când te caut nu te găsesc
când ești acasă nu știu să te caut
și alerg de nebun pe drumuri
iau gândurile cu mine și mă învălui
în praful gros care se ridică la o simplă adiere de vânt
ochii, nasul, gura simt o arsură
mă târăsc cu durerea-n oase
într-o călătorie spre ninsori
sunt abandonat, sters, cuprins de panică
cum ai arunca hrană prădătorilor
gura cleiosă îmi lipește buzele
cineva îmi arată o fântână cu ciutură
lângă un fel de salcâmi cu teci mari
gust una, au un gust dulceag sălciu
beau apă și-i tot sălcie, eu sunt sălciu
mângâi ciutura ca pe o cruce
cineva i-a legat un smoc de flori
sunt florile de câmp pe care le culegeai tu
să le așezi într-o găleată cu apă pe pridvor
nu știu să vin să te caut
sau să iau florile în care cred că ești tu
să le așez în fața porții
și sa-ți deschid inima.