un text-anunt pentru care iti multumim. uneori ar trebui sa ni se reaminteasca de anii 20-40 si de iesirea literaturii romanesti in Europa. mai ales acum cind apar in Romania si curente centripete. aceste texte culturale ar putea deveni o prezenta aici pe Hermeneia si, de ce nu, un manifest, un alt fel de manifest. te mai asteptam
Sunt foarte surprinsă de reacțiile tale și nu înțeleg la ce te referi. Nu înțeleg ce caută Libanul aici... Eu am încercat să îmi expun punctul de vedere, menționând că acest text este slab, insuficient tratat, utilizând elemente heterogene care nu devin unitate, literar artistic vorbind. Nu au cum. Dacă privești comentariile mele din ultimul an la textele tale, vei constata că am avut punctele mele de vedere personale. Nu înțeleg de ce aici ești atât de refractară criticii. Dacă te-a deranjat vârsta la care citeam Dostoievski și Blaga, te rog să mă scuzi. A fost doar o confidență colocvială. Cunosc o persoană (tare dragă mie) care plângea în hohote prin casă în clasa I, de mila prințului din "Prințul fericit", pe când colegii desenau bastonașe și linioare. Și pe la 3 ani știa toată "iarna pe uliță" funcție de ilustrație, chiar și pe sărite...
Vladimir, un comentariu pertinent, voi intra în text cu un bisturiu tocit pen'că nu pot să văd sânge şi nu sînt în stare de inciziuni precise. titlul propus e intriguing, ca s-o dau pe engleză, o să mă mai gândesc. mulţumesc şi ţie, şi n-aş zice rău dacă aş lansa o petiţie să mai postezi şi 'mneata pe-aici. trecură ani...
Acest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
Acum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
Putin mai multa atentie "maică-mii" (cu doi de "i"). "Un Șarpe Înghițind Un Elefant" parca era o imagine la Saint-Exupery in Micul Print cu un desen ciudat. "am găsit o floare, mama zice, ai găsit-o pe jos, mama știe că nu e nimeni care" repetitia mi se pare inutila, ati putea inlocui al doilea "mama" cu ea. Poate fi si sugerata o idee nu doar exprimata explicit. E ciudat ca utilizati foarte multe virgule, dar nici un alt fel de semn ortografic. Cred ca ar trebui sa alegeti ori cu ori fara. In inceput sunt paragrafe aproape prozaice. Textul in ansamblu nu impresioneaza cu ceva. Imi place ideea din final "sa fosneasca a mine". Ialin
Ela, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
nu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
Mulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
Din punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
când tu faci pași
toamna mișcă din ponderale
punctul de la A la Fe pare un bombon fără miez
pentru delfinuții
înzăpeziți
ascultam REM noaptea cu tine de la origini
aveam carențe
la socoteli nu ieșea
pe axa frăsuneală harneală sluj nik
totuși te-ai împiedicat
m-a zăpăcit gestul
și pe niște păsări colorate
între noi o funie
ne tulbura
o liniște ca un taximetrist ascultând reggae
înpumnea clipișoarele
pe lângă ulița principală
oreste
se lepăda de sine
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
Ela, am retinut fulguirea ta prin gradinile mele...o singura precizare: nu am si nu accept gradinile oranj, sau nu asa percep eu gradinile raiului, ci in alte nuante, mai putin ostile. ipostazele compasiunii sint si ramin intotdeauna indiferent de sursa, aceleasi: pumnul sau palma, si tu stii.
Și eu, după cum bine spune un antecomentator, tot pentru asta!
Doar pe mine m-ai uitat dar asta desigur că nu se pune.
Felicitări pentru modul cum a evoluat Hermeneia în toți acești ani!
Margas.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
mai Vacarasule, trec peste magariile pe care iti permiti sa le emiti aici. evident dintr-o trista lipsa de bun simt. habar nu am cine esti si ce fel de filolog esti dar ca om te comporti abject. eu, cit sint eu de "parasitor de tara", dictator si mai cum vrei sa ma definesti tu, si totusi nu mi-as permite sa emit astfel de judecati despre cineva pe care nu il cunosc. pur si simplu, repet, eu numesc asta o masura de buna crestere. mai ales ca am intrat in "casa altora". deci pe de o parte atitudinea ta ma intristeaza. pe de alta parte ma amuza indirjirea cu care te manifesti. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici altcineva de aici nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale. iti doresc o zi buna si incearca sa iesi putin la aer curat ca sa te mai racoresti.
in primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
in al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
Nu înțeleg de ce textul acesta e considerat (în primul rând de către autorul său) un experiment. Nu se experimentează nimic aici (exceptând cazul când prin experiment s-ar înțelege doar un lucru indecis sau nefinisat). E un poem animat de o anume revoltă, cam verbios, romantic în substanță, aspirații și atitudine, care mai trebuie decantat. În orice caz, e departe de a fi o capodoperă! Glumesc, desigur. Și îmi pare rău că trebuie să precizez asta, dar am observat că multă lume e lipsită de simțul umorului. Și al jocului. Fiindcă, la urma urmei, noi ne jucăm aici. E drept că o facem într-un mod serios. Poate chiar mai serios decât ar trebui.
flabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.
1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
Cristina, ce lovituri ieftine folosesti... Arata-mi si mie pe cineva pe Hermeneia.com care a fost "banat"(cum zici tu) pentru ca si-a exprimat opinia despre un text. Oare cit de departe pot merge aceste auto-victimizari ieftine care ar trebui sa stirneasca probabil compasiune fata de cel care se crede in pericolul de a fi persecutat. Iar orice opinie nefavorabila lui ar fi descalificata din start. Ieftin... Atit pot sa spun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un text-anunt pentru care iti multumim. uneori ar trebui sa ni se reaminteasca de anii 20-40 si de iesirea literaturii romanesti in Europa. mai ales acum cind apar in Romania si curente centripete. aceste texte culturale ar putea deveni o prezenta aici pe Hermeneia si, de ce nu, un manifest, un alt fel de manifest. te mai asteptam
pentru textul : « Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » - Ion Pop deSunt foarte surprinsă de reacțiile tale și nu înțeleg la ce te referi. Nu înțeleg ce caută Libanul aici... Eu am încercat să îmi expun punctul de vedere, menționând că acest text este slab, insuficient tratat, utilizând elemente heterogene care nu devin unitate, literar artistic vorbind. Nu au cum. Dacă privești comentariile mele din ultimul an la textele tale, vei constata că am avut punctele mele de vedere personale. Nu înțeleg de ce aici ești atât de refractară criticii. Dacă te-a deranjat vârsta la care citeam Dostoievski și Blaga, te rog să mă scuzi. A fost doar o confidență colocvială. Cunosc o persoană (tare dragă mie) care plângea în hohote prin casă în clasa I, de mila prințului din "Prințul fericit", pe când colegii desenau bastonașe și linioare. Și pe la 3 ani știa toată "iarna pe uliță" funcție de ilustrație, chiar și pe sărite...
pentru textul : poveste cu nuferi deAdrian observaţiile sînt valide. mulţumesc.
Vladimir, un comentariu pertinent, voi intra în text cu un bisturiu tocit pen'că nu pot să văd sânge şi nu sînt în stare de inciziuni precise. titlul propus e intriguing, ca s-o dau pe engleză, o să mă mai gândesc. mulţumesc şi ţie, şi n-aş zice rău dacă aş lansa o petiţie să mai postezi şi 'mneata pe-aici. trecură ani...
pentru textul : inventar deo prima strofa foarte puternica. imi place nespus.
pentru textul : despre tine dee bine daca e promitator, e loc de progres. multumesc inca o data pentru lectura si comentariu...voi reflecta asupra textului
pentru textul : arhitect davidov deAcest “studiu introspectiv” mă întristează… “când mâna trăieşte departe de tine ...şi aproape de lucruri”....care lucruri pot însemna orice...de trebuinţă sau inutile...când nu mai “vorbeşti despre moarte”poate pentru că ai acceptat-o…când “libertatea ia formă de pumn”, în imponderabilitate aşteptând lovitura letală… nostalgia după vremea când mai ştiai o rugăciune iar duminica mirosea a credinţă, a haine curate scoase la soare şi a vin…
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAcum parcă durerea aia nedefintă se umflă, îndoiala făcându-şi culcuş sub piele…când “privite de sus, cicatricile par virgule vesele(????) într-o frază lipsită de sens”…să fie deşertăciunea, zădărnicia de care ne temem atât??
Uneori e dificil să stai de vorbă cu tine însuţi...
Duminica ta m-a teleportat cu câţiva ani în trecut să ştreg praful de pe epiderma amintirilor...
Cu plăcerea lecturii...zapata
Putin mai multa atentie "maică-mii" (cu doi de "i"). "Un Șarpe Înghițind Un Elefant" parca era o imagine la Saint-Exupery in Micul Print cu un desen ciudat. "am găsit o floare, mama zice, ai găsit-o pe jos, mama știe că nu e nimeni care" repetitia mi se pare inutila, ati putea inlocui al doilea "mama" cu ea. Poate fi si sugerata o idee nu doar exprimata explicit. E ciudat ca utilizati foarte multe virgule, dar nici un alt fel de semn ortografic. Cred ca ar trebui sa alegeti ori cu ori fara. In inceput sunt paragrafe aproape prozaice. Textul in ansamblu nu impresioneaza cu ceva. Imi place ideea din final "sa fosneasca a mine". Ialin
pentru textul : 20 de minute despre mine devoiesc numai a subscrie. comentariile sunt păreri.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deEla, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDaca o sa castig, vreau alta carte, ca pe aceea tocmai o citesc :). Succes tuturor!
pentru textul : pe sub flori mă legănai denu-i așa că important este să spun mai întîi ce nu îmi place.
„streaşina clipei” - mi se pare o metaforă prea siropoasă pentru restul destul de reușit al textului.
textul e bun, frust pe alocuri. aș spune chiar foarte bun dacă ai fi începătoare, dar nu ești. e bun și mie mi-a lăsat o senzație de sculptură. nu multe texte reușesc să îmi ofere asta. felicitări. cînd voi (re)pune penițele îi voi acorda una.
pentru textul : ŞapteMbrie deMulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
pentru textul : orbitor de alb deDin punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
pentru textul : kore3 de"cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală"
Excelent fragmentul ăsta. Sunt total de acord. Problema ridicată de tine se leagă bine de "inocenţa cuvintelor" de care vorbeam în text. Nu ştiu de ce e vina limbii sau a cuiva că altcineva, citind câteva silabe ingenue, îşi imaginează tot felul de porcării.
Problema asta e o boabă de silicon, un punct de spumă ridicat la rang de val moral. Românii sunt îngroziţi de cacofonie, se albesc la faţă când o scapă şi, când o descoperă la altcineva, se îmbujorează în stil lingvistic. Sunt o groază de oameni care nu cunosc mai mult de 150 de cuvinte, cu tot cu declinări, dar ştiu ce e cacofonia, au grijă să fluture "ca virgula" şi îsi lungesc urechile cât gâtul de lebădă atunci când aud un "c". Ba să vezi - şi ăsta e caz real - există câte unul care construieşte intenţionat enunţuri cacofonice, pentru a folosi "ca virgulă" şi a arăta astfel că el ştie bine cu limba. Teroarea de monstru a născut şi artişti într-ale cacofoniei, care sunt degrabă vărsători de verdicte. Astfel, construcţii de tipul "că cineva/ că citise/ cu casa/ cu cartea/ cu capul" sunt cacofonice. Şi noi nu trebuie să mai spunem "cu capul", trebuie să spunem "cu extremitatea superioară a trupului" sau "cu ambalajul creierului". Ori "cu virgulă capul". Ori, în cazurile astea, pentru "cu" inventăm un gest în limbajul semnelor. Sau, şi mai bine, purtăm cu noi, peste tot pe unde mergem, pătura la subsuoară; când ne vine pe limbă o catastrofă de asta, desfacem pătura, ne băgăm sub ea şi abia apoi vorbim. Întâlnim peste tot cacofonia-stafie - "ca şi doctor/ ca şi preşedinte/ ca şi critic", în loc de "ca doctor, ca preşedinte" etc. "Ca şi" apare ca măsură de precauţie: dacă doamne fereşte scap un "c", şi ţup! sare cacofonia de după coltul limbii. Şi plăcinţelele ar putea continua. Aştept ziua când întâlnirea a doi "c" se va lăsa cu amendă penală sau muncă silnică la groapa cu sare.
Mă gândesc dacă există vreo altă limbă care e atât de sensibilă la problema asta. N-aş prea crede... Cum e în SUA, Virgil? Există vreun monstru de genul ăsta?
pentru textul : Cacofonia - un monstru de fum de"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Per ansamblu, un text mai slăbuţ.
pentru textul : un tren numit eu decând tu faci pași
toamna mișcă din ponderale
punctul de la A la Fe pare un bombon fără miez
pentru delfinuții
înzăpeziți
ascultam REM noaptea cu tine de la origini
aveam carențe
la socoteli nu ieșea
pe axa frăsuneală harneală sluj nik
totuși te-ai împiedicat
m-a zăpăcit gestul
și pe niște păsări colorate
între noi o funie
ne tulbura
o liniște ca un taximetrist ascultând reggae
înpumnea clipișoarele
pe lângă ulița principală
oreste
se lepăda de sine
mă aburc pe picioare
risc
dar vremea e bună
toarnă cu love habibi
pentru textul : plouă cu dragoste depeste
dacia mea 1300
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
pentru textul : anna deEla, am retinut fulguirea ta prin gradinile mele...o singura precizare: nu am si nu accept gradinile oranj, sau nu asa percep eu gradinile raiului, ci in alte nuante, mai putin ostile. ipostazele compasiunii sint si ramin intotdeauna indiferent de sursa, aceleasi: pumnul sau palma, si tu stii.
pentru textul : compendiu despre grădini deȘi eu, după cum bine spune un antecomentator, tot pentru asta!
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? deDoar pe mine m-ai uitat dar asta desigur că nu se pune.
Felicitări pentru modul cum a evoluat Hermeneia în toți acești ani!
Margas.
Nu poate administratorul site-ului sa stearga dublura?
pentru textul : MIRCEA dema bucur ca v-a placut. chiar ma bucur.
mare aveti dreptate in ce priveste antagonismul dintre textul asta si poemul Anei Blandiana, l-am constientizat si eu, dar abia la recitire. chiar ma intrebam daca e sesizabil...uite ca este. :)
penitele nu sunt, deocamdata, or sa apara si ele. sper. dar musulmanii spun ca intentia e mai presus de fapta, asa ca nu-mi ramane decat sa va multumesc.
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deOK.
pentru textul : semnul de plecare demai Vacarasule, trec peste magariile pe care iti permiti sa le emiti aici. evident dintr-o trista lipsa de bun simt. habar nu am cine esti si ce fel de filolog esti dar ca om te comporti abject. eu, cit sint eu de "parasitor de tara", dictator si mai cum vrei sa ma definesti tu, si totusi nu mi-as permite sa emit astfel de judecati despre cineva pe care nu il cunosc. pur si simplu, repet, eu numesc asta o masura de buna crestere. mai ales ca am intrat in "casa altora". deci pe de o parte atitudinea ta ma intristeaza. pe de alta parte ma amuza indirjirea cu care te manifesti. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici altcineva de aici nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale. iti doresc o zi buna si incearca sa iesi putin la aer curat ca sa te mai racoresti.
pentru textul : poetul III dein primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
pentru textul : Judecata de Apoi dein al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
Nu înțeleg de ce textul acesta e considerat (în primul rând de către autorul său) un experiment. Nu se experimentează nimic aici (exceptând cazul când prin experiment s-ar înțelege doar un lucru indecis sau nefinisat). E un poem animat de o anume revoltă, cam verbios, romantic în substanță, aspirații și atitudine, care mai trebuie decantat. În orice caz, e departe de a fi o capodoperă! Glumesc, desigur. Și îmi pare rău că trebuie să precizez asta, dar am observat că multă lume e lipsită de simțul umorului. Și al jocului. Fiindcă, la urma urmei, noi ne jucăm aici. E drept că o facem într-un mod serios. Poate chiar mai serios decât ar trebui.
pentru textul : radiere deflabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.
pentru textul : aer închis demulțumesc frumos pentru comentariu, mă bucur mult că v-a plăcut!
pentru textul : mecca fluturilor devă mai aștept!
1. Aş delimita strofele. Este necesară scindarea poeziei.
Uite:
E o altă noapte
în care vă-ntorc spatele
și cu foșnet de mânecă pe hârtie
scot la lumină cuvintele.
împletesc din ele frânghie
și trec pe partea cealaltă visele
mi le joc în picioare - fă să dispară gerunziul
până dincolo de fața nevăzută a lunii; (adică de pink floyd, în regulă până aici)
sub mine – conul de umbră – cât lumea de larg,
prinde rădăcini deasupra unei prăpăstii; pe buza ei,
în tăcere, mă respiră din nou prin toți porii singurătatea.
2. Aş scoate "în tăcere" pentru că există "singurătatea".
Mi-a plăcut, să ştii. Ai scris altfel aici, te-ai detaşat de latura personală. Poeziile personale sunt cele mai grele poezii de scris, după părerea mea. Aparent simple şi sincere, ele pot cădea în extrema cealaltă, într-o secundă, dacă nu stăpâneşti bine arta cuvântului, adică poate deveni o poezie avorton.
pentru textul : Conul de umbră deCristina, ce lovituri ieftine folosesti... Arata-mi si mie pe cineva pe Hermeneia.com care a fost "banat"(cum zici tu) pentru ca si-a exprimat opinia despre un text. Oare cit de departe pot merge aceste auto-victimizari ieftine care ar trebui sa stirneasca probabil compasiune fata de cel care se crede in pericolul de a fi persecutat. Iar orice opinie nefavorabila lui ar fi descalificata din start. Ieftin... Atit pot sa spun.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deMi-ar fi plăcut enorm să atașezi și o traducere în limba română. Cu drag, /O\
pentru textul : tant qu’il y aura des ailes dePagini