Viorel, ca si mine, poeziile mele nu se tem sa stea singure. :)asa ca asta nu-i asa o mare problema.
Interesant este ca textul asta a amintit cititorilor de "ceva" sau de "cineva": Le Clezio, Hesse, Ala din balada...tu, acum, spui Voiculescu.
eu voi spune Dan Stanca - citeam "Morminte stravezii" cand textul a iesit la lumina, si mare mi-a fost surpriza, ajungand la finalul acestei carti: intrucatva, anticipasem, fara sa-mi fi propus asta.
Daca inca nu ai citit nimic de Dan Stanca, da-mi voie sa ti-l recomand.
Îmi place mult "clarviziunea2 dată de primele versuri. Îmi mai place deosebit fragmentul: "văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran". - consider că este firul auriu, de tensiune interioară a poeziei tale. Așa cu m mă las eu în ea, în felul meu. Cumva cunoscut ție. Repetiția pe rânduri succesive a comparațiilor "ca un glob", "ca o gheară", "ca un liant" poate fi lucrată. Finalul este mai soft decât restul poeziei, sentimentul meu este că intenționat ai ales o anume liniștire, atenuare. Remarcabilă și compoziția: "gheară de urs lăsând urme pe sticlă", deosebit de sonoră, puternică. O astfel de duminică cred că apare o singură dată în viață. Atunci când apare. :)
vad in textele tale multa ura pentru aproapele nostru. nu e prea crestineste (ioi, suna ca spusa de predicatorul vreunei secte) cîteodata privesti lumea, restul, cu indiferenta, incerci s-o ignori, alte ori te vad foarte implicat, inversunat, gata s-o strivesti ca pe o boaba de muștar
Adriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
La mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
îmi place textul şi se vede că autorul are îndemînare poetică. singurul loc unde mă "împiedic" puţin este ambiguitatea penultimului vers împreună cu explicaţia puţin prea clişeistică din ultimul vers. remarc "când ieşeai cu umerii uzi din apă/ şi nu însemna nimic" şi "mai bine te-ntorci în sufletul lemnos al mamei"
Alma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
n-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
"Proletarii nu au de pierdut decât lanţurile. Dar au o lume de câştigat."
În comentariu, am uitat să închid ghilimelele. Şi m-am temut că vreun cititor grăbit ar putea pune pe seama lui Marx şi aprecierile mele privindu-l pe dl Gorun etc.
Aşa că fac rectificarea de faţă.
eu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
Sunt de acord cu voi.Am realizat un apendice, ca sa dea impresia de rotatie, a neputinței de a iesi dintr-un joc. Am facut modificari. francisc, anna: mulțumesc pentru comentarii, ajutor.
Adevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
foarte încîlcit text. cred că ar fi benefic ca autorul să își citească textele cu voce tare înaite de a le publica. să se pună în locul celui ce citește și să se întrebe dacă îi place ce citește, dacă îi transmite ceva în mod liric. am citit textul de mai multe ori și mi-a lăsat senzația unui text confuz și nereușit. de exemplu, acea explicație din versul doi te face să te tot întrebi ce legătură logică sau metafizică poate avea cu versul unu. de fapt determinantele sărind de la primul vers pînă la versul 5 sînt foart greu de urmărit. și apoi ajungi să te întrebi:... ce sînt alea... brațele... îmblînzirii? greu de imaginat.
expresia „viul realității” sună aproape tautologic.
ultima întrebare a textului vine așa din senin și habar nu ai ce legătură are cu restul.
doar simple observații.
Bun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
mie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
iată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
Accept părerile divergente, asta este la urma urmei frumusețea dialogului.
Ție Virgil simt nevoia să-ți răspund însă direct cu un ferm NU la ceea ce insinuezi acolo.
O să mă apuc să postez și eu câteva mâzgăleli dintr-astea, ca să mă crucificați voi.
Atunci poate o să fim chit.
atmosfera mai multor texte sf de aici si de aiurea, din anii 80-90. foarte probabil lecturi de gen. se poate presupune un serial sui generis,. vad ca deja apare un al doilea episod ce confirma prima impresie de lectura. cum e al treilea text al autoarei pe care-l intalnesc, dintre care unul publicat in rubrica "craciunul la liternet 2005", ii salut prezenta, ii apreciez largimea paletei stilistice si amprenta personala de neconfundat. astept confirmarea intr-o incercare epica
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Viorel, ca si mine, poeziile mele nu se tem sa stea singure. :)asa ca asta nu-i asa o mare problema.
pentru textul : Doar un fel de a spune deInteresant este ca textul asta a amintit cititorilor de "ceva" sau de "cineva": Le Clezio, Hesse, Ala din balada...tu, acum, spui Voiculescu.
eu voi spune Dan Stanca - citeam "Morminte stravezii" cand textul a iesit la lumina, si mare mi-a fost surpriza, ajungand la finalul acestei carti: intrucatva, anticipasem, fara sa-mi fi propus asta.
Daca inca nu ai citit nimic de Dan Stanca, da-mi voie sa ti-l recomand.
Îmi place mult "clarviziunea2 dată de primele versuri. Îmi mai place deosebit fragmentul: "văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran". - consider că este firul auriu, de tensiune interioară a poeziei tale. Așa cu m mă las eu în ea, în felul meu. Cumva cunoscut ție. Repetiția pe rânduri succesive a comparațiilor "ca un glob", "ca o gheară", "ca un liant" poate fi lucrată. Finalul este mai soft decât restul poeziei, sentimentul meu este că intenționat ai ales o anume liniștire, atenuare. Remarcabilă și compoziția: "gheară de urs lăsând urme pe sticlă", deosebit de sonoră, puternică. O astfel de duminică cred că apare o singură dată în viață. Atunci când apare. :)
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deRevin si spun: am nevoie de o adresa. Despre cum sa ne vedem - locuiesc in Targoviste. Poate se va intampla candva si intalnirea. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : O incercare de raspuns Dlui Doru Stefan Dancus pt. Scrum 7 devad in textele tale multa ura pentru aproapele nostru. nu e prea crestineste (ioi, suna ca spusa de predicatorul vreunei secte) cîteodata privesti lumea, restul, cu indiferenta, incerci s-o ignori, alte ori te vad foarte implicat, inversunat, gata s-o strivesti ca pe o boaba de muștar
pentru textul : Simțire deAdriana, mulţumesc frumos, mă bucur mult că ţi-a plăcut. Da, s-ar putea să ai dreptate acolo, la "călare prin împărăţii". Cât despre tăierea ultimelor două versuri, deocamdată simt că e necesar să le las aşa. Mă mai gândesc, oricum
pentru textul : Ca să fii cal deLa mulţi ani şi fie ca 2011 să ne aducă tuturor lucrurile pe care le merităm :)
îmi place textul şi se vede că autorul are îndemînare poetică. singurul loc unde mă "împiedic" puţin este ambiguitatea penultimului vers împreună cu explicaţia puţin prea clişeistică din ultimul vers. remarc "când ieşeai cu umerii uzi din apă/ şi nu însemna nimic" şi "mai bine te-ntorci în sufletul lemnos al mamei"
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deAlma, o sa ma gandesc la propunerea ta cu privire la cea de-a treia strofa, precum si la reconstructia poemului. Multumesc pentru cum te apleci asupra textelor mele si te mai astept pe la mine
pentru textul : ca un pretext reumatic de...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
pentru textul : Mai singură... den-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
pentru textul : high rojo dese pare că la tine chiar e aversă mare. dar eu sunt prea bine dispus:)
pentru textul : plouă cu dragoste deasta îmi sugerez şi eu, o retrăire, dar inutil...:)
pentru textul : viaţa în vremea de vineri vechi denişte păreri ok, n-am de ce sămă supăr.
Nici moartea nu mai e ce a fost… :)
pentru textul : Nici moartea nu mai e ce a fost… dema gandesc cat ar fi suferit faraonii pe criza asta de viata. e clar ca moartea nu mai e ce-a fost.
"Proletarii nu au de pierdut decât lanţurile. Dar au o lume de câştigat."
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deÎn comentariu, am uitat să închid ghilimelele. Şi m-am temut că vreun cititor grăbit ar putea pune pe seama lui Marx şi aprecierile mele privindu-l pe dl Gorun etc.
Aşa că fac rectificarea de faţă.
eu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
pentru textul : Electra deSunt de acord cu voi.Am realizat un apendice, ca sa dea impresia de rotatie, a neputinței de a iesi dintr-un joc. Am facut modificari. francisc, anna: mulțumesc pentru comentarii, ajutor.
pentru textul : casa cu pereții de sticlă decare critici, poeți, domnule profesor? nu vă sfiiți vă rog!
pentru textul : Extazul comunicării deAdevarat, nu se imbina, sunt doar niste "stari decupate"... este, daca vrei, inca un text din "cutia_cu_nisip", dintr-o lista de texte penibile scrise in ultima vreme... Multam de trecere si comentariu, Ialin
pentru textul : Rebut defoarte încîlcit text. cred că ar fi benefic ca autorul să își citească textele cu voce tare înaite de a le publica. să se pună în locul celui ce citește și să se întrebe dacă îi place ce citește, dacă îi transmite ceva în mod liric. am citit textul de mai multe ori și mi-a lăsat senzația unui text confuz și nereușit. de exemplu, acea explicație din versul doi te face să te tot întrebi ce legătură logică sau metafizică poate avea cu versul unu. de fapt determinantele sărind de la primul vers pînă la versul 5 sînt foart greu de urmărit. și apoi ajungi să te întrebi:... ce sînt alea... brațele... îmblînzirii? greu de imaginat.
pentru textul : atât de vie deexpresia „viul realității” sună aproape tautologic.
ultima întrebare a textului vine așa din senin și habar nu ai ce legătură are cu restul.
doar simple observații.
Bun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
pentru textul : ball masque demie îmi place H așa cum e fără alți editori gen cine își mai amintește de marina nicolaevna hrușciova... un fel de soră mai mare a lui anagramă-blaj-te-duci-la-culcare
pentru textul : intersection depe adriana o regret pentru că ea știa să dea peste bot cu farmec.
a fost o vizionare foarte interesanta si placuta
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deerată: istoria literaturii universale
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deapreciez timpul ce l/ati sacrificat pentru citirea si intelegerea poemului meu. va reastept cu drag.
pentru textul : Poem pentru umbră deMatei, bine ai venit, ia loc și scuză-mă o clipă. Fac tumbe în tine hormonii?:))
pentru textul : apriliano deActeon, Linea, va multumesc pentru comentariile si observatiile efectuate, ....cu scuzele de rigoare pentru intarziere, acelasi, francisc
pentru textul : www.predicadesubmunte.com de[email protected]
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. desubscriu, nea Adrian! de aceea sunt aici! cu afinitate, Paul
pentru textul : eros finit deiată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
pentru textul : omul cu toate zilele bune deAccept părerile divergente, asta este la urma urmei frumusețea dialogului.
pentru textul : Rune deȚie Virgil simt nevoia să-ți răspund însă direct cu un ferm NU la ceea ce insinuezi acolo.
O să mă apuc să postez și eu câteva mâzgăleli dintr-astea, ca să mă crucificați voi.
Atunci poate o să fim chit.
atmosfera mai multor texte sf de aici si de aiurea, din anii 80-90. foarte probabil lecturi de gen. se poate presupune un serial sui generis,. vad ca deja apare un al doilea episod ce confirma prima impresie de lectura. cum e al treilea text al autoarei pe care-l intalnesc, dintre care unul publicat in rubrica "craciunul la liternet 2005", ii salut prezenta, ii apreciez largimea paletei stilistice si amprenta personala de neconfundat. astept confirmarea intr-o incercare epica
pentru textul : Ucenicii viselor dePagini