@ aalizeei: Multumesc mult pentru sugestie. Exact asta am vrut sa se inteleaga, asa ca o sa schimb cu varianta mult mai reusita pe care mi-ați propus-o.
Eseul in trei parti despre Eugen Barbu se difuzeaza pe postul Radio Romania Cultural în cadrul emisiunii "Zări și etape. Orizonturi ale realismului românesc", sâmbata intre orele 16-16:30. Partea a doua și a treia vor fi difuzate pe 17, respectiv 24 octombrie. Dupa difuzare, voi posta textele pe Hermeneia. Ele se tiparesc în revista târgovișteană "Climate literare" (unde, în numărul pe septembrie, a apărut jumătate din prima parte, în numărul pe octombrie va apărea cealalta jumătate, iar în noiembrie și decembrie, părțile a doua și a treia). În felul acesta, Virgil mă va putea simpatiza pentru faptul că acord priotitate site-ului său în publicarea unui text care (totuși!) este (cel puțin prin faptul ca se difuzează pe RCC) de interes mai larg (nu zic național, ca sa nu-l supăr).
Cristina Ștefan, da, mulțumesc pentru revenire, completare și atitudine. Se pare că dumneavoastră sau aveți o memorie mai bună decât mine, amintindu-vă de poeziile lui Eminescu și Macedonski încă din liceu, sau i-ați mai recitit cu puțin timp în urmă. Ceea ce mai rețin vag din opera lui Macedonski, e poezia lui nocturnă, printre care bineînțeles Noapate de decembrie. În ceea ce privește sintagma întâlnită la Eminescu - „strâmtă cărare, coincidența e pur întâmplătoare. Nu l-am mai citit din primii ani de facultate... Oricum ceea ce spuneți în ultimul dumneavoastră comentariu, nu face decât să confirme ceea am spus în primul meu com: adică, încercați să analizați întreg tabloul/imaginea din cele 2 pasaje, fără să vă focalizați atenția strict numai pe anumite cuvinte izolate(țineți minte că am mai discutat despre aspectul ăsta în subsolul textului „Umbra.Prieteni sub acoperire”?) Asta cu atât mai mult cu cât, în primul pasaj, amintindu-mi de sintagma „strâmtă cărare”, accentul nu cade pe strâmtă cărare ci pe sentimentul de singurătate ... și oricum sintagma de strâmtă cărare la Eminescu are cu totul altă conotație/semnificație lirică în pasajul citat de dumneavoastră din poetul național, decât cel pe care eu îl atribui în cadrul textului meu. În primul pasaj extras de d-ră din Eminescu, e vorba de un poem de dragoste în sânul naturii. Ori la mine, cărarea strâmtă, vine cumva să augmenteze/accentueze sentimentul singurătății. Cel singur este invariabil pus în situația de a alege un drum strâmt. Cred că nu trebuie să explic de ce.
Același lucru și cu pasajul 2, nu neg faptul că și la Macedonski există asemenea sintagme, dar iarăși, el le folosește în cu totul alt fel de context(cu fete de pension etc.) și le atribuie acestor roze alte conotații decât cele pe care le dau eu în text. Ba mai mult de atât, dacă sesizați un pic contrastele și rolul lor(benefic) într-un text, ați fi găsit, din contra - un avantaj în asta. Spre exemplu, rozele speranței de care spuneți că e o sintagmă „clasică”, „edulcorată” - este contrabalansată de opusul ei încă de la-nceputul pasajului- un verb care în contextul dat este unul radical - decapitarea - care, și la propriu și la figurat e capabil să-mbogățească cu mai multe sensuri pasajul/strofa respectivă, unul dintre sensuri ar fi, de ce nu , ruperea radicală de trecut și experiența(inedită sau nu) a înfrângerii în confruntare cu prezentul... de unde rezultă suspendarea personajului în aer, ori situarea acestuia la limită(borferline), el neaparținând de fapt nici trecutului, nici prezentului. Iar fragmentele pe care le-ați extras din Eminescu și Macedonski, nu fac decât să-mi confirme ceea ce am spus mai sus - problema constă în faptul că ați făcut abstracție de context și de tonul general al poeziei și v-ați focalizat atenția strict doar pe cuvinte/sintagme/expresii izolate. Și vă asigur, coincidențe din acestea se tot întâlnesc și la autori mai mari, fără ca aceștia pe moment să fie conștienți de acest lucru. Mai important mi se pare mie, ce conotație/nuanță sau culoare dau eu acestor cuvinte, și nu faptul că le-a mai folosit cineva într-un context diferit. Dacă aș gândi în felul acesta, ar trebui să nu mai fac uz în texte de așa cuvinte precum ”singurătate” sau ”tâmple” sau ”cărare” doar pentru că le-a folosit cândva și Eminescu în alt context. Ceea ce cred eu, este absurd.
NU. consider abuziva interventia dumneavoastra domnule Titarenco sub acest site. de ce nu lasati sa se vada toate comentariile? nu mi faceti nicio favoare stergand sau adaugand comentarii. rog sa fie la vedere si celelalte comentarii. pentru transparenta si dialog democratic. nu ne jucam aici de -a uite papusa, nu e papusa. vreau ca aceste comentarii sa ramana in pagina, nu sa fie sterse abuziv. si inca un lucru. ceea ce nu cunoasteti cu adevarat nu e modul meschin in care va legati de amanunte, ci faptul ca nu stiti sa respectati un artist. histrionismele balcanice nu au ce cauta aici. deci, lasati comentariile sa fie vazute de toata lumea. multumesc din acest moment, eu nu mai raspund. ma pregatesc sa intru in recital. ceea ce faceti, e regretabil ca atmosfera culturala. puteati face asta ieri sau maine dar nu azi cand oamenii intra pe scena ... dar...inca o data, a fost odata o tara numita romania. eu astept repunerea comentariilor in pagina.atat.
poate ai dreptate Virgil,devine prea explicită,dar asta e expediat astăzi ar fi ca o ștampilă,încrustînd momentul expedierii mulțumesc pentru comm numai de bine, george
Multe fortati, gen umezeala apoasa, taiat amintiri, lumina alba a telefonului si multe altele care fac textul cam teribilist. Voce exista, mai trebuie doar strunita, in opinia mea.
chei de lectură: a. versetul aleatoriu trimite la tara fagaduintei, la acel “acasa” al fiecaruia, la acel familiar care ne scoate din impersonalitatea si de-caderea zilnica; adaosul &co atrage atentia asupra modului de perceptie, asupra atitudinii mele (una implicat/detasat/ (auto)ironica/catharctica/etc ) fata de acest familiar niciodata pierdut niciodata detinut 100% b. primul paragraf (de la “catre sfarsitul”…si pana la “poze in grup”) fixeaza tema: iubirea ca modus vivendi, acea iubire stranie/blanda/cruda/dura/etc. care umple acest spatiu-timp continuu (ziua a 7 a catre ceasul al 6-a), relevand in acelasi timp ruptura de la Iubirea (sacra. Ideea, Modelul) pana la umbra acesteia (pranzul =material) cazand in derizoriu (“faceau poze de grup” – vezi turistii din bisericile de astazi ale Romei, de ex) Repetitia interogatiilor ( esti tu, esti tu…) sugereaza rolul determinant al acestui principiu creator in lumea noastra, a quantelor…., o experienta care ne arata drumul, unul al Absolutului/Spiritului/etc. care, invocat, se dă spre inghitire.... c. al doilea paragraf (de la sleep well....pana la walk on) transpune tema in alte coordonate, ale visului , ale imaginatiei (creatoare ) vezi “sleep”, precizand ca si la inceput (ziua a 7-a , jonny adica ioan din Halleluya brother, copilul) tendinta de …expansiune (ontologica) a iubirii, o incercare, clasica in fond, de a reface itinerariul esuat lamentabil in realitatea comuna prin actul creator: si aici, zborul va fi frant, desi copilul, are dreptatea de partea sa si lumina ii iese pe gura…. d. al treilea paragraf (ultimul) rescrie ruga Tatal nostru, ilustrand, in fapt, lumea babilonica (interna si externa) – vezi si Ascendent- in care coexista contrariile. Relatia tata-mama leagan/arma accepta, de aceasta data, contradictiile, suprimandu-le totodata prin “dumnezeea”, prin acel ceva care ne transcende (crezand/necrezand) destinele : (re)nasterea (vezi etc) revenirea in acasa –al-nostru e posibil, fiind oarecum dozata prin imagini a la geo dumitrescu (cred- e ora 3 am) Ultimul rand al textului aduce si mai aproape tema, in copiii care, butonand computer-ul, cauta o unitate uitata, ramanand numai gestul arhetipal, febril, al cautarii; e vremea osanzii, adica , al bunastarii, al reluarii ciclului, unde Iubirea, iarasi si iar se va cauta pe sine….prin noi, indelung ps: las cititorului (ne)placerea descoperirii si altor idei ascunse sau nu in text al dvs, acelasi, francisc, iubitorul…….
În text, strofa a III-a ar trebui prelucrată, reluată, întrucât atrofiază intensitatea mesajului, fiind prea explicită pentru context. Titlul nu justifică suficient compoziția.
elian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
despre tamplarie, si arme, cu drag lui Paul:
**
Eu dorm cu pistolul sub pernă
O grenadă amorsată atârnă peste capul meu
Timpul presară praf
Peste creioanele de tâmplărie
dintre degetele mele.
Toată noaptea câinii de pază gonesc
înainte şi înapoi
Traversează visele mele
Şi ţara mea cea dragă
se scurge şi piere
printre degetele mele
Ah, mândria rănită, încăpăţânarea
Spaima învingătorilor
Visul celor învinşi
Peste mine ticăie o bombă
Eu dorm
Nu ma asteptam sa dau de un cabinet medical aici, credeam ca-i un site de literatura... Marina ,ha!ha!ha!, ai uitat sa-mi dai reteta! Ok, multumesc pentru citire!
Voiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
Multumesc pentru sugestii si pentru incredere.
Buna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?
Îţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
Acum m-am întristat și eu, Maia. M-am simțit inspirată de încercările de haiku ale lui Gorun, e numai vina lui că mi s-a întâmplat așa, nu sunt cum îți par. PS Gorunule, nu te lăsa de haiku!
dragul meu, nu stiu cine a fost amenintat dar te asigur ca nu de catre mine. eu nu sint aici protectorul nimanui in mod special. singurul lucru care ma preocupa, chiar si la ora asta tirzie de noapte cind lucrez la maruntaiele site-ului, este buna functionare a lui care implica faptul ca fiecare membru hermeneia sa se simta respectat, responsabil si relaxat. Nimeni nu este obligat sa vina sau sa stea pe Hermeneia cu de-a sila. Dar nimeni nu cred ca are dreptul ca hartuiasca si/sau ameninte pe nimeni. Nu ma simt obligat sa iti oder vreun argument de vreme ce in mod repetat ai dovedit o lipsa semnificativa de respect fata de site si membrii lui. Imi pare sincer rau ca s-a ajuns aici dar te asigur ca daca unii membrii Hermeneia sint obositi deja este din cauza comportamentului tau si nu a incercarilor mele de a calma situatia. Cred ca iti fac un serviciu suspendindu-ti contul pentru a te proteja de tine insuti si de eventualele iesiri pe care vad ca nu ti le mai poti controla.
Virgil: Serpantina, cam lunga, ce-i drept, isi are izvorul intr-o imagine postata de dumneavoastra.Cu ocazia asta am aflat simbolistica diverselor lucruri indiene (o parte) Emil: Imagini inedite, altele -clisee mai putin interesante, zboara prin fata ferestrei.Amestec de bun si rau, de dulce si amar, asa cum este si viata. Multumesc tuturor pentru bunavointa si pentru sugestii.
e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
dragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
P.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
dom'le tot mai bine generatoare de paradoxuri decît generator cu turbina pe uscat precum bobadil. pariez că nu știe ce e aia metatext dar se aruncă înainte ca bibanul. poate, poate o prinde musca. de fapt culmea ipocriziei este că el îl critică pe firică în timp ce el face aidoma. deși nu e chiar aidoma pentru că firică măcar are clasă. bobadilu' însă merge pe blat.
Scuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
Margas.
multumesc de trecere si pt semn, foşnetul are legătură cu primele vesuri iar eu cred că am trecut de faza de a fi apreciat doar pt faptul că scriu în altă limbă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
@ aalizeei: Multumesc mult pentru sugestie. Exact asta am vrut sa se inteleaga, asa ca o sa schimb cu varianta mult mai reusita pe care mi-ați propus-o.
pentru textul : Incienso depaul, nici eu nu am ce să mai spun în fața acestui comentariu. un pic overwhelming. dar o să mă străduiesc să "te țin aproape". mulțumesc mult.
pentru textul : rewind deEseul in trei parti despre Eugen Barbu se difuzeaza pe postul Radio Romania Cultural în cadrul emisiunii "Zări și etape. Orizonturi ale realismului românesc", sâmbata intre orele 16-16:30. Partea a doua și a treia vor fi difuzate pe 17, respectiv 24 octombrie. Dupa difuzare, voi posta textele pe Hermeneia. Ele se tiparesc în revista târgovișteană "Climate literare" (unde, în numărul pe septembrie, a apărut jumătate din prima parte, în numărul pe octombrie va apărea cealalta jumătate, iar în noiembrie și decembrie, părțile a doua și a treia). În felul acesta, Virgil mă va putea simpatiza pentru faptul că acord priotitate site-ului său în publicarea unui text care (totuși!) este (cel puțin prin faptul ca se difuzează pe RCC) de interes mai larg (nu zic național, ca sa nu-l supăr).
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură deMultumesc Bobadil...intr-un mod asa... imberb. Cu infinita stima... stimabile
pentru textul : primăvară sub clopot deCristina Ștefan, da, mulțumesc pentru revenire, completare și atitudine. Se pare că dumneavoastră sau aveți o memorie mai bună decât mine, amintindu-vă de poeziile lui Eminescu și Macedonski încă din liceu, sau i-ați mai recitit cu puțin timp în urmă. Ceea ce mai rețin vag din opera lui Macedonski, e poezia lui nocturnă, printre care bineînțeles Noapate de decembrie. În ceea ce privește sintagma întâlnită la Eminescu - „strâmtă cărare, coincidența e pur întâmplătoare. Nu l-am mai citit din primii ani de facultate... Oricum ceea ce spuneți în ultimul dumneavoastră comentariu, nu face decât să confirme ceea am spus în primul meu com: adică, încercați să analizați întreg tabloul/imaginea din cele 2 pasaje, fără să vă focalizați atenția strict numai pe anumite cuvinte izolate(țineți minte că am mai discutat despre aspectul ăsta în subsolul textului „Umbra.Prieteni sub acoperire”?) Asta cu atât mai mult cu cât, în primul pasaj, amintindu-mi de sintagma „strâmtă cărare”, accentul nu cade pe strâmtă cărare ci pe sentimentul de singurătate ... și oricum sintagma de strâmtă cărare la Eminescu are cu totul altă conotație/semnificație lirică în pasajul citat de dumneavoastră din poetul național, decât cel pe care eu îl atribui în cadrul textului meu. În primul pasaj extras de d-ră din Eminescu, e vorba de un poem de dragoste în sânul naturii. Ori la mine, cărarea strâmtă, vine cumva să augmenteze/accentueze sentimentul singurătății. Cel singur este invariabil pus în situația de a alege un drum strâmt. Cred că nu trebuie să explic de ce.
Același lucru și cu pasajul 2, nu neg faptul că și la Macedonski există asemenea sintagme, dar iarăși, el le folosește în cu totul alt fel de context(cu fete de pension etc.) și le atribuie acestor roze alte conotații decât cele pe care le dau eu în text. Ba mai mult de atât, dacă sesizați un pic contrastele și rolul lor(benefic) într-un text, ați fi găsit, din contra - un avantaj în asta. Spre exemplu, rozele speranței de care spuneți că e o sintagmă „clasică”, „edulcorată” - este contrabalansată de opusul ei încă de la-nceputul pasajului- un verb care în contextul dat este unul radical - decapitarea - care, și la propriu și la figurat e capabil să-mbogățească cu mai multe sensuri pasajul/strofa respectivă, unul dintre sensuri ar fi, de ce nu , ruperea radicală de trecut și experiența(inedită sau nu) a înfrângerii în confruntare cu prezentul... de unde rezultă suspendarea personajului în aer, ori situarea acestuia la limită(borferline), el neaparținând de fapt nici trecutului, nici prezentului. Iar fragmentele pe care le-ați extras din Eminescu și Macedonski, nu fac decât să-mi confirme ceea ce am spus mai sus - problema constă în faptul că ați făcut abstracție de context și de tonul general al poeziei și v-ați focalizat atenția strict doar pe cuvinte/sintagme/expresii izolate. Și vă asigur, coincidențe din acestea se tot întâlnesc și la autori mai mari, fără ca aceștia pe moment să fie conștienți de acest lucru. Mai important mi se pare mie, ce conotație/nuanță sau culoare dau eu acestor cuvinte, și nu faptul că le-a mai folosit cineva într-un context diferit. Dacă aș gândi în felul acesta, ar trebui să nu mai fac uz în texte de așa cuvinte precum ”singurătate” sau ”tâmple” sau ”cărare” doar pentru că le-a folosit cândva și Eminescu în alt context. Ceea ce cred eu, este absurd.
Noapte bună,
pentru textul : Solilocvii aride deBot Eugen.
voi astepta pozele.
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deNU. consider abuziva interventia dumneavoastra domnule Titarenco sub acest site. de ce nu lasati sa se vada toate comentariile? nu mi faceti nicio favoare stergand sau adaugand comentarii. rog sa fie la vedere si celelalte comentarii. pentru transparenta si dialog democratic. nu ne jucam aici de -a uite papusa, nu e papusa. vreau ca aceste comentarii sa ramana in pagina, nu sa fie sterse abuziv. si inca un lucru. ceea ce nu cunoasteti cu adevarat nu e modul meschin in care va legati de amanunte, ci faptul ca nu stiti sa respectati un artist. histrionismele balcanice nu au ce cauta aici. deci, lasati comentariile sa fie vazute de toata lumea. multumesc din acest moment, eu nu mai raspund. ma pregatesc sa intru in recital. ceea ce faceti, e regretabil ca atmosfera culturala. puteati face asta ieri sau maine dar nu azi cand oamenii intra pe scena ... dar...inca o data, a fost odata o tara numita romania. eu astept repunerea comentariilor in pagina.atat.
pentru textul : zilele universitatii depoate ai dreptate Virgil,devine prea explicită,dar asta e expediat astăzi ar fi ca o ștampilă,încrustînd momentul expedierii mulțumesc pentru comm numai de bine, george
pentru textul : un expeditor de suflet deMulte fortati, gen umezeala apoasa, taiat amintiri, lumina alba a telefonului si multe altele care fac textul cam teribilist. Voce exista, mai trebuie doar strunita, in opinia mea.
pentru textul : picioare goale dechei de lectură: a. versetul aleatoriu trimite la tara fagaduintei, la acel “acasa” al fiecaruia, la acel familiar care ne scoate din impersonalitatea si de-caderea zilnica; adaosul &co atrage atentia asupra modului de perceptie, asupra atitudinii mele (una implicat/detasat/ (auto)ironica/catharctica/etc ) fata de acest familiar niciodata pierdut niciodata detinut 100% b. primul paragraf (de la “catre sfarsitul”…si pana la “poze in grup”) fixeaza tema: iubirea ca modus vivendi, acea iubire stranie/blanda/cruda/dura/etc. care umple acest spatiu-timp continuu (ziua a 7 a catre ceasul al 6-a), relevand in acelasi timp ruptura de la Iubirea (sacra. Ideea, Modelul) pana la umbra acesteia (pranzul =material) cazand in derizoriu (“faceau poze de grup” – vezi turistii din bisericile de astazi ale Romei, de ex) Repetitia interogatiilor ( esti tu, esti tu…) sugereaza rolul determinant al acestui principiu creator in lumea noastra, a quantelor…., o experienta care ne arata drumul, unul al Absolutului/Spiritului/etc. care, invocat, se dă spre inghitire.... c. al doilea paragraf (de la sleep well....pana la walk on) transpune tema in alte coordonate, ale visului , ale imaginatiei (creatoare ) vezi “sleep”, precizand ca si la inceput (ziua a 7-a , jonny adica ioan din Halleluya brother, copilul) tendinta de …expansiune (ontologica) a iubirii, o incercare, clasica in fond, de a reface itinerariul esuat lamentabil in realitatea comuna prin actul creator: si aici, zborul va fi frant, desi copilul, are dreptatea de partea sa si lumina ii iese pe gura…. d. al treilea paragraf (ultimul) rescrie ruga Tatal nostru, ilustrand, in fapt, lumea babilonica (interna si externa) – vezi si Ascendent- in care coexista contrariile. Relatia tata-mama leagan/arma accepta, de aceasta data, contradictiile, suprimandu-le totodata prin “dumnezeea”, prin acel ceva care ne transcende (crezand/necrezand) destinele : (re)nasterea (vezi etc) revenirea in acasa –al-nostru e posibil, fiind oarecum dozata prin imagini a la geo dumitrescu (cred- e ora 3 am) Ultimul rand al textului aduce si mai aproape tema, in copiii care, butonand computer-ul, cauta o unitate uitata, ramanand numai gestul arhetipal, febril, al cautarii; e vremea osanzii, adica , al bunastarii, al reluarii ciclului, unde Iubirea, iarasi si iar se va cauta pe sine….prin noi, indelung ps: las cititorului (ne)placerea descoperirii si altor idei ascunse sau nu in text al dvs, acelasi, francisc, iubitorul…….
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang deÎn text, strofa a III-a ar trebui prelucrată, reluată, întrucât atrofiază intensitatea mesajului, fiind prea explicită pentru context. Titlul nu justifică suficient compoziția.
pentru textul : Curând, Șeherezada... deelian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
pentru textul : fericirea I deEcaterina, încearcă așa:
pentru textul : seară de iulie în sat dedespre tamplarie, si arme, cu drag lui Paul:
**
Eu dorm cu pistolul sub pernă
O grenadă amorsată atârnă peste capul meu
Timpul presară praf
Peste creioanele de tâmplărie
dintre degetele mele.
Toată noaptea câinii de pază gonesc
înainte şi înapoi
Traversează visele mele
Şi ţara mea cea dragă
se scurge şi piere
printre degetele mele
Ah, mândria rănită, încăpăţânarea
Spaima învingătorilor
Visul celor învinşi
Peste mine ticăie o bombă
Eu dorm
Inima mea e trează durerii..
**
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deRaya Harnik
Israel
1933 traducere: AG
Nu ma asteptam sa dau de un cabinet medical aici, credeam ca-i un site de literatura... Marina ,ha!ha!ha!, ai uitat sa-mi dai reteta! Ok, multumesc pentru citire!
pentru textul : bucle deVoiam sa subliniez altceva acolo. Textul se axeaza pe trecator si pe dezastrul emotional in care se afla si nu pe americanii care isi exprima emotiile exuburenat sau pe faptul ca a doua zi era ziua lui de nastere. In locul americanilor putea fi oricine, in momentul acela el tot asa i-ar fi vazut. O sa modific acolo ca sa nu mai apara alte neclaritati.
pentru textul : Between the bars deMultumesc pentru sugestii si pentru incredere.
Buna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?
pentru textul : Așa cum sunt deNumai cititori inteligenți și sensibili la tristețile adunate lângă bucuriile tale, om bun! Felicitări Laurențiu!
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deÎţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului demulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.
pentru textul : tablou cu mii de culori demultumesc. cu stima, adelina
pentru textul : Delir deNu mă pricep la haiku, dar spun:
La primul, n-ar fi mai bine ca versurile doi şi trei să fie schimbate întrte ele? Scris cum e acum, nu dă dinamism ideii.
Scris:
"livada ninsă –
parfumul de cireşe
în abur de ceai"
oferă puţin impreviibil.
Dacă e musai să apară "cireş" - copacul - poţi schimba "mirosul" cu ceva similar, dar din patrtu silabe.
Mi-a plăcut nr 2, dar şi acolo aş schimba ordinea :).
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deAcum m-am întristat și eu, Maia. M-am simțit inspirată de încercările de haiku ale lui Gorun, e numai vina lui că mi s-a întâmplat așa, nu sunt cum îți par. PS Gorunule, nu te lăsa de haiku!
pentru textul : Lunatice dedragul meu, nu stiu cine a fost amenintat dar te asigur ca nu de catre mine. eu nu sint aici protectorul nimanui in mod special. singurul lucru care ma preocupa, chiar si la ora asta tirzie de noapte cind lucrez la maruntaiele site-ului, este buna functionare a lui care implica faptul ca fiecare membru hermeneia sa se simta respectat, responsabil si relaxat. Nimeni nu este obligat sa vina sau sa stea pe Hermeneia cu de-a sila. Dar nimeni nu cred ca are dreptul ca hartuiasca si/sau ameninte pe nimeni. Nu ma simt obligat sa iti oder vreun argument de vreme ce in mod repetat ai dovedit o lipsa semnificativa de respect fata de site si membrii lui. Imi pare sincer rau ca s-a ajuns aici dar te asigur ca daca unii membrii Hermeneia sint obositi deja este din cauza comportamentului tau si nu a incercarilor mele de a calma situatia. Cred ca iti fac un serviciu suspendindu-ti contul pentru a te proteja de tine insuti si de eventualele iesiri pe care vad ca nu ti le mai poti controla.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deVirgil: Serpantina, cam lunga, ce-i drept, isi are izvorul intr-o imagine postata de dumneavoastra.Cu ocazia asta am aflat simbolistica diverselor lucruri indiene (o parte) Emil: Imagini inedite, altele -clisee mai putin interesante, zboara prin fata ferestrei.Amestec de bun si rau, de dulce si amar, asa cum este si viata. Multumesc tuturor pentru bunavointa si pentru sugestii.
pentru textul : In dar: mandala dee neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.
pentru textul : vremuri dedragă visătoareo, mesajele din comentarii sînt, așa cum le-ai și numit, mesaje. adică se află probabil undeva la intersecția dintre email și text messaging. în universul digital, care se carcterizează printre altele prin viteză și simplificare, nu există, cel puțin deocamdată, o impunere a unei exigențe în ce privește începerea propozițiilor. evident nu este cel mai îngrijit mod de scriere. am fost conștient însă că dacă vom începe să facem și poliția acestui aspect în comentarii riscăm pe de o parte să ne irosim în bătălii sterile iar pe de altă parte să descurajăm comentariile. de aceea, cu multă vreme în urmă, cîndva pe la apariția hermeneii, am acceptat tolerarea acestui lucru. preferăm ca în comentarii elementele nepermise să fie minime. după cu știi probabil, o lege cu cît este mai stufoasă cu atît este mai greu de implementat. și atunci nu mai folosește la nimic.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deP.S. - nu cred că gust neaparat ironia expresiei „Domnule Profet”.
dom'le tot mai bine generatoare de paradoxuri decît generator cu turbina pe uscat precum bobadil. pariez că nu știe ce e aia metatext dar se aruncă înainte ca bibanul. poate, poate o prinde musca. de fapt culmea ipocriziei este că el îl critică pe firică în timp ce el face aidoma. deși nu e chiar aidoma pentru că firică măcar are clasă. bobadilu' însă merge pe blat.
pentru textul : cină festivă deScuze, am mai spus asta, dar consider absolut necesar ca autorul să conserve cumva varianta sa inițial postată indiferent dacă este (ca în cazul de față) de acord complet cu textul modificat de un comentator. Eu una (sosită mai târziu pe aici) aș fi preferat să citesc ambele variante. Așa, eu pe cine să comentez acum, pe autor sau pe comentator?
pentru textul : felie crocantă deMargas.
multumesc de trecere si pt semn, foşnetul are legătură cu primele vesuri iar eu cred că am trecut de faza de a fi apreciat doar pt faptul că scriu în altă limbă.
stima mea
pentru textul : Zimţii dePagini