defunctis amor

imaginea utilizatorului Virgil
Virgil -
...

singurătate lipită cu obrazul de fereastră
mă privești
sau poate călărești norii în gînd
mai vrei să ne ascundem printre file de carte
răsfirate sub atingeri
ca niște degete albe printre cute de lenjerie
și tresăriri de moarte
îmi ești la fel de vis cît îți sînt de departe
tu rămășiță de zile pierdute
gîndul la tine difuză pată pe ape
defunctă iubire
dezbrăcată moarte
indiferentă iluzie imposibilă
inutilă singurătate

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

vagi ecouri bacoviene

sebi -

vagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
în concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.

Parere

vladimir -

Mi-a placut... textul e simplu dar expresiv si cu o atmosfera puternica.

Precizare

vladimir -

In sustinerea comentariului meu anterior, in care vorbeam despre expresivitatea textului... cred ca Virgil a reusit sa redea aici o stare (poate impropriu zis stare) foarte greu de "prins" poetic, care trancende emotionalul... un fel de constientizare a neputintei insa nu de predare intru totul in mana destinului (sau a lui Dumnezeu cu acel faca-se voia Ta)... e cum zicea Liiceanu candva... stim ca nu putem depasi niciodata limita creaturala insa nu ne putem abtine sa nu incercam mereu sa facem asta... sau poate un alt exemplu... ce-l face mereu pe Sisif sa urce la nesfarsit bolovanul pe munte?
Nu vreau sa fiu misogin dar cred ca barbatii experimenteaza mai des starea aceasta.

trebuie să recunosc

Ottilia Ardeleanu -

că versul acesta: "singurătate lipită cu obrazul de ferestră" (atenţie la omisiune!) mă face să văd atâtea ipostaze, atâtea tablouri care emoţionează puternic, încât restul aproape că nu simt să mai lecturez.
am remarcat începutul care se suprapune pe final. un portret al singurătăţii, pictat pe sticlă.

carmina pulchra

bobadil -

homo homini lupus est magister ludi corectis magnus vulgus imperator
defunctis amor alma creator inspiratio obstructor
ave celebrator

(!)

nicodem -

"defunctă iubire
dezbrăcată moarte
indiferentă iluzie imposibilă
inutilă singurătate" - e prea mult. ti se incurca limba in gura cand citesti. defuncta iubire dezbracata moarte indiferenta iluzie imposibila inutila singuratate.(!) glumesti poate. trebuie prelucrat finalul.

mulțumesc tuturor pentru

Virgil -

mulțumesc tuturor pentru observații și opinii. am recitit-o și nu văd nimic ce ar trebui schimbat. nu înțeleg ce înseamnă liniar în acest context. își dorește cineva să citească ceva zglobiu? nu cred că acesta mi-a fost scopul. cred că melancolia poate fi uneori percepută ca fiind monotonă. și nu, nu mi mi s-a încurcat limba în gură. deși m-am străduit să văd dacă reușesc. de fapt e chiar paradoxal să vezi cum pentru cineva textul pare liniar (ca un fir continuu de ață) în timp ce pentru altcineva pare o încurcătură mai încurcată ca un ghem. probabil că între aceste două limite textul acesta poate fi citit de oricine oricum. pentru mine asta sună a reușită.