Virgil :))... se numeste POVESTE De Dragobete, ce alt hint mai vrei? Lasand gluma deoparte si tu si Alina aveti dreptate dar am urmarit sa scriu ceva de Dragobete care sa nu aiba legatura musai cu doi amorezati ci sa faca lectorul sa simta cumva spiritul sarbatorii. Mai astept pareri ca e cam 2-0 pentru ceilalti si n-am chef sa am soarta nemtilor din partida cu Rapidul :)
alma, pentru ca este. iar editorii nu sint obligati sa iti explice. cu atit mai mult cu cit daca ar binevoi sa o faca tu ar trebui mai intii sa ii rogi frumos. ceea ce se pare ca nu ai facut. de ce nu ai facut-o, nu stiu. si nici nu e treaba mea. fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. si nu, nu e rost de scandal. ai gresit usa. incearca in alta parte. iar in ce priveste jena, nu, nu noua ar trebui sa ne fie jena, ci tie. iar daca nu iti este, din nou, nu am au ce sa (mai) fac. oricum e prea tirziu acum. si nici nu cred ca este responsabilitatea mea. si oricum, parca am mai spus-o, fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. din pacate.
... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
Mulțumesc mult Snowdown King pentru comentariu. Într-adevăr, am privit din unghiul acela și ți-am dat dreptate. Mă voi strădui, dar de ludic știi bine că se scapă greu now-a-days, deci una ar trebui să-mi fie iertată și nu doar pentru că sunt femeie.
Margas
ani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
aceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
Nu as fi situat atat de clar temporal momentul "ora patru" - desi sunt bucuros ca ai trecut cu bine peste ora la care se duceau la sabat vrajitoarele - ci as fi optat pentru ceva indeterminat de genul "aproape dimineata" ori "spre dimineata"... cine nu a trait astfel de clipe de insomnie in care toate devin inspaimantator de clare iar luciditatea nu mai tine cont de ranile pe care le consideram vindecate, nu poate intelege acel "nu sînt" atat de paradoxal in context... sugestiva imaginea gandului materializandu-se ca o ciuperca nucleara, la fel ca metafora efortului inutil al omului de a se adecva dumnezeirii.
Katya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
Domnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.
draga Ela, in ce am scris mai sus nu m-am referit la comentariul tau adresat Arancai, ci la ultimul, cel cu scuzele. Poate am fost putin prea dur in ce am scris dar nu s-a vrut decit o simpla atentionare. Ideea este, asa cum am spus, ca am vrea sa nu mai existe "comentarii" de 2-3-4 cuvinte. Aici as vrea sa precizez ca nu stam cu ruleta sa masuram pe nimeni dar am prefera raspunsuri nu doar dialogari de genul "mi-a placut", "multumesc, te citesc", "scuze, am vrut sa spun rada-baba", etc Evident se naste intrebarea ce facem cu multumirile si cu eratele. Raspunsul nostru ar fi ca sa integati multumirile intr-un raspuns mai elaborat sau eventual cel mult intr-un raspuns de multumire comun la sfirsitul saptaminii sau cind considerati ca este cazul. In ce priveste eratele, asa cum spuneam, recomandam atentie si eventual integrarea lor in raspunsuri. Daca nu se poate, e ok oricum, dar in principiu descurajam raspunsurile scurte si laconice. Cam asta ar fi ideea. No bitter feelings
aveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
(Hieroglifă) În prima peșteră din cale am să intru și voi desena, Voi ciopli în carnea pietrei toate gândurile mele. Voi fi mașteră lumii în care visez. Cuvintele mele înlănțuite, eterne le voi face efigii: Elefanți, vulturi, fluturi, urși, cerbi și sulițe. Cu ele mă voi agăța în milenii. Mă latră umbra câinilor ca niște flăcări ale focului. Din rana lor înțeleg că literele devin imagini, Iar timpul sângele meu în univers.
chei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
Revin cu precizarea că poemul nu vine cu nimic nou în contextul liricii tale. Atunci când le vei strânge într-un volum, probabil că acest lucru se va observa.
Ela, foarte bine ai observat depasirea a ceea ce este personal prin trecerea intr-un alt ritm interior. iti multumesc pentru desprinderea esentialului din viata.
primul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
Caline, asa e, frumos indemn si bine asezat in poem. L-am simtit cu fiecare por... doar ca imediat m-am intors la batranul meu Cioran care zicea "lumea e un Nicaieri universal, de aceea nu ai unde pleca niciodata". Cat de discutabile sunt cuvintele lui, nu-i asa? Dar totusi atat de remarcabile... Placut poem, cu atat mi mult cu cat vad deja o mai mare grija asupra modului in care este transmis mesajul, si nu este vorba doar de tehnica poetica. Andu
Este un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
asa... trebuie sa explic. poezia asta m-a facut pe mine, cititor sa am senzatia ca tin un caiet in mana, pe filele lui versurile tale, eu intr-un oras strain, cu troieni care scartaie in jurul meu de atata greutate.un oras strain, populat de tine si femeia ta. si la sfarsit ... imagini din jeu d'enfants cumva...
si pentru asta:
"o parte din lume există
cealaltă a trecut
e sâmbătă"
simplitatea asta care doare. simplitatea asta la care personal incerc sa ajung. simplitatea asta care mi-as dori sa vina la mine in mod natural.
îmi place poemul tău Silviu, în special cred că partea aceasta e mai deosebită:
e cald și miroase ciudat
în traista omului care m-a smuls
din ghearele unei veverițe nebune
acum e bine
cu spatele rezemat de mânerul albastru al unui clește
adorm fericit
poate chiar sunt o alună gustoasă
simt pe lângă tonul ghiduș, mucalit și fiorul trist de lângă clește. un poem frumos, proaspăt. și da, îl apreciez!
parerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil :))... se numeste POVESTE De Dragobete, ce alt hint mai vrei? Lasand gluma deoparte si tu si Alina aveti dreptate dar am urmarit sa scriu ceva de Dragobete care sa nu aiba legatura musai cu doi amorezati ci sa faca lectorul sa simta cumva spiritul sarbatorii. Mai astept pareri ca e cam 2-0 pentru ceilalti si n-am chef sa am soarta nemtilor din partida cu Rapidul :)
pentru textul : Poveste de Dragobete dealma, pentru ca este. iar editorii nu sint obligati sa iti explice. cu atit mai mult cu cit daca ar binevoi sa o faca tu ar trebui mai intii sa ii rogi frumos. ceea ce se pare ca nu ai facut. de ce nu ai facut-o, nu stiu. si nici nu e treaba mea. fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. si nu, nu e rost de scandal. ai gresit usa. incearca in alta parte. iar in ce priveste jena, nu, nu noua ar trebui sa ne fie jena, ci tie. iar daca nu iti este, din nou, nu am au ce sa (mai) fac. oricum e prea tirziu acum. si nici nu cred ca este responsabilitatea mea. si oricum, parca am mai spus-o, fiecare se poarta asa cum este. iremediabil. din pacate.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deFrancisc, ma dezamagesti: B. nu e ironic, asa e el (adica bobadilic). E de bine? E de rau? Dumnezeu stie. Sau poate...nu srie nici El.
pentru textul : carnețel de... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
pentru textul : imaginar deun text lin , discurs simplu dar de efect, o secventa de film fara asperitati, genul de scriere care (imi) suna bine. felicitari Paul.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui deMulțumesc mult Snowdown King pentru comentariu. Într-adevăr, am privit din unghiul acela și ți-am dat dreptate. Mă voi strădui, dar de ludic știi bine că se scapă greu now-a-days, deci una ar trebui să-mi fie iertată și nu doar pentru că sunt femeie.
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital deMargas
si nu mai introduce titlul in text, si nu folosi majuscule nejustificat. citeste regulamentul.
pentru textul : Falun deani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?
pentru textul : caligrafii deaceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
pentru textul : Odinioară aproape deNu as fi situat atat de clar temporal momentul "ora patru" - desi sunt bucuros ca ai trecut cu bine peste ora la care se duceau la sabat vrajitoarele - ci as fi optat pentru ceva indeterminat de genul "aproape dimineata" ori "spre dimineata"... cine nu a trait astfel de clipe de insomnie in care toate devin inspaimantator de clare iar luciditatea nu mai tine cont de ranile pe care le consideram vindecate, nu poate intelege acel "nu sînt" atat de paradoxal in context... sugestiva imaginea gandului materializandu-se ca o ciuperca nucleara, la fel ca metafora efortului inutil al omului de a se adecva dumnezeirii.
pentru textul : infinite flash deKatya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
pentru textul : inutile decand vei depasi faza cu ghicitorile, Marga, vom avea un dialog!
pentru textul : risipă de nori deDomnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.
pentru textul : trup pe ecranul de radar dedraga Ela, in ce am scris mai sus nu m-am referit la comentariul tau adresat Arancai, ci la ultimul, cel cu scuzele. Poate am fost putin prea dur in ce am scris dar nu s-a vrut decit o simpla atentionare. Ideea este, asa cum am spus, ca am vrea sa nu mai existe "comentarii" de 2-3-4 cuvinte. Aici as vrea sa precizez ca nu stam cu ruleta sa masuram pe nimeni dar am prefera raspunsuri nu doar dialogari de genul "mi-a placut", "multumesc, te citesc", "scuze, am vrut sa spun rada-baba", etc Evident se naste intrebarea ce facem cu multumirile si cu eratele. Raspunsul nostru ar fi ca sa integati multumirile intr-un raspuns mai elaborat sau eventual cel mult intr-un raspuns de multumire comun la sfirsitul saptaminii sau cind considerati ca este cazul. In ce priveste eratele, asa cum spuneam, recomandam atentie si eventual integrarea lor in raspunsuri. Daca nu se poate, e ok oricum, dar in principiu descurajam raspunsurile scurte si laconice. Cam asta ar fi ideea. No bitter feelings
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deUn singur cuvint: slab. Am citit texte mai bune de la tine, e normal ca pretentiile sa fie mai mari. Citeva imagini nu salveaza acest esafod.
pentru textul : Eșafod deAm timp s-o fac până îmi dau ochii peste cap ca pe-o pălincă de ardeal.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deaveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
pentru textul : silent night de(Hieroglifă) În prima peșteră din cale am să intru și voi desena, Voi ciopli în carnea pietrei toate gândurile mele. Voi fi mașteră lumii în care visez. Cuvintele mele înlănțuite, eterne le voi face efigii: Elefanți, vulturi, fluturi, urși, cerbi și sulițe. Cu ele mă voi agăța în milenii. Mă latră umbra câinilor ca niște flăcări ale focului. Din rana lor înțeleg că literele devin imagini, Iar timpul sângele meu în univers.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 dechei de lectură 1 (“trebuie să exist” kirkegaard) a. precizări: nu aș înlocui nimic; în plus, e vorba despre pierdere, nu căutare, despre dezechilibru, nu atingerea idealului si insusirea lui sfat: nici unul b. comentariu : 1. stadiul estetic – de la “bărcile...până la ....sfânta elena” = lucrurile sunt niște bărci, destabilizează, solicită contrabalansul, adică “te chircești” îți limitezi orizontul, asta e realitatea spui, fără efuziuni, fără sentimentalisme, Elena nu e o opțiune definitivă, cid oar o insulă-femeie care te aștepta; refuzul metaforizării, bărcile nu sunt romantice, sunt ceea-ce-stă-împotrivă. Rezultatul: în căutarea unui sens, omul rămâne indecis – nu există sens 2. stadiul 2: stadiul etic – de la “desigur nimic…” pana la “litere mari” = lucrurile nu sunt lucruri, nu sunt bărci, te ridici, cauți o cale o Ithaca, o Mecca, Adevărul etc. și, iresponsabil, pentru cei care nu văd, constati : sunt dator, sunt semn, sunt om, limbajul e o inchisoare, exista ceva, mai exact poate exista, poate fi re-prezentat, ceilalti vor spune: adevarul nu e acesta, e in pestera, nu iesi afara, esti nebun, e ceata si atat! Dar, ceata nu e ceata decat pentru...magarusi! Drumul e acelasi in sus si in jos, acolo esti “acasa”, ceilalti trebuie sa stie asta; aici se reitereaza aceeasi Elena ptr care se duc razboaiele (de toate tipurile); nu exista bine si rau 3. stadiul religios (ultima parte) : dificil de explicitat, e o “prostie”, un paradox, o cutezanta, oricum nu vroiai aici, nu e dezirabil, toate sunt niste barci care zboara catre neant, moarte etc. Corolar: nu noi suntem in barci ci barcile in noi, Elena e un provizorat …care nu se sfarseste, un esec, un naufragiu, pentru ca noi decidem astfel, pentru ca nu exista nici macar Elena… al dvs, acelasi, francisc, ofiterul orb
pentru textul : nici măcar elena demai eliberează cuvintele, nu aglomera tropii... și scrie ca și cum ți-ai bea cafeaua...
pentru textul : respiraţie de toamnă degând bun!
frumoasă idee închinată idolului.
pentru textul : Strigoiul acela bătrân deRevin cu precizarea că poemul nu vine cu nimic nou în contextul liricii tale. Atunci când le vei strânge într-un volum, probabil că acest lucru se va observa.
pentru textul : downtown deEla, foarte bine ai observat depasirea a ceea ce este personal prin trecerea intr-un alt ritm interior. iti multumesc pentru desprinderea esentialului din viata.
pentru textul : e r h a n deprimul și ultimul vers propun și susțin tema poemului. inspirată, însă, îmi pare a fi prima strofă, celelate vin ca o completare, din nefericire atârnând ca un balast, neîmplinid poemul.
pentru textul : Gura murmură tăcere deok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 deCaline, asa e, frumos indemn si bine asezat in poem. L-am simtit cu fiecare por... doar ca imediat m-am intors la batranul meu Cioran care zicea "lumea e un Nicaieri universal, de aceea nu ai unde pleca niciodata". Cat de discutabile sunt cuvintele lui, nu-i asa? Dar totusi atat de remarcabile... Placut poem, cu atat mi mult cu cat vad deja o mai mare grija asupra modului in care este transmis mesajul, si nu este vorba doar de tehnica poetica. Andu
pentru textul : The Great Escape deEste un text care poate înşela. În sensul bun al cuvântului. Mărturisesc că atunci când o scriere mă interesează în mod deosebit, cum e şi poezia aceasta, încerc câteva «deconstrucţii» pentru a vedea dacă, după astfel de decodificări, mai rămâne (sau nu) ceva de explicat discursiv. N-am să prezint acum rezultatul. « Cazul Agheorghesei» reprezintă (pentru mine) un “adevărat studiu de caz”. Care mă intrigă în sensul urmăririi cu obstinaţie a unei ”Ars poetica” afirmată şi aplicată cu extremă rigoare în textele care-l reprezintă. (Şi nu în cele în care experimentează altceva ca să demonstreze că poezia este poezie indiferent de stil şi de ce se ascunde în spatele acestuia). Nu o să dezvolt aici acea analiză. Îmi rezerv dreptul de a o face ulterior, într-un text separat. Pentru că «lupta» lui Adrian cu «daimonul» său (să-i zic aşa), chiar merită. Datorită originalităţii ce o prezintă. În raport cu alte tendinţe actuale ale poeziei autohtone. Sper că dialog la care îl voi invita atunci pe autor să fie util pentru Hermeneia. În ciuda unor păreri că astfel de discuţii nu-i interesează pe cei care «produc» poezie pe aici.
Deocamdată acord o peniţă. Nu înainte de a sugera că explicarea de către autor a sensurilor textului ar fi putut lipsi de la comentarii. Dar orice rău e spre bine. Pentru că îmi oferă argumente pentru discuţia anunţată.
pentru textul : Primul infern deasa... trebuie sa explic. poezia asta m-a facut pe mine, cititor sa am senzatia ca tin un caiet in mana, pe filele lui versurile tale, eu intr-un oras strain, cu troieni care scartaie in jurul meu de atata greutate.un oras strain, populat de tine si femeia ta. si la sfarsit ... imagini din jeu d'enfants cumva...
si pentru asta:
"o parte din lume există
cealaltă a trecut
e sâmbătă"
simplitatea asta care doare. simplitatea asta la care personal incerc sa ajung. simplitatea asta care mi-as dori sa vina la mine in mod natural.
pentru textul : pastel pentru alecsandri deîmi place poemul tău Silviu, în special cred că partea aceasta e mai deosebită:
e cald și miroase ciudat
în traista omului care m-a smuls
din ghearele unei veverițe nebune
acum e bine
cu spatele rezemat de mânerul albastru al unui clește
adorm fericit
poate chiar sunt o alună gustoasă
simt pe lângă tonul ghiduș, mucalit și fiorul trist de lângă clește. un poem frumos, proaspăt. și da, îl apreciez!
pentru textul : prea scurt jurnal deparerea mea e ca textul e slab si siropos dar tot parerea mea este ca, citind printre rinduri, cred ca autorul are posibilitatea sa scrie mai bine dar in primul rind trebuie sa se scuture de chestiile dulcege si sa sa fie mai exigent cu ce scrie
pentru textul : d&g dePagini