alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc

Aranca, pentru cultura generală dar și pentru hobby-ul pe care-l regăsesc în cercul "obsesiilor personale" ai toată prețuirea mea. Tinicuta, posibil să ai dreptate în ce privește versurile ce cuprind esența. Mulțumesc de oprire și mă bucur că ți-a plăcut.

Buna ziua. Nu trebuie sa va cereti iertare. Orice opinie, atata timp cat este sincera si justificata, poate ajuta oricui. Limba romana are numeroase posibilitati de exprimare. Depinde cum simte fiecare un text, depinde cum se muleaza cuvintele pe propriul sau suflet. Mult succes!

Nu inteleg ce vor sa insemne cuvintele "Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve..." dar nici nu ma chinui pentru ca fie e o chestie incriptata pe care numai tu o stii fie e o chestie de prost gust si atunci nu ma intereseaza. In ce priveste comentariile Marinei cred ca esti nedrept si superficial. Pentru ca nu aplici aceeasi exigenta la toata lumea si fiindca faci o generalizare care ignora detaliile sau fiecare situatie in parte. In ce priveste ultima ta ironie te las sa o gusti singur. Ca tot iti place sa vorbesti.

Francisc multumesc de opinie... se pare ca ai rezonat mai mult cu partea a doua a constructului.

de la strofă a două în jos,cel puțin, poezia asta e strălucitoare. încă mă minunez cât de bine se pot îngemăna, în textele tale, acordurile ce mă duc cu gândul la Psalmi cu modulațiile ironiei. "vino, ca o candelă noaptea, pe ape cu fire de iarbă gleznele, mâna să-mi legi deîndată vino, îi strig în ureche, scoală-te și pentru mine o dată țipă, iubito, cât vrei: tu ești cel în care mă caut tu ești acela care odată m-a încăput!" superb!

uita-te si tu ce rau te-ai enervat si mi-ai raspuns pe masura cu aluziile de rigoare. textul scris mai sus e slab, lamentatii , iar si iar. nu am nevoie de dedicatii de la tine, erika. nu interpreta gresit acest aspect. nici prin gand nu mi-a trecut. prea le ei personal si textele si comentariile si pe si. cu sinceritate adanca, francisc

Revin, cu o întrebare: nu e "centrul lumii"?

eprimată - perimată

da Cailean, intotdeauna e vorba de gradini... atunci cand vrei sa te transporti in intregime, cu adevarul tau cu tot, dincolo de zarva cuvintelor, pentru a le deslusi astfel mai bine semnificatia, in trandafirii care te unesc cu ceilalti gradinari ai lumii... Exupery spune: „Dumnezeu este masura noastra comuna”, acolo sus ne este oferit un limbaj comun pentru a ne putea intalni, cu noi insine, sau unii cu altii, in Dumnezeu... si asemeni gradinarului lui Exupery, reducem totul la: „in aceasta dimineata mi-am curatat trandafirii”. da, intotdeauna e vorba de gradini... iti multumesc, ca mi-ai recunoscut trandafirii:) Craciun fericit, in pace si armonie!

Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?

am editat eu link-ul la imagine. daca vrei sa stergi textul e alegerea ta

draga Ela, in ce am scris mai sus nu m-am referit la comentariul tau adresat Arancai, ci la ultimul, cel cu scuzele. Poate am fost putin prea dur in ce am scris dar nu s-a vrut decit o simpla atentionare. Ideea este, asa cum am spus, ca am vrea sa nu mai existe "comentarii" de 2-3-4 cuvinte. Aici as vrea sa precizez ca nu stam cu ruleta sa masuram pe nimeni dar am prefera raspunsuri nu doar dialogari de genul "mi-a placut", "multumesc, te citesc", "scuze, am vrut sa spun rada-baba", etc Evident se naste intrebarea ce facem cu multumirile si cu eratele. Raspunsul nostru ar fi ca sa integati multumirile intr-un raspuns mai elaborat sau eventual cel mult intr-un raspuns de multumire comun la sfirsitul saptaminii sau cind considerati ca este cazul. In ce priveste eratele, asa cum spuneam, recomandam atentie si eventual integrarea lor in raspunsuri. Daca nu se poate, e ok oricum, dar in principiu descurajam raspunsurile scurte si laconice. Cam asta ar fi ideea. No bitter feelings

cu care, daca voi fi vreodata prietena, voi cunoaste ce este eroismul, imi place acest poem. este un poem emo de inceput de depresie. take care! si Sarbatori fericite!