Mă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
foarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
Venetia, anno domini 1667. O femeie cu un copil in brate si altul de mana, asteapta, langa un pod, un barbat. Barbatul vine in goana calului, o imbratiseaza pe ea, ea cu boneta si rochie lunga, apoi copiii, si pleaca, tot in goana calului, peste pod, se pierde in zare. Dupa un timp, ea primeste o scrisoare, cum ca barbatul ei a murit de ciuma. Scrijeleste pe zidul casei lor, cu un cutit, 1669. Apoi isi ia copiii de mana si dispare pentru totdeauna in hatisurile cenusii ale visului. Nimeni nu a mai stiut nimic de ei pana in zilele noastre, pana cand ai scris tu aici. As zice ca ai simtit transa existentelor anterioare cand ai redactat poemul. Penita pentru scrijelit anno domini 2009 :). Cine mai intra in joc? As scrie si eu, dar deja am gasit barbatul si ma multumesc cu ce am :)).
Frumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
scriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
eu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
Mai am de rumegat acest film fascinant. De acord că este deja un film de referință, un capăt de pod. Spiritul lui este cel din "Dansează cu lupii", dar amănuntele extrapolării sale sunt fabuloase. Și mai are acele toate ingrediente care te fac să simți că uneori ai prefera să părăsești și tu rasa umană, pentru o alta care mai ține la lucruri pe care noi le-am părăsit de mult. Ca mentalitate surclasează "Matrix", ca viziune nu depășește însă nivelul literaturii SF de factură antropologică a unui Orson Scott Card din seria "Jocul lui Ender", dar aceasta pentru că un simplu film nu are timp pentru a se lua la trântă cu literatura. "Sahelu" e legătura, conexiunea dintre suflete, meduzele plutitoare în aer sunt "spiritele pure" care aduc semnele zeității supreme de care superbisima rasă umană râde disprețuitor, ori vrea să extragă mostre pentru cercetare. Munții plutitori conferă înfiorarea descoperirii noilor tărâmuri de negândit. Dar dincolo de toate e un film care ne dovedește că încă nu am murit de tot ca specie și că încă știm să visăm frumos. Filmul reclamă imperios o continuare, dar, pentru a nu se prăbuși, numai un genial tandem scenarist-regizor îl poate păstra cel puțin la aceeași valoare. Dar a dovedit că asta este posibil. E un film care te face să te simți contemporan cu nașterea unor povești dedicate vârstelor din ce în ce mai mature. Acest fenomen poate ridica semne de întrebare, dar poate că tocmai aceasta e rostul celei de-a șaptea arte.
OK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
Poemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
pînă la versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” textul e relativ acceptabil. nu strălucește cu nimic dar e acceptabil. versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” este însă, cum să spun,... cel mult infantil.
iar partea ce urmează:
„bate precum femeia bate covoare
bate precum copilul bate mingea în zid
bate şi tot se bate cu pumnii în piept
bate pentru o cauză pierdută
bate aşa de nebună”...
mie mi se pare că duce același infantilism mai departe. este chiar disonant ambiguă prin chestia cu bătutul covoarelor sau cu bătutul în piept. mă întreb unde a vrut să ne ducă autorul în afară de o joacă de cuvinte cu miză sonoră.
„oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul
tăcerea şi tot universul?” ... dacă aș fi citit asta la o poetesă liceană dintr-a zecea ar fi fost ok, dar așa...
„oare câte bătăi de inimă
au bătut la poarta ta
şi tu n-ai răspuns
ai lăsat doar uşa crăpată
spre nu ştiu ce paradis
în care nu voi fi niciodată” .... mă abțin în mod deliberat să fiu ironic acum dar îmi trec tot felul de glume siropoase prin mine. și oare este numai vina mea? autorul... dar anyway.. dacă asta se vrea tragism pentru mine nu a reușit să fie decît tragicomic.
probabil iar voi fi acuzat de atac la persoană, lipsă de respect față de „musafiri”, ranchiună, invidie și alte o mie de păcate.
dacă heliade a spus „scrieți băieți, numai scrieți” probabil că unii chiar îi urmează sfatul. și cine sînt eu ca să mă împotrivesc...
mulţumesc d-le Bucur
pe viitor voi încerca să nu mă mai las furată de peisaj, e bine că mi se întâmplă rar.
observaţia d-voastră este foarte corectă şi am să ţin cont de ea.
numai bine.
Da, textul (ca toate textele mele) e perfectibil. Mă voi gândi la o versiune îmbunătățită în toate limile. Mulțumesc. Însă în dialectul huțul fprimul vers spune " E foarte frig". Doar că în română suna mult mai banal, și l-am schimbat. Transpunerea în română, cuvânt, cu cuvânt a haikului este: E foarte frig Părări dorm în copaci Totul e alb Fiecare din cele trei versuri, sună, de fapt, banal. Și totuși, mie combinația mi s-a părut interesantă. Cum am spus, mă voi gândi la îmbunătățiri.
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
code red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
Oana, nu stiu daca merita penita...:) cred ca aici e mai mult gol decat plin, spun asta gandindu-ma la semnificatia pe care o au aceste cuvinte in arta plastica.
dar, fireste, bucuria pe care mi-ai facut-o rezonand este mare. multumesc.
Viorel, tie iti multumesc pentru lectie. pana devin poet, poate invat. sa numar. de asta iau pauze lungi, sa ma timp sa repet.
parerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
Adrian, după părerea mea, textul e promiţător. Le-am citit şi pe celelalte. Însă, în proză, a se evita folosirea excesivă a punctelor de suspensie, precum şi exprimările eliptice, de genul "Nu p...", sunt doar unele din secretele scrierii unei proze de calitate, pe care, dacă doreşti, le poţi şi tu îmbrăţişa. În rest, îţi doresc inspiraţie şi condei răbdător, ştii şi tu că noi aceia care mai scriem uneori (şi) proză, trebuie să muncim ani şi ani până la "rod". Mult succes, aşadar! Şi sper să ne terminăm romanele noastre cu bine! :)
Evident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
pai daca e asa cum spui tu Sorine, atunci e foarte usor sa scrii poezie douamiista. totul e sa te apuce sughitul, sau spasmele, sau ticul nervos.. no offence intended,... eu credeam ca e o chestiune mai dificila, mai profunda... dar daca o fractura a logicii sau e suficienta atunci cred ca e simplu, cel putin pentru mine, ca eu am dificultati sa gindesc o chestie mai mult de citeva propozitii. imi tot sare gindul in alta parte. si tot nu stiam de ce. in alta ordine de idei sint intr-o dilema relativa. daca tot experimentezi, te-as intreba de ce nu ai incadrat-o la experiment sau la cutia_de_nisip. dar ma tem ca imi vei raspunde ca sablonul asta pe care tu il numesti o iesire din sabloane dar care tot este un sablon pentru ca se defineste totusi prin a fi ceva ce nu este, deci ma tem ca imi vei spune ca stilul asta sau sablonul asta este deja consacrat (si probabil ca ma vei trimite sa citesc prin diferite parti despre el dar eu te cred pe cuvint). deci dilema mea ramine, si se refera la ce anume am vrut eu sa numesc experiment cind am facut sectiunea cu pricina si unde este punctul din care ceva este consacrat (si de cine). dar e dilema mea, si nu e vina ta ca ma confrunt eu cu ea.
unde vezi tu mai trandafiri aici. sint macesi. Rosa canina. astia or fi rude cu trandafirii dar sint salbatici. eu zic sa te uiti la paradoxul dintre deficienta in dragoste si inimile care ardeau. p.s. eu daca scriu "despre dragoste" nu cred ca devin "feminin". dimpotriva, sper ca invers.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) defoarte frumos si adevarat ce scrie anna, cuvintele mele de prisos. o doina de jale in singuratate cantata sublim. liliacul? da, el liliacul.adorm tare greu. aici e bine. aici nu esti singur. nu-ti mai vine sa dormi.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deVenetia, anno domini 1667. O femeie cu un copil in brate si altul de mana, asteapta, langa un pod, un barbat. Barbatul vine in goana calului, o imbratiseaza pe ea, ea cu boneta si rochie lunga, apoi copiii, si pleaca, tot in goana calului, peste pod, se pierde in zare. Dupa un timp, ea primeste o scrisoare, cum ca barbatul ei a murit de ciuma. Scrijeleste pe zidul casei lor, cu un cutit, 1669. Apoi isi ia copiii de mana si dispare pentru totdeauna in hatisurile cenusii ale visului. Nimeni nu a mai stiut nimic de ei pana in zilele noastre, pana cand ai scris tu aici. As zice ca ai simtit transa existentelor anterioare cand ai redactat poemul. Penita pentru scrijelit anno domini 2009 :). Cine mai intra in joc? As scrie si eu, dar deja am gasit barbatul si ma multumesc cu ce am :)).
pentru textul : caut femeie deLa mulţi ani să ne fie într-o veşnică mulţumire sufletească. Sănătate şi spor în poezie pe Hermeneia. Mulţumim, Virgil!
pentru textul : De Nașterea Domnului deSilvia Bitere
Frumoasă poezia, iar finalul e genial. În el e condensată toată iubirea de oameni (ipocrită) a majorității semenilor noștri pământeni. Felicitări, Adelina!
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! descriitura autorului, dar am mai spus-o, o mai spun până o să fiu expulzat de pe site și dacă ar fi numai din această cauză... cine a plătit, stimate autor, pentru această apariție?
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deeu când voi citi o recenzie la un volum de versuri în care să se scrie că altcineva, nu autorul, a dat banii, voi pune serios burta pe carte.
pentru că... ce se întâmplă nowadays fraților? și nu vreau să jignesc pe nimeni... dar poți publica orice, oricum și oriunde dacă ai bani sau sponsori ce-or fi ei, prieteni de șpriț cu firme sau altceva... te duci la o editură, plătești pe toată lumea și... iote volumul!
Înseamnă oare că altcineva, care nu a găsit mijloacele financiare să apară într-un volum nu ar fi valoros?
NU CRED
Eu am încercat în repetate rânduri să sugerez că orice site de literatură care emite vreo pretenție, cât de mică, de valoare, ar trebui să scoată volume de literatură sub egida sa.
Nu am întâlnit însă altceva decât minți obtuze (pe agonia mai ales, dar și aici pe Hermeneia) care au considerat că, ceea ce vreau eu să fac, este de fapt să atrag atenția asupra mea, un fel de mai bine să moară capra vecinului, tipic românesc!
Mă consolez totuși cu faptul că totți premiații mei de-a lungul timpului (și am împărțit ceva premii în bani nu în strângeri călduroase de mână la ușă) mi-au scris spunându-mi că nu au uitat acel premiu.
Oare cât este de greu pentru niște oameni să facă ceva cu adevărat semnificativ, cum ar fi dragii noștri Consilieri să inițieze un concurs de poezie având ca premiu publicarea unui autor?
Eu după trei sau patru inițiative de acest gen am renunțat nu am chef să aud iar acel cor de ouă stricate care se sparg în capul meu.
Continui însă să cred că asta ar produce valoarea cea adevărată dintr-un site de literatură... întâi concursurile, apoi jurizarea, apoi publicarea sub egida site-ului și difuzarea
Mai am de rumegat acest film fascinant. De acord că este deja un film de referință, un capăt de pod. Spiritul lui este cel din "Dansează cu lupii", dar amănuntele extrapolării sale sunt fabuloase. Și mai are acele toate ingrediente care te fac să simți că uneori ai prefera să părăsești și tu rasa umană, pentru o alta care mai ține la lucruri pe care noi le-am părăsit de mult. Ca mentalitate surclasează "Matrix", ca viziune nu depășește însă nivelul literaturii SF de factură antropologică a unui Orson Scott Card din seria "Jocul lui Ender", dar aceasta pentru că un simplu film nu are timp pentru a se lua la trântă cu literatura. "Sahelu" e legătura, conexiunea dintre suflete, meduzele plutitoare în aer sunt "spiritele pure" care aduc semnele zeității supreme de care superbisima rasă umană râde disprețuitor, ori vrea să extragă mostre pentru cercetare. Munții plutitori conferă înfiorarea descoperirii noilor tărâmuri de negândit. Dar dincolo de toate e un film care ne dovedește că încă nu am murit de tot ca specie și că încă știm să visăm frumos. Filmul reclamă imperios o continuare, dar, pentru a nu se prăbuși, numai un genial tandem scenarist-regizor îl poate păstra cel puțin la aceeași valoare. Dar a dovedit că asta este posibil. E un film care te face să te simți contemporan cu nașterea unor povești dedicate vârstelor din ce în ce mai mature. Acest fenomen poate ridica semne de întrebare, dar poate că tocmai aceasta e rostul celei de-a șaptea arte.
pentru textul : AVATAR decam slăbuț textul și cu metaforizări forțate.
pentru textul : Cafea cu vise deOK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
pentru textul : poate dePoemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
dihania nu se desminte. Un comentariu pe măsură.
pentru textul : Fata cu poveştile pe buze deVă mulţumesc pentru comentarii şi timp!
pentru textul : Număratul pe degete depînă la versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” textul e relativ acceptabil. nu strălucește cu nimic dar e acceptabil. versul „inima ta bate de până şi morţii se scoală” este însă, cum să spun,... cel mult infantil.
iar partea ce urmează:
„bate precum femeia bate covoare
bate precum copilul bate mingea în zid
bate şi tot se bate cu pumnii în piept
bate pentru o cauză pierdută
bate aşa de nebună”...
mie mi se pare că duce același infantilism mai departe. este chiar disonant ambiguă prin chestia cu bătutul covoarelor sau cu bătutul în piept. mă întreb unde a vrut să ne ducă autorul în afară de o joacă de cuvinte cu miză sonoră.
„oare câte bătăi de inimă pot umple nimicul
tăcerea şi tot universul?” ... dacă aș fi citit asta la o poetesă liceană dintr-a zecea ar fi fost ok, dar așa...
„oare câte bătăi de inimă
au bătut la poarta ta
şi tu n-ai răspuns
ai lăsat doar uşa crăpată
spre nu ştiu ce paradis
în care nu voi fi niciodată” .... mă abțin în mod deliberat să fiu ironic acum dar îmi trec tot felul de glume siropoase prin mine. și oare este numai vina mea? autorul... dar anyway.. dacă asta se vrea tragism pentru mine nu a reușit să fie decît tragicomic.
probabil iar voi fi acuzat de atac la persoană, lipsă de respect față de „musafiri”, ranchiună, invidie și alte o mie de păcate.
pentru textul : Transplant de inimă dedacă heliade a spus „scrieți băieți, numai scrieți” probabil că unii chiar îi urmează sfatul. și cine sînt eu ca să mă împotrivesc...
mulţumesc d-le Bucur
pentru textul : izbăvire depe viitor voi încerca să nu mă mai las furată de peisaj, e bine că mi se întâmplă rar.
observaţia d-voastră este foarte corectă şi am să ţin cont de ea.
numai bine.
Da, textul (ca toate textele mele) e perfectibil. Mă voi gândi la o versiune îmbunătățită în toate limile. Mulțumesc. Însă în dialectul huțul fprimul vers spune " E foarte frig". Doar că în română suna mult mai banal, și l-am schimbat. Transpunerea în română, cuvânt, cu cuvânt a haikului este: E foarte frig Părări dorm în copaci Totul e alb Fiecare din cele trei versuri, sună, de fapt, banal. Și totuși, mie combinația mi s-a părut interesantă. Cum am spus, mă voi gândi la îmbunătățiri.
pentru textul : Moroz (Ger) deE un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
code red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
pentru textul : Forța majoră deOana, nu stiu daca merita penita...:) cred ca aici e mai mult gol decat plin, spun asta gandindu-ma la semnificatia pe care o au aceste cuvinte in arta plastica.
dar, fireste, bucuria pe care mi-ai facut-o rezonand este mare. multumesc.
Viorel, tie iti multumesc pentru lectie. pana devin poet, poate invat. sa numar. de asta iau pauze lungi, sa ma timp sa repet.
pentru textul : poem imposibil deparerea mea este ca textul este mediocru dar n-as vrea sa te descurajeze asta. uite, de exemplu: "e piatra neatinsă de mâini peste care vulturii își răsfoiesc aripile, aici se pierd urmele țărușilor în care ne-am înfipt cântul. " - daca piatra aceea e "neatinsa de miini" cum e posibil sa mai poata purta "urmele țărușilor"? Chiar daca se vrea metafora, suna contradictoriu. Tarusii sau implintarea lor (chiar daca ideea e a cintului, etc) implica o munca manuala si deci nu cred ca se potriveste strofa a doua mi se pare doar o zicere frumoasa dar mie mi-a scapat sugestia ce inseamna cuvintul "rasufletul"? ca eu n-am mai auzit de el. cum se poate "ascuti" (operatiune dura) cuvintul de "rani"? chiar daca se vrea o metafora, suna interesant dar nepotrivit. expresia "a auri cu genunchii" poate o fi interesanta dar e abrupt-incomoda si nu-tocmai-poetica (parerea mea) in final
pentru textul : Undeva amețitor de aproape denu am înțeles prea bine, are ambii ochi de sticlă?
pentru textul : Şi tu încă mă mai cauţi deAdrian, după părerea mea, textul e promiţător. Le-am citit şi pe celelalte. Însă, în proză, a se evita folosirea excesivă a punctelor de suspensie, precum şi exprimările eliptice, de genul "Nu p...", sunt doar unele din secretele scrierii unei proze de calitate, pe care, dacă doreşti, le poţi şi tu îmbrăţişa. În rest, îţi doresc inspiraţie şi condei răbdător, ştii şi tu că noi aceia care mai scriem uneori (şi) proză, trebuie să muncim ani şi ani până la "rod". Mult succes, aşadar! Şi sper să ne terminăm romanele noastre cu bine! :)
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deei, aia cere curaj si... lipsa de cenzura(are)
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deEvident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
pentru textul : sephirot I depai daca e asa cum spui tu Sorine, atunci e foarte usor sa scrii poezie douamiista. totul e sa te apuce sughitul, sau spasmele, sau ticul nervos.. no offence intended,... eu credeam ca e o chestiune mai dificila, mai profunda... dar daca o fractura a logicii sau e suficienta atunci cred ca e simplu, cel putin pentru mine, ca eu am dificultati sa gindesc o chestie mai mult de citeva propozitii. imi tot sare gindul in alta parte. si tot nu stiam de ce. in alta ordine de idei sint intr-o dilema relativa. daca tot experimentezi, te-as intreba de ce nu ai incadrat-o la experiment sau la cutia_de_nisip. dar ma tem ca imi vei raspunde ca sablonul asta pe care tu il numesti o iesire din sabloane dar care tot este un sablon pentru ca se defineste totusi prin a fi ceva ce nu este, deci ma tem ca imi vei spune ca stilul asta sau sablonul asta este deja consacrat (si probabil ca ma vei trimite sa citesc prin diferite parti despre el dar eu te cred pe cuvint). deci dilema mea ramine, si se refera la ce anume am vrut eu sa numesc experiment cind am facut sectiunea cu pricina si unde este punctul din care ceva este consacrat (si de cine). dar e dilema mea, si nu e vina ta ca ma confrunt eu cu ea.
pentru textul : nu despre penibil demultumesc Miha!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși deimi place cum incepi: curajos si incitant. si la fel, mi-a placut finalul. sunt insa unele expresii si figuri de stil la care as renunta.
pentru textul : sunt liber dela buna venire. Condei Aprig !
pentru textul : Ines deunde vezi tu mai trandafiri aici. sint macesi. Rosa canina. astia or fi rude cu trandafirii dar sint salbatici. eu zic sa te uiti la paradoxul dintre deficienta in dragoste si inimile care ardeau. p.s. eu daca scriu "despre dragoste" nu cred ca devin "feminin". dimpotriva, sper ca invers.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deMulţumesc de popas...Aşa scrie un poet liric când (mai poate) face haz de necaz :))
pentru textul : Motanul încercuit de.. și a căzut prima zăpadă :)
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deRevin cu motivarea pentru acordarea peniței și cu propunerea pentru remarcare.
o trecere si un comm care inseamna mult. multumesc
pentru textul : Fără titlu dePagini