din vara lui '64
bunicii mei construiesc din sunet de clopot
castele pe sub pământ
se luptă acerb să câștige premiul pentru
cei mai harnici ne vii - în familia noastră moartea
înseamnă cunună -
se roagă fierbinte pentru încetarea războiului rece
și am uitat pentru ce se mai roagă

în lada lor care mi-a rămas mie cu testament
stau și azi ca într-un sarcofag faraonic
o papiotă de ață
cureaua de ascuțit briciul
două monezi cu efigia lui Nicolae Bălcescu
buchetul bunicii din puf de
păpădie de când fusese mireasă
un cocoloș uscat de sacâz făcut din lapte de plantă
pe care bunicul îl mestecase timp de patru decenii
să-și țină în frâu limba și nervii
și poza lui din armată
lucruri de valoare pentru cât să-ți cumperi
o sticlă de borș

pe acoperișul sub care ei se sărută
crește acum mușețelul

noaptea aud cum bunica se coboară din cer
aprinde câteva vreascuri
își pune ibricul pe foc
face o porție dublă de ceai
cu pași târșâiți merge-napoi
și-i spune bunicului scoală-te Nicolae
nu mai sforăi ca armăsarul lui Carol
acuși se crapă de ziuă
ia ceaiul ăsta cu rom să nu faci bronșită
când trecem Iordanul