hmm, hmm nu m-am impacat niciodata cu chestiile mari. boldurile nici atat. am sa incerc sa-ti satisfac nevoia lirica, dar nu in seara asta, poate maine, vorba cantecului.
si stai cu flex, baza este in siguranta (deocamdata)
pi es: mereu am fost inapoiata( ma refer la moda, desigur)
În fine dacă Dv. spuneţi că e de atelier, aşa o fi, dar eu n-am înţeles cu ce a deranjat paranteza, care este o suprapunere agândurilor peste cuvitele rostite?
Cezar
Per total pare un text bun, insa este dominat de sintagme si idei foarte uzitate gen "seva iubirii", "isi plang tristetea", "au murit in noi"... Incercati o schimbare sau o abordare diferita. Textul dumneavoastra merge liniar pe o idee : tristetea, suntem tristi, uscati, e trist, plangem, plangem. Prea mult patetism in atat de putine versuri. Succes in continuare ! Ialin
Vladimir, un comentariu pertinent, voi intra în text cu un bisturiu tocit pen'că nu pot să văd sânge şi nu sînt în stare de inciziuni precise. titlul propus e intriguing, ca s-o dau pe engleză, o să mă mai gândesc. mulţumesc şi ţie, şi n-aş zice rău dacă aş lansa o petiţie să mai postezi şi 'mneata pe-aici. trecură ani...
am cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
textul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
nice, you must have seen that movie with two neighbours living in twin apartments divided by an wall, who never met face to face, only thinking about each other. well done, the story forces smiles. I would only sugest this minor change:
"their eyes only met
through the wall wide gilded mirror across the room". back to you :))
Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
Poate suna banal, dar poezia e și cale de reinventare. În ce mă privește, am început sa scriu poezie la 28 de ani si, pot spune ca m-a transformat radical. Acum fiecare poet are o poveste și o motivație. Dincolo de asta, poezia se reinventeaza periodic si citez aici câteva versuri dintr-un text de-al meu "duhul inspirației nu mai miroase a floare albastră/dar miroase bionic/acolo unde cuvintele scurtcircuitate coboară rulând/cu trupurile zgâriind asfaltul/...au dispărut semnele de punctuație poema s-a tolănit în buzunarul poetului/întors pe dos la vedere/rima fată bătrână s-a ascuns în cărțile prăfuite/pesemne că ceea ce spun eu aici va dispărea/poemele nu vor mai fi în cuvinte." Poezia e oglindă a epocii care-i dă curs și regula supraviețuirii ei o reprezintă aprobarea tendințelor. Aceleiași reguli se supun toate artele. Registrul însușirilor poeziei este bogat, mai avem multe de explorat și de exploatat. Așa cum tot ceea ce palpăm este știință, din tot ceea ce simțim, raportat la istorie, societate, gândire, se poate face poezie. Se poate ajunge și la manifest de poezie, deschizător de drumuri sau la manifest care impune. Și. aici, îmi vin în minte o grămadă de repere poetice pe care se reazemă subliminal societatea capitalistă. Iată cum poezia, prin mesaj, devine mijloc de manipulare a maselor, dacă e să ne legăm de modul cum influențează textul liric o societate, pe de o parte. Pe de altă parte, textele reprezentative devin emblemele. Cineva spunea că vei recunoaște o țară după poezia pe care o scrie. Deși, un gen marginalizat de majoritatea oamenilor constrânși de tiparele existenței, poezia supraviețuiește pe alocuri, în cotidian. Sincer, nu mă acomodez cu expresia "elite poetice". Poezia trebuie să rămână accesibilă tuturor.Și, personal interzic ideea de a da senzația oamenilor că sunt prea obișnuiți sau incapabili să digere inspirații elitiste. Deși puneam pe seama frustrărilor umane, neînțelegerea textului poetic și catalogarea la "tâmpenii de pierdut vremea", oamenii trebuiesc îndrumați să înțeleagă că există și alte resurse de exprimare. E obligația fiecărui individ să încerce cât mai multe modalități de cunoaștere a lumii și de autocunoaștere. A trecut vremea când masele recitau "Miorița" , Luceafărul, poeme patriotice, chiar. Cota lirismului a crescut ca și așteptările. A venit vremea să ne adaptăm și să ne înscriem în discursul poeziei actuale. Mai am multe de spus, dar să mai vină și alții cu opinii.
Textul are o idee buna si curge foarte bine pana la "imi disec plamanii si inima". Ati continuat intr-o nota destul de slaba. Actiunea este explicita, se pierde starea creata anterior. Atentie la cacofonia "punga gaurita" care creaza un efect sonor deranjant, este destul de evidenta. Exprimarea nu este prea poetica "il bag intr-o punga" dupa ce am scos oamenii si Dumnezeii... Eu cred ca textul are potential, dar trebuie lucrat finalul. Ialin
Ritmul interior al acestor versuri, recitabilitatea este ceea ce mă reține pe această pagină. Cifre magice, cărări transcedentale între cele două lumi, o călătorie de poveste spre Eldorad, despre care nu pot să spun decît atît: m-a fascinat.
De ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
Mie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!
Virgil, am băgat la cap, thanks!
Masha, nu mă ridic la nivelul de a înțelege pe deplin sintagma logoree utopică, te rog să mă ierți.
Oricum, mulțumesc că ai scris aici.
Daca ar fi Cristi sa comentam acest poem ar trebui sa pornim de la memorabilul vers "aceleasi voci ling uitarea" (eventual putem sa ne referim si la versul previzibil in context "ca pe un bulgar de sare" care are menirea de a nu ne lasa noua, cititorilor, imaginatia sa zburde liber in jurul verbului "a linge" pentru ca nu-i asa, autorul este o fata mare a poeziei moderne). In rest, un poem previzibil care intra in categoria abuzului de senzorial: rece (cald), surdina, ling, miroase, strivind...si cam atat. Fortezi mijloacele de dragul artei, chestia asta e veche de cand lumea. Andu
am citit mai multe poezii din creația ta. scrii complex și totuși limpede. puțini cărora le reușește, mai ales în rimă. aici e închegată ideea. nici nu știu dacă se pune accent pe revoltă sau resemnare. nerv este. finalul rotunjește cumva însă ai și texte mai bune în opinia mea. apoi nu înțeleg de ce lași space pe alocuri între cuvînt și semnul exclamării. ritmul parcă cere accentul pe primul cuvînt în strofa doi, vers doi. ce zici dacă s-ar inversa formularea în "Avem noi palma...", ar sparge cumva coerența?
Draga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.
pe vremea când mă inițiam în ale publicității, într-o carte scrisă de un copywriter vestit scria cam așa: un bun copywriter nu este poet, ci ar trebui să aibă în vedere niște obiective practice. mă întreb acum dacă mai este valabilă ideea având în vedere că textul de mai sus e la granița dintre poezie și reclamă. am preluat mesajul din versurile "prin care li se văd oamenilor / viermii și sămânța" și deja simt cum ceva începe să viermuiască în mine și să-mi crape o sămânță. și pentru că li poate fi și Li, aș încerca o citire cu verbul "se arată" în loc de "se văd". "te iubeck's"-ul tău mi-a amintit de directorul firmei producatoare de bere beck's (de unul dintre ei, nu dau nume), orfan de tată, care, la un moment dat în carieră, a ajuns la un interviu cu managementul străin și a spus ceva de genul "am muncit ca un câine". "cum, ceilalți nu munceau?" a venit răspunsul-întrebare, nefiind impresionați de mărturisire. bun venit pe aici.
de obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
pe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
nu e chiar un poem minimalist dar mi-o plăcut oricum. dacă era ceva mai comprimat și cu finalul mai puțin pompos era chiar de evidențiat. și apropo de femeile de la ultimul etaj, iată un poem de „șeful” generației doomii, dan sociu, din foarte apreciatul volum „cîntece eXcesive”:
Femeia bătută
care privește în gol
pe fereastră
la etajul 8
o invidiază
pe femeia batută
care privește în gol
pe fereastră
la etajul 1:
pe cea dintîi n-o compătimesc
decît eventualii pescăruși
flămînzi, rătăciți.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
hmm, hmm nu m-am impacat niciodata cu chestiile mari. boldurile nici atat. am sa incerc sa-ti satisfac nevoia lirica, dar nu in seara asta, poate maine, vorba cantecului.
pentru textul : cinema victoria desi stai cu flex, baza este in siguranta (deocamdata)
pi es: mereu am fost inapoiata( ma refer la moda, desigur)
Si eu iti multumesc. Intr-adevar, strofa 3 e cheia. as fi putut sa scriu textul intr-un stil mai aproape de ce se scrie azi. Poate am sa-l rescriu
pentru textul : Copacul (Psalm) deÎn fine dacă Dv. spuneţi că e de atelier, aşa o fi, dar eu n-am înţeles cu ce a deranjat paranteza, care este o suprapunere agândurilor peste cuvitele rostite?
pentru textul : departe de pielea mea deCezar
Per total pare un text bun, insa este dominat de sintagme si idei foarte uzitate gen "seva iubirii", "isi plang tristetea", "au murit in noi"... Incercati o schimbare sau o abordare diferita. Textul dumneavoastra merge liniar pe o idee : tristetea, suntem tristi, uscati, e trist, plangem, plangem. Prea mult patetism in atat de putine versuri. Succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Echinocțiu deAdrian observaţiile sînt valide. mulţumesc.
Vladimir, un comentariu pertinent, voi intra în text cu un bisturiu tocit pen'că nu pot să văd sânge şi nu sînt în stare de inciziuni precise. titlul propus e intriguing, ca s-o dau pe engleză, o să mă mai gândesc. mulţumesc şi ţie, şi n-aş zice rău dacă aş lansa o petiţie să mai postezi şi 'mneata pe-aici. trecură ani...
pentru textul : inventar deam cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
pentru textul : Scrisoare detextul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
bun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos
pentru textul : Hotarul circular denice, you must have seen that movie with two neighbours living in twin apartments divided by an wall, who never met face to face, only thinking about each other. well done, the story forces smiles. I would only sugest this minor change:
"their eyes only met
pentru textul : Costa's dethrough the wall wide gilded mirror across the room". back to you :))
Din regulament am inteles ca e vorba de 3 texte, dar asta nu ma deranjeaza. Odata pe saptamana voi pune 2 texte. Cum le sterg pe cele vechi?, asta e problema si cu "Mircea" - dublura text. Am incercat dar n-am reusit sa sterg. Pace, Dancus
pentru textul : DANIEL dePoate suna banal, dar poezia e și cale de reinventare. În ce mă privește, am început sa scriu poezie la 28 de ani si, pot spune ca m-a transformat radical. Acum fiecare poet are o poveste și o motivație. Dincolo de asta, poezia se reinventeaza periodic si citez aici câteva versuri dintr-un text de-al meu "duhul inspirației nu mai miroase a floare albastră/dar miroase bionic/acolo unde cuvintele scurtcircuitate coboară rulând/cu trupurile zgâriind asfaltul/...au dispărut semnele de punctuație poema s-a tolănit în buzunarul poetului/întors pe dos la vedere/rima fată bătrână s-a ascuns în cărțile prăfuite/pesemne că ceea ce spun eu aici va dispărea/poemele nu vor mai fi în cuvinte." Poezia e oglindă a epocii care-i dă curs și regula supraviețuirii ei o reprezintă aprobarea tendințelor. Aceleiași reguli se supun toate artele. Registrul însușirilor poeziei este bogat, mai avem multe de explorat și de exploatat. Așa cum tot ceea ce palpăm este știință, din tot ceea ce simțim, raportat la istorie, societate, gândire, se poate face poezie. Se poate ajunge și la manifest de poezie, deschizător de drumuri sau la manifest care impune. Și. aici, îmi vin în minte o grămadă de repere poetice pe care se reazemă subliminal societatea capitalistă. Iată cum poezia, prin mesaj, devine mijloc de manipulare a maselor, dacă e să ne legăm de modul cum influențează textul liric o societate, pe de o parte. Pe de altă parte, textele reprezentative devin emblemele. Cineva spunea că vei recunoaște o țară după poezia pe care o scrie. Deși, un gen marginalizat de majoritatea oamenilor constrânși de tiparele existenței, poezia supraviețuiește pe alocuri, în cotidian. Sincer, nu mă acomodez cu expresia "elite poetice". Poezia trebuie să rămână accesibilă tuturor.Și, personal interzic ideea de a da senzația oamenilor că sunt prea obișnuiți sau incapabili să digere inspirații elitiste. Deși puneam pe seama frustrărilor umane, neînțelegerea textului poetic și catalogarea la "tâmpenii de pierdut vremea", oamenii trebuiesc îndrumați să înțeleagă că există și alte resurse de exprimare. E obligația fiecărui individ să încerce cât mai multe modalități de cunoaștere a lumii și de autocunoaștere. A trecut vremea când masele recitau "Miorița" , Luceafărul, poeme patriotice, chiar. Cota lirismului a crescut ca și așteptările. A venit vremea să ne adaptăm și să ne înscriem în discursul poeziei actuale. Mai am multe de spus, dar să mai vină și alții cu opinii.
pentru textul : Ce rost are poezia? deTextul are o idee buna si curge foarte bine pana la "imi disec plamanii si inima". Ati continuat intr-o nota destul de slaba. Actiunea este explicita, se pierde starea creata anterior. Atentie la cacofonia "punga gaurita" care creaza un efect sonor deranjant, este destul de evidenta. Exprimarea nu este prea poetica "il bag intr-o punga" dupa ce am scos oamenii si Dumnezeii... Eu cred ca textul are potential, dar trebuie lucrat finalul. Ialin
pentru textul : Gargara deAdriana, da, tonusul este intenţionat. Mulţumesc!
pentru textul : Străin deRitmul interior al acestor versuri, recitabilitatea este ceea ce mă reține pe această pagină. Cifre magice, cărări transcedentale între cele două lumi, o călătorie de poveste spre Eldorad, despre care nu pot să spun decît atît: m-a fascinat.
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real deThorkild, îți mulțumesc. E un text scris într-o noapte de toamnă târzie, frig, ploaie. Interesant că tu ai simțit vara aici. Cea din suflet.
pentru textul : jasmine deDe ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
pentru textul : Poezia deMie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!
Virgil, am băgat la cap, thanks!
pentru textul : pastel de iarnă deMasha, nu mă ridic la nivelul de a înțelege pe deplin sintagma logoree utopică, te rog să mă ierți.
Oricum, mulțumesc că ai scris aici.
Tu ai mereu tendinta de a scrie poezie manifest. :) Iti reuseste stilul acesta. Si cel yerba mate. :)
pentru textul : de ce ar trebui deDaca ar fi Cristi sa comentam acest poem ar trebui sa pornim de la memorabilul vers "aceleasi voci ling uitarea" (eventual putem sa ne referim si la versul previzibil in context "ca pe un bulgar de sare" care are menirea de a nu ne lasa noua, cititorilor, imaginatia sa zburde liber in jurul verbului "a linge" pentru ca nu-i asa, autorul este o fata mare a poeziei moderne). In rest, un poem previzibil care intra in categoria abuzului de senzorial: rece (cald), surdina, ling, miroase, strivind...si cam atat. Fortezi mijloacele de dragul artei, chestia asta e veche de cand lumea. Andu
pentru textul : interior de ceață 2 deorice asemanare cu personaje si fapte reale e intentionat adevarata
pentru textul : pe sub flori mă legănai deFrumos insa parca e neterminat, lipseste explicatia de final pentru titlu. Crezi ca incerci sa dezvaluiesti ceva mai mult intr-un text?
pentru textul : marți se iubește mai mult dePersonal, n-am inteles. E in aromana?
pentru textul : fantezie deam citit mai multe poezii din creația ta. scrii complex și totuși limpede. puțini cărora le reușește, mai ales în rimă. aici e închegată ideea. nici nu știu dacă se pune accent pe revoltă sau resemnare. nerv este. finalul rotunjește cumva însă ai și texte mai bune în opinia mea. apoi nu înțeleg de ce lași space pe alocuri între cuvînt și semnul exclamării. ritmul parcă cere accentul pe primul cuvînt în strofa doi, vers doi. ce zici dacă s-ar inversa formularea în "Avem noi palma...", ar sparge cumva coerența?
pentru textul : Poetul deDraga Marina, nimic nu mai este personal o data transpus in proza. Consider proza un fel de vivisectie, o indepartare de tot ceea ce ai experimentat sau ai vrut sa experimentezi vreodata, un amalgam privit cu un ochi critic si neutru, pentru a fi exploatat la maxim ca un mijloc de cunoastere. Doar ultima parte recunosc ca nu am reusit sa scot din ea ceea ce am vrut, cum a remarcat si Virgil. Multumesc mult de ganduri si cuvinte.
pentru textul : we will always have sighisoara... depe vremea când mă inițiam în ale publicității, într-o carte scrisă de un copywriter vestit scria cam așa: un bun copywriter nu este poet, ci ar trebui să aibă în vedere niște obiective practice. mă întreb acum dacă mai este valabilă ideea având în vedere că textul de mai sus e la granița dintre poezie și reclamă. am preluat mesajul din versurile "prin care li se văd oamenilor / viermii și sămânța" și deja simt cum ceva începe să viermuiască în mine și să-mi crape o sămânță. și pentru că li poate fi și Li, aș încerca o citire cu verbul "se arată" în loc de "se văd". "te iubeck's"-ul tău mi-a amintit de directorul firmei producatoare de bere beck's (de unul dintre ei, nu dau nume), orfan de tată, care, la un moment dat în carieră, a ajuns la un interviu cu managementul străin și a spus ceva de genul "am muncit ca un câine". "cum, ceilalți nu munceau?" a venit răspunsul-întrebare, nefiind impresionați de mărturisire. bun venit pe aici.
pentru textul : te iu-BECK'S dede obicei imi plac parti din poezii, vad dilutiile, vad cum as fi scris altfel. aici nu e cazul.
ma mira mereu poeziile care par atat de simple, sunt aproape aerate si totusi iti lasa o incarcatura sentimentala covarsitoare. culmea e ca nu-mi plac poeziile cu "poeme" si "cuvinte", dar imaginea asta e atat de graitoare incat probabil ca o voi avea mult timp cu mine:
"până când toate cuvintele nespuse
tâșneau
elice verzi
scrijelindu-ți numele
pe catapulta clipei"
imi mai place atemporalitatea ei, faptul ca mie mi-a transmis "inclestarea" (masina o vad ca pe-un mod de unire) dintre doi oameni intr-un moment limita si n-are alta pretentie. si e destul ca sa fie poezie, pentru mine.
pentru textul : În amonte depe bune că nu am înțeles nimic și nici nu am simțit nimic. autorul textului are talentul de a mînui metaforele și arta detaliului dar nu reușește să coaguleze un tablou. doar crochiuri.
pentru textul : Sonet 159 deDiana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
pentru textul : A 7-a zi deМарга, не трать на меня время, не стоит.
pentru textul : Ești cea mai aproape eliberare deDomnule Titerenco, doamna Ioana Geacar va multumesc frumos sa aveti srabatori luminate cu respect , adelina
pentru textul : quand les paroles sont inutiles denu e chiar un poem minimalist dar mi-o plăcut oricum. dacă era ceva mai comprimat și cu finalul mai puțin pompos era chiar de evidențiat. și apropo de femeile de la ultimul etaj, iată un poem de „șeful” generației doomii, dan sociu, din foarte apreciatul volum „cîntece eXcesive”:
Femeia bătută
pentru textul : Un poem minimalist decare privește în gol
pe fereastră
la etajul 8
o invidiază
pe femeia batută
care privește în gol
pe fereastră
la etajul 1:
pe cea dintîi n-o compătimesc
decît eventualii pescăruși
flămînzi, rătăciți.
Pagini