imaginea utilizatorului Virgil


I hate cars passing
under my window like sea crabs
running thru rain
the wind brings familiar smells
from the old restaurant
across the street
my brain craves snow
I stare at the phone in vain
no rings this evening no soul
nobody knows I’m here
but the brown ageless cat
on my couch
exquisitely ignoring me


I say

this is a very Bukowski piece: the urban setting (he hated the country scenery) the restaurant (he was the barfly!) the loneliness (he hated people and their humanity) the cat (the suited alternative to human beings).

So, whatever brings me closer to Hank deserves ..a nib.:)

Corina, știi, a fost o vreme

Corina, știi, a fost o vreme cînd eram atît de stupid încît nici nu știam cine a fost Bukowsky. Probabil nu sînt mai puțin stupid acum. Dar acum știu cine e. Detest lenea din mine care m-a împiedicat să mă duc să-i văd bungalow-ul pe De Longpre Ave. în LA. Shame to me. Ah, și despre aprecierea ta... ce să spun. „Don't try!”. If you... you know. Anyway, I don't deserve it. But it makes me keep going.