dintr-o eroare de navigaţie iarna s-a
prăbuşit în sahara, nu înainte să-mi facă
viaţa amară.
ultima recolecţie e că
la aeroport mă pupase pe obraji şi pe gură.
camera plină cu ceaiuri, pilule, scrisori, fiole, cărţi, ore pierdute
mă acuză,
mă atacă ad hominem -
nu numai că i-ai administrat injecţia letală,
îmi spune,
dar i-ai dat-o cu linguriţa de aur.
cenuşa, mirosul închis, toaca, momâile risipite prin vii, lupii, fumul
plâng după iarnă.
primăvara şi soarele, ca doi gemeni nenăscuţi încă,
lovesc tepid pântecul cerului. lumea îi aşteaptă cu
scutece, pe sârma de rufe stau la uscat drumuri.
de ce, asemenea unui psihograf, citeşti
şi etichetezi gândurile lui Dumnezeu,
mă întreabă duminica,
iar eu,
privesc
cum din borcane cu gem
ies prunii.