dom'le eu as putea spune ca textul in intregime e de o mediocritate debordanta dar nu am sa ma leg de asta am sa ma leg de repetitia deranjanta de-a dreptul a imaginii "praful stelelor" - apare de trei ori. de asemeni exprimarea "când zborul e plutire și nu zbor" suna total aiurea. finalul "decor cu ingeri", care probabil ca ar putea functiona si ca titlu e de-o induiosatoare si siropoasa platitudine
fata de ce am citit candva la tine, textul asta nu ma convinge, nu ma imbie, e ceva gratuit, neasumat aici, ostentativ, ceva care sa fie personal intim care sa ma bucure sau care sa ma faca sa plang.
iata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.
Ar mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
Însemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
in picatura de suflet neatinsa de gerul vremii, numai mama stie sa-si face loc, are mereu miros de paine calda si nemarginire ... foarte frumoase versuri vasile, a coborat lumina din sfinti in inima mea, mi-a colorat frigul din oase in culoarea aducerilor aminte... multumesc de lectura!
catedrala din modena pentru o clipa a devenit scena de teatru.. luciano pavarotti a lasat pana in cele mai mici detalii ,,regia'' acestui ultim concert mut... in fundal, un cor al robilor ...nabuccieni laici si clerici imprejurul unei sunet metamorfozat sub ochii lor in lebada apoi in fum... trioul carerras, pavarotti & domingo a adus laolalta un tenor spint, unul liric si unul dramatic o trinitate sonora impecabila tehnic si timbral...cladita pe scoala de bel canto italiana da, a avut si detractori cum sta bine oricarui demiurg....ca nu stia note? e hilar sa se spuna asta despre un om care a abordat un repertoriu vast epuizand toate rolurile specifice tipului sau de glas, a lasat interpretari de referinta intrand alaturi de marilyn horne si joan suttherland intr/o distributie care a tinut casa inchisa stagiuni intregi la marile teatre ... a impresionat prin acuratete intonationala, prin agilitate vocala intrucat era singurul barbat care putea executa triluri sublime!!!! a fost de o jovialitate extravaganta as putea spune cum doar cei nascuti in italia pot fi, a avut un trup maiestuos si totusi nu i/a incaput sufletul... era nevoie de o astfel de cutie de rezonanta pentru un instrument muzical de exceptie... ascultand inregistrarile lui acum cateva luni si reascultandu/le acum se simte pe pelicula ca a murit... ma uit si mi/e teama sunetul sa nu se deterioreze, fiecare opus in format audio sau video devenind un tablou ...artistul a murit , a murit , a murit... cand isi desfacea batista alba la concertele de caritate imi aduceam aminte de batranii care inodau un ban alb in stergar pentru zilele negre... spirit profund religios, si/a ales o data anume sa plece in ceruri..cu renumita curtoazie specifica italienilor a deschis cortinele cerurilor cu ave maria inchinandu/se Fecioarei pe care atat ortodocsii cat si catolicii o cinstesc in chip deosebit... as vrea sa mai adaug faptul ca a fost un cantaret atat al elitelor muzicale cat si al publicului larg, a dus opera in parc, pe stadion, mai mult a avut colaborari cu interpreti apartinand altor genuri muzicale innobiland prin glasul sau acele clipe dar revenind la opera si/a definit un stil inconfundabil... nu mai era nevoie sa vedem trupul imens era de ajuns sa auzim primul sunet si dadeam sonorul mai tare...ssst, canta pavarotti...
Adrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
Nicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
Ar fi o idee să-l "urmăresc pe grăsun". Mă voi gândi serios. Doar că-n perioada asta am început să derulez un alt proiect poetic; "proiect" spus așa, pompos, că, de fapt, e vorba un ciclu, pe care țin cu ardoare să-l duc la capăt, + licența + altele... Oricum, voia vea în minte sugestia. Mulțumesc!
Superb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."
Se observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
Unitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
Preotii sunt oameni. Multi oameni isi doresc sa devina preoti. Numai pentru unii oameni preotia este o vocatie. Toate serviciile de informatii au ca principal obiect culegerea de informatii. Preotii sunt o categorie sociala care are acces la informatii. Preotii sunt potriviti ca surse. Preotii fac greseli pentru ca sunt oameni, pentru ca "nimeni nu este fara de pacat... numai Tu Doamne". Serviciile de informatii se folosesc de slabiciunile oamenilor pentru a-i racola. Exista preoti care astfel au devenit informatori. Biserica recunoaste taina spovedaniei. Preotii se spovedesc. Prin taina spovedaniei pacatele sunt iertate de Dumnezeu, singura "instanta" capabila de asa ceva la modul absolut."Cine este fara de pacat sa ia piatra si sa dea", sa fie judecator, sa fie mai presus de Dumnezeu, mai demn de Hristos ca doar nu El a fost acela care a intrat in casa vamesului. Sau sa scrie o poezie.
Cu excepția "formei serpentină" nu prea văd aici poezia... E prea pus pe tavă sentimentul. Încearcă să îți decantezi trăirile. Cred că poate ieși ceva.
totul e intors aici, pe dos, invers... ilogic, imposibil, apasator si rasturnat precum un cosmar de la febra mare din timpul gripelor rele. ce de epitete, da. amandoi aveti dreptate.
Recunosc Adrian că este un text foarte slab voi încerca să respect regulamentul H chiar dacă nu las comentarii vreau să-ți spun ca respect fiecare autor și îi citesc pe fiecare în parte,o zi frumoasă sper să nu fie ultimul comentariu de la tine te mai aștept .
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
Da. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
Mesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
Prima senzație a fost de text îmbâcsit de prepoziții și conjucții și o ușoară stângăcie la început.
A doua a fost că știi să duci până la capăt ideea textului susținând bine titlul - Există loc de mai bine!
E foarte inspirat şi titlul, textul are câteva reuşite lirice notabile, soarele cu paiul, negrul care se ia, discursul laconic din finalul primelor două strofe.
Totuşi am o obiecţie, care se spijină deja pe mai multe texte: finalurile! Ori trebuie mai multă atenţie, ori, dimpotrivă, li se acordă una prea mare şi atunci ar trebui tratate rapid, instinctiv, precum finalurile celorlalte strofe. Îmi amintesc şi finalul de la "Omul sandvich", care dinamitează acolo un text altfel excelent construit.
Cam mult "timp" in text si destul de lacunar. "In timp/timpul meu" mi se pare fortat. Imi plac ultimele doua versuri. Idei ar fi, expresia nu pare pe masura.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dom'le eu as putea spune ca textul in intregime e de o mediocritate debordanta dar nu am sa ma leg de asta am sa ma leg de repetitia deranjanta de-a dreptul a imaginii "praful stelelor" - apare de trei ori. de asemeni exprimarea "când zborul e plutire și nu zbor" suna total aiurea. finalul "decor cu ingeri", care probabil ca ar putea functiona si ca titlu e de-o induiosatoare si siropoasa platitudine
pentru textul : Decor cu îngeri defata de ce am citit candva la tine, textul asta nu ma convinge, nu ma imbie, e ceva gratuit, neasumat aici, ostentativ, ceva care sa fie personal intim care sa ma bucure sau care sa ma faca sa plang.
pentru textul : i. l. r. deiata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.
pentru textul : solia unei stele de mare deAr mai fi de adăugat Matia, cel care l-a înlocuit pe Iuda, după ce acesta a trădat.
pentru textul : Fanii lui Cristos deÎnsemnările sunt bine intenționate, bine venite și mi-a plăcut comparația de la început, aceea cu „fanii”.
in picatura de suflet neatinsa de gerul vremii, numai mama stie sa-si face loc, are mereu miros de paine calda si nemarginire ... foarte frumoase versuri vasile, a coborat lumina din sfinti in inima mea, mi-a colorat frigul din oase in culoarea aducerilor aminte... multumesc de lectura!
pentru textul : dor de mama de"În principiu marea majoritate a pregătirilor [..]" Sunteti sigur ca aceasta exprimare este corecta si ca nu constituie un pleonasm?
pentru textul : hermeneia 2.0 decatedrala din modena pentru o clipa a devenit scena de teatru.. luciano pavarotti a lasat pana in cele mai mici detalii ,,regia'' acestui ultim concert mut... in fundal, un cor al robilor ...nabuccieni laici si clerici imprejurul unei sunet metamorfozat sub ochii lor in lebada apoi in fum... trioul carerras, pavarotti & domingo a adus laolalta un tenor spint, unul liric si unul dramatic o trinitate sonora impecabila tehnic si timbral...cladita pe scoala de bel canto italiana da, a avut si detractori cum sta bine oricarui demiurg....ca nu stia note? e hilar sa se spuna asta despre un om care a abordat un repertoriu vast epuizand toate rolurile specifice tipului sau de glas, a lasat interpretari de referinta intrand alaturi de marilyn horne si joan suttherland intr/o distributie care a tinut casa inchisa stagiuni intregi la marile teatre ... a impresionat prin acuratete intonationala, prin agilitate vocala intrucat era singurul barbat care putea executa triluri sublime!!!! a fost de o jovialitate extravaganta as putea spune cum doar cei nascuti in italia pot fi, a avut un trup maiestuos si totusi nu i/a incaput sufletul... era nevoie de o astfel de cutie de rezonanta pentru un instrument muzical de exceptie... ascultand inregistrarile lui acum cateva luni si reascultandu/le acum se simte pe pelicula ca a murit... ma uit si mi/e teama sunetul sa nu se deterioreze, fiecare opus in format audio sau video devenind un tablou ...artistul a murit , a murit , a murit... cand isi desfacea batista alba la concertele de caritate imi aduceam aminte de batranii care inodau un ban alb in stergar pentru zilele negre... spirit profund religios, si/a ales o data anume sa plece in ceruri..cu renumita curtoazie specifica italienilor a deschis cortinele cerurilor cu ave maria inchinandu/se Fecioarei pe care atat ortodocsii cat si catolicii o cinstesc in chip deosebit... as vrea sa mai adaug faptul ca a fost un cantaret atat al elitelor muzicale cat si al publicului larg, a dus opera in parc, pe stadion, mai mult a avut colaborari cu interpreti apartinand altor genuri muzicale innobiland prin glasul sau acele clipe dar revenind la opera si/a definit un stil inconfundabil... nu mai era nevoie sa vedem trupul imens era de ajuns sa auzim primul sunet si dadeam sonorul mai tare...ssst, canta pavarotti...
pentru textul : Partir c’est mourir un peu - Luciano Pavarotti deAdrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
(Adrian şi tu eşti generos).
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deNicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
pentru textul : despre iubire de1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
Ar fi o idee să-l "urmăresc pe grăsun". Mă voi gândi serios. Doar că-n perioada asta am început să derulez un alt proiect poetic; "proiect" spus așa, pompos, că, de fapt, e vorba un ciclu, pe care țin cu ardoare să-l duc la capăt, + licența + altele... Oricum, voia vea în minte sugestia. Mulțumesc!
pentru textul : Protocolar de...perfect corect, Virgil!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deSuperb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deSe observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deUnitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
Preotii sunt oameni. Multi oameni isi doresc sa devina preoti. Numai pentru unii oameni preotia este o vocatie. Toate serviciile de informatii au ca principal obiect culegerea de informatii. Preotii sunt o categorie sociala care are acces la informatii. Preotii sunt potriviti ca surse. Preotii fac greseli pentru ca sunt oameni, pentru ca "nimeni nu este fara de pacat... numai Tu Doamne". Serviciile de informatii se folosesc de slabiciunile oamenilor pentru a-i racola. Exista preoti care astfel au devenit informatori. Biserica recunoaste taina spovedaniei. Preotii se spovedesc. Prin taina spovedaniei pacatele sunt iertate de Dumnezeu, singura "instanta" capabila de asa ceva la modul absolut."Cine este fara de pacat sa ia piatra si sa dea", sa fie judecator, sa fie mai presus de Dumnezeu, mai demn de Hristos ca doar nu El a fost acela care a intrat in casa vamesului. Sau sa scrie o poezie.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deda, merci, am văzut, modific.of.
pentru textul : amintirea nordului deCu excepția "formei serpentină" nu prea văd aici poezia... E prea pus pe tavă sentimentul. Încearcă să îți decantezi trăirile. Cred că poate ieși ceva.
pentru textul : Crez deCami, trebuie sa iti spun cu tristete ca automultumirea nu duce nicaieri, pe nici un fel de autostrada.
pentru textul : peisaj transcendent deun poem inspirat. mai trebuie revăzut ca formă. ca esență este strălucitor.
pentru textul : Punctul sălbatic detotul e intors aici, pe dos, invers... ilogic, imposibil, apasator si rasturnat precum un cosmar de la febra mare din timpul gripelor rele. ce de epitete, da. amandoi aveti dreptate.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare deexpresia SCHELETUL zăpezilor este figură de stil şi după ştiinţa mea nu ar fi permisă.
pentru textul : Renga deRecunosc Adrian că este un text foarte slab voi încerca să respect regulamentul H chiar dacă nu las comentarii vreau să-ți spun ca respect fiecare autor și îi citesc pe fiecare în parte,o zi frumoasă sper să nu fie ultimul comentariu de la tine te mai aștept .
pentru textul : La cățeaua leșinată deExcelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
pentru textul : libido sciendi pour Mme B deprietenul tău imaginar, mai spune-i un banc.
pentru textul : întârzieri deinteresant text, desi s-ar putea spune ca aluneca din sugestie in descriptiv. cred ca ar merge ca si crochiu pentru o lucrare mai mare
pentru textul : supă aburind deDa. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
pentru textul : Haiku deMesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
Prima senzație a fost de text îmbâcsit de prepoziții și conjucții și o ușoară stângăcie la început.
pentru textul : Există loc de mai bine deA doua a fost că știi să duci până la capăt ideea textului susținând bine titlul - Există loc de mai bine!
E foarte inspirat şi titlul, textul are câteva reuşite lirice notabile, soarele cu paiul, negrul care se ia, discursul laconic din finalul primelor două strofe.
Totuşi am o obiecţie, care se spijină deja pe mai multe texte: finalurile! Ori trebuie mai multă atenţie, ori, dimpotrivă, li se acordă una prea mare şi atunci ar trebui tratate rapid, instinctiv, precum finalurile celorlalte strofe. Îmi amintesc şi finalul de la "Omul sandvich", care dinamitează acolo un text altfel excelent construit.
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deCam mult "timp" in text si destul de lacunar. "In timp/timpul meu" mi se pare fortat. Imi plac ultimele doua versuri. Idei ar fi, expresia nu pare pe masura.
pentru textul : Cromatic defelicitari. inclin să cred că încadrarea corectă era la Experiment/videoliterar
pentru textul : night & street &... lyrics dea doua corectura: in loc de "Multmbilara-ți voșcă " se va citi "Multembilara-ți voșcă" scuze pt. atatea corecturi G.M.
pentru textul : shi bin a plec dePagini