toată noaptea am alergat
ca un șobolan pe conducte

iaduri inundate
duhnind a mosc, sudoare stătută,
a carne de spânzurat
când răzbești spre
cu capul tăiat sub braț

ceasuri cu gura încleștată
de bâiguiești aaaa
aaaaaaa
iar telefonul stricat sună
sună...

tăceri uleioase.
păduchii ronțăie
cărțile sub pat
doar chupacabra scrâșnește gheruțe
pe cioburi de
nevoi mai vechi

câteodată-aș vrea să rămân aici
pentru totdeauna
acum însă mă bucur că voi întoarce pagina
lăsând toate în urmă

ce simți e-n balanță
de-o parte lumea, cu pânze de povești gravide
de alta, geamurile astea de care
se tot bușesc foste suflete.
vârteje de numere...

numai dragostea mea pândește încă
pe-ntuneric
ca o târfă bătrână cu fața crestată,
mâncată de rele