În ciuda abandonării mele, într-un fel, de ceva timp, a postărilor pe Hermeneia - unii zic cu o tentă ironic-binevoitoare: „Hărmălaia” - mărturisesc că (poate spre deosebire de alţii) pe aici m-am simţit bine (chiar şi atunci când nu m-am simţit prea bine).

Rămân cu amintirea plăcută a împrietenirii, mai ales prin intermediul H., cu cel puţin trei persoane dragi mie: Adriana Lisandru, Dorin Cozan şi Boba (cu el dacă nu te cerţi câte o dată şi chiar nu te înjuri, cu mai multă sau mai puţină gingăşie, nu te simţi bine şi B. idem).

Un ultim cuvânt de bine pentru Virgil şi apreciere pentru că a clădit profesional casa H.. Cum s-a purtat ca gazdă e treaba fiecărui musafir să aprecieze.

Un singur regret: importanţa prea mare acordată poeziei în detrimentul prozei şi eseisticii.

Antal Celestin, acest spațiu de sub texte este destinat comentariilor referitoare la acestea. Rog a se reciti regulamentul!

"Orele astrale..." ale lui Zweig le-am citit de mult; si chiar le am in biblioteca, ca si pe Cioran pe care, insa, deocamdata, n-am chef sa-l citesc (si nici pe Zeig sa-l re-citesc) pana nu termin ce am eu de zis. Cat despre a cadea in patetic si derizoriu...cum mi-o fi norocul. Una este sa privesti lucrurile dinauntru si alta din afara...sper sa pot privi si eu din afara dar dupa ce voi termina. cu toate ca si acum o detasare critica nu-mi lipseste intotdeauna. si poate ca tocmai asta ar trebui sa-mi lipseasca complet si, cum zici tu, sa ma arunc, pur si simplu, cu capul inainte. deocamdata insa cu mine (ca si cu cei si cele din jur, inclusiv cu tine care incerci sa ma trezesti) ma simt bine. cu prietenie, gorun

M-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
Nu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)

foarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.

am citit şi răscitit poemul azi, şi poate că eu sunt devină că nu interpretez textul într-o notă corectă, dar cred ca primele două versuri sunt extrem de generale, ca să nu spun clişeu. "te iubesc atât de albastru" dacă spuneai cumva, te iubesc în albastru, schimba ceva din monotonia versului. nu ştiu, personal aici cred că scârţâie ceva.
îmi plac versurile următoare: " îmi fac fetiș din fiecare cochilie/răsucită în forma călcîielor tale"
"peste oasele mele golite de timp/simt un plug tras de cai albi"
"în urmă rămîne o sămînță cu rădăcini
atît de vii încît icnesc a moarte"
Ca ansamlu: ai texte mai bune. oricum, faci parte dintre cei pe care îi citesc cu plăcere.

Multumiri, Tincuta, te mai astept. Adriana

Paul, mi-a plăcut poezia ta şi, în mod deosebit, versurile ,,mă întorc / cu faţa spre pământ ca înspre oglindă''. Îţi doresc numai bine în noul an!
Petru

Un reportaj minuţios realizat. Mulţumiri, Sebi. ( şi partea cu mămicile a fost superbă :) )
Felicitări tuturor premianţilor! Mă bucur mult că printre ei se află şi poeţi pe care îi ştiu şi pe care îi preţuiesc foarte mult.

remarc "ascult cum din toate cănile pământului un vuiet gol se plimbă în jurul meu.."

costel, da` tu esti strutz?

Vladimir, asa e , din punct de vedere spiritual, nu se poate pune problema ilegitimitatii, spiritul nu are legi, este inselata doar asteptarea a unei sotii fara cutite pe masa. Recunosc, titlul poate fi acceptat doar daca denaturam sensul cuvantului „spirituala”, in el este inclusa patima interioara, dar delimiteaza lipsa a organicului. Sigur, fara aceasta precizare, daca analizam profund, titlul nu are sens, dar se intelege unde bate, si e atractiv. Legat de "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... da, dorinta nu se refera la posesiune, voi incerca sa gasesc o formulare mai clara. Acum mi-e greu, trebuie sa ma distantez de text, sa iau aer. „Labilitate psihica”... m-am scuturat cititnd, suna aproape patologic. Eu nu as schimba, n-as vrea sa ofer respiratie, tocmai pentru ca e un contrast intre ratiunea initiala care ofera un anumit control si fuga, ea nu mai rezista. Iar finalul, sincera sa fiu, nu cred ca esti carcotas deloc, cred ca ai pus punctul pe „i” : „ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor...”, de fapt, de asta se tem, odata ajunsi in varf, sa nu mai simta. Cat despre o continuare, mai vad... Vladimir, sunt onorata de comentariul tau. Iti multumesc de critica... sa vedem ce iese.

Astăzi (și asta poate suna a capriciu și pentru asta îmi cer scuze) nu am pretenții. Pacificul a fost nu sublim, a fost fantastic de frumos așa că nu mai am alte pretenții. Textul de față este un risc asumat. Multumesc pentru trecere si apreciere Ionuț Caragea. Aleena, nu știu, nu sînt chiar așa de convins ca tine că am scris bine în ultima vreme. Eu unul nu sînt satisfăcut. Și sînt convins că sînt critici de-ai mei care nu m-ar contrazice acum. Dar asta nu înseamnă că nu sînt și oameni ca tine care rezonează cu ultimele mele texte mai mult ca de obicei. Dilema textului este alegerea mea. Asta mai ales în contextul în care într-unul din textele mele de mai demult am regretat că am fost prea „evident”. Și da, răspunsul se află în subtitlu, dar și acela trebuie identificat în contextul lui literar pentru că altfel dilema pe care ai început să o observi nu face decît să continuie. Mulțumesc pentru apreciere.

folosirea diferitelor timpuri ale verbelor in text este ori o dovada de neglijenta ori o idee neinspirata textul e prea incarcat chiar si pentru un text semnat Alina Manole imagini interesante, reusite dar probabil ca ar fi meritat fie un text mai lung, mult mai lung, fie o rupere in 2-3 texte separate e cam ca si cum ai vrea sa bei lapte si cineva iti umple gura cu lapte praf... stii senzatia, nu?