aici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
De ce oare idiomul Adei sună aşa străin?
Di şi oari idiomu' ista sunî aşa străin?
Textul are ritm şi, mai ales, relaţia Ticuţei cu Adam, prin contrastul personajelor, îndeamnă la continuarea lecturii. În plus, atmosfera de cămin
m-a îndemnat să zâmbesc unor amintiri frumoase. Însă, mă calcă pe nervi naivitatea lingvistică a Adei amintindu-mi de anul I, când, fără voie, moldovenizam "distul di ghini". Aştept urmarea...
Eu cred totuși că acest text merită o peniță! Măcar bietul fluture origami care a încălcate toate semnele de circulație, măcar pentru murmurul lui timid...
Raluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.
Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.
mă tem că în ciuda imaginației și a „simțului poetic” deosebi (aproape bruegelian) textul este prea „variat” ca să nu te piardă de cititor la un moment dat. aș zice că mai degrabă ar fi putut „ieși” mai multe texte sau unul ceva mai concentrat. sau poate că devine aproape un fel de triptic.
O forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
PORNOGRAFÍ//E ~i f. 1) Interpretare obscenă și imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. /<fr. pornographie Lea, ce anume e pornografic aici? Trec peste prima ta fraza, care, fara exemplificari, va ramane o acuzatie neargumenata, si te rog sa spui ce te-a deranjat in textul acesta.
Melancolie şi rutină, Virgil (dacă-mi permiţi renunţarea la pronumele de reverenţă), trasate pe axa unui microoraş/microunivers. Merci de trecere!
Oana, cu riscul de-a părea mai incult decât sunt, nu am citit nimic din Sorin Stoica, deşi notorietatea sa o impune. Mulţumesc pentru lectură şi rezonanţă!
Sunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
In fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
Sebi, am scris partea aia cu "ați pățit și voi" de parca n-ar fi trebuit s-o scriu, da' iaca am scris-o si asa a ajuns acolo:) poate ca pe aici pe undeva se face diferenta intre predica si poezie.
Aimee, fara ludic ce s-ar face luzii?:) intelegi tu, stiu bine! multam!
Raluca, acu vreo cativa ani am avut o noapte de Deep-uiala, vazui povestea, vazui:) zile faine!
dom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
Aici e un pasaj care m-a făcut să mă gândesc la șevaletul meu mare de acasă (și restul...) și să țin să te contrazic (zâmbind bineînțeles) în ceea ce privește înmulțirea culorilor: "Încă nu a venit vremea ca florile să descopere cum se înmulțesc prin ouă culorile"... Dar este foarte adevărat că mulți copii au curiozități. Poate că poeziile de acest gen să-i determine să întrebe și să primească răspunsuri lirice adecvate. De aceea, poezia aceasta are farmecul ei.
am tot sperat că un coleg cu un condei critic mai bun decât al meu va interveni sub acest text. dar văd că nu s-a întâmplat. și mi se pare o nedreptate ca el să aibă doar 17 accesări. pentru că aici e poezie...de fapt, este o era întreagă coagulată într-o poezie. o era cu alienările sale, cu perspectivele sale înnegurate, cu impactul pe care ea l-a avut asupra omenescului. un poem de excepție.
Într-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
pentru ca intr-adevar e o poza reusita, care imi place cu atat mai mult cu cat o privesc mai des, pentru ca s a vorbit cam pe langa texul-imagine si prea mult despre sub-text, pt offtopic uri si pentru ca sa dovedesc ca si eu am energie nuptiala, afirm:
ce atrage la aceasta poză ( pt ca in perfectiunea ei afisata tocmai asta induce- senzatia de poză, adica de ireal, de joc prefacut) este intraductibilitatea gestuala pe care o arata, ascunzand totodata tocmai ceea ce vrea sa exprime. mai simplu, vad un joc, unde viata se exprima in 3 stadii: maturitatea si intelegerea, o anume intelepciune si suport pe care il ofera, iesind frumos din scena, cu spatele, asa cum se iesea odata din fata regelui, apoi tanara mireasa, tineretea care accepta si asuma starea de a fi in ceea ce are ea frumos si bun, cu tandrete si sfiiciune as indrazni sa spun, apoi tineretea naiva, dar curata si surazanda din cap pana in picioare, care parca abia asteapta confirmarea din partea miresei ca totul e extraordinar si asta o asteapta si pe ea.
este remarcabil aici faptul ca cele 3 personaje se privesc si ne privesc. apoi ca mainile lor impreunate arata ca una fara alta nu se poate; ele se hranesc una din alta, se sustin si se intemeiaza in ceea ce sunt, simt si vor face. daca la rubliov sfanta treime avea acelasi tip de privire, dar cu picioarele incrucisate, aici avem mainile inlantuite...nu stiu pe care din cele 2 variante sa le prefer.
Nu spun ca aceasta poza e mincinoasa. Viata si casatoria in speta nu inseamna doar atat. Dar ceea ce garanteaza si fundamenteaza gestul inefabil exprimat aici, generozitatea si bucuria, viata ca sarbatoare si joc, tocmai ca revolta impotriva raului si uratului care pandesc aproape, justifica acest argument scos in fata, fie ca il pricepem fie ca nu.
Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..
Avand in vedere ca cenaclul este in 2 zile, si sunt convinsa ca sunt alte 20 de lucruri care trebuiesc facute in acelasi timp, afisul este ok, mie-mi place si nu ma agaseaza fonturile in nici un fel. Mi se pare bine realizat, si va felicit pentru munca depusa! Este un efort cat se poate de admirabil! Iar afisul asta nu merita sa fie criticat, pentru ca simbolic vorbind e mult mai mult decat un fundal rosu, o imagine si fonturi. (si chiar si asa vorbind, este suficient de bine realizat). Din nou, felicitari! Si abia astept sa va cunosc. :)
Am citit textul tău Adriana. Nu mă împac cu versurile acestea: "am aprins poezii dar cuvintele lor fac umbră în mine degeaba/peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit.". Mi se par în plus. Uite ce final puternic ai: "sunt toată un fluier prin care nimicul îşi cheamă acasă/dulăii bătrâni.":) Practic ar îmbrăca toată tristeţea unui copil rătăcit:)
Da, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un fel de tablou cu miros de pâine coaptă, din care timpul a dispărut.
pentru textul : apus dea se citi cu ochii închiși
aici a fost bine, pentru ca mie imi pac tare sturionii, chiar mai mult decat delfinii (si pe ei ii iubesc). le ador dorinta de supravietuire si calitatea icrelor. la momentul oportun iti voi face cunostinta cu ai mei. :) desemnat iar imi place tare: a desemna, a insemna, a semna... semnul, semnalul, simbolul si gestul. si acel "stii" imi suna foarte bine, recunosc... poezia are o muzicalitate aparte, cu suficient lirism pentru a o feri de patetism. cele cateva sintagme care duc catre cliseu sunt depasite cu brio, datorita frazarii si ritmului. dealtfel, nici nu prea conteaza ce este inauntru, cred. ai scris o poezie. paradoxal "desemn semn stingher"...
pentru textul : știi, doar dimineața... deMie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deinteresant text desi parerea mea este ca ar mai trebui lucrat la el
pentru textul : totdeauna al doilea întuneric deDe ce oare idiomul Adei sună aşa străin?
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deDi şi oari idiomu' ista sunî aşa străin?
Textul are ritm şi, mai ales, relaţia Ticuţei cu Adam, prin contrastul personajelor, îndeamnă la continuarea lecturii. În plus, atmosfera de cămin
m-a îndemnat să zâmbesc unor amintiri frumoase. Însă, mă calcă pe nervi naivitatea lingvistică a Adei amintindu-mi de anul I, când, fără voie, moldovenizam "distul di ghini". Aştept urmarea...
Emilian, scuze, ti-am editat eu commentariul. sper sa nu te deranjeze.
pentru textul : here comes that rainbow again deEu cred totuși că acest text merită o peniță! Măcar bietul fluture origami care a încălcate toate semnele de circulație, măcar pentru murmurul lui timid...
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deRaluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.
Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deam corectat link-ul cu noua ruta pentru corectitudine
pentru textul : feng shui în lucernă demă tem că în ciuda imaginației și a „simțului poetic” deosebi (aproape bruegelian) textul este prea „variat” ca să nu te piardă de cititor la un moment dat. aș zice că mai degrabă ar fi putut „ieși” mai multe texte sau unul ceva mai concentrat. sau poate că devine aproape un fel de triptic.
pentru textul : chateau d'if deO forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
pentru textul : Totul despre Mine dePORNOGRAFÍ//E ~i f. 1) Interpretare obscenă și imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. /<fr. pornographie Lea, ce anume e pornografic aici? Trec peste prima ta fraza, care, fara exemplificari, va ramane o acuzatie neargumenata, si te rog sa spui ce te-a deranjat in textul acesta.
pentru textul : keep my secret well deMelancolie şi rutină, Virgil (dacă-mi permiţi renunţarea la pronumele de reverenţă), trasate pe axa unui microoraş/microunivers. Merci de trecere!
Oana, cu riscul de-a părea mai incult decât sunt, nu am citit nimic din Sorin Stoica, deşi notorietatea sa o impune. Mulţumesc pentru lectură şi rezonanţă!
pentru textul : Lunea se moare uniform deEi si?!
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deSunt prea multe cuvinte aici, e prea multă inflamare, dar şi egolatrie cât cuprinde. Eu nu v-am contestat o anume competenţă, ci m-am referit exclusiv la păsăreasca rezultată din traducerea versurilor Vicenţiei Vara, cărora le trădaţi spiritul (nu mai vorbesc de textul de pe copertă, care e tradus absolut anapoda). Domnii francezi care comentează cele spuse de mine habar n-au de limba română, ceea ce-i împiedică să se exprime în cunoştinţă de cauză. Tot aşa când îşi permit să vorbească insidios de poezia mea în comparaţie cu a dvs., dle Frosin.
pentru textul : Cine sapă groapa altuia… Tudor Cristea se cheamă ! deIn fine, vreau să fiu mai explicit: e posibil ca dvs. să stăpâniţi foarte bine franceza, dar nu e obligatoriu să aveţi şi talent de traducător de poezie (chiar dacă sunteţi şi poet). Am luat cunoştinţă de faptul că aţi tradus mai mulţi poeţi români în franceză (între ei, Sorescu), din păcate nu cunosc acele traduceri.
Reacţia dvs. e, oricum, excesivă.
Succes şi felicitări!
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin deerr. celorlaltor site-uri literare
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 dede la o vreme tot esti pe val
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare demultam tuturor, intr-un singur comentariu:)
Sebi, am scris partea aia cu "ați pățit și voi" de parca n-ar fi trebuit s-o scriu, da' iaca am scris-o si asa a ajuns acolo:) poate ca pe aici pe undeva se face diferenta intre predica si poezie.
Aimee, fara ludic ce s-ar face luzii?:) intelegi tu, stiu bine! multam!
Raluca, acu vreo cativa ani am avut o noapte de Deep-uiala, vazui povestea, vazui:) zile faine!
pentru textul : sub zodia foarfecelui dedom'le, un progres se vede. ceva ceva. dar textul este inca stufos, cu explicatii, cu de "care", cu dulcegarii de adolescenta. ce sa spun... "la unii" le place. dar daca autorul textului chiar vrea sa scrie poezie trebuie sa fie mult mai exigent si mai ales sa citeasca poezie scrisa de clasici, contemporani si, evident, de unii care publica pe aici
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAici e un pasaj care m-a făcut să mă gândesc la șevaletul meu mare de acasă (și restul...) și să țin să te contrazic (zâmbind bineînțeles) în ceea ce privește înmulțirea culorilor: "Încă nu a venit vremea ca florile să descopere cum se înmulțesc prin ouă culorile"... Dar este foarte adevărat că mulți copii au curiozități. Poate că poeziile de acest gen să-i determine să întrebe și să primească răspunsuri lirice adecvate. De aceea, poezia aceasta are farmecul ei.
pentru textul : Gălbenușul demulţumesc pentru citire. Poate că da.
pentru textul : te aştept în oraşul adormit printre muşcate devarianta mea:
mama
o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade
mă lua în brațe
nu știam ce să facem
cu timpul tors
prin casele străine
încerc să îmi aduc aminte
cum râdea
știu tăcerile ei
pentru textul : felie crocantă deaveau gustul feliei crocante
și a untului proaspăt
lăsat dimineața
pe masă
am tot sperat că un coleg cu un condei critic mai bun decât al meu va interveni sub acest text. dar văd că nu s-a întâmplat. și mi se pare o nedreptate ca el să aibă doar 17 accesări. pentru că aici e poezie...de fapt, este o era întreagă coagulată într-o poezie. o era cu alienările sale, cu perspectivele sale înnegurate, cu impactul pe care ea l-a avut asupra omenescului. un poem de excepție.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deÎntr-adevăr, Monica, un text reușit. Poate că sunt prea multe intercalări, dar nu știu cum în dimineața aceasta asta mi se pare tocmai ingredientul cheie al scrierii tale. Mai fericită varianta fără semne de punctuație, Alma a avut inspirație bună să-ți sugereze asta. Încercam, recitind, să îți spun care pasaj mi se pare cel mai reușit, dar nu pot "tăia" nimic, s-ar duce tot eșafodajul :-) Un singur vers mi se pare prea explicit și parcă nu se încadrează aici: "Așa de interioare că-mi devin exterioare". Parcă și văd toată forfota aceea de pe un imaginar platou de filmare... cu prea mulți regizori.
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber depentru ca intr-adevar e o poza reusita, care imi place cu atat mai mult cu cat o privesc mai des, pentru ca s a vorbit cam pe langa texul-imagine si prea mult despre sub-text, pt offtopic uri si pentru ca sa dovedesc ca si eu am energie nuptiala, afirm:
ce atrage la aceasta poză ( pt ca in perfectiunea ei afisata tocmai asta induce- senzatia de poză, adica de ireal, de joc prefacut) este intraductibilitatea gestuala pe care o arata, ascunzand totodata tocmai ceea ce vrea sa exprime. mai simplu, vad un joc, unde viata se exprima in 3 stadii: maturitatea si intelegerea, o anume intelepciune si suport pe care il ofera, iesind frumos din scena, cu spatele, asa cum se iesea odata din fata regelui, apoi tanara mireasa, tineretea care accepta si asuma starea de a fi in ceea ce are ea frumos si bun, cu tandrete si sfiiciune as indrazni sa spun, apoi tineretea naiva, dar curata si surazanda din cap pana in picioare, care parca abia asteapta confirmarea din partea miresei ca totul e extraordinar si asta o asteapta si pe ea.
pentru textul : Feminitate sine qua non deeste remarcabil aici faptul ca cele 3 personaje se privesc si ne privesc. apoi ca mainile lor impreunate arata ca una fara alta nu se poate; ele se hranesc una din alta, se sustin si se intemeiaza in ceea ce sunt, simt si vor face. daca la rubliov sfanta treime avea acelasi tip de privire, dar cu picioarele incrucisate, aici avem mainile inlantuite...nu stiu pe care din cele 2 variante sa le prefer.
Nu spun ca aceasta poza e mincinoasa. Viata si casatoria in speta nu inseamna doar atat. Dar ceea ce garanteaza si fundamenteaza gestul inefabil exprimat aici, generozitatea si bucuria, viata ca sarbatoare si joc, tocmai ca revolta impotriva raului si uratului care pandesc aproape, justifica acest argument scos in fata, fie ca il pricepem fie ca nu.
Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..
Avand in vedere ca cenaclul este in 2 zile, si sunt convinsa ca sunt alte 20 de lucruri care trebuiesc facute in acelasi timp, afisul este ok, mie-mi place si nu ma agaseaza fonturile in nici un fel. Mi se pare bine realizat, si va felicit pentru munca depusa! Este un efort cat se poate de admirabil! Iar afisul asta nu merita sa fie criticat, pentru ca simbolic vorbind e mult mai mult decat un fundal rosu, o imagine si fonturi. (si chiar si asa vorbind, este suficient de bine realizat). Din nou, felicitari! Si abia astept sa va cunosc. :)
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deAm citit textul tău Adriana. Nu mă împac cu versurile acestea: "am aprins poezii dar cuvintele lor fac umbră în mine degeaba/peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit.". Mi se par în plus. Uite ce final puternic ai: "sunt toată un fluier prin care nimicul îşi cheamă acasă/dulăii bătrâni.":) Practic ar îmbrăca toată tristeţea unui copil rătăcit:)
Sau poate doar percepţia mea să fie vinovată:)
SilVia
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deca aveti, ca mai intotdeauna, dreptate. multumesc pentru lectura si observatie! mai incercam.
pentru textul : moment deDa, a fost o zi când apele de sus s-au despărțit de apele de jos, ... noi atârnăm, spânzurați, între ele. Deasemenea vezi și sensul "spânzurat pe lemn". Se cântă în Joia Mare: e o întreagă poezie acolo: "astăzi s-a spânzurat pe lemn / Cel ce a spânzurat pământul pe ape". Deci vine de departe. Mulțumesc.
pentru textul : Despre pom dePagini