Adrian, am revenit recent pe hermeneia. Mă surprinde îndatoritor gestul tău generos. Sigur îmi voi face timp să îți trimit "Tecuciul Cultural" unde a apărut această recenzie ce a încântat și scriitorii ce au luat legătura cu mine. Nu e pardonabilă întârzierea mea. Afectiv, admirativ, precum întotdeauna, Paul. ... dacă ai timp, am dori să avem câteva poeme inedite pentru revistă. Nu te grabim. cu drag... mai tânărul...
Călin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
îmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
ai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
Într-adevăr, o situaţie foarte faină descrisă aici, îmi place cum reuşeşti să o poetizezi şi în acelaşi timp să îi păstrezi dramatismul. Nu ştiu dacă în strofele 2 şi 5 era necesară aşezarea respectivă, eu unul nu o prea înţeleg sincer, dar mă rog...nu e un minus foarte mare în opinia mea. Acolo la "care "priveau, mă gândesc că ar merge o formulare mai naturală, "unele priveau, altele mă puneau". Zic şi eu. În fine, îmi place foarte mult pentru că surprinde şi comprimă o idee destul de consistentă, că discursul are naturaleţe şi că această calitate este susţinută de formule poetice ca cea din primele două versuri şi în special de o atitudine pe care eu o consider necesară în poezie, o atitudine a scriitorului faţă de lume, un mod special de a o vedea.
Bogdane, mie mi-a placut ironia, mai ales in final... Este umorul acela amar cu care din pacate ne-am obisnuit de atata timp... Poate ca totusi, in loc sa ne pierdem vremea sa criticam, am putea incerca sa facem noi ceva... Stiu, e usor, toata lumea poate sa fie proasta, insa daca noi nu facem nimic nu vom ajunge mai mult ca sigur mai sus... felicitari pentru text cu o mica rezerva... petre
Deși pare un gest relaxat, firesc, evenimentul anunțat de titlu are subtilități dramatice, un fel de dureri negate, ca formă de autoapărare pentru îngroparea unui trecut, a unei iubiri. Niciun cuvânt nu este în plus, niciun gest inutil, niciun sentiment expandat. Totul e ținut sub control precum cafeaua pe foc. Totuși, unele formulări sunt atât de sugestive, încât nu poți să nu lași empatia să te facă să ai același tremur al mâinii și al pleoapei când rupe "fiecare filă dăruită ...". Remarc: nimic dramatic
nicio legătură între metafore și foc
niciun meta-limbaj subtil
... o ceașcă desperecheată
o rămășiță a unui set mai vechi
mi-a amintit de predilecția ta
pentru baroc
Pentru acuratețe, pentru subtilitate, pentru dozarea sentimentelor și a gesturilor, pentru cuvântul folosit cu măiestrie, semnul meu de apreciere, Virgil.
...chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii, ca atunci când, tu , individ, căzut din stejar( nu ăla din Borzești) te ridici, îți revii, și îmbătrânești cu cicatrici cu împenițarea...doar încerc să vad dacă se poate...ar fi bestial:)!
O peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
"fi-v-ar universul vostru dual păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el e un subiect bun pentru scris, dumnezeu un subiect bun pentru orice dumnezeu te iubește dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi nu văd doamne nu văd calea ta doamne arată-te! și atunci dumnezeu: deschise acest site și spuse phuuuuuuuuuuuh" :))
Alma te rog sa te consideri avertizata a doua oara pentru incalcarea regulamentului. Ai mai avut si alte "iesiri in decor" fata de care am inchis ochii. De acum inainte Consiliul Hermeneia, adica moderatoarea si editorii, fata de care am observat ca ai o pronuntata disconsiderare (si nu am de gind sa discut acum asta), vor decide ce masura se va lua in ce te priveste pe Hermeneia.
Intr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
Acest text a fost postat pe Agonia.ro cu câteva zile în urmă. Nu am înțeles de ce l-ai repostat aici, având în vedere Regulamentul pe care nu cred că nu îl cunoaște deja toată lumea. Îți amintesc: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/169731/index.html Apreciez însă faptul că nu ai schimbat titlul, cum am văzut că se procedează.
Chiar că m-ai caracterizat fain aici Cristina ;-) admit, doar că în cazul de față nu am nici un motiv să fiu răutăcioasă, comentariul tău este cât se poate de pertinent. Nici nu vreau să spun nika 'în apărarea mea', doar că poemul este unul inspirat de o stare extrem de efemeră, dar foarte puternică pe moment. De unde probabil și 'pierderea de fir'. Mulțumesc pentru că rămâi aceeași atentă și inspirată 'colecționară' de poezie, de oase și de trupuri.
Margas
Ar trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.
mulțumesc Alina, m-ai pus pe gînduri cu coperta de carte, dar poate că e o idee. pentru mine acel verde și albastru este foarte vitriolic sau cel puțin ostil
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian, am revenit recent pe hermeneia. Mă surprinde îndatoritor gestul tău generos. Sigur îmi voi face timp să îți trimit "Tecuciul Cultural" unde a apărut această recenzie ce a încântat și scriitorii ce au luat legătura cu mine. Nu e pardonabilă întârzierea mea. Afectiv, admirativ, precum întotdeauna, Paul. ... dacă ai timp, am dori să avem câteva poeme inedite pentru revistă. Nu te grabim. cu drag... mai tânărul...
pentru textul : Note pe marginea cărții lui Paul Blaj : Numen deSper să fac faţă exigenţelor. Bine v-am găsit!
pentru textul : Q Fever deciteodata lucrurile vechi bine impaturite:) capata patina nostalgiei ce se reflecta prin/in ceilalti. multumesc Anna, pentru ginduri/rinduri.
pentru textul : arareori mărturiseam... deдякую за статтю. це дуже сумно
pentru textul : Renașterea împușcata deCălin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
pentru textul : Pandora deîmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
pentru textul : mister în trenul de noapte deai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
pentru textul : apryl deÎntr-adevăr, o situaţie foarte faină descrisă aici, îmi place cum reuşeşti să o poetizezi şi în acelaşi timp să îi păstrezi dramatismul. Nu ştiu dacă în strofele 2 şi 5 era necesară aşezarea respectivă, eu unul nu o prea înţeleg sincer, dar mă rog...nu e un minus foarte mare în opinia mea. Acolo la "care "priveau, mă gândesc că ar merge o formulare mai naturală, "unele priveau, altele mă puneau". Zic şi eu. În fine, îmi place foarte mult pentru că surprinde şi comprimă o idee destul de consistentă, că discursul are naturaleţe şi că această calitate este susţinută de formule poetice ca cea din primele două versuri şi în special de o atitudine pe care eu o consider necesară în poezie, o atitudine a scriitorului faţă de lume, un mod special de a o vedea.
pentru textul : micul război de pe scară degigantice*
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deam reflectat asupra comentariului tau, aveai dreptate... suna banal... multumesc...
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi deîmi cer scuze. nu am fost atent cînd am citit
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deBogdane, mie mi-a placut ironia, mai ales in final... Este umorul acela amar cu care din pacate ne-am obisnuit de atata timp... Poate ca totusi, in loc sa ne pierdem vremea sa criticam, am putea incerca sa facem noi ceva... Stiu, e usor, toata lumea poate sa fie proasta, insa daca noi nu facem nimic nu vom ajunge mai mult ca sigur mai sus... felicitari pentru text cu o mica rezerva... petre
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” deDeși pare un gest relaxat, firesc, evenimentul anunțat de titlu are subtilități dramatice, un fel de dureri negate, ca formă de autoapărare pentru îngroparea unui trecut, a unei iubiri. Niciun cuvânt nu este în plus, niciun gest inutil, niciun sentiment expandat. Totul e ținut sub control precum cafeaua pe foc. Totuși, unele formulări sunt atât de sugestive, încât nu poți să nu lași empatia să te facă să ai același tremur al mâinii și al pleoapei când rupe "fiecare filă dăruită ...". Remarc:
nimic dramatic
nicio legătură între metafore și foc
niciun meta-limbaj subtil
...
o ceașcă desperecheată
o rămășiță a unui set mai vechi
mi-a amintit de predilecția ta
pentru baroc
Pentru acuratețe, pentru subtilitate, pentru dozarea sentimentelor și a gesturilor, pentru cuvântul folosit cu măiestrie, semnul meu de apreciere, Virgil.
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile depe bune? cine te-a facut asa?
pentru textul : [email protected] deVoi reîncadra acest text la "recenzie", pentru că asta e - un puzzle de minirecenzii.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție de...chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii, ca atunci când, tu , individ, căzut din stejar( nu ăla din Borzești) te ridici, îți revii, și îmbătrânești cu cicatrici cu împenițarea...doar încerc să vad dacă se poate...ar fi bestial:)!
pentru textul : blogbadil deO peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
pentru textul : Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate deam vrut să spun. scuze.
pentru textul : The State of Hermeneia de"fi-v-ar universul vostru dual păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el e un subiect bun pentru scris, dumnezeu un subiect bun pentru orice dumnezeu te iubește dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi nu văd doamne nu văd calea ta doamne arată-te! și atunci dumnezeu: deschise acest site și spuse phuuuuuuuuuuuh" :))
pentru textul : let's get together devino între secunde
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 delasă trupul în braţele nopţii
am să-ţi arăt cum e sufletul
când nu se teme de iubire
nici de moarte
nici de gânduri
erata- stiu cum este!
pentru textul : așadar este mâine deEmiemi, amintește-ți și continuarea comentariilor: eu am fost cea care am întrebat ceva de genul "Și ce cauți în biserică printre pițigoi? etc".
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deAlma te rog sa te consideri avertizata a doua oara pentru incalcarea regulamentului. Ai mai avut si alte "iesiri in decor" fata de care am inchis ochii. De acum inainte Consiliul Hermeneia, adica moderatoarea si editorii, fata de care am observat ca ai o pronuntata disconsiderare (si nu am de gind sa discut acum asta), vor decide ce masura se va lua in ce te priveste pe Hermeneia.
pentru textul : story of a city deIntr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
pentru textul : Femei mici deAcest text a fost postat pe Agonia.ro cu câteva zile în urmă. Nu am înțeles de ce l-ai repostat aici, având în vedere Regulamentul pe care nu cred că nu îl cunoaște deja toată lumea. Îți amintesc: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/169731/index.html Apreciez însă faptul că nu ai schimbat titlul, cum am văzut că se procedează.
pentru textul : portarul de la spital deChiar că m-ai caracterizat fain aici Cristina ;-) admit, doar că în cazul de față nu am nici un motiv să fiu răutăcioasă, comentariul tău este cât se poate de pertinent. Nici nu vreau să spun nika 'în apărarea mea', doar că poemul este unul inspirat de o stare extrem de efemeră, dar foarte puternică pe moment. De unde probabil și 'pierderea de fir'. Mulțumesc pentru că rămâi aceeași atentă și inspirată 'colecționară' de poezie, de oase și de trupuri.
pentru textul : trupul tău mic deMargas
Ar trebui găsită cheia de la pagoda plutitoare pentru a intra în "cerul cerului"? Același amestec firesc / nefiresc de simboluri, nume, locuri, cumva, aceleași "candelabre". Dar acest lucru ar putea însemna și o păstrare a unui sens al valorii. Ai într-un vers: "desfac coarda" și care nu sună tocmai bine. Apreciez ideea experimentului vizual.
pentru textul : candelabrele depe noi n-ar trebui să ne luăm prea în serios... :)
mulțumesc pentru feed-back, Ottilia.
pentru textul : trio denu se merita sa va mai raspund
pentru textul : a hundred schools of thought demulțumesc Alina, m-ai pus pe gînduri cu coperta de carte, dar poate că e o idee. pentru mine acel verde și albastru este foarte vitriolic sau cel puțin ostil
pentru textul : exaust dePagini