text slab si ingrozitor de nepoetic

petre, in felul in care se vorbeste despre ceva, cred ca am deplina libertate de a hotara. nu voiesc a soca pe nimeni. textul este unul slab, brut dar nicidecum erotic. la asa ceva chiar nu m-am gandit. ma bucur ca i-ai descoperit noi valente. cu prietenie.

Astăzi conversam cu cineva despre cauzele războiului Troiei. Eu spuneam că deşi Elena a fost un pretext pentru rîvniri mai vechi şi mai "economice" totuşi războiul nu a început decît cînd a fost răpită ea. Iar Elena era o femeie, frumoasă poate dar... doar o femeie. La urma urmei pentru mii de soldaţi spartani sau din alte părţi ale Eladei era nu mai mult ca un vers, ca o poezie.
Prietenul tău, tînărul om de ştiinţă, trebuie totuşi să ne explice dacă sutele de războaie religioase au fost o realitate sau o iluzie. Iar dacă va spune că motivul lor a fost o minciună atunci întrebarea este care este diferenţa dintre adevăr şi minciună. Iar dacă se va spune că răspunsul este credinţa atunci omul de ştiinţă va avea dificultăţi să mai rămînă în cameră pentru că pentru el credinţa este la fel de irelevantă ca şi poezia sau altceva.
De aceea întrebarea pe care ar trebui să o clarifice el este ce este acest "adevăr definitiv". Asta ca să nu fiu nevoit să îl informez pe prietenul tău că e demodat şi că postmodernismul e aşa de vechi încît şi părintele lui a murit acum cîţiva ani. Aşa că toată agitaţia lui pentru majoritatea lumii de azi are valoare doar la el în cubicle. Restul e greu, greu de pus împreună... ştiinţific.

ba o poti. Informatiile necesare sint AICI:

conştientă de onoarea de a fi premiată de juriul cenaclului RefleXos, de a fi cunoscută în spaţiul Niram şi de a publica în revistele madrilene, cu bucurie şi emoţie mulţumesc celor care m-au votat şi felicit sincer pe toţi participanţii la concurs, pe câştigători şi pe organizatori pentru ideea concursului şi pentru munca depusă pentru buna lui deşfăsurare !
nu pot modifica adresa de email din pagina mea de profil, se intâmplă ceva sau pur şi simplu nu fac eu ceva bine, de aceea aş vrea să ştiu unde pot lăsa o altă adresă de contact.
vă mulţumesc şi vă doresc tuturor numai bine, inspiraţie şi spor la scris!

ai strecurat cumva îndoiala în textul tău, cel puţin în ce mă priveşte. uite ai, pe parcursul unei citiri dintr-o răsuflare, cuvântul "mai" de cinci ori. mai putem, nu le mai putem, nu mai e prezent şi nu mai se bucură ( aici era mai bine nu se mai bucură), şi în final trosc cu încă un încă mai contează. va rămâne acest text în luna mai pe vecie?
iar acolo la "right" cum ai traduce acest cuvânt în limba engleză, dacă textul va fi de cineva tradus? right se vrea întrebare, am dedus, poţi să-l faci afirmaţie, printr-un spaţiu lăsat între, şi spus "aşa e" = afirmaţie, a la adevărat, adevărat va spun, ...etc.
cred ca mă înţelegi. după mine un text slab, dar nu m-ar surprinde ca pretenii să vină cu peniţe.
eu, sincer andule, aş fi ezitat big time să-l postez, de frica cititorului.

revin cu o precizare. "Facere" este un verb care utilizat ca atare, mai ales în forma infinitivului lung, duce cu gândul la femeia care naşte, ceea ce nu are loc în poemul meu, mai ales fiindcă sunt femeie. Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.

Iar o comisăşi, maestre George, iarăşi dăduşi pe ţeavă “un poem bestial” precum acea “anatomie a melalcooliei”. Sper să nu fie o abatere de la “regulament” şi o “supărare pentru tine” faptul că fac referire la ambele în acest com. M-am strofocat ceva timp să “scuip” un com. mai “academic”. Nu mi-a ieşit. Le-am tot citit, au intrat în “dovleacul meu” şi acolo au rămas. Nu mai vor să iasă nicicum. Cam aşa văd şi eu lucrurile, numai că, eu nu sunt cuplat la ţeava aia cu har cum eşti tu, ca să şi scriu despre ele. Cel puţin aceste două poeme, în opinia mea, nu pot fi comentate. Le citeşti, le înghiţi, pe nerăsuflate, îţi intră în sânge, în inimă, în memorie şi acolo rămân. Cam asta pot să spun! Hai că te-am “periat” destul, ţi-am dat toate scamele jos de pe revere. Să te felicit?? Sunt convins că nu-ţi foloseşte la nimic.
p.s.
Dacă aş avea o revistă le-aş publica, în chenar, pe prima pagină, să-ţi moară duşmanii de necaz. Până atunci îţi spun, doar, să trăieşti.
Toată stima (în cazul când ai nevoie de aşa ceva de la un “ciocoflender”)
p.s. Era să uit un mic amănunt: Am lucrat în mină, dar nu am văzut “nori albi”nici”cer senin”, ci numai întuneric aducător de moarte şi jale. zapata

am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.

Margas, veninul tău, adunat parcă de pe clanţele clinicilor de dezintoxicare, nu mai este de mult nici măcar credibil. Adică, ar fi trebuit să-ti treacă până acum, nu să transformi pizma, în ură cronică.

Mai spun o dată: nu eu te-am suspendat, ci consiliul Hermeneia. Iar divide et impera, chestia asta pe care o practici făcându-i pantofii lui Virgil, iar mie, unghiile cu ciocanul, n-o să funcţioneze; pentru că până şi ca să faci lucrul ăsta ai nevoie de oareşce talent.

Tu nu ai putea să interpretezi ori să simţi fiorul nici unei reţete de bucătărie, darămite poeziei. Ai pretenţii exagerate şi le exprimi în limba roţilor de tractor. Aşadar, când mai ai tendinţa să mă hărţuieşti ori să hărţuieşti orice alt user, te rog să-ţi asumi faptele până la capăt.

În rest, o sa te ignor în sub 2 secunde. Ştii ce altceva îmi ia doar 2 secunde? Să strivesc un gândac de bucătărie.

Da, sună rotund ca o minge care cade de sus, apoi se face tot mai mică, la fel ca și orele, tic-tac, tic-tac, până devine aproape nevăzută. Însă până atunci mai ai timp, citind, să asculți un as time goes by, nu prea mult însă, nu te lăsa furat!
Bravos domnule! Cum ați făcut? V-ați așezat cu fața spre ocean și ați închis pasărea de foc în garaj cu cinci lacăte?
Oricum ar fi, o reușită literară care poartă cu cinste amprenta Virgil Titarenco.
Felicitări!
Margas

o dăruire nesfârșită și inspirată... câte poate iubirea să ne dăruiască!... niciodată nu s-a spus suficient despre iubire. acest poem este o dovadă suficientă în acest sens. felicitări! și penița cuvenită.

si mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!

încep cu versurile ce mi-au plăcut:
îmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...

Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.