Ioana, Virgil multumesc pentru pareri desi poate ca tonalitatea prea colocviala a unor fragmente m-a mirat. P.S. Virgil... zeul este cel care se retrage pe insula fericitilor, un soi de deus otiotus si drept urmare e vorba de fatalitate... el nu va raspunde niciodata rugilor.
e o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet. inca ceva: "stau așa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.
eu as fi renuntat la "Te rog să-l păstrezi, e" si as fi lasat doar "un balansoar cu mixandre" un text care poate stirni discutii mai ales de la ideea de trio
Nicole Pottier, Comentariul dumneavoastră mă onorează. Ați disecat textul până la ultima lui fibră și ați dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiția de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potrivește, probabil, și poemului meu. Oricum, ați reușit să mă convingeți că aveți o foarte buna percepție critică și ar fi păcat să nu valorificați, în eseuri mai ample, această vocație. Vă mulțumesc pentru peniță. Un An Nou fericit!
Ioana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
Poemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Multe imagini reusite. Deja Calin a facut o radiografie f buna a textului, nu prea mai am ce sa adaug decat ca pe mine m-a atins cel mai mult prima strofa, am si vazut imaginea a doi indragostiti absenti si prezenti in acelasi timp unul in celalalt. Frumos, delicat, profund. Chestia aceea cu pixul cusut nu prea am inteles-o... dar probabil e necesara pentru forma. Violeta
felicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
mereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
sixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
Uite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?
Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.
ceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
Viorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
Cristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Rămâi sub spell te rog și nu trezi curând.
Oamenii sub spell sunt favoriții mei, doar să nu se trezească brusc scriind poeme cu arbori plângînd, păsări care nu s-au trezit (yeah) niciodată, oglinzi de piatră, etc etc... mai ales un câine care o lălăie... probabil că există iarbă de mai bună calitate chiar și pe piața liberă din state, însă probabil, costă 10 dolari mai mult gramul.
Un poem foarte slab plin de clișee și fundamental urât, inestetic adică.
Acest autor știe să scrie, dar cu o condiție, cenzura! Pentru că în mintea lui se petrec lucruri ciudate.
Nu-i dați frâu liber lui Nicholas că dăm de belea.
Întrebare
De ce publici așa de mult lately pe aici Nicholas?
Te simți inspirat?
Din ce citesc, NIET!
poemul tau este fericit de petrecerea timpului in continuum, care, din păcate, este confiscat de păreri personale. o scriere interesantă și plină de materie, sub un titlul ce conduce, obligatoriu, cititorul către idee, ceea ce, pentru mine, nu este tocmai un câștig literar.
as zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
dacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
Primele trei „strofe” sunt dovada practică a ceea ce spui mai spre sfârșit: fericirea nu e obligatoriu să fie clară, nu trebuie neapărat declarată, „pot înota fără tubul de aer, fără labe mari de scafandru”? Nu de alta, dar începutul „intrigă” nițel prin descrieri de lucruri atât de simple și la îndemâna oricui, chiar stângaci realizate parcă... Mai apoi începi a simți că lucrurile nu sunt observate de un ochi oarecare, ci de unul conectat la un suflet sensibil care CAUTĂ ceva anume privind aiurea într-o lume normală, provocând o ploaie în stare să transforme „nisipul” în vise împlinite. Așa s-a văzut de aici, de după monitor:) Îmi place poezia ta, mulțam!
domnule Manolescu, chiar credeți ca argumentul „vîrstei” mai folosește la ceva acum? În afară de a trăda (oarecum) posibilitatea că nu mai aveți argumente?! Asta nu că aș crede că nu mai aveți argumente, dar așa se vede dacă puneți așa problema. Pe bune.
Andule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
Povestea este veche, cea legată de eul liric și cel real, în sens profan. Aici nu este vorba despre mine, ci despre un personaj inventat, un posibil alter ego, dacă vrei.
Bună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
cel puţin, un lucru util se transformă în alt lucru util.
distrugerea pădurilor nu ar fi atât de îngrijorătoare dacă ar exista şi întinerirea pădurilor, sădirea de copaci tineri, să existe o continuitate deci, ca şi în viaţa omului.
semnalul de alarmă se trage continuu. nu se ştie cât şi unde este auzit.
oricum, nu cred că putem exista fără copaci şi fără hârtia de scris.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă"
si de ce mai stai pe ganduri? poate ne faci o surpriza...:)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deda, Calin merita intr-adevar felicitat pentru implicare si idei!
Ioana, Virgil multumesc pentru pareri desi poate ca tonalitatea prea colocviala a unor fragmente m-a mirat. P.S. Virgil... zeul este cel care se retrage pe insula fericitilor, un soi de deus otiotus si drept urmare e vorba de fatalitate... el nu va raspunde niciodata rugilor.
pentru textul : Crepuscul dee o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet. inca ceva: "stau așa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.
pentru textul : Drumul Damascului deeu as fi renuntat la "Te rog să-l păstrezi, e" si as fi lasat doar "un balansoar cu mixandre" un text care poate stirni discutii mai ales de la ideea de trio
pentru textul : *** deNicole Pottier, Comentariul dumneavoastră mă onorează. Ați disecat textul până la ultima lui fibră și ați dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiția de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potrivește, probabil, și poemului meu. Oricum, ați reușit să mă convingeți că aveți o foarte buna percepție critică și ar fi păcat să nu valorificați, în eseuri mai ample, această vocație. Vă mulțumesc pentru peniță. Un An Nou fericit!
pentru textul : un mecanism al iluziei demultzam Gorune, mergem mai departe
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deIoana, ca și Virgil, merg în zona suprarealismului. Cred ca poți să scrii pagini întregi aşa, dintr-o suflare. Cred că ai reuși să zugrăvești foarte clar vremurile de azi, într-un volum.Trăim într-un glob de sticlă foarte trist, neaerisit de căldura şi mirosul capetelor - căpăţâni bolnave!
pentru textul : praf de vitralii dePoemul tău mi-a dat ce căutam să găsesc în seara aceasta pe site, adică un poem reușit, modern.
Bianca, multumesc. Nu am rescris-o am taiat ce am crezut ca e in plus la a doua lectura.
pentru textul : sway deMulte imagini reusite. Deja Calin a facut o radiografie f buna a textului, nu prea mai am ce sa adaug decat ca pe mine m-a atins cel mai mult prima strofa, am si vazut imaginea a doi indragostiti absenti si prezenti in acelasi timp unul in celalalt. Frumos, delicat, profund. Chestia aceea cu pixul cusut nu prea am inteles-o... dar probabil e necesara pentru forma. Violeta
pentru textul : Absenții defelicitari tuturor participantilor, felicitari organizatorilor si castigatorilor, multumesc pentru oportunitatea de a concursa, consider ca a fost o binevenita provocare mai ales pentru cei care se urnesc mai greu la scris, vorbesc in numele meu bineinteles, si personal recunosc ca intotdeauna se castiga in urma unei provocari, pentru ca te poti evalua prin ochii celorlati, o autoanaliza necesara macar din cand in cand.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului demereu am crezut in forta acestei "comunitati micute" dar bine condusa, asa cu toate rabufnelile care mai sunt, o comunitate care ne ajuta sa ne testam forta de creatie intr-o competitie ca cea de fata, in care fiecare are sanse egale de exprimare in functie de propriile abilitati literare.
am remarcat de fiecare data corectitudinea organizarii si desfasurarii concursurilor, (este al doilea concurs organizat de Hermeneia la care particip), desi e trist ca mereu se va gasi cineva sa boicoteze ... dar e bine sa ne adunam mereu in jurul binelui si sa incercam sa vedem in toate doar latura pozitiva!
semnul meu de respect si apreciere pentru toti cei cu spirit de competitie ales!
sixtus, multumesc pentru trecerea necomplicata. nici eu nu am vrut sa scriu prea complicat. nu stiu daca mi-a reusit. yester, interesanta ideea cu Neo... si cu Trinity. si interesanta aluzia la ce am scris eu. uite ca nu m-am gindit la asta dar exista ceva adevar in comparatie. e o idee pentru viitor. Trinity, chestie complicata dragostea asta. si e interesant cum se leaga de ce ai scris tu si de ce s-a intimplat cu Trinity. desi de fapt cred ca gresesti. cred ca l-a iubit pina la sfirsitul vietii ei, daca imi aduc aminte bine cum curge epopeea. in orice caz eu totdeauna m-am intrebat daca l-a iubit pe el, pe Neo sau a iubit ceea ce insemna el. si de fapt transpare si din textul tau. de ce "cauti" acel barbat asa cum e prezentat acolo , pentru el sau pentru ceea ce este el..(?).. evident din textul meu (si acum fac gafa de a ma expica), omul meu nu o cauta ca sa o aiba, nu o cauta nici macar pentru cum este, ci o cauta ca sa moara cu ea. poate e putin melodramatic. mi se mai intimpla. vorba lui yester, pot sa fiu ironic si crud in acelasi timp, fara ca sa fie evident. (cel putin pentru unii). nicodem, nu am prea inteles care e restul... flabra, da, este infectioasa Venetia. odata ce o vezi e greu sa nu o visezi.
pentru textul : caut femeie deUite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?
Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
pentru textul : Suflet androgin deViorel, eu nu scriu miracole, iar poet excelent e o sintagmă exagerată. Sunt conștient de ceea ce scriu, după cum sunt liber să explic cui vreau părerea (poezia) mea. Aici am făcut-o pentru că era vorba de Adrian. & we go a long way back cu opinii obiective și respect cred, reciproc.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCristina, am impresia că mai mult l-ai criticat pe Adrian. Un pic de atac la persoană aș zice. Apreciez gestul tău referitor la poem, dar s-a încadrat și la offtopic. Sper să nu se transforme subsolul acestui poem într-o dispută personală.
vă mulțumesc cu drag și sper să fi fost cât se poate de clar pentru amândoi.
gânduri bune!
Rămâi sub spell te rog și nu trezi curând.
pentru textul : Midnight taboo deOamenii sub spell sunt favoriții mei, doar să nu se trezească brusc scriind poeme cu arbori plângînd, păsări care nu s-au trezit (yeah) niciodată, oglinzi de piatră, etc etc... mai ales un câine care o lălăie... probabil că există iarbă de mai bună calitate chiar și pe piața liberă din state, însă probabil, costă 10 dolari mai mult gramul.
Un poem foarte slab plin de clișee și fundamental urât, inestetic adică.
Acest autor știe să scrie, dar cu o condiție, cenzura! Pentru că în mintea lui se petrec lucruri ciudate.
Nu-i dați frâu liber lui Nicholas că dăm de belea.
Întrebare
De ce publici așa de mult lately pe aici Nicholas?
Te simți inspirat?
Din ce citesc, NIET!
poemul tau este fericit de petrecerea timpului in continuum, care, din păcate, este confiscat de păreri personale. o scriere interesantă și plină de materie, sub un titlul ce conduce, obligatoriu, cititorul către idee, ceea ce, pentru mine, nu este tocmai un câștig literar.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deas zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
pentru textul : Nippon kouhii depentru mine este deosebită căderea literelor. ele cad pentru noi, în general. ştim oare ce prindem din zborul lor diafan? tu se pare că ştii.
pentru textul : litere în cădere liberă demierci, Silviu, utranspiratie de cateva ore, e-adevarat. oase de gand, uscate...
pentru textul : umbiguităţi deAndule, esti incredibil. iti multumesc de trecere si pt semn. noroc
pentru textul : Albe&reci dedacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deCe păţişi?
pentru textul : suntem doar cărți de joc pe mese rotunde dePrimele trei „strofe” sunt dovada practică a ceea ce spui mai spre sfârșit: fericirea nu e obligatoriu să fie clară, nu trebuie neapărat declarată, „pot înota fără tubul de aer, fără labe mari de scafandru”? Nu de alta, dar începutul „intrigă” nițel prin descrieri de lucruri atât de simple și la îndemâna oricui, chiar stângaci realizate parcă... Mai apoi începi a simți că lucrurile nu sunt observate de un ochi oarecare, ci de unul conectat la un suflet sensibil care CAUTĂ ceva anume privind aiurea într-o lume normală, provocând o ploaie în stare să transforme „nisipul” în vise împlinite. Așa s-a văzut de aici, de după monitor:) Îmi place poezia ta, mulțam!
pentru textul : La capătul lumii dedomnule Manolescu, chiar credeți ca argumentul „vîrstei” mai folosește la ceva acum? În afară de a trăda (oarecum) posibilitatea că nu mai aveți argumente?! Asta nu că aș crede că nu mai aveți argumente, dar așa se vede dacă puneți așa problema. Pe bune.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deAndule și Hadronu' se întinde cam mult și de aia...:) Spui că e "bărbătism" cu tendință - alias laddite - aici...io te asigur că doar așa se pot echilibra temerile astea nefondate. azi nici cu mînuitorul mașinii nu mai poți fi soft cu atît mai puțin cu mașina însăși. și nu mă refer evident la pc-uri sau mașini de spălat ci la bombele astea virtuale cu și anume care unii mai joacă bingo...:) mersi fain ptr. semnul de vizitație amical...hai să trăiești neabătut con grație mon ami...:)
pentru textul : Acceleratoru’ de mormoloci deo poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna
pentru textul : avalanșa dePovestea este veche, cea legată de eul liric și cel real, în sens profan. Aici nu este vorba despre mine, ci despre un personaj inventat, un posibil alter ego, dacă vrei.
Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : akedia deBună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor derețin observațiile, mulțumesc Virgil!
pentru textul : prietenul deexistă alternativa Internet!
cel puţin, un lucru util se transformă în alt lucru util.
distrugerea pădurilor nu ar fi atât de îngrijorătoare dacă ar exista şi întinerirea pădurilor, sădirea de copaci tineri, să existe o continuitate deci, ca şi în viaţa omului.
semnalul de alarmă se trage continuu. nu se ştie cât şi unde este auzit.
pentru textul : Oraşul real. Puterea hârtiei albe. deoricum, nu cred că putem exista fără copaci şi fără hârtia de scris.
Pagini