Un experiment interesant, alunecînd printre limite, fără să le desfidă totuși provocator.
Nu e o lectură plăcută, dar merită parcursă de mai multe ori, eu am citit-o de două ori. Prima oară am detestat-o a doua oară m-a pus pe gânduri...
În general cred că Adrian abuzează de răbdarea cititorului, ăsta este felul său de a scrie, la fel și în poezie, un fel de citiți-mă cu răbdare ca să vedeți dacă mă meritați! Adrian este un autor orgolios, însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva.
Eu îl citesc cu interes ca pe un autor într-o transformare.
Însă textul acesta însă îl evidențiez pentru că vorbește răspicat, în ciuda unor erori strecurate pe ici, pe colo.
Andu
Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
Da. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
Remarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
raspunsul este ca a existat o tentativa. respectivul a avut contul suspendat pe hermeneia cam o luna. datorita faptului ca este nevoie de o confirmare nu am avut erori din culpa. nici un om cu bun simt nu face asta in mod deliberat. (si nu imi spune ca se scrie niciun pentru ca am oroare de acest stil nou)
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Și dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
Domnule Gorun, mi-am adus aminte de vechea întrebare
„ce-a fost mai întâi? oul sau găina?”
dacă privim din punctul de vedere al manifestării, putem spune că totul începe cu oul. dar dacă privim din punctul de vedere al principiului, cel care încorporează totul în el, inclusiv găina, din care, mai apoi, se formează oul?
mergând cu jocul mai departe, mă întreb dacă oamenii au fost nostalgici înaintea… Căderii. adică atunci când nu aveau după ce tânji… dacă nu cumva pe atunci, omul situându-se în „plenitudine” (pentru el, singura „realitate”), mai avea nevoie de „ideal”.
numai că întrebarea asta incumbă multă tristețe. o tristețe din care ironia încearcă să se salveze…
Domnule Cristea! acum vad... ce-am vazut, ca sa zic asa. Cum ma lupt sa redescopar bucoavnele de pe site, am avut surpriza de a intalni, aici, numeme dumneavoasta... Imi cer scuze ca abia acum am aflat. Iata ce bucurie mi-a adus noaptea asta!
Inca o data, multumiri!
Ai atins o problemă care mie mi se pare fundamentală. La origini, logica aristotelică, prin chiar întemeietorul ei, își vedea lungul nasului. Atunci cȃnd ajungea la limita gȃndirii logice, el, Aristotel, o lua pe alte cărări. Spre „Mișcătorul Nemișcat” cum zicea chiar el. Ulterior, odatȃ cu apariția «logicii formale», ale cărei începuturi se regăsesc în Scolastica medievală, logica noastră și-a pierdut orice legătură (oricȃt de firavă) cu ontologia. Nu același lucru se întȃmplă cu Logica Budistă. Ea pleacă de la ontologic și ajunge la logic. Pentru că Sergiu AlGeorge are perfectă dreptate cȃnd spune: „Grecia, prin sistemul lui Aristotel, a început cu logica, cea mai restrictivă dintre cele trei discipline, fapt care a dominat întreaga evoluție a ideilor. Noi am descoperit deci succesiv și implicit dependent întȃi logica, apoi lingvistica și în cele din urmă semiologia” spre deosebire de contextul gȃndirii indiene care a adoptat o strategie inversă: „semiologie, lingvistică și logică. Această interrelație este critică deoarece cele trei discipline se ierarhizează pe trepte diferite de subordonare: semiologia, cea mai generală dintre ele, dă seama de lingvistică întrucȃt limbajul este doar unul dintre sistemele semiologice, iar logica este o disciplină limitată numai la anumite expresii lingvistice”.(S. AlGeorge, „Limbă și gȃndire în cultura indiană”). Dar nici AlGeorge nu merge pȃnă la capăt. Adică pȃnă la identificarea «ontologiei» care se află în spatele semiologiei și care, în Budism, este luată în considerare. Și astfel, atunci cȃnd tȃrziu, în Evul Mediu, se constituie Logica Budistă, pe filiera relevată de AlGeorge, logica păstrează această ontologie. Deci un fundament solid. Nu pot acum să intru în amănunte în legătură cu Ontologia Budistă. Pot numai să spun că ea este diferită de cea Occidentală. Și, din acest motiv, și logica corespunzătoare (care este la fel de „logică” din punct de vedere formal, utilizȃnd și ea «silogisme») diferă de cea Occidentală. Dar, spune-le astea occidentalilor europocentriști, că sar în aer. Am scris și publicat o carte „Eseu despre sursele cunoașterii în Logica Budistă”, folosind surse de primă mȃnă. Care s-a epuizat, direct din editură, înainte de a intra în librării (dar și tirajul a fost mic: 300 de exemplare luate de specialiști; și chiar unora dintre aceștia li s-a părut «esoterică»). Ȋncerc acum să adopt altă strategie. Prin eseuri scurte și scrise cȃt mai atractiv, să ajung să comunic, unui cerc cȃt mai larg de cititori, pe căi mai ocolite, ce am scris în cartea respectivă. Și, se pare că schema se-nvȃrte. Postarea pe Agonia a avut tocmai scopul unei testări de piață. Și eseurile publicate acolo, mai ales cele care urmăreau scopul desconspirat anterior, au avut și au un «rating» ce dpășește miia de accesări. Același lucru încerc să-l fac și aici. Ȋn paralel cu lucrul la o un text amplu (care, sub formă de draft, a ajuns la a nu știu cȃta versiune și care trece și prin «raționalismul» iluminist care agonizează acum în postmodernism și empirism pozitivist). Lucrare care nu știu dacă viața mea limitată, la vȃrsta care o am, îmi va permite s-o termin.
pentru prima strofă dar şi pentru:"cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,/din palma ta împăturită la margini,/cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,/mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,/în pieptul altui mine,
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera./" şi mai cu seamă pentru acest vers copleşitor: "în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.", pentru adevărul din el, atât cât poate suporta un adevăr o faţă a sa, Adrian, nici nu contează unde se exagerează în vers, în fapt, care nu a exagerat măcar o dată în poezie, nu a simţit cum este să exagerezi, atunci, când în vers, toată lumea este numai a ta - peniţă. Artistul dacă nu exagerează, la un moment dat se pierde, el nu trebuie să fie perfect, şi dacă asta, exagerarea asta oximoronică nu ar fi, această frumoasă falsă sinceritate, la un moment dat, dacă nu ar fi, el s-ar pierde, nu ar mai reda frumosul şi frunza mâncată de omidă nu ar mai hrăni omida.
Un text sensibil asumat prin exagerări.
Aranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
/ În douî zâli zapada s-o topit șî vremea s-oncalzît. Vitili o mâncat fân șî no murit di foami. Da' la stâni, pi munț', o murit oili la gramadî di frig șî n-o avut ci sî li facî./ mi se pare corect / În douî zâli zapada s-o topit șî vremea s-o-ncalzît. Vitili o mâncat fân șî n-o murit di foami. Da' la stâni, pi munț', o murit oili la gramadî di frig șî n-o avut ci sî li facî./ e șiudat ca un tiext di trei benchiuri să hie diochiet di greșăli
ajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
Frumos... și chiar mi se pare originală acea metaforizare a trecerii la ora de iarnă.
Rotund acest poem domnule dumneavoastră poetule.
Aș renunța totuși la acel 'direct' din final și nu oricum ci 'în totalitate' (inginerește vorbind acum) ca să nu mă trezesc din plăcerea unei lecturi cât se poate de rafinate.
O peniță mai nou inexistentă pe Hermeneia din partea mea.
Andu
pai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
îmi place prima strofă, deşi e destul de simplistă. în a doua strofă ai o repetiţie care nu dă prea bine: "nu am adunat nici jumătate din
întunericul adunat la fereastră" . ai putea măcar să cauţi un sinonim pentru "adunat" sau să încerci să construieşti altfel ideea. ultima strofă, din nou, prea minimalistă. nu înţeleg de ce nu ai mai dezvoltat poemul. aşa, pare doar o schiţă a ceea ce se vrea a fi poem.
este o expresie britanica si se traduce prin ``maci inalti``- face referire la drumul anevoios pe calea succesului si bucuria de a trai printre ``maci inalti``, evident ``oamenii spirituali si increzatori. chiar am devenit curioasa...de ce ti-or fi adus versurile astea, putin stalcite, aminte de o carte care presupun ca ascunde...multe dintre secretele vietii :)
(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows
Mi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
Adrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
nu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.
clasic atât în formă cât și fond. Titlul însă este un lest care trebuie aruncat degrabă și înlocuit cu ceva adecvat întru înălțarea acestui frumos balon.
nicodem, hai sa fim seriosi. eu am inca speranta ca oricine am fi sintem oameni mari (adica maturi). pe mine nu m-a acuzat nimeni ca as fi furat din nichita. la un moment dat bobadil facea anumite asocieri dar n-au reusit sa ma intereseze dincolo de amuzament. ca sa sa fiu mai simplu, bunica-mea avea o vorba "hotului de hot i-e frica". niciodata nu am avut probleme sa imi apar "proprietatea intelectuala" pentru ca niciodata nu am avut nici cea mai vaga banuiala ca as fi plagiat pe cineva. si am fost acuzat si eu si de caloianu silvia si cred ca au mai zis si altii una si alta. ca de obicei i-am lasat sa fiarba in suc propriu. eu nu vad cine si unde te-a acuzat de ceva. pe hermeneia noi avem o politica de zero toleranta fata de astfel de lucruri si sint convins ca daca vreun editor sau moderator ar fi avut vreo anumita banuiala de plagiat ti s-ar fi adus la cunostinta acest lucru in termeni fara nici un echivoc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un experiment interesant, alunecînd printre limite, fără să le desfidă totuși provocator.
pentru textul : Cucuveaua albă deNu e o lectură plăcută, dar merită parcursă de mai multe ori, eu am citit-o de două ori. Prima oară am detestat-o a doua oară m-a pus pe gânduri...
În general cred că Adrian abuzează de răbdarea cititorului, ăsta este felul său de a scrie, la fel și în poezie, un fel de citiți-mă cu răbdare ca să vedeți dacă mă meritați! Adrian este un autor orgolios, însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva.
Eu îl citesc cu interes ca pe un autor într-o transformare.
Însă textul acesta însă îl evidențiez pentru că vorbește răspicat, în ciuda unor erori strecurate pe ici, pe colo.
Andu
Ce părere aveţi, dacă aş spune aşa: ca toţi ceilalţi să nu poată vedea...
pentru textul : le pouvoir des mots deMulţumesc.
Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
pentru textul : Veneţia deDa. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deRemarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
raspunsul este ca a existat o tentativa. respectivul a avut contul suspendat pe hermeneia cam o luna. datorita faptului ca este nevoie de o confirmare nu am avut erori din culpa. nici un om cu bun simt nu face asta in mod deliberat. (si nu imi spune ca se scrie niciun pentru ca am oroare de acest stil nou)
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deprima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
dragut acest semn amical ,stimata ioana...
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită deVlad, măiastrule, iată cum mă nedumerești tu...
pentru textul : fruct deBine, domnule Paul Blaj, data viitoare o să-ți spun: "Băi Paul".
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deȘi dacă ceea ce am afirmat te-a făcut să te simți jignită - indiferent că intenția mea nu are legătură cu asta, sper să poți înțelege măcar ce am dorit să comunic și să îmi ierți sinceritatea, în caz că a deranjat. Crede-mă că sunt multe utile în ce am spus până acum pe pagina ta. Și știu că le percepi. Dacă nu îmi păsa, tăceam. Așa cum am tăcut mult timp. Și dacă voi tăcea de acum înainte, este fiindcă e mai bine pentru moment. Prin urmare, consider că ce am avut de comunicat aici, am încheiat. Rost pentru întrebări nu mai este. Iar "polemic-brainstorming" - scuze pt invenția acestei sintagme, în caz că nu există - nu mă caracterizează și nu o voi interioriza niciodată. Vlad Turbure are dreptate în ce scrie. Fiindcă eu ți-am dat bună toată ziua mult timp. Și mă așteptam la același lucru, pe orice coordonate. Și ceea ce e bun, va dăinui. Deși, evident, că și răul poate dăinui. Ce-ar fi să fim dincolo de ele?
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDomnule Gorun, mi-am adus aminte de vechea întrebare
„ce-a fost mai întâi? oul sau găina?”
dacă privim din punctul de vedere al manifestării, putem spune că totul începe cu oul. dar dacă privim din punctul de vedere al principiului, cel care încorporează totul în el, inclusiv găina, din care, mai apoi, se formează oul?
mergând cu jocul mai departe, mă întreb dacă oamenii au fost nostalgici înaintea… Căderii. adică atunci când nu aveau după ce tânji… dacă nu cumva pe atunci, omul situându-se în „plenitudine” (pentru el, singura „realitate”), mai avea nevoie de „ideal”.
numai că întrebarea asta incumbă multă tristețe. o tristețe din care ironia încearcă să se salveze…
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deDomnule Cristea! acum vad... ce-am vazut, ca sa zic asa. Cum ma lupt sa redescopar bucoavnele de pe site, am avut surpriza de a intalni, aici, numeme dumneavoasta... Imi cer scuze ca abia acum am aflat. Iata ce bucurie mi-a adus noaptea asta!
pentru textul : Despre ea, totdeauna...(Adriana Lisandru)* deInca o data, multumiri!
Ai atins o problemă care mie mi se pare fundamentală. La origini, logica aristotelică, prin chiar întemeietorul ei, își vedea lungul nasului. Atunci cȃnd ajungea la limita gȃndirii logice, el, Aristotel, o lua pe alte cărări. Spre „Mișcătorul Nemișcat” cum zicea chiar el. Ulterior, odatȃ cu apariția «logicii formale», ale cărei începuturi se regăsesc în Scolastica medievală, logica noastră și-a pierdut orice legătură (oricȃt de firavă) cu ontologia. Nu același lucru se întȃmplă cu Logica Budistă. Ea pleacă de la ontologic și ajunge la logic. Pentru că Sergiu AlGeorge are perfectă dreptate cȃnd spune: „Grecia, prin sistemul lui Aristotel, a început cu logica, cea mai restrictivă dintre cele trei discipline, fapt care a dominat întreaga evoluție a ideilor. Noi am descoperit deci succesiv și implicit dependent întȃi logica, apoi lingvistica și în cele din urmă semiologia” spre deosebire de contextul gȃndirii indiene care a adoptat o strategie inversă: „semiologie, lingvistică și logică. Această interrelație este critică deoarece cele trei discipline se ierarhizează pe trepte diferite de subordonare: semiologia, cea mai generală dintre ele, dă seama de lingvistică întrucȃt limbajul este doar unul dintre sistemele semiologice, iar logica este o disciplină limitată numai la anumite expresii lingvistice”.(S. AlGeorge, „Limbă și gȃndire în cultura indiană”). Dar nici AlGeorge nu merge pȃnă la capăt. Adică pȃnă la identificarea «ontologiei» care se află în spatele semiologiei și care, în Budism, este luată în considerare. Și astfel, atunci cȃnd tȃrziu, în Evul Mediu, se constituie Logica Budistă, pe filiera relevată de AlGeorge, logica păstrează această ontologie. Deci un fundament solid. Nu pot acum să intru în amănunte în legătură cu Ontologia Budistă. Pot numai să spun că ea este diferită de cea Occidentală. Și, din acest motiv, și logica corespunzătoare (care este la fel de „logică” din punct de vedere formal, utilizȃnd și ea «silogisme») diferă de cea Occidentală. Dar, spune-le astea occidentalilor europocentriști, că sar în aer. Am scris și publicat o carte „Eseu despre sursele cunoașterii în Logica Budistă”, folosind surse de primă mȃnă. Care s-a epuizat, direct din editură, înainte de a intra în librării (dar și tirajul a fost mic: 300 de exemplare luate de specialiști; și chiar unora dintre aceștia li s-a părut «esoterică»). Ȋncerc acum să adopt altă strategie. Prin eseuri scurte și scrise cȃt mai atractiv, să ajung să comunic, unui cerc cȃt mai larg de cititori, pe căi mai ocolite, ce am scris în cartea respectivă. Și, se pare că schema se-nvȃrte. Postarea pe Agonia a avut tocmai scopul unei testări de piață. Și eseurile publicate acolo, mai ales cele care urmăreau scopul desconspirat anterior, au avut și au un «rating» ce dpășește miia de accesări. Același lucru încerc să-l fac și aici. Ȋn paralel cu lucrul la o un text amplu (care, sub formă de draft, a ajuns la a nu știu cȃta versiune și care trece și prin «raționalismul» iluminist care agonizează acum în postmodernism și empirism pozitivist). Lucrare care nu știu dacă viața mea limitată, la vȃrsta care o am, îmi va permite s-o termin.
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deVirgil, când scriu acest comentariu, eu las spaţiu liber după fiecare semn de punctuaţie. Ei, când el apare ca psotat, acest spaţiu lipseşte.
Exp:
Aici, ar fi trebuit ca virgulei de după "aici" să-i urmeze spaţiu.
pentru textul : Străin depentru prima strofă dar şi pentru:"cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,/din palma ta împăturită la margini,/cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,/mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,/în pieptul altui mine,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deîn tot ce n-am putut ne-aş spulbera./" şi mai cu seamă pentru acest vers copleşitor: "în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.", pentru adevărul din el, atât cât poate suporta un adevăr o faţă a sa, Adrian, nici nu contează unde se exagerează în vers, în fapt, care nu a exagerat măcar o dată în poezie, nu a simţit cum este să exagerezi, atunci, când în vers, toată lumea este numai a ta - peniţă. Artistul dacă nu exagerează, la un moment dat se pierde, el nu trebuie să fie perfect, şi dacă asta, exagerarea asta oximoronică nu ar fi, această frumoasă falsă sinceritate, la un moment dat, dacă nu ar fi, el s-ar pierde, nu ar mai reda frumosul şi frunza mâncată de omidă nu ar mai hrăni omida.
Un text sensibil asumat prin exagerări.
Aranca, inceteaza cu jignirile, comportamentul tau a fost de cele mai multe ori (si este) mult mai discutabil decat a "unora" de pe hermeneia. Si daca unii nu pot sa se exprime fiindca nu mai au cum, tu continui sa te scalzi in aberatii si in aluzii deloc elegante. opreste-te daca te mai respecti cat de cat. Vad ca ai intrat deja in rolul de editor, promovand politica acestui site, dar asta nu inseamna ca poti sa si ataci in stanga si in dreapta. Au plecat toti cei care nu au fost pe masura "principiilor" acestui site. Te poti simti in siguranta si vei fi doar laudata de toti cei care au ramas? Ce mai vrei? Lasa-ne in pace. Uneori am impresia ca tu, virgil si luminita suse sunteti una si aceeasi persoana. Voi ganditi in grup, deloc independent, fiindca frazele care le rostesti tu,le vezi si in comentariile lui Virgil, aproape la fel, iar ale lui Virgil par a fi preluate din comentariile Orianei. Ceea ce inseamna ca nici voi nu aveti nici o farama de personalitate. Am solicitat sa-mi fie suspendat contul si insist. Nu voi accepta sa-mi fie oferit ca model Aranca si sa fiu "invatata" sa scriu ca ea. Nu zic ca scriu mai bine, dar as fi acceptat sa mi se sugereze sa scriu ca si Vladimir Negru, poate ca si Virgil Titarenco, ca si Bianca Goean, dar NU ca si Aranca. Din moment ce ea este punct de reper, eu refuz sa mai fiu membru a acesti site. Multumesc si numai bine!
pentru textul : trei observații deScuze. am uitat penita.
pentru textul : puterea mea e în tine de/ În douî zâli zapada s-o topit șî vremea s-oncalzît. Vitili o mâncat fân șî no murit di foami. Da' la stâni, pi munț', o murit oili la gramadî di frig șî n-o avut ci sî li facî./ mi se pare corect / În douî zâli zapada s-o topit șî vremea s-o-ncalzît. Vitili o mâncat fân șî n-o murit di foami. Da' la stâni, pi munț', o murit oili la gramadî di frig șî n-o avut ci sî li facî./ e șiudat ca un tiext di trei benchiuri să hie diochiet di greșăli
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...
pentru textul : memento deFrumos... și chiar mi se pare originală acea metaforizare a trecerii la ora de iarnă.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deRotund acest poem domnule dumneavoastră poetule.
Aș renunța totuși la acel 'direct' din final și nu oricum ci 'în totalitate' (inginerește vorbind acum) ca să nu mă trezesc din plăcerea unei lecturi cât se poate de rafinate.
O peniță mai nou inexistentă pe Hermeneia din partea mea.
Andu
"m-a luat de floare-soare/olandeza zburatoare.."
pentru textul : Și bate-mă, amore, cu brâu` și cosița depai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
pentru textul : primul monolog deîmi place prima strofă, deşi e destul de simplistă. în a doua strofă ai o repetiţie care nu dă prea bine: "nu am adunat nici jumătate din
pentru textul : spring time cassandra deîntunericul adunat la fereastră" . ai putea măcar să cauţi un sinonim pentru "adunat" sau să încerci să construieşti altfel ideea. ultima strofă, din nou, prea minimalistă. nu înţeleg de ce nu ai mai dezvoltat poemul. aşa, pare doar o schiţă a ceea ce se vrea a fi poem.
este o expresie britanica si se traduce prin ``maci inalti``- face referire la drumul anevoios pe calea succesului si bucuria de a trai printre ``maci inalti``, evident ``oamenii spirituali si increzatori. chiar am devenit curioasa...de ce ti-or fi adus versurile astea, putin stalcite, aminte de o carte care presupun ca ascunde...multe dintre secretele vietii :)
pentru textul : pe tocuri prea înalte de(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deMi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
pentru textul : Feminitate sine qua non deAdrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
nu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit depunctele de suspensie, ma iertati. multumesc
pentru textul : in dio declasic atât în formă cât și fond. Titlul însă este un lest care trebuie aruncat degrabă și înlocuit cu ceva adecvat întru înălțarea acestui frumos balon.
pentru textul : Îndobivărare denicodem, hai sa fim seriosi. eu am inca speranta ca oricine am fi sintem oameni mari (adica maturi). pe mine nu m-a acuzat nimeni ca as fi furat din nichita. la un moment dat bobadil facea anumite asocieri dar n-au reusit sa ma intereseze dincolo de amuzament. ca sa sa fiu mai simplu, bunica-mea avea o vorba "hotului de hot i-e frica". niciodata nu am avut probleme sa imi apar "proprietatea intelectuala" pentru ca niciodata nu am avut nici cea mai vaga banuiala ca as fi plagiat pe cineva. si am fost acuzat si eu si de caloianu silvia si cred ca au mai zis si altii una si alta. ca de obicei i-am lasat sa fiarba in suc propriu. eu nu vad cine si unde te-a acuzat de ceva. pe hermeneia noi avem o politica de zero toleranta fata de astfel de lucruri si sint convins ca daca vreun editor sau moderator ar fi avut vreo anumita banuiala de plagiat ti s-ar fi adus la cunostinta acest lucru in termeni fara nici un echivoc
pentru textul : tăceri dePagini