), de parca autorul nu s-a simtit prea sigur pe cuvintele sale si a simtit nevoia sa le "ingroase": "vei afla ca niciodata... n-a patruns niciodata... iti voi spune ca niciodata nu a existat decat in irosirea... nu ai fost decat o reflexie... si-atat" Zi si tu Virgile, pe bune, sa-ti dau o penita? Andu
pentru textul : ziua furată deConține limbaj licențios inacceptabil pe Hermeneia conf. alineatului 16.4 din Regulamentul H.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) de” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor deŢi s-a mai spus, repet: un text pe zi, diacritice.
pentru textul : Haiku deproblema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă de3 ani mai târziu :)
Interesantă construcția, ideea de hexagonal. Ușoare scăpări stereotipice. De exemplu:
„eu semăn cu valurile. Câteodată aud înăuntrul meu marea.
Cum valurile se sparg şi nu mai sunt, tot aşa de îndoielnică
e şi existenţa mea ca un ecou surd şi ca o oarbă iluzie
dar neasemuit de frumoasă”
Per total un text complex, dar plăcut.
pentru textul : Sorbul mut deAștept să pun piesă lângă piesă, ca într-un puzzle, și să văd întregul, de care, mă voi bucura!
pentru textul : Eu, când nu visez. Deirdre. de"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total deVirgil, te rog să mă scuzi, eu credeam că între noi acest gen de excese au fost demult trecute la index și nu mai pot face subiectul unei sancțiuni... credeam că, într-o formă subtilă, am acceptat intransigența ca o trăsătură a dialogului nostru, pe care, desigur, noi, spre deosebire de alții, care ar înțelege greșit, ne-o putem permite.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deAsta e ceea ce am crezut eu.
Iar ostilitate eu nu am față de românii din diasporă. Sincer.
Regret doar că au drept de vot și mai nou uite contează și la cvorum... pe când ei își văd de treburile lor pe unde sunt ei, pe Hermeneia de exemplu, scriind în românește, chiar dacă cu greșeli. N-are importanță, intenția contează.
Sper că pricepi și nu îmi mai ceri explicații suplimentare ca la școală, 'din' în loc de 'dintre' etc
actual, un alt fel de prezentare a manierei de a "creşte", o imprecaţie modernă - aş zice, sunt aici nişte figuri de stil frumoase, frumoase!
pentru textul : Număratul pe degete demi-a plăcut mult.
Pagini