Remember: Virgilius a compus „Georgicele” la îndemnul lui Maecenas, un apropiat al împăratului Octavian, cu scopul de a stimula agricultura imperiului, deoarece în acea perioadă, Pompeius, cu flota sa, bloca alimentarea peninsulei cu grâne. Acest poem reia ideea augustană a reîntoarcerii la vechile moravuri austere ale romanilor,văzută ca soluţie, nu doar pentru criza morală a statului, ci ca metodă de a rezolva toate problemele grave cu care se confrunta societatea romană în acea vreme.
Împăratul Octavian, cunoscut şi sub numele de Caesar Augustus, a fost un mare umanitarist, în cel mai profund înţeles al cuvântului. El a preluat conducerea Imperiului Roman într-o epocă degenerată, foarte asemănătoare celei pe care o trăim noi.Erau la modă prostituţia, divorţurile, avorturile, alcoolismul, venalitatea, crimele, grevele, liberalismul, homosexualitatea, delincvenţa juvenilă, laşitatea, ateismul, jecmănirea, defăimarea şi hoţia. Roma era paradisul gangsterilor, perverşilor, a leneşilor, întocmai ca în România de azi. Precum astăzi (nu numai în România) forţele legii şi ordinii erau atacate de mulţimi, copiii erau nesupuşi, nu arătau niciun respect părinţilor şi ţării, nici o femeie cuviincioasă nu putea circula pe stradă în deplină siguranţă, nici măcar în toiul zilei!! Iar potlogăria, negoţul necinstit, mituirea străinilor erau în creştere în tot imperiul. Striviţi sub talpa afaceriştilor din marile oraşe erau şi fermierii oneşti, coloana vertebrală a armatei şi a spiritualităţii romane.
“Ce e de făcut??” se întreba Cezarul, stând în iatacul său, înconjurat de sclave egiptene. Existau şi pe atunci liberalişti, ca şi astăzi, iar ei ziceau ce spun ei întotdeauna după ce aduc ţara intr-o asemenea stare de nelegiuire şi indiferenţă expusă plurilingvistic: “Niciodată n-a fost mai bine! Priviţi câtă libertate! Priviţi câtă egalitate! Priviţi cum a fost înlăturată ipocrizia sexuală! Mamăăăă!! Oamenii simţeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioşie”
Ce spuneau conservatorii, morocănoşi şi neiubitori de petreceri ale acelor zile?? Ei bine, nu prea mai erau mulţi. Mureau batjocoriţi în bătrâneţea lor. Iar copiii le erau asmuţiţi împotriva lor de către furnizorii luminii sintetice de soare şi de lună, de către exhibiţioniştii politici ai lui totulpentrunimic, de către cei ce-i iubeau pe barbari (venetici??) atât de mult încât vroiau să le deschidă toate porţile, pe soldaţi să-i forţeze să depună armele, iar pe barbari să-i lase să năvălească în cetate.
Cam aşa arăta Roma în care se reîntorcea Caesar Augustus, după ce le-a tras o bătaie zdravănă celor doi amorezi – Antoniu şi Cleopatra – la Actium. Acum, să gândească fiecare cum doreşte, în legătură cu vremile confuze de astăzi!
Ce metode a folosit Cezarul pentru a restabili ordinea în această bulibăşeală?
A făcut tocmai ce nouă ni se spune mereu să nu facem, ceea ce ni se spune că nu va avea niciodată câştig de cauză: a prescris morala prin lege şi a constrâns la respectarea acelor legi de neconstrâns, cu o forţă poliţienească crâncenă şi încruntată. A considerat ilegală comportarea necuviincioasă a cetăţeanului roman. Mă auziţi? Ilegală! Iar romanii prinşi că se purtau necuviincios erau spânzuraţi, aruncaţi în puţuri sau în gropile cu lei, ori trecuţi prin alte experienţe care să le trezească gustul de a se comporta decent şi vrednic. “Şi a reuşit?” - mă vor întreba campionii liberalismului. Unii spun că da! Porcii au dispărut în mod miraculous. Şi, tot acei “unii” mai spun că acea epocă, care a aplicat o opresiune - astăzi de neconceput - a rămas în istorie ca “Epoca de aur a Romei”.
Ce vrea să sugereze cretinul acesta, se vor întreba cârcotaşii urbei!! Vrea oare să urmăm acest exemplu sângeros??
Bineînţeles că vreau! Tot timpul mă gândesc la aşa ceva: haideţi să-i silim pe ROMÂNI să fie aşa cum ar trebui să fie. Sunt eu pentru aruncarea netrebnicilor în groapa cu lei? Pentru a le da satisfacţie celor ce cred că am trupul acoperit cu solzi de şopârlă, am să răspund: Da. Categoric. Chiar în după-masa asta, dacă se poate. Dar, pentru a-mi dezamăgi prezumtivii critici, am să adaug că nu vorbesc serios. Nu-mi fac nici o plăcere pedepsele crude, nefireşti. Mă fascinează în schimb faptul că un bici şi un morcov pot să-l pună pe măgar în mişcare şi că această descoperire din timpul domniei Împăratului Octavian ar putea avea oarecari aplicaţii asupra faunei umane din era călătoriilor spaţiale.
După unii “strategi”, biciul şi morcovul au fost, din timpuri străvechi, aşezate la temelia sistemului competiţiei libere, numai că diferiţi binevoitori au mutilat logica sistemului, până ce acesta a devenit de nerecunoscut...
Dacă tot se repetă istoria, să se repete, în adevărata ei splendoare, şi spre binele oamenilor...