un poem superb, ma bucur ca l-ati adus aici.

textul incepe bine dar la un moment dat aluneca din nou spre vechile apucaturi retoric epatante si care nu mai comunica nimic poetic. pacat, pentru ca incepuse chiar bine. sfatul meu de doi lei vechi: poezia nu e a spune ci a sugera pax

Da, Paul, la toţi creatorii există o formă de narcisism, pe care şi tu cred că o ai, iar dacă n-o recunoşti, nu eşti sincer. Eu aş numi-o, totuşi, conştiinţa propriei valori şi nu cred că e un lucru rău, mai ales dacă nu ia forme exagerate. Şi chiar atunci când se întâmplă asta, eu cred că valoarea tot trebuie apreciată, în virtutea obiectivităţii, de la care nu trebuie să ne abatem. Iar ca să glumim, eu nu am soţie, amantă, copii (poeziile sunt copiii mei), aşa că... trebuie să mă înţelegi. Compensăm şi noi cum putem.

nu e lamentabil, ci se lamentează prea mult într-o notă comună.

eh, asa da! foarte frumos. iar imaginatia mea trebuia sa ma traga de mîneca si sa-mi zica ca-i asa. doar chestia a fost sugerata, numa' ca eu eram un pic distrat si cu mintea in locuri mai zburdalnice. mea culpa. o sa incerc sa nu ma mai grabesc asa :)

Nu e a mea, da, ar trebui specificat. Caut și am să fac o notiță.

Ioane, ce sa-i faci? Pana nu vii si cu un titlu nu poti fi sigur niciodata. Pentruca pe lumea asta asemanarile sunt multiple, de exemplu unii cred ca si noi oamenii, am fi dupa chipul si asemarea lui Dumnezeu, sa-l luam de exemplu pe Gigi Becali, vezi comm-ul lui Dedal de mai sus. Andu

Cuvintele tale mă fac să visez frumos, să sper că volumul de poezie la care lucrez de ceva timp (poemul de faţă fiind inclus în el) va fi pe placul cititorilor.

Îţi fac aşadar o reverenţă şi te mai aştept.

de acord, și evident există și aspecte, să le zicem de natură „morală”. pentru că la urma urmei toata problema asta nu are de a face cu fonemele și asocierea lor (de vreme ce s-a demonstrat deja că ele există în tot felul de alte cuvinte și nu explodează dicționarul) ci mai degrabă este generată de imaginea pe care o proiectăm asupra cititorului (oricare ar fi elș și aici se include și autorul textului). cu alte cuvinte ori de cîte ori întîlnim o astfel de asociere sîntem gata să ne imaginăm că cu (sic!) siguranță mintea celuilalt cititor e automat murdară. cine ne dă acest drept? aici nu este vorba de limbaj obscen. ci pur și simplu de un fel de pseudo-superioritate morală de la înălțimea căreia sîntem gata să considerăm pe oricine vinovat pînă la proba contrarie. situația asta mi se pare ciudat de asemănătoare cu ministerele virtuții și viciului din țările cu regimuri fundamantalist islamice. unde o femeie trebuie să fie acoperită aproape în totalitate nu pentru că neaparat ea ar fi vinovată de ceva ci pentru că se presupune (cu aceeași pseudo-superioritate ) că orice bărbat are o minte murdară și cu siguranță o va „dezbrăca” la vederea unui fir de păr sau a unui centimetru de epidermă. evident, comparația mea este destul de dramatică dar ideea mi se pare, așa cum am spus, asemănătoare.

Îmi primul rând, îmi place titlul. Apoi, ritmul pe care îl induci. Finalul mi-a plăcut. Ai totuși strecurată în text o contradicție mică, și-anume: „bolta rece supura spre mine„ - dacă bolta(indiferent care) supurează, atunci numai rece nu poate fi. Și în general, în contextul poemului, acel termen medical pare a fi din altă poveste.
doar o părere. Eugen.

nu imi ramane de facut decat sa plang fara resemnare pentru pierderea unicului meu cititor de pe aici...
un paradox anuntat,nu-i asa?

doamne care a remarcat poezia! (se pare că tot bărbaţilor le place să dezbată acest gen de texte.).

Maria, nici mie nu mi se pare fairplay să mi se pună căluș în gură și să nu fiu lăsat să spun ceea ce cred, nu despre o personă, ci despre ceea ce scrie.
În altă ordine de idei, las comentarii doar sub textele care îmi plac. Nu că nu aș avea nimic de spus despre textele slabe, ultima dată însă când am comentat negativ un text, autorul și-a șters „capodopera” de pe site, ceea ce denotă lipsă de seriozitate și lașitate.Așa că, în opinia mea, dacă x sau y nu acceptă critica sub textele sale, mi se pare inutil să mai intervin.

„Cât despre verbul „a gândi”, acesta este intranzitiv, deci nu acceptă un complement direct. Poate ai vrut forma reflexivă „se gândea” (soarele se gândea la mine și la tine).”

Maria, textul de mai sus a fost scris cu un an în urmă. L-am revăzut de mai multe ori. știu excat ce am vrut să spun în text.Forma Verbuuil a gândi rămâne neschimbată, chiar dacă se abate de la normele limbii române. Pot face eventual altceva: să-l trec la rubrica Experiment.

Eugen

îmi face bine orice părere critică, din ele învățăm. vă mulțumesc.