Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar

raspunsul este ca a existat o tentativa. respectivul a avut contul suspendat pe hermeneia cam o luna. datorita faptului ca este nevoie de o confirmare nu am avut erori din culpa. nici un om cu bun simt nu face asta in mod deliberat. (si nu imi spune ca se scrie niciun pentru ca am oroare de acest stil nou)

dragut acest semn amical ,stimata ioana...

Bine, domnule Paul Blaj, data viitoare o să-ți spun: "Băi Paul".

Domnule Gorun, mi-am adus aminte de vechea întrebare
„ce-a fost mai întâi? oul sau găina?”
dacă privim din punctul de vedere al manifestării, putem spune că totul începe cu oul. dar dacă privim din punctul de vedere al principiului, cel care încorporează totul în el, inclusiv găina, din care, mai apoi, se formează oul?

mergând cu jocul mai departe, mă întreb dacă oamenii au fost nostalgici înaintea… Căderii. adică atunci când nu aveau după ce tânji… dacă nu cumva pe atunci, omul situându-se în „plenitudine” (pentru el, singura „realitate”), mai avea nevoie de „ideal”.

numai că întrebarea asta incumbă multă tristețe. o tristețe din care ironia încearcă să se salveze…

Ai atins o problemă care mie mi se pare fundamentală. La origini, logica aristotelică, prin chiar întemeietorul ei, își vedea lungul nasului. Atunci cȃnd ajungea la limita gȃndirii logice, el, Aristotel, o lua pe alte cărări. Spre „Mișcătorul Nemișcat” cum zicea chiar el. Ulterior, odatȃ cu apariția «logicii formale», ale cărei începuturi se regăsesc în Scolastica medievală, logica noastră și-a pierdut orice legătură (oricȃt de firavă) cu ontologia. Nu același lucru se întȃmplă cu Logica Budistă. Ea pleacă de la ontologic și ajunge la logic. Pentru că Sergiu AlGeorge are perfectă dreptate cȃnd spune: „Grecia, prin sistemul lui Aristotel, a început cu logica, cea mai restrictivă dintre cele trei discipline, fapt care a dominat întreaga evoluție a ideilor. Noi am descoperit deci succesiv și implicit dependent întȃi logica, apoi lingvistica și în cele din urmă semiologia” spre deosebire de contextul gȃndirii indiene care a adoptat o strategie inversă: „semiologie, lingvistică și logică. Această interrelație este critică deoarece cele trei discipline se ierarhizează pe trepte diferite de subordonare: semiologia, cea mai generală dintre ele, dă seama de lingvistică întrucȃt limbajul este doar unul dintre sistemele semiologice, iar logica este o disciplină limitată numai la anumite expresii lingvistice”.(S. AlGeorge, „Limbă și gȃndire în cultura indiană”). Dar nici AlGeorge nu merge pȃnă la capăt. Adică pȃnă la identificarea «ontologiei» care se află în spatele semiologiei și care, în Budism, este luată în considerare. Și astfel, atunci cȃnd tȃrziu, în Evul Mediu, se constituie Logica Budistă, pe filiera relevată de AlGeorge, logica păstrează această ontologie. Deci un fundament solid. Nu pot acum să intru în amănunte în legătură cu Ontologia Budistă. Pot numai să spun că ea este diferită de cea Occidentală. Și, din acest motiv, și logica corespunzătoare (care este la fel de „logică” din punct de vedere formal, utilizȃnd și ea «silogisme») diferă de cea Occidentală. Dar, spune-le astea occidentalilor europocentriști, că sar în aer. Am scris și publicat o carte „Eseu despre sursele cunoașterii în Logica Budistă”, folosind surse de primă mȃnă. Care s-a epuizat, direct din editură, înainte de a intra în librării (dar și tirajul a fost mic: 300 de exemplare luate de specialiști; și chiar unora dintre aceștia li s-a părut «esoterică»). Ȋncerc acum să adopt altă strategie. Prin eseuri scurte și scrise cȃt mai atractiv, să ajung să comunic, unui cerc cȃt mai larg de cititori, pe căi mai ocolite, ce am scris în cartea respectivă. Și, se pare că schema se-nvȃrte. Postarea pe Agonia a avut tocmai scopul unei testări de piață. Și eseurile publicate acolo, mai ales cele care urmăreau scopul desconspirat anterior, au avut și au un «rating» ce dpășește miia de accesări. Același lucru încerc să-l fac și aici. Ȋn paralel cu lucrul la o un text amplu (care, sub formă de draft, a ajuns la a nu știu cȃta versiune și care trece și prin «raționalismul» iluminist care agonizează acum în postmodernism și empirism pozitivist). Lucrare care nu știu dacă viața mea limitată, la vȃrsta care o am, îmi va permite s-o termin.

pentru prima strofă dar şi pentru:"cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,/din palma ta împăturită la margini,/cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,/mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,/în pieptul altui mine,
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera./" şi mai cu seamă pentru acest vers copleşitor: "în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.", pentru adevărul din el, atât cât poate suporta un adevăr o faţă a sa, Adrian, nici nu contează unde se exagerează în vers, în fapt, care nu a exagerat măcar o dată în poezie, nu a simţit cum este să exagerezi, atunci, când în vers, toată lumea este numai a ta - peniţă. Artistul dacă nu exagerează, la un moment dat se pierde, el nu trebuie să fie perfect, şi dacă asta, exagerarea asta oximoronică nu ar fi, această frumoasă falsă sinceritate, la un moment dat, dacă nu ar fi, el s-ar pierde, nu ar mai reda frumosul şi frunza mâncată de omidă nu ar mai hrăni omida.
Un text sensibil asumat prin exagerări.

Scuze. am uitat penita.

ajung și eu pe aici, mai târziu, ca de obicei, dar mie nu mi se pare deloc fără echivoc prăpastia, ci dimpotrivă, aș putea să o iau școlărește și să-i dau câteva interpretări, de exemplu: lumea sau poezia, universul creației...sau chiar viața... și o să iau o temă de reflecție...poate mai găsesc... și eu am scris cândva despre o prăpastie de care nu mai vreau să-mi amintesc însă...

"m-a luat de floare-soare/olandeza zburatoare.."

îmi place prima strofă, deşi e destul de simplistă. în a doua strofă ai o repetiţie care nu dă prea bine: "nu am adunat nici jumătate din
întunericul adunat la fereastră" . ai putea măcar să cauţi un sinonim pentru "adunat" sau să încerci să construieşti altfel ideea. ultima strofă, din nou, prea minimalistă. nu înţeleg de ce nu ai mai dezvoltat poemul. aşa, pare doar o schiţă a ceea ce se vrea a fi poem.

(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows

nu dragul meu, subiectul nu e incheiat. Pentru ca devii de-a dreptul amuzant (ca sa nu spun ridicol) cu "sfinta ta minie". Dar e si aroganta asta a autoritatii care "inchide si deschide subiecte" o trasatura tipica a celor care se considera de doua, si am auzit ca chiar si de mai multe mii de ani (sic!), posesori ai monopolului adevarului spiritual, teologic, etc, etc. Eu nu ti-am jignit convingerile. Mi-am exprimat numai convingerile mele. Lipsa ta de respect fata de ale altora dovedeste cit de fatarnica a fost mentiunea pe care ai facut-o despre toleranta intr-unul din comentariile de la inceput. Furia si josnicia cu care vorbesti dovedeste cit de lup in blana de oaie esti si cit de greu iti este sa iti controlezi apucaturile violente de a batjocori si a strivi pe cei care nu au aceleasi convingeri cu tine. Apucaturi talibane care sint din pacate inca foarte prezente. Dar despre asta iti voi scrie cind voi reveni. Pentru ca abia am ajuns la lucru dar nu am vrut sa ai senzatia ca nu te bag in seama. Asa ca subiectul nu e incheiat.

clasic atât în formă cât și fond. Titlul însă este un lest care trebuie aruncat degrabă și înlocuit cu ceva adecvat întru înălțarea acestui frumos balon.