Lucian, ai un pic de cizelat la acest text. În titlu "psalm în curs de dispariție". În versul 1 ai omis o literă. Apoi, "durerea munților" mie mi-ar place să fie mai specifică, personifică-i, dă-le dureri de dinți, splină, cardiopatie ischiemică, etc. Mreajă? Hmmm. Umbra plopilor se leagănă de milenii în realitate și în poezie. Rupe-o, despic-o, supune-o! Două genitive în ultimele versuri... De ce nu "corbi de pământ/ dinții sufletului meu" Ah, iată și o repetiție, suflet în primul și ultimul vers. Sunt curioasă despre ce pod de fier e vorba... Cu drag, /O\
Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
În altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!
ai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.
"ne este frică să trecem dincolo de carapacea cuvintelor
în ochii tăi mă scufund
ca în abisul unui lac de munte
aș vrea să mor pe pajiște
dar rîsul tău nu mă lasă" - mi se pare ratată. O percep în cheie romantică, perimată, iar contrastul din restul textului nu o salveză. Mă mai deranjează "acolo unde nimeni nu a atins universul".
În rest, poezia se derulează firesc, elegant pe alocuri, şi-o înţeleg ca pe o misivă roşiatică - confesivă şi, în acelaşi timp, reţinută.
Danutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
Nu stiu daca are vreo importanta, dar mie mi-a placut foarte mult acest poem, asa cum e el simplu si melancolic. Ma duce cu gandul la o elegie a lui Rilke, in engleza se numeste Going Blind. Cred ca poezia trebuie simtita nu disecata cu atata cruzime. Nu mai dati cu oua clocite in usa ei. Pastrati-le pentru noaptea de halloween sau de joimarici. Daca nu face click cu starea de spirit a cuiva, atunci nu inseamna ca nu e buna, sau banala, un esec, sau mai stiu eu cum. Uite, numai pentru versurile acestea si a meritat sa citesc: nimic nu-mi va decora ochii
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
Ma duc sa mananc pomelo in liniste.
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
Sunt idei bune, mi-a placut in mod special ideea nervilor domestici. Strofa a doua mi se pare ca trebuie prelucrata, in special ultimul vers din strofa doi ce reprezinta un stereotip foarte banal. Acel "plus" inteleg modernism, dar cred ca se exegereaza. (spune-mi "conservator", dar totusi ). Se forteaza mult modernismul prin citadin si tehnica. Un text destul de bun... Ialin
ca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
am citit şi celelalte postări. constat - poate nu dai atenţia cuvenită, poate nu te întorci pe text - că te repeţi într-o propoziţie/frază sau în pasaje învecinate cu expresii cărora cu uşurinţă le poţi găsi echivalentul.
exemple de aici-dar obs e valabilă şi pentru alte texte semnate de tine-"Am ajuns în staţie la autobuz şi am aşteptat îndelung alături de mulţimea ce îngroşa rândurile celor din staţie."
"Doream să verific şi centrarea roţilor şi am aplicat roţii o mişcare de rotaţie pe care am amplificat-o lovind şi imprimând cu palma o viteză de rotaţie mai rapidă"(nu mai subliniez, cred că e evident).
"Am meşterit din lemn un ax gros de lemn..."
plus:
"Am suportat cu răbdare ca cei care erau în staţie să urce, îmbulzindu-se."(ca cei!!).
"Am urcat la podul comun al celor 6 famili..." -plus faptul că totuşi nu e o notă contabilă -aşadar şase familii.
restul mai las şi autorului.
Un alt exemplu din altă scriere: "Munceam la "răpire", un procedeu prin care se abandonau abatajele care nu mai erau productive, recuperând stâlpii hidraulici, pentru a provoca prăbuşiri controlate. Recuperatul acestor stâlpi, operaţiune periculoasă pentru ce-i ce o practică, se numeşte răpire."(din "ferestre la mină").
este păcat să nu te opreşti şi asupra cizelării pentru că potenţial există.
un cintec aproape alcatuit din secvente ce pot fi de sine statatoare precum apele singuratatii. mi-a ramas o imagine deosebita: "odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă"
Hm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
no problem with that, Corina. However, sometimes there is subtle pleasure in anticipation.
mulțumesc tuturor pentru opinii, peniță și faptul că mai poposiți și pe textele mele, oricît de prost am ajuns să scriu, ca să citez un bobadil clasic în viață...
mi-a placut inceputul, consistenta F-ului, care apoi, din pacate s-a diluat...as mai fi gasit loc pentru far/ felina/ foc/ frica/ fecund/ frauda/ fac.
...dar ritmul e bun, incita, de la fermoar in sud.
nu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
Ioane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
Andu
Nu-i rau... tendinta aceasta de a antropomorfiza, de a sta la taclale ori doar de a tacea alaturi de El am resimtit-o si eu candva iar rezultatul versurilor tale, starea pe care reusesti sa o induci, sunt potrivite, pur si simplu potrivite. Si tocmai in a reusi acest echilibru fragil este tot spilul/provocarea atunci cand aduci pe Dumnezeu in versuri. Mie mi-a placut.
desigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
ceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
da, cailean are dreptate cu privire la dinții de fierăstrău dar nu cu privire la avalanșa de imagini (zic eu). în ce privește pisica probabil că acolo adevărul e la mijloc undeva între eliptic și estetic dahaar are însă o perspectivă mult mai senzorială și mă face și pe mine să îmi privesc textul cu alți ochi, și asta nu e puțin lucru
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lucian, ai un pic de cizelat la acest text. În titlu "psalm în curs de dispariție". În versul 1 ai omis o literă. Apoi, "durerea munților" mie mi-ar place să fie mai specifică, personifică-i, dă-le dureri de dinți, splină, cardiopatie ischiemică, etc. Mreajă? Hmmm. Umbra plopilor se leagănă de milenii în realitate și în poezie. Rupe-o, despic-o, supune-o! Două genitive în ultimele versuri... De ce nu "corbi de pământ/ dinții sufletului meu" Ah, iată și o repetiție, suflet în primul și ultimul vers. Sunt curioasă despre ce pod de fier e vorba... Cu drag, /O\
pentru textul : Psalm pe cale de a dispărea dePling poetele de soc estetic mai Gorune" de la Volga pin' la Tisa tot poetul plinsu... ( habar n-am cum se scrie treaba asta)
pentru textul : Plansu-mi-s-a detot cu respect:
pentru textul : aşteptându-l pe fram denu ti se pare ca repeti niste clisee de doi lei, si poezia, astfel, dispare in ... cu liftul?
Sunt încantat că textul meu v-a determinat să citiţi textele vizate, dar mai ales că v-aţi convins că nu bat câmpii. Pagina ultimă din revista "Litere", gustată (ca şi prima, unde public lunar un editorial-tabletă) de puţinii (dar aleşii!) noştri cititori, se bazează pe aptitudinea mea (dar, poate, şi pe norocul) de a găsi subiecte incitante. E o revistă a presei literare mai aparte.
pentru textul : La stăpân deÎn altă ordine de idei, deduc că, de vreme ce aţi avut dispoziţia de a reveni la acest text, Licenţa a fost trecută strălucit. Aşa că vă felicit din inimă!
ai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.
pentru textul : Albe&reci deVirgi, porţiunea asta:
"ne este frică să trecem dincolo de carapacea cuvintelor
în ochii tăi mă scufund
ca în abisul unui lac de munte
aș vrea să mor pe pajiște
dar rîsul tău nu mă lasă" - mi se pare ratată. O percep în cheie romantică, perimată, iar contrastul din restul textului nu o salveză. Mă mai deranjează "acolo unde nimeni nu a atins universul".
În rest, poezia se derulează firesc, elegant pe alocuri, şi-o înţeleg ca pe o misivă roşiatică - confesivă şi, în acelaşi timp, reţinută.
Aş muta "noi"-ul din final pe un singur rând.
pentru textul : nevoia de predictibil I deDanutza, în Regulamentul site-ului Hermeneia se precizează: "14. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 14.6. să nu mai fie publicat pe un alt site literar timp de două luni de la data publicării pe Hermeneia.com." Acest text a fost publicat azi pe un alt site de literatură. Te rog să iei măsurile necesare pentru a rezolva problema. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : misterul lui Hades deun poem plin de sentimentalism.
pentru textul : f e s t i n deniky, mon amour, ia tu penița și taci, bombonel al jihadului!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! deNu stiu daca are vreo importanta, dar mie mi-a placut foarte mult acest poem, asa cum e el simplu si melancolic. Ma duce cu gandul la o elegie a lui Rilke, in engleza se numeste Going Blind. Cred ca poezia trebuie simtita nu disecata cu atata cruzime. Nu mai dati cu oua clocite in usa ei. Pastrati-le pentru noaptea de halloween sau de joimarici. Daca nu face click cu starea de spirit a cuiva, atunci nu inseamna ca nu e buna, sau banala, un esec, sau mai stiu eu cum. Uite, numai pentru versurile acestea si a meritat sa citesc:
pentru textul : animalul de pradă al resemnării denimic nu-mi va decora ochii
pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
Ma duc sa mananc pomelo in liniste.
acest poem este o roză a vanturilor, simtirea si citirea lui depind de modul in care te lasi in ratiune sau in subconstient. ca tehnica, am urmat sugestia medievala si anume combinatorica lui avicenna (daca nu m-a lasat memoria), astfel se explica inversiunile si ...inconsecventa lor. ca limbaj am urmarit eludarea unor substantive sau relatii dintre cuvinte in scopul crearii acestei stranietati, indiferent de punctul de pornire in citirea textului. alma, e vorba despre un alb fara comparatii. virgil, imi plac rebusurile lui dzeu. multumesc mult
pentru textul : crucile deSunt idei bune, mi-a placut in mod special ideea nervilor domestici. Strofa a doua mi se pare ca trebuie prelucrata, in special ultimul vers din strofa doi ce reprezinta un stereotip foarte banal. Acel "plus" inteleg modernism, dar cred ca se exegereaza. (spune-mi "conservator", dar totusi ). Se forteaza mult modernismul prin citadin si tehnica. Un text destul de bun... Ialin
pentru textul : pe ruta lu' 365 de...Je suis dans un empressement, excusé mes erreurs, s'il vous plaît:)
pentru textul : ...I'm growing like spells... deca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
pentru textul : în căutarea acului pierdut deCa intodeauna, Profetule! Am re-incadrat
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia de"când te-ai învăţat să ţi între degete penelul/să fugi în veşnicie cu el..." nu poţi să fi decât un glas deosebit. Ioan.
pentru textul : nu e simplu să fii pasăre deam citit şi celelalte postări. constat - poate nu dai atenţia cuvenită, poate nu te întorci pe text - că te repeţi într-o propoziţie/frază sau în pasaje învecinate cu expresii cărora cu uşurinţă le poţi găsi echivalentul.
exemple de aici-dar obs e valabilă şi pentru alte texte semnate de tine-"Am ajuns în staţie la autobuz şi am aşteptat îndelung alături de mulţimea ce îngroşa rândurile celor din staţie."
"Doream să verific şi centrarea roţilor şi am aplicat roţii o mişcare de rotaţie pe care am amplificat-o lovind şi imprimând cu palma o viteză de rotaţie mai rapidă"(nu mai subliniez, cred că e evident).
"Am meşterit din lemn un ax gros de lemn..."
plus:
"Am suportat cu răbdare ca cei care erau în staţie să urce, îmbulzindu-se."(ca cei!!).
"Am urcat la podul comun al celor 6 famili..." -plus faptul că totuşi nu e o notă contabilă -aşadar şase familii.
restul mai las şi autorului.
Un alt exemplu din altă scriere: "Munceam la "răpire", un procedeu prin care se abandonau abatajele care nu mai erau productive, recuperând stâlpii hidraulici, pentru a provoca prăbuşiri controlate. Recuperatul acestor stâlpi, operaţiune periculoasă pentru ce-i ce o practică, se numeşte răpire."(din "ferestre la mină").
este păcat să nu te opreşti şi asupra cizelării pentru că potenţial există.
pentru textul : bicicleta deun cintec aproape alcatuit din secvente ce pot fi de sine statatoare precum apele singuratatii. mi-a ramas o imagine deosebita: "odată ne-a prins o furtună am alergat până ce-am îmbrăcat ploaia pe dedesubt atunci am pierdut frica de apă"
pentru textul : așa de ușor deHm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
pentru textul : despre ea deno problem with that, Corina. However, sometimes there is subtle pleasure in anticipation.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV demulțumesc tuturor pentru opinii, peniță și faptul că mai poposiți și pe textele mele, oricît de prost am ajuns să scriu, ca să citez un bobadil clasic în viață...
mi-a placut inceputul, consistenta F-ului, care apoi, din pacate s-a diluat...as mai fi gasit loc pentru far/ felina/ foc/ frica/ fecund/ frauda/ fac.
pentru textul : Nudul de...dar ritmul e bun, incita, de la fermoar in sud.
nu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
pentru textul : celălalt mal deIoane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
pentru textul : prima doamnă deAndu
Nu-i rau... tendinta aceasta de a antropomorfiza, de a sta la taclale ori doar de a tacea alaturi de El am resimtit-o si eu candva iar rezultatul versurilor tale, starea pe care reusesti sa o induci, sunt potrivite, pur si simplu potrivite. Si tocmai in a reusi acest echilibru fragil este tot spilul/provocarea atunci cand aduci pe Dumnezeu in versuri. Mie mi-a placut.
pentru textul : doar o zi în veșnicie dedesigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
pentru textul : abjectivalia deceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
da, cailean are dreptate cu privire la dinții de fierăstrău dar nu cu privire la avalanșa de imagini (zic eu). în ce privește pisica probabil că acolo adevărul e la mijloc undeva între eliptic și estetic dahaar are însă o perspectivă mult mai senzorială și mă face și pe mine să îmi privesc textul cu alți ochi, și asta nu e puțin lucru
pentru textul : gust de timp de"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
pentru textul : blogbadil deDiana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
pentru textul : A 7-a zi de"în fiecare duminică
dumnezeu scapă din cer
un mănunchi de oameni
şi îmi strigă să-i aleg
să-i curăţ de pământ
să-i aleg de cuvinte"
apoi ratezi poemul. e bun și titlul.
pentru textul : şi dacă îmblânzesc mortul...?? demi-a placut in mod deosebit strofa a doua. se creaza o stare aparte, de ciclicitate a sentimentelor.
pentru textul : expression dePagini