Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:
.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":
"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.
Altfel, nu.
Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.
Bianca, mulțumesc pt atenționare typo. da, acele 2 versuri erau inițial parte din strofa anterioară lor. Așa desprinse, de fapt așa intercalate între sensuri cred că necesită un prezent. Nu viitor. Am găsit o soluție, care a dat adâncime și unui sens din strofa ce succede pater. Cumva am mizat pe declarativ la final. De aceea voi lăsa așa, măcar un timp. Revenind într-o altă vreme asupra ei, voi vedea atunci dacă atenuez declarativul. Bună vederea ta, azi. Merci.
din ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?
textul lui Sebi o să fie scos din șantier cînd autorul îl va corecta. are acces la butonul "atenție editor" pentru a semnala modificările. în legătură cu evaluarea, s-au făcut propuneri, așteptăm implementarea. în altă ordine de idei tocmai am terminat de jucat F.E.A.R 3(un fps de succes). personajul Alma -din joc firește- nu renunță nici în această serie la "giumbușlucurile" malefice.
Am recitit poezia. I Îmi pare structurată pe trei momente diferite, trei stări de suflet, stări existențiale. Le reunește persoana prin experiența câștigată. Sufletul fărâmițat, în plutire liberă... în final...
"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
Un text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
O baladă al cărui lirism rezonează câteodată și celorlalți prin încăperea iernii de absint. Cele trei variațiuni (sau strofe) par să alcătuiască întregul, ca un refren binevenit. Un descriptiv reușit "Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci." Superbă metafora: "Te iert Serioja dar – să nu mă minți – de ce te urci pe sfoară către sfinți ?" un typo:"S-a-ncolocit".
Un text bine scris, discursul susținut încât pare desprins din real. Finalul scenei permite o continuare așteptată de cititor, probabil în același stil al povestirii. M-a suprins puțin stilul, diferit față de ce ai scris până acum. Te-ai gândit să scrii proză?
că tot discursul sentimentalist, simbolic, alăturarea asta fără nici o noimă de cuvinte, în scopul obţinerii unui efect sau în scopul de-a impresiona (pentru că, nu-i aşa, asta am învăţat la şcoală, că poezia trebuie să transmită emoţie) practicat pe scară largă, la modul mimetic, inconştient, indispune, aşa este. din păcate, văd că siteul ăsta poate fi situat, fără nici un dubiu, pe primul loc al siteurilor care promovează o astfel de lirică artificială, dubioasă, contrafăcută. nu vă spun din răutate asta, dar lucrurile astea sau spus, într-o formă mult mai elegantă, mai frumoasă, mai percutantă, de aşa multe ori pînă acum. pentru mine este de neînţeles de ce i-am copia pe alţii cînd putem să găsim propriile mijloace de exprimare.
ce apreciez, în schimb, la dvs, este modul civilizat prin care mi-aţi răspuns. motiv pentru care mi-am permis să exprim modestele mele gînduri.
al dumneavoastră,
fidel,
zdroba.
Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
Christian, mă bucur că te văd aici cu un eseu "colcăitor", plin de efuziune ideatică, energizant mai les acum dimineața la o cafea. Egalizarea e o nevoie dintotdeauna, oamenii o doresc imperios când sunt subvalori. Îmi place această constatare ironică, din final, conclusivă: "singură condiție: să-i vină ideea. Și aceasta, a naibii, nu vine decât unuia singur. Până când doctorii de gândire nu vor reuși clonarea absolută a ideilor, în așa fel încât, să descoperim toți simultan, noua teorie asupra radiației universale primordiale sau noua hartă a genomului uman sau o nouă simfonie, până atunci vom rămâne sublim de diferiți, de incorecți și de frumoși în varietatea cocoașelor noastre. Oricât ar încerca dumnealor să ni le nivele cu marele caterpilar ideologic." Stil nervos, idei bine susținute, argumentate cu peniță!
tu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
Când nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
multumesc pentru atentie si comentarii.
e poezie la minut, are deopotriva meritul si defectul de a nu fi fost defel prelucrata, am fost uimita de corectitudinea impresiilor lasate si desigur, m-am bucurat sa gasesc comentariile.
Citind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
Ok, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
un text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
universul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ar fi un poem interesant daca ai evita genitivele din final. cu cit le eviti, cistigi in expresie poetica.
pentru textul : surâs deOk, am trecut peste moment.
Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:
.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":
"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.
Altfel, nu.
Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.
pentru textul : oolong tea deBianca, mulțumesc pt atenționare typo. da, acele 2 versuri erau inițial parte din strofa anterioară lor. Așa desprinse, de fapt așa intercalate între sensuri cred că necesită un prezent. Nu viitor. Am găsit o soluție, care a dat adâncime și unui sens din strofa ce succede pater. Cumva am mizat pe declarativ la final. De aceea voi lăsa așa, măcar un timp. Revenind într-o altă vreme asupra ei, voi vedea atunci dacă atenuez declarativul. Bună vederea ta, azi. Merci.
pentru textul : negro sombra dePoezia pare a fi marturisirea delicata a unui barbat timid dar sincer.
Stilistic, doar al doilea vers se apropie de cliseu.
Versurile:
"în limba asta în care
până şi poeziile de dragoste sună
ca o acută durere de gât"
nu pot fi decat consecinta unui cititor de poezie :)
Am exprimat numai pareri subiective, fara sub-note didactice.
pentru textul : Poate mâine... dedin ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?
pentru textul : revelație detextul lui Sebi o să fie scos din șantier cînd autorul îl va corecta. are acces la butonul "atenție editor" pentru a semnala modificările. în legătură cu evaluarea, s-au făcut propuneri, așteptăm implementarea. în altă ordine de idei tocmai am terminat de jucat F.E.A.R 3(un fps de succes). personajul Alma -din joc firește- nu renunță nici în această serie la "giumbușlucurile" malefice.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deAm recitit poezia. I Îmi pare structurată pe trei momente diferite, trei stări de suflet, stări existențiale. Le reunește persoana prin experiența câștigată. Sufletul fărâmițat, în plutire liberă... în final...
pentru textul : netulburarea apelor deuneori, încăpățânarea cea bună. felicitări, Radu !
pentru textul : verificări de"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
pentru textul : Femeia de miercuri deUn text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
mulţumesc pentru comentariul pertinent. O să modific.
pentru textul : Boierisme de cartier deO baladă al cărui lirism rezonează câteodată și celorlalți prin încăperea iernii de absint. Cele trei variațiuni (sau strofe) par să alcătuiască întregul, ca un refren binevenit. Un descriptiv reușit "Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci." Superbă metafora: "Te iert Serioja dar – să nu mă minți – de ce te urci pe sfoară către sfinți ?" un typo:"S-a-ncolocit".
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin demi-am spus ca nici macar n-am sa-ti mai spun nimic. dar e pacat sa nu sti ca am trecut e aici.
am citit commentul lui yester si am zambit. eu iau din poezia ta asta:
"negustorul desfășoară baloți negri
direct pe iarbă
copacii foșnesc și femeile aleg
urcă rătăcite
în vagonul trăsurii de lemn
e timpul ca vulturii să-și rotească zborul
și mâinile albe să-mi lase trupul
culcat
cât mai departe" - mi-ai amintit de iele.
si inca ceva... mi se pare mie ca poezia asta a ta, si nu e singura, este ca sinuciderea unei parti din tine live - spectaculos si tacut.
pentru textul : Femeile se prind de pământ deUn text bine scris, discursul susținut încât pare desprins din real. Finalul scenei permite o continuare așteptată de cititor, probabil în același stil al povestirii. M-a suprins puțin stilul, diferit față de ce ai scris până acum. Te-ai gândit să scrii proză?
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea întîi deerata: sa-mi tai capul. *
pentru textul : primăvară sub clopot decă tot discursul sentimentalist, simbolic, alăturarea asta fără nici o noimă de cuvinte, în scopul obţinerii unui efect sau în scopul de-a impresiona (pentru că, nu-i aşa, asta am învăţat la şcoală, că poezia trebuie să transmită emoţie) practicat pe scară largă, la modul mimetic, inconştient, indispune, aşa este. din păcate, văd că siteul ăsta poate fi situat, fără nici un dubiu, pe primul loc al siteurilor care promovează o astfel de lirică artificială, dubioasă, contrafăcută. nu vă spun din răutate asta, dar lucrurile astea sau spus, într-o formă mult mai elegantă, mai frumoasă, mai percutantă, de aşa multe ori pînă acum. pentru mine este de neînţeles de ce i-am copia pe alţii cînd putem să găsim propriile mijloace de exprimare.
pentru textul : celălalt mal dece apreciez, în schimb, la dvs, este modul civilizat prin care mi-aţi răspuns. motiv pentru care mi-am permis să exprim modestele mele gînduri.
al dumneavoastră,
fidel,
zdroba.
Katya, plăcută idee, dar m-aș fi așteptat să spui întreaga parte a poveștii. Cu alte cuvinte, numai pusă în comparație cu realitatea apare lumea aceasta altfel. E numai retragerea aici, nu și ce este dincolo de zidul imaginar. De fapt, nici zidul nu se vede. Și e prea mare diluarea în ultima parte a poeziei, nu sună prea bine "genunchii scării", iar "misterele străvezii ale oceanului" e banal.
pentru textul : autiștii dedestul de slab textul. daca nu te cramponai de rima poate avea o sansa. asa insa nu.
pentru textul : Primăvara deChristian, mă bucur că te văd aici cu un eseu "colcăitor", plin de efuziune ideatică, energizant mai les acum dimineața la o cafea. Egalizarea e o nevoie dintotdeauna, oamenii o doresc imperios când sunt subvalori. Îmi place această constatare ironică, din final, conclusivă: "singură condiție: să-i vină ideea. Și aceasta, a naibii, nu vine decât unuia singur. Până când doctorii de gândire nu vor reuși clonarea absolută a ideilor, în așa fel încât, să descoperim toți simultan, noua teorie asupra radiației universale primordiale sau noua hartă a genomului uman sau o nouă simfonie, până atunci vom rămâne sublim de diferiți, de incorecți și de frumoși în varietatea cocoașelor noastre. Oricât ar încerca dumnealor să ni le nivele cu marele caterpilar ideologic." Stil nervos, idei bine susținute, argumentate cu peniță!
pentru textul : Corectitudinea artistică detu si geanta ta plina cu apa, asezata intr-o geanta plina cu apa, transformarea intr-un calut speriat, pe buna dreptate, pana la coborare, pana la nu conteaza unde, oricum nu este capat in lumea aia fara granite! da, poezia asta mi se poezie! apoi titlul
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă deCând nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
pentru textul : nevoia de surâs deLas omu' să zică, mă las şi pe mine să zic, că doar zicem, nu dăm cu paru'. Subiectiv... ca în tot ce facem, de altfel.
Cu stimă,
pentru textul : Boală deRimaru Versificaru Trop.
ma tem ca ai putea inscrie textele acestea la Note. Mi-e greu sa vad in ele elementul de jurnal Parerea mea
pentru textul : Faber est suae quisque fortunae demultumesc pentru atentie si comentarii.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii dee poezie la minut, are deopotriva meritul si defectul de a nu fi fost defel prelucrata, am fost uimita de corectitudinea impresiilor lasate si desigur, m-am bucurat sa gasesc comentariile.
Citind poemul se poate declansa cititorului o "hermeneutica a suspiciunii" (cum mai spuneau si altii) intre haloul hamletian si prozodia de gala oferind pentru "to be or not to be" o variantiune cantabila. Deosebite, filosofic vorbind, versurile: "Stai între săbii fulgerȃnd subțire Și cerul tainic strȃns te înconjoară Căci n-ai să poți iubi a doua oară De n-ai ucis în tine primul mire"
pentru textul : A fi sau a nu fi… deOk, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... deFoarte fain! Unifică poezia pe de hermeneia, ăsta e un fel de mic dar de Crăciun, nu? :)
pentru textul : aşa a spus el deun text foarte confesiv, insa bate atit de mult spre defensiva incit pot spune: partida pare pierduta. finalul salveaza insa stilul poate fi prelucrat slefuit, fiecare vers ar merge esentializat (mai mult mai putin, who knows!) ..si pt ca veni vobra de engleza titlul este evident ceva..personal (se poate spune usuca-ti sufletul in orice limba!), care stirbeste din ce urmeaza.
Iti doresc mult succes.
[sper ca nu e luat in nume de rau]:p
cheers!
pentru textul : în engleză ți-aș fi spus să-ți usuci sufletul deuniversul acesta cu ingeri e parca decupat dintr-o realitate paralela, scuza-ma Bianca dar parca ingerilor tai le lipseste forta de a reda o realitate reala, daca in loc de ingeri ai fi zis ... nu stiu demoni, sau diavoli, parca impactul ar fi fost mai puternic... zic si eu „în jur ca un zid de aripi se ridică un fel de umbre...” senzatia de „umbra” data de un zid de aripi ingeresti, imi pare putin neverosimila, exceptata fiind de cazul in care te referi de fapt la ingerii aceia alungati din cer care sunt de fapt dracii nostri cei de toate zilele:) in rest o poezie cu impact pe o stare de ludic, ce re-creaza o lume proprie
pentru textul : Îngeri ® deun text care m-a surprins. felicitari.
pentru textul : Arșiță dee cu totul altceva. sta mult mai bine ultimul vers iar metafora asta este cu totul aparte: "stă de veghe liniștea în clopotul cu îngeri"
pentru textul : răsărit dePagini