Virgil, n-a vrut sa fie "in forta"...dar nu ma pronunt asupra adjectivului "fortat". :) Pana la urma, tine de perceptia fiecaruia. Esti oricand binevenit.
tinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
Iertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
Sunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.
bănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.
multam, e faina trecerea ta acum si aici. fiindca in raspunsul meu la textul anterior iti spuneam ca mi-ar fi placut sa iti stiu parerea pe un text pe care il consideri mai bun. si, da, ai desprins imaginile care au o anume frumusete poetica greu definibila.
Sixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich
mi-a placut foarte tare. un text proaspat. aproape tineresc. te face sa zambesti, sa-ti spui ca o sa fie bine, sa ai chef sa bei un pahar cu lapte. chiar seamana cu o melodie indie.
Textele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
alma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
Îl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
bun! "mă înfășor încet în jurul speranței că nimeni nu va afla vreodată progresia exponențială a tuturor necunoscutelor" mi-a placut si "clipă stoarsă/din șomoiogul lui dumnezeu"...sunt cateva imagini reusite in poezia asta, si un fel de vanitate bine dramuita. dar totusi..."ma sprijin", as zice.
cuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.
ddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
Un poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
Mi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
Silvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
mi s-a spus de multe ori ca poezia mea este una destul de incarcata din punct de vedere simbolistic, insa acesta este modul de a scrie care ma reprezinta. multumesc mult pentru semn si apreciere. la multi ani!
autorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
deci pentru tine ar trebui să consult biblioteca națională a româniei right now, să culeg textele pentru tine și să îți ofer dovezi solide. sigur că aș putea să o fac. ce e un drum până la bucurești? orice pentru folosul literaturii. însă nu sunt pus pe dat lecții despre bacovia. pentru simplu fapt că tu nu faci deosebire între semnificant care este simplu și semnificat care propune sugestia, de unde locul trei în ce privește adâncimea, după dimitrie anghel și ion minulescu între simboliștii români.
dar tu faci o confuzie. limbajul la bacovia este simplu. dacă citeai cu atenție mă înțelegeai. "omul începuse să vorbească singur" e simplu dar cât de dureros poate fi, cam ca și cum te-ar înveli mama ta la vârsta actuală (referindu-mă la versul Danielei).
și de unde ai înțeles că tu cuvânți din manuale? nu că nu ar fi bine, dar cred că am o facultate de profil în urmă ca să știu că bacovia are un stil conotativ și un limbaj denotativ. și mai sunt destui francezi (verlaine de exemplu) din care se inspiră poezia lui bacovia.
a trăi în francofonie nu înseamnă a simți un vers la intensitatea la care e scris. și nici a avea acces la toate informațiile. eu nu m-am născut pe google, prin urmare nu te întreb nici de proza lui macedonski, nici de materialele filmate de nichita stănescu și nici de ileana mălăncioiu de care se pare, doar, că ești străin.
rămân la impresia că trebuie să citești atent ce comentez, ca să nu te simți vexat. nu îmi poate spune nimeni că bacovia este un poet sofisticat.
de altfel și interpreții lui au crezut asta interpretându-i greșit titlul faimoasei "plumb" ceea ce cred că știi.
prin urmare dacă vrei să vorbim despre bagajul tău literar trebuie mai întâi să ne citim atent afirmațiile, apoi restul. dar asta nu cred că interesează pe nimeni după cum nume ca zigu ornea, mircea mihăieș, george almosnino, vasile petre fati, le poți găsi dar nu în totalitatea informațiilor lor pe internet.
ce să mai spun? dă un search la percepția primară a operei lui bacovia și dacă internetul nu îți poate oferi informații... ghinion:)
și e clar că avem viziuni diferite despre poezie. ceea ce nu împiedică acest dialog civilizat care pentru mine e terminat aici din motivele enumerate în el. toate pânzele sus!
Nu este considerat inacceptabil ci este in santier. Te rog sa te familiarizezi cu aceste concepte pe Hermeneia. Poate mai citesti si prin regulament. Altfel vorbim limbi diferite. In plus, exista un buton "Atentie editor!" pe care il poti folosi in acest caz. Din nou, te rog sa te familiarizezi cu modul in care functioneaza Hermeneia. Imagineaza-ti ca daca ar trebui cineva sa explice toate acestea personal fiecarul membru Hermeneia are s-a inscris vreodata si care se va mai inscrie de acum incolo, ar fi putin cam cumplit. Deci, citeste regulamentul, citeste in sectiunea FAQ si citeste prin textele de la Info administrative, tehnice sau comunitare. La urma urmei exista si posibilitatea sa cauti dupa un anumit cuvint sau concept folosind filtre in lista generala de texte a site-lui. Deci te rog sa citesti pe acolo si eventual sa folosesti butonul cind cinsideri de cuviinta. Nimeni, niciun editor nu sta la pinda sa iti urmareasca tie textele si sa vada ce faci tu cu ele in Santier. Preocuparea principala a editorilor sint textele care apar in paginile principale ale site-ului. Multumesc.
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, n-a vrut sa fie "in forta"...dar nu ma pronunt asupra adjectivului "fortat". :) Pana la urma, tine de perceptia fiecaruia. Esti oricand binevenit.
pentru textul : Spasm nocturn deești generos Ioan. autoarea merită recenzii adevărate nu doar simple note. frumos gest... mulțumesc în numele ei!
pentru textul : Cristina Ștefan - Cazier Incomplet detinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
pentru textul : nu scriu poezie depentru ca nu cred ca in haiku este loc pentru exprimarea emotiei sau sentimentelor
pentru textul : teama de cutremur deda, ai dreptate. deh... incultura mea
pentru textul : sînt un incult deIertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deSunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.
bănuiesc că acum tot diaspora va fi „de vină”. nici nu știu cum să o iau. e un merit sau e o rușine.. ? să zicem că istoric vorbind am votat mai întotdeauna asemănător cu jumătatea de nord, nord-vest a țării. și nu mi-a fost rușine. să aibă și asta ceva de a face cu cît ești mai aproape de occident sau de Siberia, sau Fanar?... nu știu. posibil. anyway, acum că s-a terminat „olimpiada de România” putem urmări relaxați pe cea de la Londra. și poate mai scriem ceva texte poetice. ... mă refer la „cei ce au pierdut”. că tot se zice că suferința și amărăciunea naște literatură. să aveți o zi/noapte bună.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dela ultimul vers nu stiu de ce imi suna mie asa 'adînc între noi' nu e cu suparari, nu? doar o sugestie... cheers Corina
pentru textul : winter love I demultam, e faina trecerea ta acum si aici. fiindca in raspunsul meu la textul anterior iti spuneam ca mi-ar fi placut sa iti stiu parerea pe un text pe care il consideri mai bun. si, da, ai desprins imaginile care au o anume frumusete poetica greu definibila.
pentru textul : aqua marine deEu zic sa iti editezi imaginile ca sa nu fie necesara bara de scroll orizontala.
pentru textul : Pierre Parat – Ritmul inefabil al luminii deSixtus, onorat de penita. nu stiu daca o merit sau nu. ceea ce stiu insa e de unde am scos textul, stiu ca descrierea e cat se poate de reala, cuvant cu cuvant, ca n-am folosit zorzoane pentru ca mi-ar fi fost rusine sa apelez la ele, avand in vedere tema (sunt pur si simplu fapte diluate de imaginatie), ca n-am vrut un titlu pompos pentru ca era o simpla amintire despre cineva, ca modul de expunere n-a fost premeditat decat in mica masura, iar acele slashuri grabesc pronuntia atunci cand imi citesc mie textul. in rest e foarte adevarat ce zicea un alt comentator. nu stiu nimic. cu prietenie, kranich
pentru textul : mama demi-a placut foarte tare. un text proaspat. aproape tineresc. te face sa zambesti, sa-ti spui ca o sa fie bine, sa ai chef sa bei un pahar cu lapte. chiar seamana cu o melodie indie.
dau o penita est-europeana.
pentru textul : indie deTextele dv sunt foarte bune. Am citit mai mult si m-am convins. Nu stiu de ce le incadrati la cutia de nisip sau experiment, scrieti o poezie boagata in sentimente si imagini sugestive. Va felicit pentru talentul dv.
pentru textul : Din casa bunicilor dealma, acteon, nu e un text stralucit, recunosc. Alma, da, chiar exista si continuarea. Acteon, multumesc, incerc sa fac trecerea spre poezie, adica sa ma iau in serios.
pentru textul : d&g deÎl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu debun! "mă înfășor încet în jurul speranței că nimeni nu va afla vreodată progresia exponențială a tuturor necunoscutelor" mi-a placut si "clipă stoarsă/din șomoiogul lui dumnezeu"...sunt cateva imagini reusite in poezia asta, si un fel de vanitate bine dramuita. dar totusi..."ma sprijin", as zice.
pentru textul : sînt un incult decuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.
pentru textul : despre furtunile cu numele tău demulțumesc cristina. a fost o eroare de tipărire
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deddm, ma bucur sa vad ca Hermeneia este o comunitate in care nevoia de socializare a devenit imperios necesara! sau nu ma bucur? nu, cred ca m-as bucura mai mult daca ai gasi o alta modalitate de a-ti comunica adresa de mail. o poti pune la profil, de pilda. daca tot nu mai e un secret. promit sa ma intorc si cu niste opinii despre text, imediat ce voi reusi sa las din mana cartonasele galbene! sunt prea fosnitoare si nu ma pot concentra...
pentru textul : Scrâșnitorul deUn poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deMi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant deSilvia, ai punctat bine cu "trăiri absolut unice,proprii individului", pentru că, în concepţia mea, cam despre asta este vorba în poezie: un poet, în măsura în care este unul veritabil, are teribilă nevoie de autocenzură, dar nu una înţeleasă ca simpla cenzurare a fragmentelor/textelor pe bază estetică, ci una cu sensul de selecţie a stărilor/emoţiilor care îi sunt mai mult decât specifice lui, şi numai lui, şi numai lui. :). El trebuie să culeagă, sa adune vibraţiile irepetabile, nu unice; el trebuie să inmagazineze undeva în suflet starea irepetabilă si specifica numai lui, starea irepetabilă dintr-un fenomen. Apoi, să-i traducă inefabilul prin instrumentele sale lirice. Când (rar, foarte rar!) aceste acţiuni se suprapun în timp, avem de-a face cu poezia inspirată ori chiar revelată. Deplasându-mă scurt - această este eroarea pe care o facem mulţi (destul de des şi eu) - considerăm că orice stare, orice emoţie este demnă de-a fi scrisă. Dar nu e aşa. Mulţi consideră că poezia e mişcare, eu aş spune că e mai degrabă neclintire... dar mai vorbim pe această temă. Mulţumesc pentru citire şi comentariu.
În final, las pentru toţi cei care au trei minute la dispoziţie un link cu piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai... din câte am ascultat. De fiecare dată, se asculta altfel. Pe melodia asta am scris destule texte, inclusiv cel de faţă. Enjoy! :)
http://www.youtube.com/watch?v=KfKRSVQf-nM
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare demi s-a spus de multe ori ca poezia mea este una destul de incarcata din punct de vedere simbolistic, insa acesta este modul de a scrie care ma reprezinta. multumesc mult pentru semn si apreciere. la multi ani!
pentru textul : aspirând dragostea curcubeică deautorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi defelicitari pentru participare si pentru informatia culturala deosebita!
pentru textul : Prezențe românești la Târgul Internațional al Cărții de la Ierusalim – ediția a 23-a detext amoral. este utilizată o rimă facilă cu iz de manea. "întrun act" se scrie altfel. Recomand "Puțină gramatică" de Al. Graur.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dedeci pentru tine ar trebui să consult biblioteca națională a româniei right now, să culeg textele pentru tine și să îți ofer dovezi solide. sigur că aș putea să o fac. ce e un drum până la bucurești? orice pentru folosul literaturii. însă nu sunt pus pe dat lecții despre bacovia. pentru simplu fapt că tu nu faci deosebire între semnificant care este simplu și semnificat care propune sugestia, de unde locul trei în ce privește adâncimea, după dimitrie anghel și ion minulescu între simboliștii români.
dar tu faci o confuzie. limbajul la bacovia este simplu. dacă citeai cu atenție mă înțelegeai. "omul începuse să vorbească singur" e simplu dar cât de dureros poate fi, cam ca și cum te-ar înveli mama ta la vârsta actuală (referindu-mă la versul Danielei).
și de unde ai înțeles că tu cuvânți din manuale? nu că nu ar fi bine, dar cred că am o facultate de profil în urmă ca să știu că bacovia are un stil conotativ și un limbaj denotativ. și mai sunt destui francezi (verlaine de exemplu) din care se inspiră poezia lui bacovia.
a trăi în francofonie nu înseamnă a simți un vers la intensitatea la care e scris. și nici a avea acces la toate informațiile. eu nu m-am născut pe google, prin urmare nu te întreb nici de proza lui macedonski, nici de materialele filmate de nichita stănescu și nici de ileana mălăncioiu de care se pare, doar, că ești străin.
rămân la impresia că trebuie să citești atent ce comentez, ca să nu te simți vexat. nu îmi poate spune nimeni că bacovia este un poet sofisticat.
de altfel și interpreții lui au crezut asta interpretându-i greșit titlul faimoasei "plumb" ceea ce cred că știi.
prin urmare dacă vrei să vorbim despre bagajul tău literar trebuie mai întâi să ne citim atent afirmațiile, apoi restul. dar asta nu cred că interesează pe nimeni după cum nume ca zigu ornea, mircea mihăieș, george almosnino, vasile petre fati, le poți găsi dar nu în totalitatea informațiilor lor pe internet.
ce să mai spun? dă un search la percepția primară a operei lui bacovia și dacă internetul nu îți poate oferi informații... ghinion:)
și e clar că avem viziuni diferite despre poezie. ceea ce nu împiedică acest dialog civilizat care pentru mine e terminat aici din motivele enumerate în el. toate pânzele sus!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deExcelent textul chiar dacă e un „biet” jurnal. Interesantă această izbucnire întru euharistie ca un fel de vindecare de mundan și imund.
pentru textul : despre pierderea lucidității deNu este considerat inacceptabil ci este in santier. Te rog sa te familiarizezi cu aceste concepte pe Hermeneia. Poate mai citesti si prin regulament. Altfel vorbim limbi diferite. In plus, exista un buton "Atentie editor!" pe care il poti folosi in acest caz. Din nou, te rog sa te familiarizezi cu modul in care functioneaza Hermeneia. Imagineaza-ti ca daca ar trebui cineva sa explice toate acestea personal fiecarul membru Hermeneia are s-a inscris vreodata si care se va mai inscrie de acum incolo, ar fi putin cam cumplit. Deci, citeste regulamentul, citeste in sectiunea FAQ si citeste prin textele de la Info administrative, tehnice sau comunitare. La urma urmei exista si posibilitatea sa cauti dupa un anumit cuvint sau concept folosind filtre in lista generala de texte a site-lui. Deci te rog sa citesti pe acolo si eventual sa folosesti butonul cind cinsideri de cuviinta. Nimeni, niciun editor nu sta la pinda sa iti urmareasca tie textele si sa vada ce faci tu cu ele in Santier. Preocuparea principala a editorilor sint textele care apar in paginile principale ale site-ului. Multumesc.
pentru textul : Scurt pe doi deE frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón dePagini