... mulțumesc, Beniamin!... nu voi comenta comentariul tău, pot doar a spune că nu este simbolic în acest text aproape nimic. dacă tu ai îmbogățit textul este meritul tău. iar nopțile nu mi le bântuie nimeni:).
multumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
in ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
mă, mie îmi place. am zăbovit asupra acestui text și deși subiectul nu este printre preferințele mele, la nivel artistic e ireproșabil. de aceea semnalez aprecierea mea pentru impecabila construcție. desigur sunt ființe și mai exigente ca mine...
m/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
Mulţumesc, Virgil. Incursiunea în genetică a fost partea mea subiectivă de participare la evenimente. Am înţeles ce vrei să spui, poate voi încerca în viitor să scriu un alt text mai obiectiv.
Cineva spunea odată "Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Poate că relația asta dintre ochi și inimă o determină și pe cea dintre respect ori greață și merit. Iar cu acea "măgărie ancestrală a omului", cred că am înțeles bine: măgărie nu e "ispita de a exista", ci substituirea de care vorbești tot acolo. Respect! Călin
chiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
Mulţumesc pentru părerea sinceră. Să ştii că tot timpul încerc să ascund inginerul din mine, dar câteodată îşi face de cap. În rest, da, totul e să nu perseverăm.
Cu aceeaşi consideraţie,
maria
:) am zâmbit. când am spus că "mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău", m-am referit la faptul că, trec prin pagina ta. cred că asta ai înțeles și tu. nu mă supăr dacă altcineva are dreptul la cerul poeziei înaintea mea, eu mă mulțumesc și cu locul doi sau cu ultimul. :) e ok, nu renunța la "marginea trupului", am făcut doar o remarcă, crezând că poți găsi ceva mai bun. mai trec. Madim
Adrian, îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariul elaborat, foarte la obiect şi pentru revenirea cu un al doilea coment, dovadă în plus a percepţiei tale puternice şi a apropierii de text. De asemenea, un mulţumesc, cu bucurie, pentru peniţă!
Andu, eşti sigur că te aflai în starea în care ar fi trebuit să fii când ai citit această poezie?!
Şi mie mi se mai întâmplă, foarte rar, e-adevărat, să nepreţuiesc vreo poezie care merită atenţia cititorului. De limbajul folosit de tine în comentariul de faţă nu are sens să vorbesc. Vulgaritatea, chiar şi subtilă, nu face ca un om să fie mai presus de sine, de semeni ori seminţie.
Silviu, îţi mulţumesc pentru interpretare, cred că undeva a rămas în coadă de peşte comentariul tău, dar deduc urmarea, este de bine. Mulţumesc şi pentru peniţă.
Domnule Titarenco, pe mine, dimpotrivă, nu mă deranjează acele conjuncţii fiindcă vin într-ajutor. Şi anume, să tensioneze starea pierderii de sine. Să accelereze starea de teamă. Să conducă spre acel final pe care Adrian l-a simţit atât de bine. Nimic agramat şi nici măcar exagerat în versurile acestea pe care le-am dorit mai degrabă relevante prin simplitate decât pompoase. Aţi intuit bine necesitatea colacului de salvare. Oricum, sunteţi binevenit în această pagină.
Sebi, există acea stare de spirit care apropie lectorul (prin tenacitatea percepţiei) de autor (prin relevanţa stărilor/ cadrelor/ figurilor de stil) şi pe care o regăsesc şi de data aceasta în cuvintele tale.
O să fac o colecţie de peniţe, dacă-mi daţi voie! :)
de fiecare dată când te citesc, Dorin, am impresia că ești o variantă sofisticată a lui Emil Brumaru. râd din suflet pentru că mă surprinzi și cu o duioșie mascată ludic și cu o inteligență iremediabilă. mă înclin! as always! pentru asta las semn! atent cu gânduri bune, paul
yester, eu nu contest ce-ai spus, insa Pal s-a vrut academician literar (ca si tine) si a sfarsit balbaindu-se! unde sunt veleitatile sale scriitoricesti in comentariul lui plin de ifose si incoerenta?
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
Pentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
Caline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
Gorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu
Virgil, corecta observatia ta cu privire la repetarea "desprinderii", nu trebuia accentuat. Voi modifica. Desigur ca e singular cordonul ombilical, dar reciteste versul, se refera la cel care "mai taie (cate) un cordon ombilical" cand trece printre oameni (vers anterior), fiecare om isi are cordonul sau. Cineva ne taie cumva cordonul fiecaruia dintre noi. Sau ce semnifica el, nu neaparat fizic cordonul. :) Multam de citire si buna vedere.
Virgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
O simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
privit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
Sebi, am scris partea aia cu "ați pățit și voi" de parca n-ar fi trebuit s-o scriu, da' iaca am scris-o si asa a ajuns acolo:) poate ca pe aici pe undeva se face diferenta intre predica si poezie.
Aimee, fara ludic ce s-ar face luzii?:) intelegi tu, stiu bine! multam!
Raluca, acu vreo cativa ani am avut o noapte de Deep-uiala, vazui povestea, vazui:) zile faine!
cite lacrimi explicite pot exista si in cite feluri...si cite evadari de sine, din sine... remarcabil mi se par versurile:" ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunși în dulapuri beți morți, cu penele roase pâna la capătul os" ma trimit vizual in alta dimensiune...
Hai s-o dam si pe gluma. Ce sa fac, Profetule? Am invatat, pe vremuri, niste smecherii, de la niste "curve" mai batrane (sper sa nu se ofuscheze nimeni) decat mine atunci. Ca m-a invatat unu' cum sa am succes la o prezentare in public. Reteta era urmatoarea: (1) sa te limitezi la maximum 20 de minute; (2) sa incepi cu niste lucruri ultra elementare ca sa-i faci p-aia de te asculta sa gandeasca cu superioritate bleaga distrandu-se "ia uite ce tampit e asta" ;(3) sa treci apoi la lucruri mai acatarii si sa se zica: "stai, dom'le ca asta parca mai stie cate ceva"; (4) bagi acum niste chestii care le mai pricep doar doi: ti si Dumnezeu - lumea incepe sa freamate; (5) ajungi la ce se poate banui din precedenta: intri in chestii care le mai pricepe unu' singur (nu esti tu ala) - lumea e in extaz. Lasand gluma la o parte, ori de cate ori am respectat reteta, am avut succes. Si cand nu, am dat-o in bara. Acum incerc si eu s-o extind si adaptez la seria asta de texte pe care am inceput-o. Si pe care o tot rescriu si, probabil, nu se va mai termina decat in posteritatea mea si nu a lor. Cu speranta ca nu am ajuns inca la pasul (4), iti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai parcurs textul de fata.
Mulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.
Păi și eu tot la ele mă refeream :). Și am enunțat două, cele mai importante zic eu. Pentru că eu scriu poemele pornind de la "rădăcini" spre "fructe", de cele mai multe ori, apare o discrepanță măricică între jumătăți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
... mulțumesc, Beniamin!... nu voi comenta comentariul tău, pot doar a spune că nu este simbolic în acest text aproape nimic. dacă tu ai îmbogățit textul este meritul tău. iar nopțile nu mi le bântuie nimeni:).
pentru textul : Tot Ce Am Adus demultumesc de atentionare, greseala era evidenta. s-a corectat.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dein ce priveste folosinta cuvantului, iarasi ai dreptate, insa in popor, un laitmotiv in afara de ideea de refren este si aceea de "specific unei culturi, unei traditii sau unei arte (creatii) folclorice". in sensul acesta l-am folosit eu, poate calcand usor regula.
mă, mie îmi place. am zăbovit asupra acestui text și deși subiectul nu este printre preferințele mele, la nivel artistic e ireproșabil. de aceea semnalez aprecierea mea pentru impecabila construcție. desigur sunt ființe și mai exigente ca mine...
pentru textul : povestea sirenei cu gîtul gros deşi mulţumesc pentru reconsiderarea refugiului sepiei mele,pântecul,care,în imaginaţia mea,devine un fel de acvariu fluorescent.
pentru textul : o inimă ca o sepie deEuridice - o driadă de o altă factură iluminând altfel, departe de barocul lui Nicolas Poussin...și de alte reprezentări. un typo "să îmbrăcam"...
pentru textul : Euridice dem/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
pentru textul : mater misericordiae deMulţumesc, Virgil. Incursiunea în genetică a fost partea mea subiectivă de participare la evenimente. Am înţeles ce vrei să spui, poate voi încerca în viitor să scriu un alt text mai obiectiv.
pentru textul : X şi Y deÎmi spun mulţi că titlul e puţin nepotrivit. Mă gândesc tot mai mult să revin la forma iniţială. Mulţam fain de trecere.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deCineva spunea odată "Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu". Poate că relația asta dintre ochi și inimă o determină și pe cea dintre respect ori greață și merit. Iar cu acea "măgărie ancestrală a omului", cred că am înțeles bine: măgărie nu e "ispita de a exista", ci substituirea de care vorbești tot acolo. Respect! Călin
pentru textul : sfântul respect dechiar dacă felicitările mele vin mai târziu, sunt sincere. mai spun că mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar eram deja angajată într-o acțiune de aceeași factură. poate că anul viitor cele două nu se vor suprapune. chiar îmi doresc să vă cunosc și să vă ascult.
Alma, e absolut remarcabilă „îndărătnicia” asta a ta!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deMulţumesc pentru părerea sinceră. Să ştii că tot timpul încerc să ascund inginerul din mine, dar câteodată îşi face de cap. În rest, da, totul e să nu perseverăm.
pentru textul : closer deCu aceeaşi consideraţie,
maria
:) am zâmbit. când am spus că "mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău", m-am referit la faptul că, trec prin pagina ta. cred că asta ai înțeles și tu. nu mă supăr dacă altcineva are dreptul la cerul poeziei înaintea mea, eu mă mulțumesc și cu locul doi sau cu ultimul. :) e ok, nu renunța la "marginea trupului", am făcut doar o remarcă, crezând că poți găsi ceva mai bun. mai trec. Madim
pentru textul : stele de lapte devă mulţumesc pentru prezenţă. mă simt onorată!
Adrian, îţi mulţumesc foarte mult pentru comentariul elaborat, foarte la obiect şi pentru revenirea cu un al doilea coment, dovadă în plus a percepţiei tale puternice şi a apropierii de text. De asemenea, un mulţumesc, cu bucurie, pentru peniţă!
Andu, eşti sigur că te aflai în starea în care ar fi trebuit să fii când ai citit această poezie?!
Şi mie mi se mai întâmplă, foarte rar, e-adevărat, să nepreţuiesc vreo poezie care merită atenţia cititorului. De limbajul folosit de tine în comentariul de faţă nu are sens să vorbesc. Vulgaritatea, chiar şi subtilă, nu face ca un om să fie mai presus de sine, de semeni ori seminţie.
Silviu, îţi mulţumesc pentru interpretare, cred că undeva a rămas în coadă de peşte comentariul tău, dar deduc urmarea, este de bine. Mulţumesc şi pentru peniţă.
Domnule Titarenco, pe mine, dimpotrivă, nu mă deranjează acele conjuncţii fiindcă vin într-ajutor. Şi anume, să tensioneze starea pierderii de sine. Să accelereze starea de teamă. Să conducă spre acel final pe care Adrian l-a simţit atât de bine. Nimic agramat şi nici măcar exagerat în versurile acestea pe care le-am dorit mai degrabă relevante prin simplitate decât pompoase. Aţi intuit bine necesitatea colacului de salvare. Oricum, sunteţi binevenit în această pagină.
Sebi, există acea stare de spirit care apropie lectorul (prin tenacitatea percepţiei) de autor (prin relevanţa stărilor/ cadrelor/ figurilor de stil) şi pe care o regăsesc şi de data aceasta în cuvintele tale.
O să fac o colecţie de peniţe, dacă-mi daţi voie! :)
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă dede fiecare dată când te citesc, Dorin, am impresia că ești o variantă sofisticată a lui Emil Brumaru. râd din suflet pentru că mă surprinzi și cu o duioșie mascată ludic și cu o inteligență iremediabilă. mă înclin! as always! pentru asta las semn! atent cu gânduri bune, paul
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! denici nu te mai întred la care formulări ai reţineri
acum, recitind, cred că am ghicit...
şi îţi dau dreptate. în fine, o să văd ce este de făcut. dar nu acum. să se mai răcorească un pic.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar de"Se facea ca..."
Scoate usile egiptenilor din vis si visul transforma-l in poezie. are potential poemul dar mai trebuie lucrat.
pentru textul : Se făcea că... dedaca ultima strofa e favorita mea...?!
yester, eu nu contest ce-ai spus, insa Pal s-a vrut academician literar (ca si tine) si a sfarsit balbaindu-se! unde sunt veleitatile sale scriitoricesti in comentariul lui plin de ifose si incoerenta?
pentru textul : prag între ani deUn text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dePentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
Caline, multumesc pentru mereu atenta si rafinata lectura.
pentru textul : absalor deGorune, "imi iese" tot mai rar nu pentru ca "asa e Boba" ci pentru ca imbatranesc si eu... Cand eram mai tanar "imi iesea" si de mai multe ori pe zi :-)
Onorat de trecerea Seniorilor,
Andu
Virgil, corecta observatia ta cu privire la repetarea "desprinderii", nu trebuia accentuat. Voi modifica. Desigur ca e singular cordonul ombilical, dar reciteste versul, se refera la cel care "mai taie (cate) un cordon ombilical" cand trece printre oameni (vers anterior), fiecare om isi are cordonul sau. Cineva ne taie cumva cordonul fiecaruia dintre noi. Sau ce semnifica el, nu neaparat fizic cordonul. :) Multam de citire si buna vedere.
pentru textul : sinus de inimă deVirgile, nu imi vine sa cred ca tocmai TU ai putut sa inchei poemul asta cu un cliseu asa de mare cum este acest "alt inceput"... sau ai inceput sa asculti Compact la ipod? In rest, mi-a placut poemul, mai ales "promisiuni violate in pozitii grotesti"... chiar ar fi mers "promisiuni violate pe la spate"... dar poate ca regulamentul ar taxa aceasta exprimare, dar cred ca e mai ok asa, sincer. Andu
pentru textul : oglinda lui moebius deO simfonie neterminată, un monolog în care se intersectează reflectări ale crudei realități cu gânduri de autodefinire, regăsire. Un știm în ce parte se va înclina cumpăna , constatăm că " nimeni nu tremură la o iluzie " . cu prietenie, anisoara iordache
pentru textul : de ce să nu știu deprivit doar ca scriitură textul nu este prost. am mai întîlnit însă și la alte scrieri de „studenți la medicină” (chiar și în alte limbi) această, deranjantă pe alocuri, cantitate de self-admiration nedisimulată. well, deși apreciez munca lor (cu toate că unii fac și multe greșeli oribile care costă vieți și/sau handicapuri pe viață) totuș probabil mi-aș dori să citesc cîndva un jurnal medical în care autorul să nu țină neaparat să ne spună o dată la 3 fraze ce importantă și dificilă este munca de medic sau de chirurg. de obicei oamenii pricep cînd citesc asta o dată.
pentru textul : Dosarele subțiri deSebi, mulţumesc. definţia - cu toate nuanţele ei - nu mă mai obligă să dau explicaţii.
Andu,
pentru textul : poem naiv de blog deboierul îşi îndeamnă calul în buiestru birjarul îl biciuieşte pînă îl lasă lat în drum.
multam tuturor, intr-un singur comentariu:)
Sebi, am scris partea aia cu "ați pățit și voi" de parca n-ar fi trebuit s-o scriu, da' iaca am scris-o si asa a ajuns acolo:) poate ca pe aici pe undeva se face diferenta intre predica si poezie.
Aimee, fara ludic ce s-ar face luzii?:) intelegi tu, stiu bine! multam!
Raluca, acu vreo cativa ani am avut o noapte de Deep-uiala, vazui povestea, vazui:) zile faine!
pentru textul : sub zodia foarfecelui decite lacrimi explicite pot exista si in cite feluri...si cite evadari de sine, din sine... remarcabil mi se par versurile:" ce lux mi se pare croaziera aceia în care ne-au găsit ascunși în dulapuri beți morți, cu penele roase pâna la capătul os" ma trimit vizual in alta dimensiune...
pentru textul : Lacrimi explicite deHai s-o dam si pe gluma. Ce sa fac, Profetule? Am invatat, pe vremuri, niste smecherii, de la niste "curve" mai batrane (sper sa nu se ofuscheze nimeni) decat mine atunci. Ca m-a invatat unu' cum sa am succes la o prezentare in public. Reteta era urmatoarea: (1) sa te limitezi la maximum 20 de minute; (2) sa incepi cu niste lucruri ultra elementare ca sa-i faci p-aia de te asculta sa gandeasca cu superioritate bleaga distrandu-se "ia uite ce tampit e asta" ;(3) sa treci apoi la lucruri mai acatarii si sa se zica: "stai, dom'le ca asta parca mai stie cate ceva"; (4) bagi acum niste chestii care le mai pricep doar doi: ti si Dumnezeu - lumea incepe sa freamate; (5) ajungi la ce se poate banui din precedenta: intri in chestii care le mai pricepe unu' singur (nu esti tu ala) - lumea e in extaz. Lasand gluma la o parte, ori de cate ori am respectat reteta, am avut succes. Si cand nu, am dat-o in bara. Acum incerc si eu s-o extind si adaptez la seria asta de texte pe care am inceput-o. Si pe care o tot rescriu si, probabil, nu se va mai termina decat in posteritatea mea si nu a lor. Cu speranta ca nu am ajuns inca la pasul (4), iti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai parcurs textul de fata.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deFara sa contest poezia de fata, mi se pare ca aprecierea se face numai pentru a se obtine un raspuns la comentarii..?
pentru textul : cîntec pentru ploaie deMulţumesc! Cu unele sunt de acord, dar cu altele nu. Am să le pun acum. Mulţumesc. De pildă nu cred că trebuie mereu virgula între substantiv şi atributul său începând cu pronumele "care". Cum ar fi mai sus cazul femeii bătrâne din mijlocul satului. Şi nu cred că trebuie nici între subiect şi predicat în cazul rudei poreclite plus predicatul nu mai era.
pentru textul : X şi Y dePăi și eu tot la ele mă refeream :). Și am enunțat două, cele mai importante zic eu. Pentru că eu scriu poemele pornind de la "rădăcini" spre "fructe", de cele mai multe ori, apare o discrepanță măricică între jumătăți.
pentru textul : despre crocodili dePagini