E plăcut acest text. Are ceva atmosferă, are şi un mesaj rece, ascuns printre alegorii. Păcat că e puţintel umbrit de prea multe cuvinte de legătură. Unele pot fi eliminate fără a altera sensul.
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
Nu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
a treia vesnicie nu se refera in nici un caz la 3 vesnicii. e doar o expresia a deznadejdii celui care iubeste smochinul, "situat" undeva intre speranta fara suport si tristetea unui sfarsit inevitabil... ramane minunea:) oricum, cred ca poezia se termina la versul ala cu vesniciile::) multam!
Încep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
Marina, e o frumusețe stranie aici așa cum te trezești într-o dimineață și lumea pare altfel, un ghemotoc in care incerci să te regăsești și să te descompui: "seul le silence des mots foncés hâche ce matin entier" E acompaniată superb poezia de muzicalitatea limbii franceze și imaginea distorsionata ...paranormal în foto.
începând de la acel fiindcă cu apostrof... dar nu se lasă!
Autorul ne propune 'logica iertării', 'lumânarea vieții' nu oricum ci 'cu-n fitil prea lung' rizibil!
Efortul de a cita mai departe stupiditățile care abundă în aceste versuri îl cruț pentru o cauză mai bună.
Pesemne că Hermeneia a decăzut rău de tot dacă asemenea texte sunt pe prima pagină iar un membru, cine o fi el, ea, îi acordă și o peniță.
O peniță de grădiniță poate ar fi fost mai potrivită.
Dacă nu văd o îmbunătățire a activității editorilor pe site în sensul trimiterii spre Șantier a unor asemenea texte mă voi retrage în scurt timp ca să scăpați și de mine. Eu nu am intrat pe Hermeneia acum o veșnicie și ceva ca să citesc asemenea texte pe prima pagină.
"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
Recunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
Acest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
"nu am suficient de multe și suficiente arome exotice" repetitia devine obositoare (de pilda "cutii suficiente condimente"), insa in rest poemul reuseste sa absoarba vibratiile consumeriste, amalgamate cu felurite platitudini existentiale ("suficiente dezamăgiri","nici suficient de multe amintiri","nu mai am suficient de multe zile de trăit/ niciodată"), fapt ce il salveaza din banalitate. nu mi se pare un text bun, dar nici sa te zgarie pe suflet. daca injectezi putin patos recitativ in versurile sale, poemul devine dramatic, pare sa iti comunice claustrarea (objectificarea, ar zice Bourdieu) omului contemporan, captiv al nimicurilor societatii de consum, el insusi un consumabil. inca ceva: vezi ca e gresit "suficiente de multe mașini" (v.2). probabil repezeala...
Adrian, recunoaşte că poezia ta de mai sus e inspirată şi e pe calapodul liric al poeziei mele postată acum două săptămâni în urmă, intitulată: "minuni se găsesc doar în biblie". acelaşi fel şugubăţ de interacţie cu viaţa, acelaşi fuior de exprimare. e ok dacă nu recunoşti!
ai un typo la primul vers din strofa a doua. cred că ai vrut să spui: o vedeam.
remarc: "timpul se arcuia în spinarea luminii hepatice de sub uşă."
A fost o greşeală de text şi deşi l-am corectat imediat, probabil l-aţi citit pe primul. Îmi pare rău şi sincer nu am intenţia de a-mi bate joc. Nu-mi stă în caracter.
Cu scuzele de rigoare, Cezar
Multumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
Marina, Virgil, multumesc de opinii, am operat citeva modificari. Si vreau sa fac niste precizari suplimentare. Probabil, la un moment dat, am exercitiul scrisului si talent, deficitar sunt insa la tehnica. Si cind ma refer la tehnica ma refer la unitatea unui text, atit ideatica, dar si structurala. Poate pe de o parte, pentru ca textele mele sunt colectii de starii, fara a fi macerate prea mult. Pe de alta parte, de cele mai multe ori revenirea asupra unui text nu prea e pe gustul meu(desi ar fi necesara) pentru ca imi lipseste obiectivitatea taierii in carne vie.
În fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)
Mă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
a ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
in rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
de aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
nicodem & vacarasu, simt eu cumva ca voi faceti echipa buna, si ca impreuna ati avea mai mult spor decat separat -prea-cultul nicodem sa ma ierte totusi ca-l pun laolalta cu indraznetul vacaras - si la postat poeme pe site si la acumulat avertismente profetice. deci, invocand divina pronie a nicodemului dar si cu inima strapunsa a vacarasului, voi incerca sa tratez "la pachet" pseudocommenturile ivite din partea domniilor voastre. 1. d-nul vacaras este rugat sa imi lase cerbii in pace. nu de alta, insa nu-i poate nici stapani, nici intelege. 2.acelasi domn vacaras trebuie confortat in legatura cu aparenta superioritate a mea pe site. de fapt, sa steie linistiti amandoi, nu sunt, nu ma simt si nici nu doresc sa devin "cineva" pe aceste dure (regulamentar vorbind) meleaguri. 3.sincer, in afara de frustrare surda nu pot detecta vreo idee sau punct de vedere argumentat in interventia domniei voastre, stimabile vacaras. "Vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți prin faptul că publicați „producțiuni” aposto pentru a putea fi înțelese de toți..." -Ei uite, asta e... nu chiar de toti! confratele cel cult ce se autentifica pe site drept nicodem nu a inteles. si ca el sunt multii altii. iar in afara de acestia, sunt si mai multi carora nu le pasa ori chiar nu vor sa inteleaga. si poate ca bine fac. vorba Adrianei: mai mult timp liber petrecut pe-acasa. 4. eu cred cu onestitate ca sfatul ei ar trebui ascultat. si nu doar de catre voi (va rog sa nu va simtiti vizati!)...e un adevar universal demn de respectat, dovada si vietile implinite ale celor care nu au apucat vreodata sa publice ceva pe hermeneia. ori a celor care "trag chiulul" pe aici. 5. ca tot veni vorba de hermeneia, eu cred ca profetul a avut o cadere de calciu in momentul cand v-a acceptat ca membri. sau a avut-o dupa, cand a vazut cu s-a ales! nu ma intelegeti gresit: nu va vorbesc de la inaltime. dar pur si simplu, unii se mira ca filozofii ce cautati voi pe aici, apropo de lirica inapoiata cu un secol jumate a vacarasului si de cea militant-atemporală (carele vasazica, atopica iarasi!) a stimabilului nicodem. 6. prin aceasta a nu se intelege ca militez pt "chestiunea" postmoderna, oricum de neinteles romanasilor. de fapt nu militez pt nimic deosebit. probabil fara oameni ca voi, m-as plictisi teribil pe site. simt asadar patetica nevoie sa "va multumesc ca existati", dând slava Dumnezeului inchinat de nicodem si cinstind inima strapunsa a vacarasului. Amin!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pretuiesc fiecare intalnire cu poezia ta. Asta voiam sa-ti spun. Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade deFelicitari! Excelenta coperta! :) Desigur ca am fi onorati sa ajungi si la Iasi cu volumul. Astept un semn pe email.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deE plăcut acest text. Are ceva atmosferă, are şi un mesaj rece, ascuns printre alegorii. Păcat că e puţintel umbrit de prea multe cuvinte de legătură. Unele pot fi eliminate fără a altera sensul.
(tare-ţi mai place zăpada...)
pentru textul : xyz deCel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deNu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade deAsa le este rostul, sa se strice toate. Entropia bat-o vina. Mi-a placut ultimul vers.
pentru textul : se strică toate dea treia vesnicie nu se refera in nici un caz la 3 vesnicii. e doar o expresia a deznadejdii celui care iubeste smochinul, "situat" undeva intre speranta fara suport si tristetea unui sfarsit inevitabil... ramane minunea:) oricum, cred ca poezia se termina la versul ala cu vesniciile::) multam!
pentru textul : cânt şi judecată deÎncep prin a cere iertare (iar!!) pentru întârziere şi prin a mulţumi pentru comentariu. Am încă o variantă a poeziei de faţă ceva mai la deal pe listă. Mi s-a părut că le amestec cam mult şi că ideea se cam pierduse. Dacă ai dispoziţie, te aştept cu un comm şi la cealaltă variantă. Dacă nu, nu-i bai :).
Sarut mâinile.
pentru textul : E. R. deFrancisc, sa inteleg ca te-ai enervat si faci demonstratii de barbatie poetica? Mi-era dor de tine.
pentru textul : Misericordiae dePrima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
pentru textul : p.s deMarina, e o frumusețe stranie aici așa cum te trezești într-o dimineață și lumea pare altfel, un ghemotoc in care incerci să te regăsești și să te descompui: "seul le silence des mots foncés hâche ce matin entier" E acompaniată superb poezia de muzicalitatea limbii franceze și imaginea distorsionata ...paranormal în foto.
pentru textul : la liberté promise deîncepând de la acel fiindcă cu apostrof... dar nu se lasă!
pentru textul : Rânduri fumegânde deAutorul ne propune 'logica iertării', 'lumânarea vieții' nu oricum ci 'cu-n fitil prea lung' rizibil!
Efortul de a cita mai departe stupiditățile care abundă în aceste versuri îl cruț pentru o cauză mai bună.
Pesemne că Hermeneia a decăzut rău de tot dacă asemenea texte sunt pe prima pagină iar un membru, cine o fi el, ea, îi acordă și o peniță.
O peniță de grădiniță poate ar fi fost mai potrivită.
Dacă nu văd o îmbunătățire a activității editorilor pe site în sensul trimiterii spre Șantier a unor asemenea texte mă voi retrage în scurt timp ca să scăpați și de mine. Eu nu am intrat pe Hermeneia acum o veșnicie și ceva ca să citesc asemenea texte pe prima pagină.
"noatea/ taceri (căciuliţa pe "a")/ for/ poeții sihaștrii (bănuiesc că "sihaştrii" e adjectiv - nearticulat!)/.
Stilistic, de revăzut: adumbrite taceri/ cascada de lacrimi/ frunzelor înrourate/ strigătele de iubire/ a vieții scară/ prezentu-i deja amintire - clişee/expresii plate, prozaice.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare deRecunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
pentru textul : sofa chess deAcest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!
"nu am suficient de multe și suficiente arome exotice" repetitia devine obositoare (de pilda "cutii suficiente condimente"), insa in rest poemul reuseste sa absoarba vibratiile consumeriste, amalgamate cu felurite platitudini existentiale ("suficiente dezamăgiri","nici suficient de multe amintiri","nu mai am suficient de multe zile de trăit/ niciodată"), fapt ce il salveaza din banalitate. nu mi se pare un text bun, dar nici sa te zgarie pe suflet. daca injectezi putin patos recitativ in versurile sale, poemul devine dramatic, pare sa iti comunice claustrarea (objectificarea, ar zice Bourdieu) omului contemporan, captiv al nimicurilor societatii de consum, el insusi un consumabil. inca ceva: vezi ca e gresit "suficiente de multe mașini" (v.2). probabil repezeala...
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deSi eu vreau sa scap de aceste metehne ... Merci mult. Cu stima, I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deAdrian, recunoaşte că poezia ta de mai sus e inspirată şi e pe calapodul liric al poeziei mele postată acum două săptămâni în urmă, intitulată: "minuni se găsesc doar în biblie". acelaşi fel şugubăţ de interacţie cu viaţa, acelaşi fuior de exprimare. e ok dacă nu recunoşti!
ai un typo la primul vers din strofa a doua. cred că ai vrut să spui: o vedeam.
remarc: "timpul se arcuia în spinarea luminii hepatice de sub uşă."
nu e poezie de peniţă, nu, nu, nu e!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară demulţumesc pentru opinie, mă bucur că ai citit
pentru textul : 15 făurar decorecteaza titlul, te rog.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deA fost o greşeală de text şi deşi l-am corectat imediat, probabil l-aţi citit pe primul. Îmi pare rău şi sincer nu am intenţia de a-mi bate joc. Nu-mi stă în caracter.
pentru textul : Jurnalul Adelei deCu scuzele de rigoare, Cezar
Asta e, ce sa fac?Alta data poate va mai bine.Pana atunci, o toamna roditoare!
pentru textul : Muştele verzi deMultumesc Emanuel pentru ca uite tocul asteapta, calimara asijderea...deci bucurie ca suna... sa spunem Dorine ca si-a uitat cascheta prin vreun alcov altfer nu se mai vedea si pace...multumesc...
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele dem-a dus cu gîndul la „gîndacul” lui kafka
pentru textul : sculptură în lemn viu deMarina, Virgil, multumesc de opinii, am operat citeva modificari. Si vreau sa fac niste precizari suplimentare. Probabil, la un moment dat, am exercitiul scrisului si talent, deficitar sunt insa la tehnica. Si cind ma refer la tehnica ma refer la unitatea unui text, atit ideatica, dar si structurala. Poate pe de o parte, pentru ca textele mele sunt colectii de starii, fara a fi macerate prea mult. Pe de alta parte, de cele mai multe ori revenirea asupra unui text nu prea e pe gustul meu(desi ar fi necesara) pentru ca imi lipseste obiectivitatea taierii in carne vie.
pentru textul : peruvian dream deÎn fine, nu mai am ce adăuga. Oricum nu am înţeles prea bine ce vrei să spui în ultimele două comentarii. Cred că de vină este şi experienţa mea de viaţă diferită de a ta. Când eram mică bunica mea de la ţară încă mai folosea un fier vechi de călcat cu cărbuni încinşi. Îmi pare rău că s-a pierdut. Deci nu e figură de stil, dar recunosc că în prezent copiii nu îşi pot imagina aşa ceva, ar trebui o imagine. Dar îşi pot ei imagina soldăţelul de plumb al lui Andersen, sau multe altele la fel? Să auzim de bine :) Întâi ceainicul şuieră apoi şuieratul devine fluierat ascuţit. În cazul nostru e invers:)
pentru textul : ceainicul deBine, domnule Paul Blaj, data viitoare o să-ți spun: "Băi Paul".
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deMă bucur mult când aflu astfel de veşti, fie şi despre poeţi pe care i-am cunoscut doar în spaţiul virtual. Simt că îmi creşte inima fiindcă apreciez poezia ta, Paul, şi a altora desigur. O carte e în primul rând o frumoasă aducere-aminte pentru mine, este acel lucru pe care îmi place să îl percep cu toate simţurile - miros, pipăit, auz (foşnetul foilor) şi văz desigur. Recunosc că nu o gust :) Felicitări autorului!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dea ramane fidel inimii e o calitate pe care am apreciat-o mereu in cazul extraterestrilor.
pentru textul : Eu scriu, deci exist. dein rest, ce mai faceti? cum o mai duceti cu fericirea?
multumesc
de aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
pentru textul : îți descopăr privirea denicodem & vacarasu, simt eu cumva ca voi faceti echipa buna, si ca impreuna ati avea mai mult spor decat separat -prea-cultul nicodem sa ma ierte totusi ca-l pun laolalta cu indraznetul vacaras - si la postat poeme pe site si la acumulat avertismente profetice. deci, invocand divina pronie a nicodemului dar si cu inima strapunsa a vacarasului, voi incerca sa tratez "la pachet" pseudocommenturile ivite din partea domniilor voastre. 1. d-nul vacaras este rugat sa imi lase cerbii in pace. nu de alta, insa nu-i poate nici stapani, nici intelege. 2.acelasi domn vacaras trebuie confortat in legatura cu aparenta superioritate a mea pe site. de fapt, sa steie linistiti amandoi, nu sunt, nu ma simt si nici nu doresc sa devin "cineva" pe aceste dure (regulamentar vorbind) meleaguri. 3.sincer, in afara de frustrare surda nu pot detecta vreo idee sau punct de vedere argumentat in interventia domniei voastre, stimabile vacaras. "Vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-o oferiți prin faptul că publicați „producțiuni” aposto pentru a putea fi înțelese de toți..." -Ei uite, asta e... nu chiar de toti! confratele cel cult ce se autentifica pe site drept nicodem nu a inteles. si ca el sunt multii altii. iar in afara de acestia, sunt si mai multi carora nu le pasa ori chiar nu vor sa inteleaga. si poate ca bine fac. vorba Adrianei: mai mult timp liber petrecut pe-acasa. 4. eu cred cu onestitate ca sfatul ei ar trebui ascultat. si nu doar de catre voi (va rog sa nu va simtiti vizati!)...e un adevar universal demn de respectat, dovada si vietile implinite ale celor care nu au apucat vreodata sa publice ceva pe hermeneia. ori a celor care "trag chiulul" pe aici. 5. ca tot veni vorba de hermeneia, eu cred ca profetul a avut o cadere de calciu in momentul cand v-a acceptat ca membri. sau a avut-o dupa, cand a vazut cu s-a ales! nu ma intelegeti gresit: nu va vorbesc de la inaltime. dar pur si simplu, unii se mira ca filozofii ce cautati voi pe aici, apropo de lirica inapoiata cu un secol jumate a vacarasului si de cea militant-atemporală (carele vasazica, atopica iarasi!) a stimabilului nicodem. 6. prin aceasta a nu se intelege ca militez pt "chestiunea" postmoderna, oricum de neinteles romanasilor. de fapt nu militez pt nimic deosebit. probabil fara oameni ca voi, m-as plictisi teribil pe site. simt asadar patetica nevoie sa "va multumesc ca existati", dând slava Dumnezeului inchinat de nicodem si cinstind inima strapunsa a vacarasului. Amin!
pentru textul : candirú dePagini