cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
e noapte oamenii au adormit învelită în întuneric hipnotizați parcă de plasele nemișcării soarele s-a rostogolit după orizont învăluit de întuneric a și uitat roșeața apusului care îi cobora lumina în partea cealaltă de lume lumina s-a oprit pe o siluetă firavă a unei femei care medita își dezbrăca mantia aurie așa cum toamna nucul își lasă frunza veștedă pe pămînt încearca sa scrii simplu. simplitatea e aproape de intelepciune.
da, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
Rafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
apreciez ineditul împletirii candorii cu maturitatea de după trăire, claritatea cu care se imprimă ambele, acceptarea și echilibrul exprimării lor, forța sugestivă a ,,îngerului de vată de zahăr" și mai ales acel ,,nu mai încap prin urechi de ac", care m-a oprit câteva clipe bune. cred că ar fi fost de evitat repetitia adjectivului - ,,degete albe", ,,cerul alb", eliminat ,,ale umbrei", reformulate versurile 6-7 prin evitarea patetismului parcă prea explicit, dar, în ansamblu, un fragment reușit . La mulți ani, Ioana!
Are o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.
"în oasele celor adormiţi"...
"surâsul ars al stelelor stinse..."au citit fără ce-uri şi îmi sună mai bine.
altfel un poem sensibil care "rămâne o clipă" în suflet.
Andu, oricât de slab ar fi un text, te rog să încerci să te referi numai la el; sfaturi de genul "inainte sa te uiti peste gardurile altora" au legătură cu alte istorii mai vechi, și nu cred că își au locul în critica adusă textului. Nu spun că un comentariu critic trebuie să fie neaparat diplomatic, aceasta este ceea ce fiecare dintre noi decide: cum credem că ajunge mai bine mesajul la celălalt. Într-adevăr, nu avem de ce să ne menajăm unii pe ceilalți. Dar cred că aici avem deja de a face cu o situație deja "inflamată", așa că ar fi binevenită, de ambele părți, mai multă grijă în exprimare. Mulțumesc.
la urma urmei nu este nici o problemă cu estetica urîtului sau cu macabrul, etc. toate pot face parte din poezie. problema, marea problemă cu acest text este că are un mesaj liric foarte facil. iar existența stridențelor macabre nu face decît să se vadă și mai jenant asta. părerea mea.
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
şi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
pai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
nu mai şterge nimic. Nu aveam de unde să ştiu de ce şi din vina cui am regăsit un alt fel de comentariu sub text. Doar că mi se părea amuzant faptul că se băteau cap în cap. Atâta tot. Mulţumesc pentru explicaţii.
as renunta la "ascunşi într-o scoică din acvariu" - imi suna prea metaforizat pentru restul textului
de asemenea, trecerea de la strofa antepenultima la penultima mi se pare cam ambigua si are prea multi de "care"
in rest, un text bun.
domnule nicodem, eu am incercat sa vorbesc frumos. marturisesc ca nu intotdeauna imi reuseste. dar iesirile dumneavoastra in decor (asa pseudo-savonarolice cum se vor) nu fac decit sa ma dezamageasca si, marturisesc sincer, sa ma ingrozeasca la gindul intunecimii care le poate genera. expresii de genul "am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!" (pe linga faptul ca sint atacuri urite la persoana - noi de obicei ne invatam copii sa nu se exprime asa cel putin in public), deci expresii de acest gen ma arunca in dilema de a nu sti daca sa pling sau sa rid. sa pling de mila sau sa rid de ridicol. dar asta e, mi se pare moliere-asca situatia. la fel si vulgaritatea expresiei "faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol". ultima data cind am verificat nu te-a obligat nimeni ca sa te inscrii in acest "areopag de jungla". am sa iti spun ceva ce nici macar nu tine de crestinismul pe care dupa parerea mea il faci de toata rusinea aici. si il faci asa pentru ca evident (din manifestarile tale) se pare ca nu ai nici o legatura cu el (dar nu e locul meu sa judec asta - are cine o face, cum zice Scriptura -). deci, am sa iti spun ceva ce tine de ceea ce eu mi-am invatat copii in primii sapte ani de viata, modul cum te exprimi si atitudinea pe care o ai sub acest text manifesta o tragica lipsa a simtului pe care oamenii normali il numesc bun. in plus, a crede, somehow, ca fiindca printr-o confuzie personala te crezi crestin, iti da dreptul (probabil divin) de a te comporta asa este cutremurator. nu este insa o noutate. din cite am invatat din istorie sute de ani indivizi care se credeau crestini au manifestat acelasi spirit (sau au fost insufletiti de acelasi duh) si in numele lui Hristos au jignit, persecutat, ucis, violat, torturat, tortionat, schingiuit, epurat, ras popoare si triburi de pe fata pamintului, etc, etc, etc. cred ca ai prins ideea. faptul ca traim intr-o societate de alta natura si ne pazesc legi (sic! seculare) (precum si faptul ca exista distanta asta virtuala dintre noi) te impiedica pe tine sa ne dai in cap sau sa ne arzi pe rug iar pe mine ma scapa de la linsaj. asta insa nu indulceste (ca tot vorbeam de zahar) deloc vitriolul din mesajul tau. pentru ca daca nu ar exista acesta incorsetari sociale cred ca ai fi un om foarte periculos. insa cind pun alaturi violenta si rautatea pe care o exprimi alaturi de expresii precum "ce frumusețe rară e litera iubirii !" imi dau seama ca exista o tragedie imensa in tine si ca de fapt niciodata nu ai "murit", nu ai "plins" si nu ai "fugit". intr-un anumit sens cred ca chiar daca textul tau este slab d.p.d.v. literar (adica un fel de "ana are mere") totusi exista in intregul peisaj pe care il creezi in comentariile tale un poem al tragediei omului care nu l-a intilnit niciodata pe Hristos. ceva de genul tragediei cruciatului sau inchizitorului. in acest sens este remarcabil. esti un peisaj, fara indoiala. dar sa revenim la oile noastre. pentru comentariile de aici te rog sa te consideri avertizat. nu stiu daca ai mai avut avertismente (ii rog pe editori sa verifice). in orice caz la urmatoarea abatere va trebui sa iti suspendam contul pentru o anumita perioada. chestie de regulament. incercam sa pastram o atmosfera civilizata in ciuda impresiei tale de "areopag de jungla".
nu cred că există cuvîntul „îndefinitiv”, sau e un typo?
alt typo - „costruită ”
„Lumea care se învârtea în jurul casei mătuşii precum se învârte un glob pământesc de jucărie s-a schimbat şi ea meridian după meridian.” - o analogie destul de dificil de înțeles.
„fusese se pare” - altă formulare nu tocmai reușită.
„Mătuşa P circulase şi ea în tinereţe prin lumea largă” -- probabil că ar fi sunat mult mai bine „călătorise”.
„În anii 80 mătuşa circula mult..” -- am impresia că ai o fixație cu circulatul.
„ în calitate de obscură dansatoare” - sună prea pretențios.
textul conține o mulțime de detalii absolut neesențiale și fără niciun rol în economia textului. mai ales că nici ideea textului nu este prea clară. de asemenea există destule neconcordanțe gramaticale și formulări defectuoase.
din păcate, deși textul se străduie să descrie ceva, nu reușește să aibă nicio miză. sugerează pe ici pe colo niște intrigi posibile dar nu dezvoltă nimic.
"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
mi-a placut senzatia de sublimare pe care ti-o creeaza. aproape te vedeam in Neghev. ultimul vers nu mi se pare reusit (poate in traducerea romaneasca)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred că simpliatea relevanței înseamnă destul pentru a complica totul. poemul respiră amplu, ușor, dar e ceva greu în rama lui, ceva îl trege spre un adânc pe care îl dă totdeuna gândul fericirii într-o complementaritate cu... ce altceva decât nefericirea?! poate franciscul are dreptate, dar nota colocvială pe care o dă acel verb... tu o hotărăști. depinde cui te adresezi. sunt sigur că fericirii.
pentru textul : cu litere mici, fericirea dee noapte oamenii au adormit învelită în întuneric hipnotizați parcă de plasele nemișcării soarele s-a rostogolit după orizont învăluit de întuneric a și uitat roșeața apusului care îi cobora lumina în partea cealaltă de lume lumina s-a oprit pe o siluetă firavă a unei femei care medita își dezbrăca mantia aurie așa cum toamna nucul își lasă frunza veștedă pe pămînt încearca sa scrii simplu. simplitatea e aproape de intelepciune.
pentru textul : Noaptea însorită deda, și probabil că lucrul pe care am uitat să îl menționez este faptul că George Asztalos a făcut acest gest frumos și fulger al fotografiilor. Ca unul care am mai stat și prin spatele aparatului de fotografiat uneori pot să admit că nu e întotdeauna o chestie confortabilă și chiar dacă de cele mai multe ori este luată "ca de apucat" totuși este un efort. E mult mai confortabil să vii, să ți se pregătească un cadru, să citești (cum s-ar zice să te "produci"), să ți se facă poze și apoi să pleci. E ceva mai nasol să tot faci poze și să te străduiești să nu pierzi pe nimeni, să nu faci gafe, să nu tai capete sau să nu prinzi reflexii în ochelari. De aceea eu apreciez gestul lui George în mod deosebit. nicodem, comentariul tău e bizar. Tocmai mi-a tăiat cheful de a-ți mai ura la mulți ani. păcat. probabil e un dar și ăsta de a da cu bîta în baltă. nu îl au mulți.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. deRafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
pentru textul : Etaj VII deapreciez ineditul împletirii candorii cu maturitatea de după trăire, claritatea cu care se imprimă ambele, acceptarea și echilibrul exprimării lor, forța sugestivă a ,,îngerului de vată de zahăr" și mai ales acel ,,nu mai încap prin urechi de ac", care m-a oprit câteva clipe bune. cred că ar fi fost de evitat repetitia adjectivului - ,,degete albe", ,,cerul alb", eliminat ,,ale umbrei", reformulate versurile 6-7 prin evitarea patetismului parcă prea explicit, dar, în ansamblu, un fragment reușit . La mulți ani, Ioana!
pentru textul : Îngerul din vată de zahăr deAre o melodie a sa proprie această poezie, Paul. Ar fi interesant dacă ai reuși să o transpui și pe muzică, habar n-am dacă te pricepi tu la așa ceva, dar poate găsești pe cineva dispus să o facă. Simplitate, dar iată că se mai poate vorbi despre iubire fără să cădem în desuet.
pentru textul : personificare de toamnă de"în oasele celor adormiţi"...
pentru textul : legământul cel nou de"surâsul ars al stelelor stinse..."au citit fără ce-uri şi îmi sună mai bine.
altfel un poem sensibil care "rămâne o clipă" în suflet.
Bine ai venit in bucuria mea. Multumesc!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deAndu, oricât de slab ar fi un text, te rog să încerci să te referi numai la el; sfaturi de genul "inainte sa te uiti peste gardurile altora" au legătură cu alte istorii mai vechi, și nu cred că își au locul în critica adusă textului. Nu spun că un comentariu critic trebuie să fie neaparat diplomatic, aceasta este ceea ce fiecare dintre noi decide: cum credem că ajunge mai bine mesajul la celălalt. Într-adevăr, nu avem de ce să ne menajăm unii pe ceilalți. Dar cred că aici avem deja de a face cu o situație deja "inflamată", așa că ar fi binevenită, de ambele părți, mai multă grijă în exprimare. Mulțumesc.
pentru textul : La Méditerranée dela urma urmei nu este nici o problemă cu estetica urîtului sau cu macabrul, etc. toate pot face parte din poezie. problema, marea problemă cu acest text este că are un mesaj liric foarte facil. iar existența stridențelor macabre nu face decît să se vadă și mai jenant asta. părerea mea.
pentru textul : viciul morţii. erotism defraților, v-aruncară-ți mucegaiul pe pagina mea. v-ajunge! chiar vă rog! mutați-vă acum la hristosul nenăscut.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria dem-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
pentru textul : când stele sunt o mie deşi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 defara ultimul vers, parca ar cobori totul in derizoriu
pentru textul : Pe muchie de cuţit deas vedea insa totul ca ingredient al unui alt context mai curajos
catalina, multumesc. sunt onorat. felicit pe cei care au dat atentia cuvenita unei astfel de initiative si gestului tau generos.
pentru textul : pe sub flori mă legănai depai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
pentru textul : primul monolog denu mai şterge nimic. Nu aveam de unde să ştiu de ce şi din vina cui am regăsit un alt fel de comentariu sub text. Doar că mi se părea amuzant faptul că se băteau cap în cap. Atâta tot. Mulţumesc pentru explicaţii.
Eugen
pentru textul : Cvas deas renunta la "ascunşi într-o scoică din acvariu" - imi suna prea metaforizat pentru restul textului
pentru textul : micul război de pe scară dede asemenea, trecerea de la strofa antepenultima la penultima mi se pare cam ambigua si are prea multi de "care"
in rest, un text bun.
e și normal să fie așa, Paul. în ultima parte sunt simboluri. cu toată incărcătura lor. iar lor nu le pasă dacă nouă ne sunt pe plac ori nu.
pentru textul : în ultima cameră, el deEu as fi zis chiar "lumea se inchidea intr-o nuca portocalie".
pentru textul : femei de... mulțam fain, kogaion. observații juste, precum și intenția textului de față.
pentru textul : lumea lui Viceversa dedomnule nicodem, eu am incercat sa vorbesc frumos. marturisesc ca nu intotdeauna imi reuseste. dar iesirile dumneavoastra in decor (asa pseudo-savonarolice cum se vor) nu fac decit sa ma dezamageasca si, marturisesc sincer, sa ma ingrozeasca la gindul intunecimii care le poate genera. expresii de genul "am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!" (pe linga faptul ca sint atacuri urite la persoana - noi de obicei ne invatam copii sa nu se exprime asa cel putin in public), deci expresii de acest gen ma arunca in dilema de a nu sti daca sa pling sau sa rid. sa pling de mila sau sa rid de ridicol. dar asta e, mi se pare moliere-asca situatia. la fel si vulgaritatea expresiei "faptul ca are un site nu-i dă dreptul la icnete de idol". ultima data cind am verificat nu te-a obligat nimeni ca sa te inscrii in acest "areopag de jungla". am sa iti spun ceva ce nici macar nu tine de crestinismul pe care dupa parerea mea il faci de toata rusinea aici. si il faci asa pentru ca evident (din manifestarile tale) se pare ca nu ai nici o legatura cu el (dar nu e locul meu sa judec asta - are cine o face, cum zice Scriptura -). deci, am sa iti spun ceva ce tine de ceea ce eu mi-am invatat copii in primii sapte ani de viata, modul cum te exprimi si atitudinea pe care o ai sub acest text manifesta o tragica lipsa a simtului pe care oamenii normali il numesc bun. in plus, a crede, somehow, ca fiindca printr-o confuzie personala te crezi crestin, iti da dreptul (probabil divin) de a te comporta asa este cutremurator. nu este insa o noutate. din cite am invatat din istorie sute de ani indivizi care se credeau crestini au manifestat acelasi spirit (sau au fost insufletiti de acelasi duh) si in numele lui Hristos au jignit, persecutat, ucis, violat, torturat, tortionat, schingiuit, epurat, ras popoare si triburi de pe fata pamintului, etc, etc, etc. cred ca ai prins ideea. faptul ca traim intr-o societate de alta natura si ne pazesc legi (sic! seculare) (precum si faptul ca exista distanta asta virtuala dintre noi) te impiedica pe tine sa ne dai in cap sau sa ne arzi pe rug iar pe mine ma scapa de la linsaj. asta insa nu indulceste (ca tot vorbeam de zahar) deloc vitriolul din mesajul tau. pentru ca daca nu ar exista acesta incorsetari sociale cred ca ai fi un om foarte periculos. insa cind pun alaturi violenta si rautatea pe care o exprimi alaturi de expresii precum "ce frumusețe rară e litera iubirii !" imi dau seama ca exista o tragedie imensa in tine si ca de fapt niciodata nu ai "murit", nu ai "plins" si nu ai "fugit". intr-un anumit sens cred ca chiar daca textul tau este slab d.p.d.v. literar (adica un fel de "ana are mere") totusi exista in intregul peisaj pe care il creezi in comentariile tale un poem al tragediei omului care nu l-a intilnit niciodata pe Hristos. ceva de genul tragediei cruciatului sau inchizitorului. in acest sens este remarcabil. esti un peisaj, fara indoiala. dar sa revenim la oile noastre. pentru comentariile de aici te rog sa te consideri avertizat. nu stiu daca ai mai avut avertismente (ii rog pe editori sa verifice). in orice caz la urmatoarea abatere va trebui sa iti suspendam contul pentru o anumita perioada. chestie de regulament. incercam sa pastram o atmosfera civilizata in ciuda impresiei tale de "areopag de jungla".
pentru textul : ce frumusețe rară deCristina draga, sint pur si simplu niste note/impresii despre calatorii/peisaje/idei reale. insa nu de pe ruta Iasi Dorohoi via Trusesti.
pentru textul : Ruines de Rome deNicholas, copiii tai vor da bac-ul dupa textele mele. Sper sa-l treaca.
Adriana, multumesc pentru acest vot.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: denu cred că există cuvîntul „îndefinitiv”, sau e un typo?
pentru textul : Portretul unei călătoare dealt typo - „costruită ”
„Lumea care se învârtea în jurul casei mătuşii precum se învârte un glob pământesc de jucărie s-a schimbat şi ea meridian după meridian.” - o analogie destul de dificil de înțeles.
„fusese se pare” - altă formulare nu tocmai reușită.
„Mătuşa P circulase şi ea în tinereţe prin lumea largă” -- probabil că ar fi sunat mult mai bine „călătorise”.
„În anii 80 mătuşa circula mult..” -- am impresia că ai o fixație cu circulatul.
„ în calitate de obscură dansatoare” - sună prea pretențios.
textul conține o mulțime de detalii absolut neesențiale și fără niciun rol în economia textului. mai ales că nici ideea textului nu este prea clară. de asemenea există destule neconcordanțe gramaticale și formulări defectuoase.
din păcate, deși textul se străduie să descrie ceva, nu reușește să aibă nicio miză. sugerează pe ici pe colo niște intrigi posibile dar nu dezvoltă nimic.
am ametit aici.moarte peste tot! nu crezi ca ar fi mai bine doar sa se simta in vers si fara sa o numesti? si gandacul ala care linge limba....iac!
pentru textul : viciul morţii. erotism de"și dacă aș găsi în șanțuri un pian aș cânta până ce toate pietrele din jur s-ar face un castel sau o cupolă" asta e tot ce m-a afectat. Nu-ti fie cu suparare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : consistență proprie demi-a placut senzatia de sublimare pe care ti-o creeaza. aproape te vedeam in Neghev. ultimul vers nu mi se pare reusit (poate in traducerea romaneasca)
pentru textul : קצב העולמות בעבר ובעתיד המדבר deÎţi mulţumesc, Daniela!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii de1) titlul este sequoia? se poate accepta si secvoia. 2) plata ca idee si exprimare.
pentru textul : sequoia dePagini