"m-a luat de floare-soare/olandeza zburatoare.."

Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.

...ca nu-mi permit sa ma adresez cu Dorel...cred ca printr-o jalba la directiune. :) doar ca nu inteleg de ce n-am intelege ca penitele sunt, pana la urma, un semnal subiectiv. iar expresia "data nemeritat" mi se pare destul de agresiva, sa ma scuzati. ca si cum, aluziv, ati spune ca cine stie ce obscure interese m-au determinat sa... nici vorba. imaginea auditiva de la inceput mi-a placut. si-mi cer scuze pentru lipsa calificarii critice - opinia mea este o biata opinie de cititor.

Alina, nu știu în ce măsură(sau în ce sens) sînt norocoși.(ești convinsă că nu ai uitat să-l pui între ghilimele cuvântul vizat?), dar, dacă e să judec după mine, textele pe care eu le consider bune(cel de mai sus încă se numără printre ele), își fac apariția după o deziluzie sau decepție(dovadă și titlul).

În altă ordine de idei(și îmi pare rău că trebuie s-o spun), am încetat demult să ofer credit comentariilor tale, fie că e vorba de un text de-al meu, fie de-a altcuiva. Pentru că (și asta se vede cu ochiul liber) comentariul tău sub un text literar, ține sau de toanele în care te afli într-o zi sau alta, sau de altceva: în ce măsură îți este simpatic ori antipatic autorul cutare ori cutare. În timp, mi-am dat seama, că acesta este, pur și simplu, felul tău de a fi, nemaivorbind de faptul că opiniiile tale sînt când părtinitoare, când într-atât de laconice, încât e greu să-ți dai seama ce ai vrut să spui. Ori poate că n-ai vrut să spui nimic. Este doar părerea mea personală ce decurge din lecturile și observațiile pe care le-am făcut pe acest site de-a lungul a mai multor ani. Încă o dată: regret că a trebuit s-o spun.
Desigur, în ceea ce-o privește pe autoarea Alina Manole, acolo lucrurile stau diferit. Eugen.

« Chant patriotique »… déjà le titre est significatif ! C’est surtout une réflexion mi –ironique , mi- humoristique sur l’identité de tout « un peuple » (le peuple juif) et une nation . La nation israélienne, véritable tour de Babel, melting pot à l’orientale. A travers ces clichés stéréotypant les nombreuses composantes de la société israélienne, l’auteur fait le constat de leur perdurance dans ce catalogue sur un style ironique doux-amer, plutôt teinté de tendresse : les moulins de don Quichotte subsistent, et les épées sont rouillées, car les idéaux en se frottant à la réalité du quotidien perdent de leur éclat.

eu cred că mai multă aplecare asupra a ceea ce scrii ar fi benefică.
mie mi se pare că tu scrii ca și cum ai fi într-o interminabilă cursă pentru popularitate
știi și tu, la fel de bine ca mine, poezia nu are de-a face cu popularitatea.
de ex nu cred că se spune corect pe timp de... ci în timp de.
mie mi-ar plăcea să citesc poeme sub semnătura ta ceva mai serioase și nu în sens peiorativ.
aruncă la gunoi aceste metafore pe care le folosești și scrie ceea ce simți cât se poate de direct.
pentru eu știu că tu simți, dar când așterni în vers faci terci de icre cu iahnie de fasole

Felicitări, Virgil, David! Mă bucur că pot face parte din comunitatea literară Hermeneia și vă mulțumesc!

zapata,
nu am inteles prima parte a comentariului tau. iar daca te referi cumva la ce a comentat adriana te asigur ca o cunosc foarte bine si nu are nici cea mai mica problema sa se exprime si in cazurile cind nu ii place un text pe care il scriu eu.
evident te-as putea avertiza asupra faptului ca a comenta asa „oblic”, adica la adresa unui alt comentator sau comentariu, nu prea este permis pe hermeneia mai ales cind se transforma in atac. motivul este ca noi aici incercam sa vorbim despre texte si nu despre oameni. dar nu am sa o fac, adica nu am sa te avertizez tocmai pentru a nu incuraja la tine argumentul ca de fapt ceea ce ai afirmat ar fi adevarat. in general nu imi plac, si nu mi se par cinstite, gesturile oamenilor care manipuleaza in felul acesta lucrurile incit culpabilizeaza pe cineva care nu are cum sa se apere. daca ai o dovada certa a afirmatiei tale te invit sa o aduci. daca nu atunci nu cred ca e neaparat un gest onorabil sa arunci cu petarde fumigene. parerea mea.
dovada o face si faptul ca in partea a doua a comentariului tau nu cred ca ai spus nimic care sa o contrazica pe adriana. cred ca daca aveai argumente o puteai face acolo.
in final, nu stiu de unde si pina unde ai tu groaza asta ca ai sa fii „concediat”. daca prin „concediere” te referi la a fi exclus de pe Hermeneia, te asigur ca in Hermeneia exista un consiliu de conducere unde desi eu am drept de veto, majoritatea hotaririlor legate de membri se iau de catre consiliu. au fost astfel multe ocazii cind consiliul a votat altfel decit mine. au fost destule ocazii cind au suspendat conturi chiar daca eu am incercat sa amin aceasta. in orice caz, ca sa nu mai lungesc vorba, mi se pare si nedreapta si de prost gust afirmatia ta. recunosc exista unii care vintura aceasta fantosa a „tiraniei” mele dar ma tem ca o fac doar pentru ca nu isi pot manifesta de fapt tirania lor. atita timp cit hermeneia imi apartine si sint directorul ei te asigur ca textele pe care le scriu vor putea fi atit apreciate cit si blamate fara nici un fel de teama pentru repercursiuni sau sperante pentru beneficii. si majoritatea oamenilor maturi de aici stiu aceasta.
frica este sentimentul oamenilor mici.

ce faceam...sau, mai bine zis, ce nu faceam. :)

iti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.

virgil - stiu ca am probleme la transpunerea ideilor in cuvinte - a imaginilor in - sa spunem.

apropo de stil - incerc sa am un stil al meu. si de aici poate partea asta care spui ca deranjeaza. inseamna ca pur si simplu stilul meu nu e pe gustul tau.

recunosc ca merita sa mai lucrez pe text.

oricum multam de trecere

sa polemizez cu dumneavoastra. probabil aveti dreptate. probabil. totusi, exagerand si extrapoland... daca as incerca sa compun o simfonie "moderna", respectand tendintele, ati fi la fel de placut impresionat auditiv ca atunci cand ati "savura" Mozart, Schubert, Chopin etc.?
Repet: nu e vorba de calitatea scrierilor mele. Nu sustin ca ar avea vreo valoare extraordinara. Dar nici nu pot subscrie la o opinie. Aceea ca, morti, copti, trebuie sa scriem neaparat modern. Nu e un criteriu de departajare. Absolut deloc. Se poate scrie in stil clasic foarte, foarte bine. Faptul ca cineva nu reuseste, nu inseamna ca altii nu o pot face. Priceperea si talentul, da. Asta departajeaza. Inovatie? Foarte de acord. Dar, asa cum bine ati spus chiar dumneavoastra, totul s-a spus/scris. De mult.
Si mai e ceva. Dumneavoastra scrieti pentru "ochii criticii"? E si asta o optiune. Eu nu. Cu toate astea, nu incetez sa "aspir" critica care mi se adreseaza.
Cam atat. Sper.

Finalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu

intradevar, cea mai buna poema lansata in concurs. totusi, eu trebuia sa cistig, pt ca peste citeva ore pornesc spre iasi, pt ca prietena mea imi spusese acum vreo luna ca vrea sa citeasca romanu' respectiv, pt ca tata-i pictor si pt ca sint un baietel adorabil felicitari cistigatorului. si un avertisment: la concursul viitor va rad! muhaha!