Ecaterina, te rog sa-ti editezi cu atentie comentariile. Ai atatea greseli, incat nici nu am timp sa ti le semnalez pe toate. Si cred ca tonul pe care l-ai folosit aici este potrivit pentru discutiile noastre particulare, de pe messenger. Te rog sa realizezi unde te afli. Aici nu intereseaza pe nimeni cate pachete de iubire iti doresti tu. Sa ne intoarcem la oile noastre literare, te rog. Si mai citeste odata regulamentul. Se pare ca l-ai uitat.
Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
Îmi place mai mult așa, o 'lucrare dintr-o suflare'.
Câteva obiecții la 'nepoetic'
1 pisicile se năpustesc în păsări
2 e doar un ierbar
În rest,
Felicitări!
Mulțumesc încă odată. Probabil că Zona Crepusculară e de vină. Sunt convins că n-am priceput eu... și văd că știți și Bold, altcineva știa italic... ehe! altă lume. Și tu francisce, ia nu mai râde acolo!
Nu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii: - din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric; - utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor; - evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct. Uite ce mi-a placut: "răbufnirile mele lirice nu sunt altceva decât o formă de rugăciune o poveste despre ființe mici și străzi aglomerate" ............................................................. "să știu care este cel mai scurt drum până la înecul unei stele" Mult succes in continuare.
/deocamdată dorm pe saltea în bucătărie picioarele se lovesc de dulap sună a gol a sicriu noaptea aud zogomote stranii un ceas care ticăie o respirație în frigider uneori îmi imaginez dacă aș muri subit cîți oameni m-ar plînge cîți oameni m-ar plînge cu adevărat nu oamenii care se bat cu pumnul în piept la colț de stradă și spun că m-au cunoscut și-aveam tot viitorul înainte/ /cînd mai vii pe la mine să vezi camera mea cum arată acum am scăpat de stropii aia de calciu enervanți și albaștri am dat-o toată cu alb am făcut-o mireasă/ /despre mama ce să-ți mai spun sunt mai aproape de ea o aud oftînd prin pereți a trecut pe gentamicină dimineața și seara o asistentă îi face injecții o aud țipînd apoi îmi spune că n-a știut venele de la mîini sunt așa dureroase asistenta vorbește cam mult nu se dă dusă o înțeleg cînd ești dependent de oameni tăcerea dintre patru pereți te întoarce pe toate fețele ca un storcător de fructe negruța și-a rupt labele din față acum se sprijină doar pe alea din spate zici că e cangur ți se rupe inima dacă o vezi e cel mai trist lucru să nu știi ce ești un cîine cangur sau un om între două lumi/ ***un univers de o fragilitate enorma , fluturele incalzindu/se la focul din causul palmelor imi aminteste de boema lui puccini *ma inteapa faina de oase ce urmeaza miresei
dragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
Poate reveniţi puţin pe text. Aş scoate un "în" din versul patru. Ideea de siliciu, de artificial, condensează în sine acea mişcare eliptică. E, pare-se, robotică. Un deliciu acest text, mă refer la gîndirea preotului, cel ce acoperă vorbele prin taine. Paşte fericit! Vă mai aştept cu asemenea poeme.
LIM.
Ei,bine, Adriana, cu tot respectul şi sunt convinsă că Vlad Turburea nu se va opune, dacă ne va răspunde, să i se ia peniţa, nu o să opun rezistenţă, el are încrederea mea ca cititor. Mulţumesc. Din acest moment este singura justificare pe care o validez prin drept liber de viaţă.
Asta îmi este justifiarea: Este bun.
Virgil poate lua măsurile de rigoare după regulile Hermeneia. Mulţumesc frumos şi lui. O seară bună:)
bine, da nu va napustiti cu totii asupra mea. am pus o intrebare nevinovata si atit, ca intelegeam. aalizeei, foarte bine lucrat, nici n-am observat ca nu e originalul. superb.
Doru, acest text trebuia încadrat la "proza-jurnal", nu eseu (poți modifica ușor) și publicat pe fragmente, de asemenea corectat cu atenție înainte. ai lipsă un "p" în rândul "ș.a.m.d. și este toate acestea. S-a dat în spectacol." , "peste" în loc de "este"; de asemenea, pe ultimul rând un o în "cmerț". Acum să ne referim la conținut. Mulți români au trăit orori. Mulți scriitori de asemenea, au tot scris despre timpurile terifiante, dar nimeni nu găsește formula potrivită, nimeni nu înțelege că nu e de ajuns să înșirui tot ce-ai trăit pentru că literatura concurează acum cu prezentul, se-ntâmplă azi destule orori, le vedem uneori în direct la televizor (ceea ce e cumplit: ne-am obișnuit cu moartea, cu teroarea , groaza, durerea livrate pe stică.). Nu s-a scris nici o proză bună despre comunismul românesc deși a fost groaznic. Rândurile tale sunt patetice, iar azi patetismul nu mai convinge, ți-am spus e prea multă suferință în jur cât să o acopere pe aceea a unei subiectivități. De asemenea, egolatria pe care o afișezi prin reflecții, sau punând alte personaje să te ridice în slăvi, mă îndepărtează de text. Ex: “Mai are câteva pagini din cea de-a treia carte, după ce o termină ne va mai povesti ceva, multe mai știe Doru ăsta”. Sau afirmațiile jignitoare la adresa statului, patriei-temniță, lui MC : "ca prostul", care ar trebui înlocuite cu o polemică intelectualistă. Doar câteva secvențe au prospețime, o înălțime spirituală, intră, propriu-zis, în estetică: plimbarea în curtea îngrădită cu sentimentul acut al vieții pierdute, întâlnirea cu vrăbiile în posturi inversate. Textul acesta mai trebuie lucrat, înainte de-a ajunge într-o carte.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
Virgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
"cărarea cea dreaptă și floarea frumoasă au spini" sint singurele versuri care merita remarcate. restul e destul de slab. Ai ceva mai bun pentru Hermeneia?
e o imagine deosebita "voiam doar să atingem tandrețea pietrelor" doar prin simplul fapt ca ar putea genera o serie intreaga de alte poeme. pietrele pastreaza in miezul lor nu numai tandretea intamplarilor locurilor, ci si lumile necunoscute inca in alta hiperdimensiune.
amice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
multumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
ce poet cuminte si bun esti! nimic violent, nimic urat, periculos, frictional in inima ta si in versurile tale. niciodata. imi imaginez un pamant nou al poeziei, unde criticii sa fie aruncati in infern sau facuti presuri. bravo
"Gasca"?
as fi tacut daca nu aparea acest comentariu de prost gust.
eu am instelat prima acest poem, nu pentru ca ar semana cu Moartea caprioarei, nu pentru ca ar fi mai bun decat poemul lui Labis (la publicare, titlul era subtitlul de acum...printe altele) ci pentru ca rezuma o nostalgie si o neliniste cu are multi dintre noi ne confruntam.
Asa ca, domnule Nicodem, mai usor cu pianul pe scari, daca nu vreti sa faceti si victime colaterale.
"Mult prea mult" comparativ cu ce anume? Pentru mine, nu are nicio importanta ca tu nu vrei sa tai din poem, in cel mai rau caz, nu te voi mai citi, iti dai seama. FYI, siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris. Nu e nevoie sa argumentez ca textul e slab, se vede clar. Ma indoiesc ca exista cineva care sa creada ca textul tau e bun, in mod obiectiv. Cam atat.
Textul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
voalul memoriei s-ar fi vrut valul memoriei. cateodata memoria isi trimite aluviunile ei in valuri.
e ok ca nu ti-a placut, mie imi place si pace. rimele nu sunt induse ci intamplatoare. si atat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ecaterina, te rog sa-ti editezi cu atentie comentariile. Ai atatea greseli, incat nici nu am timp sa ti le semnalez pe toate. Si cred ca tonul pe care l-ai folosit aici este potrivit pentru discutiile noastre particulare, de pe messenger. Te rog sa realizezi unde te afli. Aici nu intereseaza pe nimeni cate pachete de iubire iti doresti tu. Sa ne intoarcem la oile noastre literare, te rog. Si mai citeste odata regulamentul. Se pare ca l-ai uitat.
pentru textul : ora cocoşului deimi place cum suna poemul, tandru,armonios, atat de bine redat liric.Felicitari!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor deOvidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deLa mulți ani! Aici e 2008 deja!
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deÎmi place mai mult așa, o 'lucrare dintr-o suflare'.
pentru textul : echinox fără peron pe partea dreaptă deCâteva obiecții la 'nepoetic'
1 pisicile se năpustesc în păsări
2 e doar un ierbar
În rest,
Felicitări!
Mulțumesc încă odată. Probabil că Zona Crepusculară e de vină. Sunt convins că n-am priceput eu... și văd că știți și Bold, altcineva știa italic... ehe! altă lume. Și tu francisce, ia nu mai râde acolo!
pentru textul : În căutarea lui "non-breaking space" sau monstrul HTML din sertar deNu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii: - din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric; - utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor; - evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct. Uite ce mi-a placut: "răbufnirile mele lirice nu sunt altceva decât o formă de rugăciune o poveste despre ființe mici și străzi aglomerate" ............................................................. "să știu care este cel mai scurt drum până la înecul unei stele" Mult succes in continuare.
pentru textul : pagani melancolic de/deocamdată dorm pe saltea în bucătărie picioarele se lovesc de dulap sună a gol a sicriu noaptea aud zogomote stranii un ceas care ticăie o respirație în frigider uneori îmi imaginez dacă aș muri subit cîți oameni m-ar plînge cîți oameni m-ar plînge cu adevărat nu oamenii care se bat cu pumnul în piept la colț de stradă și spun că m-au cunoscut și-aveam tot viitorul înainte/ /cînd mai vii pe la mine să vezi camera mea cum arată acum am scăpat de stropii aia de calciu enervanți și albaștri am dat-o toată cu alb am făcut-o mireasă/ /despre mama ce să-ți mai spun sunt mai aproape de ea o aud oftînd prin pereți a trecut pe gentamicină dimineața și seara o asistentă îi face injecții o aud țipînd apoi îmi spune că n-a știut venele de la mîini sunt așa dureroase asistenta vorbește cam mult nu se dă dusă o înțeleg cînd ești dependent de oameni tăcerea dintre patru pereți te întoarce pe toate fețele ca un storcător de fructe negruța și-a rupt labele din față acum se sprijină doar pe alea din spate zici că e cangur ți se rupe inima dacă o vezi e cel mai trist lucru să nu știi ce ești un cîine cangur sau un om între două lumi/ ***un univers de o fragilitate enorma , fluturele incalzindu/se la focul din causul palmelor imi aminteste de boema lui puccini *ma inteapa faina de oase ce urmeaza miresei
pentru textul : scrisoare din 1a dedacă o să fiu în iași vă voi onora cu prezența, mulțumesc
pentru textul : iarna deai dreptate ioana, am scos, ma enerva si pe mine dizonanta
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r dedragul meu rafael, am vrut sa iti scriu un raspuns mai amplu dar imi dau seama ca deja vorbim doua limbi diferite si observ, recitind firul discutiei, ca scopul tau nu a fost decit sa arunci un anumit blam pe mine. Ultimele tale argumente sint destul de subtiri si observ ca nici nu citesti ce iti scriu si imi si rastalmacesti cuvintele. Ceea ce este foarte pagubos pentru o discutie coerenta. In orice caz daca e sa vorbim de prapastie sau pericolul ei cred ca este evident ca eu nu am urmarit asa ceva (de vreme ce chiar in subtitlu am scris "de orice confesiune"). Modul in care ai pus tu problema si felul in care ai condus discutia tradeaza o mai mare proclivitate spre "prapastie".
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit dePoate reveniţi puţin pe text. Aş scoate un "în" din versul patru. Ideea de siliciu, de artificial, condensează în sine acea mişcare eliptică. E, pare-se, robotică. Un deliciu acest text, mă refer la gîndirea preotului, cel ce acoperă vorbele prin taine. Paşte fericit! Vă mai aştept cu asemenea poeme.
pentru textul : Onyx deLIM.
jumatatea de care vorbesti aici s-a tocit. isi cauta ornicul astral. cred ca pustiul o sa-l piarda iar.
pentru textul : 12'' deEi,bine, Adriana, cu tot respectul şi sunt convinsă că Vlad Turburea nu se va opune, dacă ne va răspunde, să i se ia peniţa, nu o să opun rezistenţă, el are încrederea mea ca cititor. Mulţumesc. Din acest moment este singura justificare pe care o validez prin drept liber de viaţă.
Asta îmi este justifiarea: Este bun.
Virgil poate lua măsurile de rigoare după regulile Hermeneia. Mulţumesc frumos şi lui. O seară bună:)
pentru textul : timidă umbra ta de fată debine, da nu va napustiti cu totii asupra mea. am pus o intrebare nevinovata si atit, ca intelegeam. aalizeei, foarte bine lucrat, nici n-am observat ca nu e originalul. superb.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deDoru, acest text trebuia încadrat la "proza-jurnal", nu eseu (poți modifica ușor) și publicat pe fragmente, de asemenea corectat cu atenție înainte. ai lipsă un "p" în rândul "ș.a.m.d. și este toate acestea. S-a dat în spectacol." , "peste" în loc de "este"; de asemenea, pe ultimul rând un o în "cmerț". Acum să ne referim la conținut. Mulți români au trăit orori. Mulți scriitori de asemenea, au tot scris despre timpurile terifiante, dar nimeni nu găsește formula potrivită, nimeni nu înțelege că nu e de ajuns să înșirui tot ce-ai trăit pentru că literatura concurează acum cu prezentul, se-ntâmplă azi destule orori, le vedem uneori în direct la televizor (ceea ce e cumplit: ne-am obișnuit cu moartea, cu teroarea , groaza, durerea livrate pe stică.). Nu s-a scris nici o proză bună despre comunismul românesc deși a fost groaznic. Rândurile tale sunt patetice, iar azi patetismul nu mai convinge, ți-am spus e prea multă suferință în jur cât să o acopere pe aceea a unei subiectivități. De asemenea, egolatria pe care o afișezi prin reflecții, sau punând alte personaje să te ridice în slăvi, mă îndepărtează de text. Ex: “Mai are câteva pagini din cea de-a treia carte, după ce o termină ne va mai povesti ceva, multe mai știe Doru ăsta”. Sau afirmațiile jignitoare la adresa statului, patriei-temniță, lui MC : "ca prostul", care ar trebui înlocuite cu o polemică intelectualistă. Doar câteva secvențe au prospețime, o înălțime spirituală, intră, propriu-zis, în estetică: plimbarea în curtea îngrădită cu sentimentul acut al vieții pierdute, întâlnirea cu vrăbiile în posturi inversate. Textul acesta mai trebuie lucrat, înainte de-a ajunge într-o carte.
pentru textul : Te iubesc, puscaria mea! depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama deVirgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
pentru textul : cuvânt impropriu de"cărarea cea dreaptă și floarea frumoasă au spini" sint singurele versuri care merita remarcate. restul e destul de slab. Ai ceva mai bun pentru Hermeneia?
pentru textul : Trandafirul Alb deMa refeream strict la strofa cu catelul :). Hai ca de 2 daca nu cumva 3 ani incoace zici ca vii si ti-e frica sa vii. Stiu eu :).
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool dee o imagine deosebita "voiam doar să atingem tandrețea pietrelor" doar prin simplul fapt ca ar putea genera o serie intreaga de alte poeme. pietrele pastreaza in miezul lor nu numai tandretea intamplarilor locurilor, ci si lumile necunoscute inca in alta hiperdimensiune.
pentru textul : Voiam doar să atingem tandrețea pietrelor deamice tinerel și impulsiv, te rog să-ți menții exploziile de personalitate în limitele bunului simț. dacă nu știi ce-i ăla, du-te și învăța-l...și întoarce-te după. eventual, cu un text de calitate.
pentru textul : sînt un nesuferit demultumesc de dedicatie Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului. Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins. Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
pentru textul : Neclar viziune dece poet cuminte si bun esti! nimic violent, nimic urat, periculos, frictional in inima ta si in versurile tale. niciodata. imi imaginez un pamant nou al poeziei, unde criticii sa fie aruncati in infern sau facuti presuri. bravo
pentru textul : Cerc dehai sa vorbim serios, se pare ca te bîntuie Nichita.
"Dar e mai bine, dacă-mi daţi crezare,
cel mai bine ar fi să nu puneţi
niciodată mâna pe poet.
...Şi nici nu merită să puneţi mâna pe el.
Poetul e ca şi soldatul
nu are viaţă personală."
(Poetul şi soldatul).
e bine, e rău?
pentru textul : Oamenilor mei desugerez ca e frumoasa
pentru textul : Colind păgân de"Gasca"?
pentru textul : domnule Labiș deas fi tacut daca nu aparea acest comentariu de prost gust.
eu am instelat prima acest poem, nu pentru ca ar semana cu Moartea caprioarei, nu pentru ca ar fi mai bun decat poemul lui Labis (la publicare, titlul era subtitlul de acum...printe altele) ci pentru ca rezuma o nostalgie si o neliniste cu are multi dintre noi ne confruntam.
Asa ca, domnule Nicodem, mai usor cu pianul pe scari, daca nu vreti sa faceti si victime colaterale.
"Mult prea mult" comparativ cu ce anume? Pentru mine, nu are nicio importanta ca tu nu vrei sa tai din poem, in cel mai rau caz, nu te voi mai citi, iti dai seama. FYI, siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris. Nu e nevoie sa argumentez ca textul e slab, se vede clar. Ma indoiesc ca exista cineva care sa creada ca textul tau e bun, in mod obiectiv. Cam atat.
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete deTextul îmi amintește de Blandiana, nu în sensul de contaminare ideatică, dar în acela, mai plăcut, de creare a unei atmosfere vagi, cețoase, de stări obnubilate de angoase, asezonate cu reminiscențele unui periplu lăuntric prin anotimpurile sufletului: tiparele de greieri, carnea ninsă, sămânța fricii. Regăsesc aceeași maturitate lirică strunită de la început în metaforele tale de debut șarjând obscurul, neprecizatul, muzicalitatea sugestiei: "cvadrige de ceață", insule topindu-se, etc. Mă miră că, deși ai atâtea expoziții, publici atât de puțin pe hârtie. Aș citi ceva S.F. din creația ta, sunt curios cum se descătușează liricul tău pe domeniile imaginației eliberate de daturi ontologice. Unde pot citi poezie sau proză S.F. scrisă de tine? Mă gândesc că trebuie să îți placă Ray Bradbury, cel mai liric scriitor de S.F. din istorie, poetul fantasticului modern. Am dreptate sau nu? :)
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață devoalul memoriei s-ar fi vrut valul memoriei. cateodata memoria isi trimite aluviunile ei in valuri.
pentru textul : scâncet dee ok ca nu ti-a placut, mie imi place si pace. rimele nu sunt induse ci intamplatoare. si atat.
Pagini