ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
m-ar interesa, Adrian, o versiune a ta pe text. sunt curios ce ai adăuga și ce ai scoate. m-ar ajuta... mulțumesc pentru aprecieri! și ele mă ajută.
gând bun, om bun!
Nu am înțeles de ce a intervenit Aranca aici, iar la textul la care a lăsat link nu are nici o intervenție, și nu am înțeles de ce a intervenit Bianca aici, iar la textul anterior nu are nici o intervenție, deși era moderator și pe atunci. De fapt, lucrurile sunt clare și logice. Așa sunt oamenii; prietenii, însă, sunt altceva, o specie pe cale de dispariție. Fusese doar o mică nelămurire a mea, acum, că tot trebuie să lepădăm umbrele și să pășim în lumină. Ceea ce vă doresc și vouă.
Bună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
Am mai citit poemul acesta undeva. Credeam că face aluzie la una dintre poeziile mele. Nu este aşa. Dovadă că în scriere se întîlnesc ideile şi cuvintele. Un poem imagistic, metafore bine plasate, şi, pentru a selecta poeticul preferat amintesc:"unde un şarpe hulpav îşi făcuse culcuş-devorându-te până la ultima moleculă". Poemul curge frumos, lin, şi exprimă sentimentul puternic al dorului, al dorinţei, al speranţei. Şi nu e patetic, e chiar sincer şi plauzibil, credibil.
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
Astăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
inert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
A.A.A., interesant desi n-am prea inteles totul fiindca nu stiu celelalte texte. p.s. ar fi bine sa iti completezi sectiunea autobiografica si sa pui o fotografie casa stim si noi cine esti. multumesc
Nu știi la ce să te oprești, aluneci dintr-un vers în altul sfârșind în acele brațe de apă. Și "sămânța înfiorată ce pâlpâie", dar "vata febrilă și somnolentă" m-a fermecat cel mai mult.
Nu-mi stă în caracter să fac propriile-mi variante din textele altora, mai ales dacă-mi plac (din raţiuni lesne de înţeles), dar pentru că m-ai rugat:
venea obosită cu vânătăi sub fard,
îmi pregătea cina,
apoi adorma pe canapeaua rece.
ţipa în somn, vegheam încordat,
ştiind că va dura uciderea acestor chestii.
o acopeream cu pătura priveam poșeta jerpelită
bluza decolorată resturi de feminitate și
nu mă schimbam de haine o oră două trei
până ghetto-ul se recunoştea sub ziuă.
a venit o noapte când a intrat elegantă
mi-a făcut de mâncare
a aprins televizorul
dezbrăcându-se în dans admirându-se în sticlă,
m-a îmbrățișat ca o fetiță,
s-a așezat lângă mine cu tot cu ţigară.
cred că de acum va fi primăvară
mi-a zis
și a bușit-o plânsul
Felicitari, Alina! Iata ce trebuie neamului nostru: perseverenta, incredere in fortele proprii si viziune. Ma bucur ca Virtualia merge mai departe. Felicitarile mele!
O poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
De ce oare oraşele noastre sunt la nişte capete de diagonală? :)
Să ai cât mai multe astfel de bucurii!
Îmi doresc şi eu un ,,sabat interior" :) şi un ,,babilon".
bv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
da, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
Un tablou ciudat al luminii închise sub zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să vizualizez, cred că e un haiku bun, îmi dă senzația de claustrofobie într-un spațiu din care e posibil să ieși sau să rămâi.Inedit: "Cupole sub nea"
Asta chiar e culmea! Adica tu ai pretentia ca un om de anvergura literara a lui Dorel sa publice in premiera pe Hermeneia? Vrabia malai viseaza si nebunul balamucul e o vorba veche romaneasca. Ba eu zic cata vreme exista rubrica asta sa posteze Domnul Dorel ca uite.. eu citesc de pe Hermeneia si de aici aflu, nu de "pe unde il publicati de fapt"... adica cum "de fapt", ce inseamna "de fapt"? Pe Hermeneia nu se publica "de fapt"? Cum se publica aici "de ne-fapt"? De "anti-fact"? Hai sa fim seriosi si ramai la Regulament doggy boy. Nu e incalcare, no barking please. Thanks. Andu
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
Bobadil, ma bucur sa te revad! Da, n-am scris de mult timp. Acum a fost o pornire, am citit mult sf in ultima perioada, si am rabufnit in textul de mai sus. Scris, si foarte putin corectat, in vreo 2 ore. Scientologii stiu cine sunt iar organizatia lor ma amuza, in prezentul anului 2008, dar tocmai de aceea i-am numit astfel. Oameni de stiinta, in prezentul scrierii de mai sus sunt numiti scientologi pentru ca stiinta ajunge sa se imbine cu religia. Religia evolutiei. Nu prea mi-a iesit se pare. :) Ma bucur sa am in sfarsit un feed-back. Alte materiale de acest gen nu am, dar nu cred ca mi-ar fi greu sa le zamislesc avand in vedere ca sunt la medicina. :)) Sunt subiecte mult prea fierbinti pentru a nu fi abordate : alterarea codului genetic, razboinicii perfecti, etc. Voi mai scrie, nu stiu insa cand. Scrisul meu e un pitic inabordabil, face numai ce vrea el. Pana data viitoare, multumesc si la multe texte bune. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
pentru textul : isihie detotuşi, revenind pe text. ar putea fi eliminat unul din "ce nu va fi" de la versurile cu seva şi focul, modificat cumva. e o repetiţie neplăcută.
pentru textul : amputarea literei d dem-ar interesa, Adrian, o versiune a ta pe text. sunt curios ce ai adăuga și ce ai scoate. m-ar ajuta... mulțumesc pentru aprecieri! și ele mă ajută.
pentru textul : the fifties degând bun, om bun!
Nu am înțeles de ce a intervenit Aranca aici, iar la textul la care a lăsat link nu are nici o intervenție, și nu am înțeles de ce a intervenit Bianca aici, iar la textul anterior nu are nici o intervenție, deși era moderator și pe atunci. De fapt, lucrurile sunt clare și logice. Așa sunt oamenii; prietenii, însă, sunt altceva, o specie pe cale de dispariție. Fusese doar o mică nelămurire a mea, acum, că tot trebuie să lepădăm umbrele și să pășim în lumină. Ceea ce vă doresc și vouă.
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deBună ziua Bianca! Am reflectat îndelung asupra tuturor comentariilor născute urmare a prezenței mele în această comunitate. Pot să-ți dau dreptate în privința câtorva lucruri, în privința altora, nu. Dar cred că cel mai potrivit răspuns îl vei găsi în citatul de mai jos, preluat din Paler: ”Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine; avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris; avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, să învinovățim destinul și amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmam un vis și să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. Avem timp pentru toate. Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă; ci cu ceea ce poți tu să faci. Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.” Dar, pentru că Fragmentul nu răspunde în totalitate punctelor de vedere exprimate de tine, mai fac următoarele precizări și, te rog să le interpretezi ca atare: - scriu doar de aproape trei ani poezie; nu știu de ce și cum a început, dar zilnic se ivește căte o alcătuire căreia nu pot și nu vreau să mă opun; eu nu caut scrisul, m-am trezit făcând-o la o vârstă la care poate doar timpul liber la dispoziție ar justifica asta; - dar mă regăsesc pe mine și viața mea în ceea ce scriu; (profetul spune în motto-ul său: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”) și iată că mă văd silit să-l contrazic; - faptul că scriu în formă desuetă nu-i vina mea; limba folosită însă este cea din DEX, niciunul dintre cuvintele utilizate nefiind proscris, sau nu încă; - aceeași întâmplare face să iasă la iveală 16 tematici diferite în alcăruiri care ”reclamă” astfel de cuvinte, ex. celor din ”Povești din veac” - tematică istorică și epică, sau ”Arama”- tematică religioasă și nicidecum limbaj up-datat; - la fe, în cazul poeziei de dragoste cu împliniri sau eșecuri, al pastelurilor și a celei meditative, curge totul într-un limbaj uzual, chiar simplu cum ai remarcat, dar până la fortuite aprecieri gen manea, crochiu slab realizat, iz învechit, ridicol, mai e cale lungă; - ești liberă să ai opinii așa cum consideri, dar aș dori, dacă tot ai avut amabilitatea să te oprești pe o pagină a mea, să-ți acorzi unul suplimentar și să răsfoiești dintre ”textele deja scrise și aruncate”, deja postate aici sau aiurea și vei putea constata că cei peste 100.000 de lectori în peste doi ani, au desigur, păreri împărțite; - tare mi-e teamă că procedați într-un fel ”izolaționist” și asta duce la crearea unor elite ireale; - forma unei alcătuiri poate fi discutabilă, mesajul nu, decât dacă se încalcă grosolan principii sau regulamente; ori eu nu m-am abătut de la niciunele deocamdată; - ai exprimat în finalul primului paragraf al comentariului, citez: ”Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa.” - fac următoarele precizări: interacțiunea are două aspecte, postez, sunt citit/criticat/apreciat și răspund, dar absolut nimeni nu poate pretinde să modific un text doar pentru că i se pare altfel decât poate înțelege; în același plan al interacțiunii, îmi recunosc limitele în a exprima opinii stilistice, neavând competențe de critică literară, și atunci mă abțin. - dacă însă ai vrut de pe poziție colegială, sau de pe poziția autorității cu care ești investită, să-mi sugerezi să stopez colaborarea cu Hermeneia, pot doar să iau act de acest punct de vedere, însă o decizie voi lua doar urmare a unei înștiințări a acelei autorități care a aprobat apartenența mea la acest grup (chiar dacă a făcut-o urmare a celei de-a doua solicitări). Devin plictisitor, nu-i așa? Mă opresc, însă cred că o anume reținere în a da verdicte chiar de la început este cel puțin oportună.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deAm mai citit poemul acesta undeva. Credeam că face aluzie la una dintre poeziile mele. Nu este aşa. Dovadă că în scriere se întîlnesc ideile şi cuvintele. Un poem imagistic, metafore bine plasate, şi, pentru a selecta poeticul preferat amintesc:"unde un şarpe hulpav îşi făcuse culcuş-devorându-te până la ultima moleculă". Poemul curge frumos, lin, şi exprimă sentimentul puternic al dorului, al dorinţei, al speranţei. Şi nu e patetic, e chiar sincer şi plauzibil, credibil.
pentru textul : Bu hu hu, bu hu hu deEi, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
pentru textul : Ucenic din Țigănie deA, acum văd că ai schimbat "priveşte în mine ca-ntr-o baltoacă" cu "spre mine...", ceea ce fură sensul care m-a încântat...
pentru textul : dade I - varianta 2 deScelerato! Femeile din ziua de azi! Pe vremea mea (ce vremuri, dom'le) era...si mai rau.
pentru textul : concubinaj deAstăzi am văzut un bărbat alergând desculţ cu pantofii în mâini.
În semn de mulţumire, a ridicat un pantof, când am oprit să treacă strada -
călcâiele lui aşezau blând maci pe asfalt...
L-am urmărit o vreme, maşinile din spate claxonau şi mă depăşeau nervos.
Iată, mă bucuram eu, în sfârşit văd un bărbat ce nu se teme de ridicol;
poezia se întâmplă în preajma lui, iată un bărbat căruia nu i se poate refuza nimic.
I-aş bandaja cu un sărut fiecare rană din talpă,
i-aş naşte un copil pentru fiecare strop de sânge.
Nu voi uita bărbatul acela alergând desculţ pe stradă,
prin mareea de frunze uscate - poate îl strânseseră pantofii
încrâncenaţi cum frunzele disperate să-şi găsească locul înainte de prima ninsoare...
Poate-l strânseseră degetele femeii nerăbdătoare să ungă,
şi steargă, cu părul ei, macii din talpă;
poate trebuia să-i îndure mai întâi risipa de flăcări roşii şi galbene,
ca să nu-l doară prea tare scânteierile albe.
Da, văd copaci sângerând maci,
acolo unde el vede frunze cangrenate căzute în războiul frigului.
Îi acopăr flăcările cu muguri de mac, să le sting -
răsuflarea zăpezii sfârâie între dinţi mustangul de care m-am ciocnit pe şosea
(muşcă impetuos verdele din ochii mei, şi roşul din ai lui).
Fiecare răbufnire de vânt aruncă la pământ alte frunze,
straturi peste straturi cresc treptat de jur împrejur,
urcă deasupra gleznelor - curând vor trece peste umeri,
până la gânduri...
Mi-e atât de caldă şi bună, toamna în coconul acesta de frunze!
Încremenirea vindecă tot ce atinge - cineva scormoneşte undeva deasupra,
i se aude scrâşnetul unghiilor, uscăciunile foşnesc şi se destramă...
nisipul lor umple goluri adânci...
Mă strâng din ce în mai mult în jurul macilor intacţi.
Invazie de maci. Oriunde privesc, un embrion verde se deschide în fiecare secundă.
Pe câmpuri, în jardiniere, toamna îşi taie venele peste parbrize -
am roşu sub unghii, hemoragie latentă -
creşte în gură, inima mă strânge, explodează...
Mi-au făcut încă un test de sarcină, a ieşit pozitiv;
nu ştiu de ce nu vor să creadă când le spun că voi avea acest copil,
indiferent ce gândesc ei, şi în ciuda chiuretelor zăngănind în trusa pusă la sterilizat.
Nu. Nu voi ţipa, chiar dacă-mi vor răzui toţi macii din uter, pe viu -
poemul acesta se va naşte, oricum, chiar şi orfan de iubire...
Noiembrie îşi expune primele trofee, corpul ploii atârnă de poduri metalice,
pentru textul : Maci de octombrie deinert cum o femeie mândră ce-a înfruntat explozia frigului.
Nu mai curge nimic din tăieturile deschise -
macii s-au coagulat în vene, fosile ale focului;
nu o mişcă nici tusea umedă a primei ninsori -
neclintirea este o formă de vindecare...
A.A.A., interesant desi n-am prea inteles totul fiindca nu stiu celelalte texte. p.s. ar fi bine sa iti completezi sectiunea autobiografica si sa pui o fotografie casa stim si noi cine esti. multumesc
pentru textul : După noi, galopul demultumesc pentru lectura si comentariu!
pentru textul : tânăr deNu știi la ce să te oprești, aluneci dintr-un vers în altul sfârșind în acele brațe de apă. Și "sămânța înfiorată ce pâlpâie", dar "vata febrilă și somnolentă" m-a fermecat cel mai mult.
pentru textul : Ea deNu-mi stă în caracter să fac propriile-mi variante din textele altora, mai ales dacă-mi plac (din raţiuni lesne de înţeles), dar pentru că m-ai rugat:
venea obosită cu vânătăi sub fard,
îmi pregătea cina,
apoi adorma pe canapeaua rece.
ţipa în somn, vegheam încordat,
ştiind că va dura uciderea acestor chestii.
o acopeream cu pătura priveam poșeta jerpelită
bluza decolorată resturi de feminitate și
nu mă schimbam de haine o oră două trei
până ghetto-ul se recunoştea sub ziuă.
a venit o noapte când a intrat elegantă
mi-a făcut de mâncare
a aprins televizorul
dezbrăcându-se în dans admirându-se în sticlă,
m-a îmbrățișat ca o fetiță,
s-a așezat lângă mine cu tot cu ţigară.
cred că de acum va fi primăvară
pentru textul : the fifties demi-a zis
și a bușit-o plânsul
Sapphire, mulțumesc pentru părere. îmi este de mare folos. mă gândesc cum să repar "ritmul" și o să revin asupra poemului cu mici modificări. Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deFelicitari, Alina! Iata ce trebuie neamului nostru: perseverenta, incredere in fortele proprii si viziune. Ma bucur ca Virtualia merge mai departe. Felicitarile mele!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deO poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
pentru textul : Dormeam pe vis deDe ce oare oraşele noastre sunt la nişte capete de diagonală? :)
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deSă ai cât mai multe astfel de bucurii!
Îmi doresc şi eu un ,,sabat interior" :) şi un ,,babilon".
bv, mergi inainte, totul, ptr virsta ta, e sa scri, mai diluate, mai concentrate, e ok, ai de la mine o "penita de aur" ptr cele 6-7 poezi postate in ultimele 6-8 zile
pentru textul : strada cu nume de bere deda, remarc i. acela m-a facut sa ma opresc. si ideea... am sentimentul ca cineva a creeat ceva aici. sau cel putin s-a straduit. si oare nu sintem inca atit de necesari pentru asta?....
pentru textul : silences deMă bucură trecerea ta.
Cu stimă
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. deFoarte bine spus. Sunt şi adevăruri care dor în acest text.
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! deUn tablou ciudat al luminii închise sub zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să vizualizez, cred că e un haiku bun, îmi dă senzația de claustrofobie într-un spațiu din care e posibil să ieși sau să rămâi.Inedit: "Cupole sub nea"
pentru textul : Haiku deAsta chiar e culmea! Adica tu ai pretentia ca un om de anvergura literara a lui Dorel sa publice in premiera pe Hermeneia? Vrabia malai viseaza si nebunul balamucul e o vorba veche romaneasca. Ba eu zic cata vreme exista rubrica asta sa posteze Domnul Dorel ca uite.. eu citesc de pe Hermeneia si de aici aflu, nu de "pe unde il publicati de fapt"... adica cum "de fapt", ce inseamna "de fapt"? Pe Hermeneia nu se publica "de fapt"? Cum se publica aici "de ne-fapt"? De "anti-fact"? Hai sa fim seriosi si ramai la Regulament doggy boy. Nu e incalcare, no barking please. Thanks. Andu
pentru textul : Eminescu azi dealma, permite-mi te rog sa ghicesc eu. 1. miezul de ciocolată al iadului 2. răsucindu-se ca un stilet până în quatrocento-ul viselor noastre erotice
pentru textul : imaginar deVirgil, iti multumesc pentru apreciere. multă stimă
pentru textul : Căruciorul dedom'le, iată că m-a făcut cineva să rîd de-a binelea în dimineața asta. excelente domnule aalizeei!
pentru textul : turburisme dehotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
oricum... chapeau!
pentru textul : from scarborough fair with love deBobadil, ma bucur sa te revad! Da, n-am scris de mult timp. Acum a fost o pornire, am citit mult sf in ultima perioada, si am rabufnit in textul de mai sus. Scris, si foarte putin corectat, in vreo 2 ore. Scientologii stiu cine sunt iar organizatia lor ma amuza, in prezentul anului 2008, dar tocmai de aceea i-am numit astfel. Oameni de stiinta, in prezentul scrierii de mai sus sunt numiti scientologi pentru ca stiinta ajunge sa se imbine cu religia. Religia evolutiei. Nu prea mi-a iesit se pare. :) Ma bucur sa am in sfarsit un feed-back. Alte materiale de acest gen nu am, dar nu cred ca mi-ar fi greu sa le zamislesc avand in vedere ca sunt la medicina. :)) Sunt subiecte mult prea fierbinti pentru a nu fi abordate : alterarea codului genetic, razboinicii perfecti, etc. Voi mai scrie, nu stiu insa cand. Scrisul meu e un pitic inabordabil, face numai ce vrea el. Pana data viitoare, multumesc si la multe texte bune. :)
pentru textul : Terra Nostra decorectura: in loc de "paoura", evident "papura".
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dePagini