Sînt delicate precum clinchetul clopoțeilor versurile tale pentru copii. Au o gingășie aparte și cred că ai putea edita mici poeme ilustrate. Mai e nevoie și de puritate, gingășie, nu numai de monștri și alte produse ale unui subconștient colectiv care tinde să renege cea mai frumoasă etapă din existența omului. Cu drag, pentru o eternă primăvară Naan Lea
Scuze, acum văd că am scris greșit cuvântul transcendență în comentariul meu. Apropos de amalgamare și aură de mister, Sixtus, nu cred că ar fi un mister dacă ai sesiza și trimiterea la numele trandafirului... Am crezut că titlul și strofa finală sunt destul de transparente. Aș fi putut aduce inima de bou în context dar a tatălui mi-a părut mai adecvată ideii. Și mă mir că nici Brâncuși nu transpare...
Bine ai venit pe Hermeneia! Tardiv, dar sincer! despre text: imi aminteste de cineva din mine pe care trebuie sa il scot... "Uitându-mă în oglindă, niște iritații îmi ieșiseră pe piele: erau cuvintele ei…" Un text-metafora.
Ce este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune um înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui present mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învînrtiri în jurul Nimicului. Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidental, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi odată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
Poate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb parte «nostalgic» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestibilitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungimea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, indisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem, nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami). Dar despre asta cu ală ocazie.
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
Metaforizarea – vălul transparent; dincolo de el – procesul simbolizării: degetul care arată. Cine privește la deget, e treaba lui. Ca atunci când, după ce ai traversat, cu o barcă, un râu, continui drumul cărând barca în spinare. Cine privește spre ceea ce se arată (și lasă barca în plata Domnului), câștigă. Ni se întâmplă o mulțime de lucruri pentru prima dată: să ne naștem, să scoatem primul strigăt, să iubim (pur, precum copii – rămâne, din asta „un pantof de copil”) etc.; dar, tot pentru prima dată (în viață) se întâmplă să și… murim (secera). De ce să nu privim dincolo de ce indică astfel de «simboluri»? Remarcabilă concizia textului. Nu poți nici să scoți și nici să adaugi ceva.
Din textul acesta mi-a placut cel mai mult finalul, pe care-l gasesc deosebit de expresiv. Mai sunt demne de remarcat pasajele "împotriva mea însumi mi-am spus iată", "minarete tatuate de semne" (cu semne nu era mai bine?), "într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc". Aici n-am priceput ce ai vrut sa zici: "ființa fără substanță a unui sufi".
Perfect adevărat safir moderator, să știi că și eu am tot tăcut până acum la gogomăniile Alinei, dar există și o limită a răbdării uneori, mai ales când e vorba de diletantism încăpățânat din partea unora ce se trezesc peste noapte mari critici literari cu patalama mai mult sau mai puțin autentică. Și ei trebuie admonestați când dau cu bâta-n baltă, apoi văzând că nimeni nu zice nimic, ba încă mai sunt și încurajați, încep să se creadă mari axiologi. Mai mult, e vorba de principiu, dacă tot te apuci de criticalisme, cred că potrivit ar fi să se facă asta cu conștientizarea a ceea ce trebuie să însemne respectiva chestiune. A da variante de text care, atenție, "merg de scris", e o modalitate cel puțin hilară de critică și e o dovadă de imaturitate, de lipsă de responsabilitate a ceea ce faci, de subiectivism cras în a aborda lucruri sensibile cum ar fi descifrarea peisajului poetic al unei scriituri, ori a universului noetic al unui autor, și, dacă dorești, este "off topic" ceea ce spune Alina în majoritatea comentariilor ei. Are și critica, la fel ca și compoziția, o estetică a ei, care, prima, e chiar mai pretențioasă decât cea de-a doua. Apreciez și salut intervenția ta ca moderator în această dispută, te asigur că și eu, în primul rând, am în vedere respectul pentru autor și textul acestuia, dar care, ori unul ori altul, atunci când e cazul, se cuvin amendați, mai aspru sau mai cumințel, după cum le sunt gafele, sau paragrafele. Aici, fiind vorba de poezia mea, pe comentariul secțiunii mele pe care Hermeneia mi-a pus-o cu generozitate la dispoziție, fără să intru în tărâmul nimănui, am considerat că este cazul. La fel, nu consider că este nici "off topic" întrucât disputa pune în discuție, până la urmă, tot principii literare, de compoziție, de critică, ori de înțelegere a unei scriituri. În momentul în care voi încălca vreun regulament, în litera sau spiritul lui, te rog să mă faci atent. Cu respect și considerație, C.S.
Interesant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
ERATA: Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) SUNT REPRIMATE BRUTAL -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?...
tandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
Bravos, monșer, văd că te-a înaintatără, deci la Gaudeamus nu la Gambrinus. Să se suplimenteze că noi venim cu trenul de plăcere de la Sinaia, după ce tragem o planetă, negreșit ne încercăm norocul și la Gambri....pardon, Gaudeamus, auziserăm că vine lume bună...
Cam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
Prea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.
Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.
pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.
Adriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
Răniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
vezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
Şi totuşi dicţionarul spune altfel. Cred că ne-am obişnuit noi (sau unii dintre noi) cu ideea că există laitmotive grafice. Realitatea este că pattern-ul se traduce cu modele, tipare şi mai ales motive. Probabil că această asemănare etimologică a dat naştere la confuzii. La urma urmei originea cuvîntului în limba germană conţine elementul "leiten" - a conduce şi îşi are originea în specificul muzicii de factură dramatică din opera lui Wagner. Acolo ideea este că un anumit personaj preia "conducerea" în transmiterea unui mesaj care se repetă tocmai pentru că este aşezat pe acelaşi vector melodic. Ţine în esenţă de tehnica muzical-dramatică promovată de Wagner şi urmăreşte un scop bine definit în romantismul muzical. În măsura în care aspectul dramatic se poate identifica în poezie sau literatură în general, probabil că o putem întîlni şi acolo. Dar mă îndoiesc ca modelele de pe feţele de masă din muşama sau de pe frizele sau ouăle româneşti conţin laitmotive în sensul filozofico-artistic original al termenului. Cu alte cuvinte conceptul de motiv este diferit de cel de laitmotiv. Cred că tocmai aici se face confuzia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sînt delicate precum clinchetul clopoțeilor versurile tale pentru copii. Au o gingășie aparte și cred că ai putea edita mici poeme ilustrate. Mai e nevoie și de puritate, gingășie, nu numai de monștri și alte produse ale unui subconștient colectiv care tinde să renege cea mai frumoasă etapă din existența omului. Cu drag, pentru o eternă primăvară Naan Lea
pentru textul : Primăvara deScuze, acum văd că am scris greșit cuvântul transcendență în comentariul meu. Apropos de amalgamare și aură de mister, Sixtus, nu cred că ar fi un mister dacă ai sesiza și trimiterea la numele trandafirului... Am crezut că titlul și strofa finală sunt destul de transparente. Aș fi putut aduce inima de bou în context dar a tatălui mi-a părut mai adecvată ideii. Și mă mir că nici Brâncuși nu transpare...
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului deBine ai venit pe Hermeneia! Tardiv, dar sincer! despre text: imi aminteste de cineva din mine pe care trebuie sa il scot... "Uitându-mă în oglindă, niște iritații îmi ieșiseră pe piele: erau cuvintele ei…" Un text-metafora.
pentru textul : PURIFICAREA demulțam fain de lectură și aplecare pe text, petre!
pentru textul : liquor store blues deCe este nostalgia? Linda Hurcheon, spune, citându-l, printer alţii, pe B.Rumel ("Theory of Nostalgic and Egoic Sentiments," Psychological Bulletin 30 (1933): 656-7).
“What exactly is "nostalgia," though? Or perhaps the first question really should be: what WAS nostalgia? With its Greek roots--nostos, meaning "to return home" and algos, meaning "pain"--this word sounds so familiar to us that we may forget that it is a relatively new word, as words go. It was coined in 1688 by a 19-year old Swiss student in his medical dissertation as a sophisticated (or perhaps pedantic) way to talk about a literally lethal kind of severe homesickness (of Swiss mercenaries far from their mountainous home). This medical-pathological definition of nostalgia allowed for a remedy: the return home, or sometimes merely the promise of it. The experiencing and the attributing of a nostalgic response appeared well before this, of course. Think of the psalmist's remembering of Zion while weeping by the waters of Babylon. But the term itself seems to be culturally and historically specific.”
“Între nostalgie şi ironie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune um înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte de un trecut idealizat de pe poziţiile unui present mizer” spune Geo Săvulescu, menţionând că preia un gând al subsemnatului din cadrul unor întâlniri particulare.
Aceasta duplicitate se strecoară din ce în ce mai insistent în unele texte postmoderniste (sau postmoderne care vizează, de această dată, reîntoarcerea la Sacralitate în locul unei învînrtiri în jurul Nimicului. Este ceea ce se întâmpla şi pe la noi, mai ales în producţii ale unor autori, originari din Republica Moldova, cum este şi Eugen Bot (dar ea este la ea acasă, din ce în ce mai frecvent şi la autori autohtoni sau la cei din diasporă, mai ales ceea occidental, mergând din Europa, e. g. Anni- Lorei Mainka până în USA şi Canada, e.g. Luminiţa Suse). O dată şi odată sper să reuşesc o analiză în acest sens.
pentru textul : Încotro(II) dePoate că nu este cazul cu textul de faţă unde faţeta ironică este estompată până la a nu mai putea fi sesizată. În schimb parte «nostalgic» este «la ea acasă».
„Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă”
Şi citatele pot continua.
Revenind la textul prezent şi urmărind evoluţia în timp a autorului, observ o schimbare în bine a prozodiei care tinde, acum, să evite prozaismul, diluare prin explicaţii discursive care „taie” sugestibilitatea poetică. Rămâne, pe mai departe, să se concentreze pe „concentrarea” exprimării (cu atât mai mult cu cât posibilităţi are) lungirea excesivă a textelor fiindu-i potrivnică (ducând la redundanţe).
Pentru că a venit vorba despre „lungimea” textelor poetice. Este cu totul altul cazul cu scrierile lui Leonard Ancuţa în cadrul cărora delirul psihedelic produce, de multe ori, indisght-uri neaşteptate; dar numai atunci când metaforizarea dusă la extrem, nu devine prohibitivă printr-o aglomerare care oboseşte. Cred că scrierile (atât poetice cât şi cele în proză) ale acestui autor se înscriu în ceea ce s-ar pute numi „creative writting” (a se vedea Huruki Murakami). Dar despre asta cu ală ocazie.
"atunci e rîndul meu să ies tiptil
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate depe vîrful degetelor
și să plec
la servici"
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
Metaforizarea – vălul transparent; dincolo de el – procesul simbolizării: degetul care arată. Cine privește la deget, e treaba lui. Ca atunci când, după ce ai traversat, cu o barcă, un râu, continui drumul cărând barca în spinare. Cine privește spre ceea ce se arată (și lasă barca în plata Domnului), câștigă. Ni se întâmplă o mulțime de lucruri pentru prima dată: să ne naștem, să scoatem primul strigăt, să iubim (pur, precum copii – rămâne, din asta „un pantof de copil”) etc.; dar, tot pentru prima dată (în viață) se întâmplă să și… murim (secera). De ce să nu privim dincolo de ce indică astfel de «simboluri»? Remarcabilă concizia textului. Nu poți nici să scoți și nici să adaugi ceva.
pentru textul : năvod deDin textul acesta mi-a placut cel mai mult finalul, pe care-l gasesc deosebit de expresiv. Mai sunt demne de remarcat pasajele "împotriva mea însumi mi-am spus iată", "minarete tatuate de semne" (cu semne nu era mai bine?), "într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc". Aici n-am priceput ce ai vrut sa zici: "ființa fără substanță a unui sufi".
pentru textul : fericire off-topic dealina, da i penita daca simti ca omu merita.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deÎngeraşule, mulţumesc de trecere şi cuvinte. Îmi face deosebită plăcere.
pentru textul : oraşul cu miros de iarbă dedar e frumos, nu?
pentru textul : I live in a yellow water-lily deCa intodeauna, Profetule! Am re-incadrat
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia dePerfect adevărat safir moderator, să știi că și eu am tot tăcut până acum la gogomăniile Alinei, dar există și o limită a răbdării uneori, mai ales când e vorba de diletantism încăpățânat din partea unora ce se trezesc peste noapte mari critici literari cu patalama mai mult sau mai puțin autentică. Și ei trebuie admonestați când dau cu bâta-n baltă, apoi văzând că nimeni nu zice nimic, ba încă mai sunt și încurajați, încep să se creadă mari axiologi. Mai mult, e vorba de principiu, dacă tot te apuci de criticalisme, cred că potrivit ar fi să se facă asta cu conștientizarea a ceea ce trebuie să însemne respectiva chestiune. A da variante de text care, atenție, "merg de scris", e o modalitate cel puțin hilară de critică și e o dovadă de imaturitate, de lipsă de responsabilitate a ceea ce faci, de subiectivism cras în a aborda lucruri sensibile cum ar fi descifrarea peisajului poetic al unei scriituri, ori a universului noetic al unui autor, și, dacă dorești, este "off topic" ceea ce spune Alina în majoritatea comentariilor ei. Are și critica, la fel ca și compoziția, o estetică a ei, care, prima, e chiar mai pretențioasă decât cea de-a doua. Apreciez și salut intervenția ta ca moderator în această dispută, te asigur că și eu, în primul rând, am în vedere respectul pentru autor și textul acestuia, dar care, ori unul ori altul, atunci când e cazul, se cuvin amendați, mai aspru sau mai cumințel, după cum le sunt gafele, sau paragrafele. Aici, fiind vorba de poezia mea, pe comentariul secțiunii mele pe care Hermeneia mi-a pus-o cu generozitate la dispoziție, fără să intru în tărâmul nimănui, am considerat că este cazul. La fel, nu consider că este nici "off topic" întrucât disputa pune în discuție, până la urmă, tot principii literare, de compoziție, de critică, ori de înțelegere a unei scriituri. În momentul în care voi încălca vreun regulament, în litera sau spiritul lui, te rog să mă faci atent. Cu respect și considerație, C.S.
pentru textul : Drum interior deInteresant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
pentru textul : apocalypto in vitro deERATA: Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) SUNT REPRIMATE BRUTAL -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?...
pentru textul : nimic artificial detandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
pentru textul : Menajeria dintre noi deBravos, monșer, văd că te-a înaintatără, deci la Gaudeamus nu la Gambrinus. Să se suplimenteze că noi venim cu trenul de plăcere de la Sinaia, după ce tragem o planetă, negreșit ne încercăm norocul și la Gambri....pardon, Gaudeamus, auziserăm că vine lume bună...
pentru textul : Urâții - lansare de carte deîntre mișcare și mișcare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deochii inrositi de lumina
parul impletit cocon
metamorfoza mai indelungata
decat libertatea fluturelui
Cam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
pentru textul : ajun de Paşte deVoi reveni cu câteva gânduri.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deAm apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
pentru textul : felul meu de îngropat în aer dePrea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.
Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.
pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.
pentru textul : E timpul să trag de fiare deAdriana, te rog sa nu te superi, poezia aceasta este putin sub nivelul tau. Nu cred ca este de penita.
pentru textul : amărui de"carnea mea amaruie (de ce amaruie??)...se topeste" ...brrr! Cu aceeasi simpatie.
Șocant punct de vedere. Asta ai intenționat? Un experiment? Ai un typo în ultima strofă.
pentru textul : Viol consimțit demultumesc frumos, la randul meu, tie si tuturor colegilor, va doresc un paste fericit si mult succes.
pentru textul : Apariţie editorială de- rădăcina indo europeană a cuvântului leader, reprezentând numele persoanei care poartă steagul în fruntea unei armate, pornite-n bătălie.
pentru textul : leitourgia cuvîntului azi deRăniţi de viaţă, ne întorcem uneori spre acel fundament al relaţiei dintre om şi cer, cuvântul; sunt clipe când fiecare cuvânt ne e piatră; purtat deaspupra apei cuvântul poate să vindece, cuvântul poate să curăţe, cuvântul ne poate metamorfoza spre a ne apropia de ceea ce reprezintă adevărată noastră menire. Liturghia este viaţă, şi trebuie trăită în fiecare zi.
Astăzi, îţi dorim cer senin, ani frumoşi, prieteni, zâmbet, dragoste, momente unice pe care viaţa să le transforme în amintiri ce nu se uită niciodată, dragostea şi grija ce o dăruieşti celor din jur să îţi fie răsplătită din plin cu multă căldură şi împlinire sufletească.
La mulţi ani!
Cristina, mulţumim pentru aprecieri! Cam aşa se scria pe atunci. Iar acestea nu sunt texte lucrate, sunt scrise în timp real.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur devezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
pentru textul : Dansul zidului deŞi totuşi dicţionarul spune altfel. Cred că ne-am obişnuit noi (sau unii dintre noi) cu ideea că există laitmotive grafice. Realitatea este că pattern-ul se traduce cu modele, tipare şi mai ales motive. Probabil că această asemănare etimologică a dat naştere la confuzii. La urma urmei originea cuvîntului în limba germană conţine elementul "leiten" - a conduce şi îşi are originea în specificul muzicii de factură dramatică din opera lui Wagner. Acolo ideea este că un anumit personaj preia "conducerea" în transmiterea unui mesaj care se repetă tocmai pentru că este aşezat pe acelaşi vector melodic. Ţine în esenţă de tehnica muzical-dramatică promovată de Wagner şi urmăreşte un scop bine definit în romantismul muzical. În măsura în care aspectul dramatic se poate identifica în poezie sau literatură în general, probabil că o putem întîlni şi acolo. Dar mă îndoiesc ca modelele de pe feţele de masă din muşama sau de pe frizele sau ouăle româneşti conţin laitmotive în sensul filozofico-artistic original al termenului. Cu alte cuvinte conceptul de motiv este diferit de cel de laitmotiv. Cred că tocmai aici se face confuzia.
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti dePagini