imaginile sunt puternice şi transmit.
mă bucur că este unul dintre poemele pe care le-am votat.
şi mai mult mă bucur că juriul (de excepţie) l-a votat câştigător.
mulţumiri.
felicitări sincere şi mult succes mai departe!
Revin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
Însă e doar părerea mea.
Margas
hialin, no offence taken, dar please agree to disagree. poate necesita ceva mai multa atentie dar nu cred ca este complicata. chiar as dori sa aud si opiniile altora. si intr-un anumit sens (ca administrator de site) prefer o solutie mai putin facila pentru utilizator tocmai pentru ca banuiesc ca stii foarte bine ca mai ales in universul internetului, cu cit ceva e mai usor de facut cu atit exista tendinta de a fi abuzat mai mult. de exemplu nu cred ca as dori sa vad pe membrii hermeneia schimbindu-si textele o data la jumatate de ora. si te asigur ca sint si spirite din astea mai nestatornice care si-au sters si apoi m-au rugat sa le repun textele back pe hermeneia de 4 sau 5 ori. artistii sint tare emotionali si nu tre sa le dai prea multe jucarii pe mina ca le fac praf. no offence intended. in ce priveste ideea cu drop-down list, este evident posibila dar (pe linga aspectul precedent) cred ca ar incarca si mai mult (si oarecum inutil) traficul intr-un sistem care si asa este in mare masura "cantitativ". probabil ca o fi existind pe undeva si o solutie care sa evite asta dar nu sint convins ca se merita deocamdata efortul. pe de alta parte un membru isi schimba textele de acolo cind? o data pe saptamina? o data la 10 zile? o data pe luna? cred ca doua minute pe luna pentru identificarea a doua numere si inscriere lor intr-un profil este un efort si un consum de timp absolut nesemnificativ. In ce priveste a doua intrebare cred ca raspunsul este negativ. nu cred ca o astfel de optiune care ar genera inconsistenta in modul cum ar aparea paginile de profil ar fi ceva recomandabil functional sau estetic pentru un site.
Nimic nou in mersul pe contrasens in viata, si totusi ai reusit sa ne faci sa simtim pana la urlet, pana la abandon fiecare pas. Scris lejer, simplu, imaginile nu sunt cautate si cu atat mai puternica senzatia de autentic. Fiecare cuvant pare exploatat la maxim. O singura fraza cred ca este in plus, mai ales ca nu e intotdeauna util sa-ti expui concluzia dintru inceput, tocmai in proza: "viața asta nu e viață e un surogat care-ți face gura pungă." Mult mai sugestiva imaginea din final "mie nu am ce să-mi las viața e o execuție sumară când te cobori în subteranele tale" si "cunoscându-te astfel îți legi morții la ochi și aștepți binecuvântarea". Mai ai cateva typo ("regurigiteaza", "metine curatenia"... mai reia textul, se intampla).
Din nefericire pentru tine eu am muncit(atit cit m-am priceput) pentru acest site. Nu am stat doua luni si apoi mi-am bagat picioarele si am plecat. De cite ori trebuie sa explic faptul ca acest site nu e al meu sau al nostru? Tu de ce ai abandonat? De cite ori sa-ti explic ca nu procedezi corect? Faptul ca nu mai sunt activ tine de alte probleme. Ca de exemplu ca nu mai pot scrie si nu fortez lucrul asta. Dar cind las niste comentarii aplicate pe text toti ataca la persoana. Inclusiv tu. Si vrei sa fiu activ? Iar te-ai bagat ca musca in lapte si nu ai priceput nimic. Sorry de offtopic.
Un sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
cred că nu a fost destul de evident (din motive care îmi scapă) faptul că suptul degetului era o glumă. dar înțeleg acest fapt, însă nu pot pricepe cum gestul ar denota stupizenie. aici mă depășești în deepitudine Cristina. și iarăși am reticențe cu privire la notoritatea ca structurare blah blah. ceea ce poate fi o idee pentru un viitor apropiat e să transcriu poeme dedicate, cam asta vb Virgil, referindu-se la tematică. dar nici chestia asta nu cred că e o premieră. pentru că am mai citit.
concluzia: îmbătrânim și lângă noi se strâng din ce în ce mai multe cărți proaspete, neglijate ca filmele cu adolescenți.
mulțam de semn, Cristina!
/kinky/ este legatura dintre text si videoclip.
kinky in limbajul urban, l-am luat in sensul lui - excentric, ciudat si impreuna cu micile conotatii, reverberatii pe care e de la sine inteles ca le are.
rostul lui independent in text este de a induce senzatia, de a crea atmosfera in care se va desfasura textul.
de asemenea sunt de acord cu tine ca are ambiguitatea lui si , asa cum am vazut eu, era menita lase un abur un pic nedefinit textului.
problema este - daca asta se poate numi o problema - ca din primul tau comentariu, eu nu am inteles daca te referi la acest cuvant, daca te referi la cuvintele in germana, daca pe acelea le inteleg eu sau tu, sau in general folosesc cuvinte pe care nu le inteleg.
uite de exemplu , eu mi-am pus o poza la avatar care sugereaza ceva. eu cand am gasit poza, am gandit / nu stiu ce e cu poza asta/ imi place, are un aer kinky.
asta ca sa dau exemplu de cum inteleg eu acest cuvant si cum il utilizez.
mai mult, nu stiu daca cuvantul este nepotrivit acolo, se poate, daca nu e nimic de inteles, si asta se poate, daca nu se leaga, nu induce, etc... dar eu asa am avut viziunea scrierii acestui mic poem. si asta e. :
in rest sunt de acord cu tine, am zis de la inceput ca reactia mea a fost una oarecum emotionala, careia i-am dat curs, fara a nega dreptul celorlati, de a avea parerile lor, reactiile lor.
din partea mea consider ca aceasta discutie este incheiata, pentru ca stiu ca mai multe n-as avea ce sa spun, si nu-mi place sa ma dau mai desteapta decat sunt. ideea de final era ca am simtit inca de cand am postat , ca s-ar putea sa vina cineva care sa-mi spuna , ce-i cu videoclipul , ce inseamna asta..?.. ca si cum as fi facut o obraznicie, o sotie.. sau ceva nepotrivit. sau potrivit pentru blogul meu personal, facebook si altele. well, eu am vrut sa trec peste asta. si de asta am zis in primul comentariu, ca poate hermeneia nu acorda suficienta libertate unor manifestari, din care se pot sa iasa uneori, unele lucruri bune.
dar la fel de bine, s-ar putea sa ca aceasta sa nu fie treaba mea si chiar nu este. si daca eu am vreo problema cu ceva, e evident doar problema mea, nu cred ca am vrut sa dau vina pe ceilalti. doar m-am exprimat si eu incercand sa nu deranjez pe nimeni.
atentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
of, Doamne, tu chiar nu poţi înţelege că e vb. de modul de scriere ? de limbă ? ia vezi aici ! http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_Germaniei_dup%C4%83_m%C...
este total lipsit de relevanţă, dar tu, ca să te dai deştept şi să faci pe altul ignorant ( cum ai făcut la primul meu text postat pe H, era vb atunci de hagiografi), te agăţi cu o încăpăţînare penibilă de acest lucru.
da, Virgil, eu sunt un păcătos,cel mai mare păcătos posibil. aşa e. recunosc.
n-am nici eu ce s-o mai lungesc. pace ţie, frate virgil şi mă iartă, că tot suntem la început de săptămînă a Patimilor (adică în credinţa mea cel puţin), dacă te-am tulburat.
Îţi doresc să ne întâlnim la umbra unui crin în Paradis, vorba lui Eliade.
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
eu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
nu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
O idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
Aici e altceva - unitate stilistică şi, evident, discurs închegat + unele imagini bune. Aş renunţa la diminutive.
Atenţie la spaţiul de după şi dinaintea semnelor de punctuaţie!
PS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
da, Ottilia este şi o legătură şi nu chiar din întâmplare, fiindcă sunt două haiku inspirate de aceeaşi temă, din aceeaşi situaţie din viaţa mea. Dar ele sunt haiku-uri independente. Mulţumesc pentru semnul de lectură.
Desigur merge în mai multe feluri, nu doar în două, eu prefer prima variantă, mulţumesc de trecere pen' că e ziua mea. Nimeni nu mi-a mai vorbit vreodată cu pen' în loc de pentru :)
poemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
voiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!
Este din ce in ce mai interesant. Imprevizibil.
Personajul care nu e deloc un superficial, nauc, cum ar fi fost daca era al meu, vede cata nevoie este de repere. Nu se gandeste la nebunie, nu se arunca in sentimente aiurea, cum al meu ar fi facut, pur si simplu cauta un fir care sa duca la adevar. Dar aici in acest spatiu chinuitor nimic nu e permanent.
Astept continuarea. Vreau sa stiu cum e condus personajul, catre ce, cu ce se alege de aici...
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imaginile sunt puternice şi transmit.
pentru textul : darul de smirnă demă bucur că este unul dintre poemele pe care le-am votat.
şi mai mult mă bucur că juriul (de excepţie) l-a votat câştigător.
mulţumiri.
felicitări sincere şi mult succes mai departe!
Revin poate la o analiză mai veche pe poemele lui Emilian nici măcar nu știu dacă el își amintește dar spuneam atunci și spun și acum... acest autor fără discuție talentat nu știe să-și înceapă poemele cumsecade (primele lui versuri sunt în proporție de peste 80 de procente party crackers) și nici nu urmărește vreo idee (poetică desigur) poate că asta el consideră că e the whole idea. Dar nu e așa, credeți-mă. Cei mai abstracți poeți au urmărit mereu IDEEA. Problema pe care eu o identific la toți acești poeți care de fapt sunt jurnaliști (situație în care se află și ante-comentatoarea Ioana Barac) este că ei sunt prea obișnuiți datorită meseriei lor să dea cu bla-bla-ul azi a mai murit unu pe șosea azi a mai înviat unu la capătu patului de spital și poate mâine va apărea Iisus călare pe un Harley să dea clasă la toți ai lu Bivolaru, ca să mai poată scrie îndeajuns de caligrafic un poem. La ei totul e flash, totul e eveniment captat pe media. Și transpun asta în poezie precum câinele lui Pavlov, care nu știe altceva decât să saliveze atunci când se aprinde becul. Eu urmăresc de o vreme textele Ioanei și a lui Emilian și am găsit în ele mereu această abordare jurnalistică, mascată după un limbaj care se vrea extatic, însă în opinia mea scriitura lor nu are miez, este mult prea prolixă față de idee suferind de un verbalism inconsistent de tip diaree verbală. Pe românește, o salată de varză cu prune cu din de toate celelate câte nimic, o salată plină de talent dar și de prea multe clișee jurnalistice dăunătoare... pe care finalmente eu una nu o mai degust din instinct de conservare. Cam în aceeași manieră în care nu mai citesc ziarele de o vreme încoace.
pentru textul : no new messages in your inbox deÎnsă e doar părerea mea.
Margas
hialin, no offence taken, dar please agree to disagree. poate necesita ceva mai multa atentie dar nu cred ca este complicata. chiar as dori sa aud si opiniile altora. si intr-un anumit sens (ca administrator de site) prefer o solutie mai putin facila pentru utilizator tocmai pentru ca banuiesc ca stii foarte bine ca mai ales in universul internetului, cu cit ceva e mai usor de facut cu atit exista tendinta de a fi abuzat mai mult. de exemplu nu cred ca as dori sa vad pe membrii hermeneia schimbindu-si textele o data la jumatate de ora. si te asigur ca sint si spirite din astea mai nestatornice care si-au sters si apoi m-au rugat sa le repun textele back pe hermeneia de 4 sau 5 ori. artistii sint tare emotionali si nu tre sa le dai prea multe jucarii pe mina ca le fac praf. no offence intended. in ce priveste ideea cu drop-down list, este evident posibila dar (pe linga aspectul precedent) cred ca ar incarca si mai mult (si oarecum inutil) traficul intr-un sistem care si asa este in mare masura "cantitativ". probabil ca o fi existind pe undeva si o solutie care sa evite asta dar nu sint convins ca se merita deocamdata efortul. pe de alta parte un membru isi schimba textele de acolo cind? o data pe saptamina? o data la 10 zile? o data pe luna? cred ca doua minute pe luna pentru identificarea a doua numere si inscriere lor intr-un profil este un efort si un consum de timp absolut nesemnificativ. In ce priveste a doua intrebare cred ca raspunsul este negativ. nu cred ca o astfel de optiune care ar genera inconsistenta in modul cum ar aparea paginile de profil ar fi ceva recomandabil functional sau estetic pentru un site.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deNimic nou in mersul pe contrasens in viata, si totusi ai reusit sa ne faci sa simtim pana la urlet, pana la abandon fiecare pas. Scris lejer, simplu, imaginile nu sunt cautate si cu atat mai puternica senzatia de autentic. Fiecare cuvant pare exploatat la maxim. O singura fraza cred ca este in plus, mai ales ca nu e intotdeauna util sa-ti expui concluzia dintru inceput, tocmai in proza: "viața asta nu e viață e un surogat care-ți face gura pungă." Mult mai sugestiva imaginea din final "mie nu am ce să-mi las viața e o execuție sumară când te cobori în subteranele tale" si "cunoscându-te astfel îți legi morții la ochi și aștepți binecuvântarea". Mai ai cateva typo ("regurigiteaza", "metine curatenia"... mai reia textul, se intampla).
pentru textul : contrasens deVlad,
pentru textul : de vorbă cu tine deeu trebuie să-ți multumesc pentru versul tău care m-a fermecat!
multumesc Vlad.
multumes, dorin. "efectul pygmalion" ma fascineaza... precum "lumina de gaz". este interesant cum oamneii incep sa semene propriilor lor imagini.
pentru textul : Efectul Pygmalion deDin nefericire pentru tine eu am muncit(atit cit m-am priceput) pentru acest site. Nu am stat doua luni si apoi mi-am bagat picioarele si am plecat. De cite ori trebuie sa explic faptul ca acest site nu e al meu sau al nostru? Tu de ce ai abandonat? De cite ori sa-ti explic ca nu procedezi corect? Faptul ca nu mai sunt activ tine de alte probleme. Ca de exemplu ca nu mai pot scrie si nu fortez lucrul asta. Dar cind las niste comentarii aplicate pe text toti ataca la persoana. Inclusiv tu. Si vrei sa fiu activ? Iar te-ai bagat ca musca in lapte si nu ai priceput nimic. Sorry de offtopic.
pentru textul : Cantata în mi minor deUn sentiment de vinovatie: "știi că am vrut să mori deși te iubeam?", "n-am venit la tine doar m-am rugat să-ncetezi "si totodata promisiunea de a intoarce timpul si a schimba trecutul: "nu-ți fie frică/ o să te întorc" denota incercarea disperata dar si constientizarea imposibilitatii de a scapa de vinovatie. Totul este alert, doar starea autorului este/era una de repaus, in asteptarea mortii iminente, de aici si culpa.Textul nu s-a vrut trist, actiunile sunt redate una dupa alta, rapid, simplu, fara zorzoane care storc lacrimi, pana si momentul mortii este redat in 2 cuvinte "o șuviță de sânge/ colțul gurii cambrat într-un zâmbet-sărut/ stop". Intentia autorului de a transforma aceasta tragedie s-a materializat in versuri simple care nu i-au dat mare bataie de cap dar pline de semnificatii si care au creat un Univers complicat, perfect, in care astfel de lucruri greu de exprimat se intampla. Lejeritatea si simplitatea dau gust poeziei, sunt calitati ale autorului de a da o forma lucrurilor de neinteles si totodata surprind interesant.
pentru textul : pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi decred că nu a fost destul de evident (din motive care îmi scapă) faptul că suptul degetului era o glumă. dar înțeleg acest fapt, însă nu pot pricepe cum gestul ar denota stupizenie. aici mă depășești în deepitudine Cristina. și iarăși am reticențe cu privire la notoritatea ca structurare blah blah. ceea ce poate fi o idee pentru un viitor apropiat e să transcriu poeme dedicate, cam asta vb Virgil, referindu-se la tematică. dar nici chestia asta nu cred că e o premieră. pentru că am mai citit.
pentru textul : hârtia deconcluzia: îmbătrânim și lângă noi se strâng din ce în ce mai multe cărți proaspete, neglijate ca filmele cu adolescenți.
mulțam de semn, Cristina!
/kinky/ este legatura dintre text si videoclip.
kinky in limbajul urban, l-am luat in sensul lui - excentric, ciudat si impreuna cu micile conotatii, reverberatii pe care e de la sine inteles ca le are.
rostul lui independent in text este de a induce senzatia, de a crea atmosfera in care se va desfasura textul.
de asemenea sunt de acord cu tine ca are ambiguitatea lui si , asa cum am vazut eu, era menita lase un abur un pic nedefinit textului.
problema este - daca asta se poate numi o problema - ca din primul tau comentariu, eu nu am inteles daca te referi la acest cuvant, daca te referi la cuvintele in germana, daca pe acelea le inteleg eu sau tu, sau in general folosesc cuvinte pe care nu le inteleg.
uite de exemplu , eu mi-am pus o poza la avatar care sugereaza ceva. eu cand am gasit poza, am gandit / nu stiu ce e cu poza asta/ imi place, are un aer kinky.
asta ca sa dau exemplu de cum inteleg eu acest cuvant si cum il utilizez.
mai mult, nu stiu daca cuvantul este nepotrivit acolo, se poate, daca nu e nimic de inteles, si asta se poate, daca nu se leaga, nu induce, etc... dar eu asa am avut viziunea scrierii acestui mic poem. si asta e. :
in rest sunt de acord cu tine, am zis de la inceput ca reactia mea a fost una oarecum emotionala, careia i-am dat curs, fara a nega dreptul celorlati, de a avea parerile lor, reactiile lor.
din partea mea consider ca aceasta discutie este incheiata, pentru ca stiu ca mai multe n-as avea ce sa spun, si nu-mi place sa ma dau mai desteapta decat sunt. ideea de final era ca am simtit inca de cand am postat , ca s-ar putea sa vina cineva care sa-mi spuna , ce-i cu videoclipul , ce inseamna asta..?.. ca si cum as fi facut o obraznicie, o sotie.. sau ceva nepotrivit. sau potrivit pentru blogul meu personal, facebook si altele. well, eu am vrut sa trec peste asta. si de asta am zis in primul comentariu, ca poate hermeneia nu acorda suficienta libertate unor manifestari, din care se pot sa iasa uneori, unele lucruri bune.
pentru textul : eine kleine musik dedar la fel de bine, s-ar putea sa ca aceasta sa nu fie treaba mea si chiar nu este. si daca eu am vreo problema cu ceva, e evident doar problema mea, nu cred ca am vrut sa dau vina pe ceilalti. doar m-am exprimat si eu incercand sa nu deranjez pe nimeni.
atentie la repetitia ca si cum, se poate evita la modul elegant tin sa va spun ca aveti o anumita contradictie de termeni in prima strofa sa incerci a impune - care arata o actiune prin care silesti pe cineva sa faca ceva, este un ordin, o comanda data din ipostaza celui care se afla in ( pretinsa) superioritate iar cuprinderea cu brate amputate denota de fapt un lips, un handicap, incercarea de a cuprinde sfera are alta conotatie, cea a celui care se afla mereu in inferioritate, in dezavantaj in rest flashuri, un experiment
pentru textul : nu pleca azi deof, Doamne, tu chiar nu poţi înţelege că e vb. de modul de scriere ? de limbă ? ia vezi aici ! http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_ora%C8%99elor_Germaniei_dup%C4%83_m%C...
este total lipsit de relevanţă, dar tu, ca să te dai deştept şi să faci pe altul ignorant ( cum ai făcut la primul meu text postat pe H, era vb atunci de hagiografi), te agăţi cu o încăpăţînare penibilă de acest lucru.
da, Virgil, eu sunt un păcătos,cel mai mare păcătos posibil. aşa e. recunosc.
n-am nici eu ce s-o mai lungesc. pace ţie, frate virgil şi mă iartă, că tot suntem la început de săptămînă a Patimilor (adică în credinţa mea cel puţin), dacă te-am tulburat.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " deÎţi doresc să ne întâlnim la umbra unui crin în Paradis, vorba lui Eliade.
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
pentru textul : Necunoscutele umbre de.......... :)adrian , fragmentelul asta e chiar reusit. eu cred ca tu ai mult talent la proza. excluzand" trei punctele" de la inceputul paragrafelor, care cred ca sunt asa, de amorul artei, ai scris o chestie draguta si funny.
pentru textul : Norocosul deeu de fapt apreciez cand cineva scrie si reuseste sa ma faca sa termin un text si pe deasupra sa mai si zambesc. deci, penita.......... :)
dacă o să fiu în iași vă voi onora cu prezența, mulțumesc
pentru textul : iarna deAici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
pentru textul : ŞapteMbrie denu prea vad legatura cu titlul (destul de bine determinat). in strofa a treia exista o cacofonie. strofa din mijloc aduce o imagine excelenta. pacat de restul
pentru textul : strada mea cu pielea prăfuită deVladimir, asa, modificat, imi pare si mie ca ai prins in egala masura clocotul si linistea. interesant aleasa imaginea.
pentru textul : ... deO idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
pentru textul : Contuzii deAici e altceva - unitate stilistică şi, evident, discurs închegat + unele imagini bune. Aş renunţa la diminutive.
pentru textul : BIG EYES deAtenţie la spaţiul de după şi dinaintea semnelor de punctuaţie!
iată un text care nu cred că merită să stea în cutia de nisip. articulat și fără prea mult țesut adipos. are acel lucru simplu numit poezie
pentru textul : cincinal dePS: si totusi...viata privata, chit ca se reflecta poate uneori in ceea ce scriem, ramane sau ar trebui sa ramana o chestiune intre familie si prieteni...Nu cred ca suntem mamici sau tatici, nu are nimic a face asta cu textele noastre ... Suntem doar oameni care din cand in cand simt nevoia sa scrie. Uneori o fac mai bine alteori mai putin bine. Si din punctul asta de vedere suntem la fel.Suntem cuvinte, fara chip, fara genealogie Fara discriminari pozitive sau aprecieri distinctive.Zic si eu. De altfel cu toata recunoastinta ptr frumoase vorbe si urari :)
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deda, Ottilia este şi o legătură şi nu chiar din întâmplare, fiindcă sunt două haiku inspirate de aceeaşi temă, din aceeaşi situaţie din viaţa mea. Dar ele sunt haiku-uri independente. Mulţumesc pentru semnul de lectură.
pentru textul : drumul spre casă deDesigur merge în mai multe feluri, nu doar în două, eu prefer prima variantă, mulţumesc de trecere pen' că e ziua mea. Nimeni nu mi-a mai vorbit vreodată cu pen' în loc de pentru :)
pentru textul : sprijinit în baston depoemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate devoiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!
Este din ce in ce mai interesant. Imprevizibil.
pentru textul : cercul - episodul 2 dePersonajul care nu e deloc un superficial, nauc, cum ar fi fost daca era al meu, vede cata nevoie este de repere. Nu se gandeste la nebunie, nu se arunca in sentimente aiurea, cum al meu ar fi facut, pur si simplu cauta un fir care sa duca la adevar. Dar aici in acest spatiu chinuitor nimic nu e permanent.
Astept continuarea. Vreau sa stiu cum e condus personajul, catre ce, cu ce se alege de aici...
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră de"cu pleoapele larg închise" - asta să i-o lăsăm totuşi lui Stanley Kubrick, Tom Cruise, Nicole Kidman şi compania. (Cu ochii larg închişi).
pentru textul : sunt viu deei, cucu mucu! o fi craciunul, dar eu as scutura bradul asta sa i mearga fulgii.
pentru textul : O ramură mai puţin decami, multumesc mult. nu, nu te mananc, azi ai scapat;))
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dePagini