știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
nu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
Mulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
Nu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
frumos.
prima strofa, cu "festinul iluziei" si "lintoiul singuratatii", aproape ca ma facuse sa casc.
dar ce repede m-a inviorat urmatoarea! :)) foarte bine redat contrastul dintre "patul de liniste si vis" si "strazile mancatorilor de carton".
P.S.nu stiu daca ultimele trei versuri isi mai au rostul, in opinia mea, poezia ar supravietui si fara ele.
Adrian eu gasesc textul interesant si fotografia potrivita in contextul versurilor insa aceasta poate fi incadrata si la punctul 14.4 din regulament... cred ca este o chestiune de optiune pana la urma... tu ar trebui sa hotarasti daca va fi nevoie de poza ca sa sustina versul, chiar daca acum vorbim despre "experiment" si "visual"... in opinia mea e vorba aici de nuditate si nu de pornografie iar obscenitatea e in acest caz doar un alt mod de a te raporta la zbor si contrarii. Deci tu alegi...
"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"
Este, pentru mine, o bucurie pe cât de neașteptată, pe atât de mare să vă regăsesc pe paginile mele, prieteni la care țin foarte mult.
Adriana, există o umbră de melancolie în fața inexorabilului, dar mai puțin poate pentru aceia care nutresc oareșce speranțe, de sorginte mioritică, ca să le spun așa :).
Virgil, cuvintele tale de apreciere mă lasă fără grai, cunoscând exigențele... Da, varianta propusă de tine, deși schimbă înțelesul, este mult mai încărcată de lirism, de acel ceva, inefabil parcă-i zice.
Marga, m-am gândit și eu mult la ce spui tu, sau la ceea ce ai putea spune, de aceea nici nu am îndrăznit să-mi denumesc textele haiku, am optat pentru o denumire mai occidentală, tocmai pentru a nu cădea în ispita neiertată a sublimării diferențelor de cultură, de civilizație, de credință. Eu doar am îndrăznit a face unele paralele :( .
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri dar și mai ales pentru observații.
Paul, așa e, mă bucur că e spre bine schimbarea despre care vorbești și că încă mă mai citești...pentru că eu, recunosc, stau foarte prost la capitolul timp:))). Mulțumesc pentru gândurile bune, Cami
merci pentru comentariu. nu inteleg, totusi, la ce anume te referi cand vorbesti de ceva "elaborat"... poate mi-ai fi de mare ajutor daca ai fi putin mai explicit :) merci mult, oricum, inca o data... si pentru penita si, mai ales, pentru simpla ta trecere.
Alina, cand vii, sa iti aduci un sac de dormit. am introdus baracile in circuitul turistic, la 3 margarete, asa ca noi dormim sub cerul liber hermeneutic.
as vrea sa mut stindardul pe reduta asta si nu stiu cum sa fac. cum se scoate o penita?
tocmai am verificat adresa cu un test. functioneaza perfect. nu ai trimis niciodata nici un email la adresa de office la hermeneia. cred ca ar trebui sa inveti sa trimiti mesaje de email. in orice caz te avertizez ca daca mai folosesti postarea pe Hermeneia ptr mesaje personale vei avea contul blocat.
imi place, dar parca stelutele acelea rup prea tare discursul. cred ca ar trebui aranjat in asa fel incat sa se simta ca e spus cu voce tare, cu putere, asumat. Pentru ca asa cred ca se doreste. Sigur, poate gresesc.
Mi-a placut pentru ca fiecare strofa are si valoare de aforism, pe langa faptul ca are nuanta personala.
Cu stima,
raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
ideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
Domnule Giuresteanu, lasand la o parte calitatile povestirii, pentru care am toata admiratia, ma vad nevoita sa intervin cu un citat - usor in discordanta cu atmosfera prozei dvs., insa necesar. "16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:(...) 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene , defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." - Regulamentul Hermeneia - (pe care probabil ca nu a-ti avut vreme sa-l cititi.) Stiu ca invectivele din in textul dvs. au rolul lor in caracterizarea personajul, insa ma gandeam ca putem gasi, de comun acord, o solutie. Poate niste mici modificari? Ori, daca veti considera ca asta ii va stirbi autenticitatea, retragerea lui?
Dincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri): http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5 http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un... http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
Exceptionala poezie, domnule Titarenco. Eu ma entuziasmez foarte greu, dar aceasta poezie mi-a dat o emotie deosebita. Mai ales finalul:
"atunci borangicul a înflorit
nedumerit
a privit-o în ochi
şi el
şi ea
au ştiut
că roşul nu era decît un fel de neîncredere
a sîngelui
atins de lumină
şi l-a durut
nesfîrşita prăbuşire
înspre sfîrşitul
început"
mie îmi place poemul fără ultimele două versuri, le găsesc în plus, taie din forţa poemului, de altfel atrăgător.
versuri cu forţă: "mă tem să nu devin femeie să nu îmi crească aripi"; "între timp rămîn lipit cu spatele de peretele social"
şi foarte, foarte mult îmi place acesta: "ascult coastele casei șoptind între ele"
pentru: "sorb liniștea neagră a nopții" un vers tern, însă, în economia textului, mai consider că se integrează mulţimii şi asta înseamnă că merge cu valul versurilor. depinde cum este recepţionat. personal, aş face ceva cu el.
interesanta perspectiva. si probabil mai onesta decit a multora. mi se pare totusi putin cam naiv-evaziva formularea "nu spun că e minciună,/ se poate să existe"
e ca si cum se presupune ca cineva il acuza pe autor ca ar crede ca dumnezeu este o minciuna. astfel de prezumtii culpabilizatore sint oarecum dezavantajoase. si nu inteleg de ce in primul vers dumnezeu apare cu majuscula iar in antepenultimul vers apare cu majuscula. este vorba de aceeasi persoana sau avem de-a face cum altceva?
Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
Virgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
Ionel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
ceea ce nu știu mulți e că sunt un personaj malefic. sparg semințe între dinți ca piețarii, mă uit la seriale ca. doctor house, dau de mâncare la câini, ascult muzică psybient... azi-mâine cine știe ce crimă îmi va sta în cârcă. pe scurt sunt detestabil.
și acum în ton serios, îți mulțumesc frumos de semn, de felicitare, de certare și de iertare. bucuros să te am în subsolul poemelor mele, Mariana!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
pentru textul : despre inundaţii. altfel denu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
Mulţumesc de revenire, Adrian ( era să îţi spun iar Alexandru :) )
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deNu am nicio vină că strugurii încă sunt acrişori :)
Dincolo de glumiţă, mulţumesc mult. Încerc să mă detaşez de poem ( e un poem de suflet ), şi să îl scutur un pic.
frumos.
prima strofa, cu "festinul iluziei" si "lintoiul singuratatii", aproape ca ma facuse sa casc.
dar ce repede m-a inviorat urmatoarea! :)) foarte bine redat contrastul dintre "patul de liniste si vis" si "strazile mancatorilor de carton".
P.S.nu stiu daca ultimele trei versuri isi mai au rostul, in opinia mea, poezia ar supravietui si fara ele.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deVirgil, ești adorabil când mă confunzi cu oameni deștepți. Mulțam!
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deAdrian eu gasesc textul interesant si fotografia potrivita in contextul versurilor insa aceasta poate fi incadrata si la punctul 14.4 din regulament... cred ca este o chestiune de optiune pana la urma... tu ar trebui sa hotarasti daca va fi nevoie de poza ca sa sustina versul, chiar daca acum vorbim despre "experiment" si "visual"... in opinia mea e vorba aici de nuditate si nu de pornografie iar obscenitatea e in acest caz doar un alt mod de a te raporta la zbor si contrarii. Deci tu alegi...
pentru textul : Felinar de"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"
pentru textul : pluta îngerilor deEste, pentru mine, o bucurie pe cât de neașteptată, pe atât de mare să vă regăsesc pe paginile mele, prieteni la care țin foarte mult.
pentru textul : Rune deAdriana, există o umbră de melancolie în fața inexorabilului, dar mai puțin poate pentru aceia care nutresc oareșce speranțe, de sorginte mioritică, ca să le spun așa :).
Virgil, cuvintele tale de apreciere mă lasă fără grai, cunoscând exigențele... Da, varianta propusă de tine, deși schimbă înțelesul, este mult mai încărcată de lirism, de acel ceva, inefabil parcă-i zice.
Marga, m-am gândit și eu mult la ce spui tu, sau la ceea ce ai putea spune, de aceea nici nu am îndrăznit să-mi denumesc textele haiku, am optat pentru o denumire mai occidentală, tocmai pentru a nu cădea în ispita neiertată a sublimării diferențelor de cultură, de civilizație, de credință. Eu doar am îndrăznit a face unele paralele :( .
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri dar și mai ales pentru observații.
Paul, așa e, mă bucur că e spre bine schimbarea despre care vorbești și că încă mă mai citești...pentru că eu, recunosc, stau foarte prost la capitolul timp:))). Mulțumesc pentru gândurile bune, Cami
pentru textul : cascade demerci pentru comentariu. nu inteleg, totusi, la ce anume te referi cand vorbesti de ceva "elaborat"... poate mi-ai fi de mare ajutor daca ai fi putin mai explicit :) merci mult, oricum, inca o data... si pentru penita si, mai ales, pentru simpla ta trecere.
pentru textul : Aici începe totul deAlina, cand vii, sa iti aduci un sac de dormit. am introdus baracile in circuitul turistic, la 3 margarete, asa ca noi dormim sub cerul liber hermeneutic.
pentru textul : la baraca deas vrea sa mut stindardul pe reduta asta si nu stiu cum sa fac. cum se scoate o penita?
Mulţumiri şi din partea mea pentru lectură Marius-(Dragoş). Bucuria că ţi-a plăcut este de partea mea.
pentru textul : orbitor de alb detocmai am verificat adresa cu un test. functioneaza perfect. nu ai trimis niciodata nici un email la adresa de office la hermeneia. cred ca ar trebui sa inveti sa trimiti mesaje de email. in orice caz te avertizez ca daca mai folosesti postarea pe Hermeneia ptr mesaje personale vei avea contul blocat.
pentru textul : rugăminte deimi place, dar parca stelutele acelea rup prea tare discursul. cred ca ar trebui aranjat in asa fel incat sa se simta ca e spus cu voce tare, cu putere, asumat. Pentru ca asa cred ca se doreste. Sigur, poate gresesc.
Mi-a placut pentru ca fiecare strofa are si valoare de aforism, pe langa faptul ca are nuanta personala.
Cu stima,
Raul.
pentru textul : jurnal pentru zile şi cuvinte II detitlul e genial
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deOrgoliu...
pentru textul : orgoliu deraul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deam modificat
pentru textul : funeralii decu multumiri
Finalul e un reuşit banc sec. (mă rog, sensul său ironic - toţi scriem de toamnă - există), dar tot banc rămâne.
În rest, nici de stare, nici cerebral, nici imagistic, nici discursiv, nici, nici, nici.
pentru textul : puzzle deideea e interesanta si probabil ca ar fi putut fi dezvoltata insa nu mi se par folositoare versurile din mijlocul textului: "e-am omorat ca pe un animal cu teama, placere si dispret de carnal mi-ar fi fost sila sa-ti ating corpul sangerand" nu au nici valoare poetica si nici nu prea folosesc la nimic in economia textului
pentru textul : suflet de mama deDacă îmi permiteți, există și simboluri nefundamentale, de exemplu culoarea roșu a semaforului.
pentru textul : rosario deDomnule Giuresteanu, lasand la o parte calitatile povestirii, pentru care am toata admiratia, ma vad nevoita sa intervin cu un citat - usor in discordanta cu atmosfera prozei dvs., insa necesar. "16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:(...) 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene , defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." - Regulamentul Hermeneia - (pe care probabil ca nu a-ti avut vreme sa-l cititi.) Stiu ca invectivele din in textul dvs. au rolul lor in caracterizarea personajul, insa ma gandeam ca putem gasi, de comun acord, o solutie. Poate niste mici modificari? Ori, daca veti considera ca asta ii va stirbi autenticitatea, retragerea lui?
pentru textul : Paneraș cu ouă deDincolo de delectarea de a „cotrobăi” într-o poșetă și constatând cam același inventar :) ca în mai toate poșetele doamnelor și domnișoarelor foarte prevăzătoare, dincolo de încercarea de a metaforiza tinerețea :) și după un final excelent (din care aș scoate „Vă vine să credeți?”), trebuie să fac niște precizări necesare pentru buna funcționare a site-ului, a acestui spațiu în care avem acces să postăm texte, să citim și să exprimăm opinii.
Poate că ar fi fost bine ca ceea ce scriu acum să fie un mic articol postat separat, dar am ales să scriu aici fiindcă ești printre cei care au venit în ultimele luni pe site și poate că nu ai luat cunoștință cu toate regulile.
O să mă refera acum doar la încadrarea textelor în categorii de gen și subcategorii de specii literare, pe care o consider foarte necesară din cel puțin două motive: 1. Autorul trebuie să știe exact în ce gen literar scrie și ce specie literară abordează pentru a ști cum să-și organizeze discursul literar într-un mod corect; 2. Lectorul trebuie să știe ce gen literar și ce specie literară este ceea ce citește pentru a putea recepta corect textul.
Ar trebui lecturate sau relecturate informațiile de la următoarele linkuri (Regulament, Întrebări și răspunsuri):
http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom - alineat 16.5
http://hermeneia.com/content/ce_se_intampla_daca_am_gresit_incadrarea_un...
http://hermeneia.com/content/cum_se_poate_schimba_incadrarea_unui_text_a...
Acum referitor la genul diaristic în care se înscrie „jurnalul”, trebuie știute cel puțin cinci mărci specifice după care îl putem recunoaște:
- elemente autobiografice reale (selectate)
- semnul egalităţii între autorul real, narator şi personajul principal
- convenţia datării sau a specificării timpului într-o altă formă, nu neapărat datarea
- persoana întâi a autorului (pronume și verbe)
- pronumele şi adjectivul posesiv (a mea, ale mele, al meu, ai mei... mea, mele, meu, mei)
Dacă ne uităm un pic la textele înscrise la subcategoria „jurnal”, vom observa că cele care au aceste mărci de recunoaștere sunt textele Cristinei Moldoveanu și ale lui Sebi Șufariu (mă refer la textele recente). http://hermeneia.com/category/proza/jurnal
Dacă oricare dintre noi, userii, sau orice alt vizitator va dori să acceseze pentru lectură doar categoria „proză”, iar de acolo subcategoria „jurnal”, trebuie să găsească doar texte-jurnal, nu note, nu povestiri, nu altceva, nu un amalgam ca în poșetele noastre :)
În speranța că va fi perceput corect acest demers al meu, îți doresc inspirație și mult spor!
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă deCel mai bun text dintre sutele pe care le-am citit în ultima vreme. Şi titlul este reuşit şi inedit. Cel mai bun text al tău, din cele publicate pe H.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deCristina,
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas demultumesc ca mi-ai venit in ajutor cu postarea copertii, un gest de mare noblete!
Exceptionala poezie, domnule Titarenco. Eu ma entuziasmez foarte greu, dar aceasta poezie mi-a dat o emotie deosebita. Mai ales finalul:
"atunci borangicul a înflorit
nedumerit
a privit-o în ochi
şi el
şi ea
au ştiut
că roşul nu era decît un fel de neîncredere
a sîngelui
atins de lumină
şi l-a durut
nesfîrşita prăbuşire
înspre sfîrşitul
început"
este nemaipomenit. Consider ca merita o penita.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ demie îmi place poemul fără ultimele două versuri, le găsesc în plus, taie din forţa poemului, de altfel atrăgător.
versuri cu forţă: "mă tem să nu devin femeie să nu îmi crească aripi"; "între timp rămîn lipit cu spatele de peretele social"
şi foarte, foarte mult îmi place acesta: "ascult coastele casei șoptind între ele"
pentru: "sorb liniștea neagră a nopții" un vers tern, însă, în economia textului, mai consider că se integrează mulţimii şi asta înseamnă că merge cu valul versurilor. depinde cum este recepţionat. personal, aş face ceva cu el.
pentru textul : tern de 6 deinteresanta perspectiva. si probabil mai onesta decit a multora. mi se pare totusi putin cam naiv-evaziva formularea "nu spun că e minciună,/ se poate să existe"
pentru textul : dumnezeu e un drog dee ca si cum se presupune ca cineva il acuza pe autor ca ar crede ca dumnezeu este o minciuna. astfel de prezumtii culpabilizatore sint oarecum dezavantajoase. si nu inteleg de ce in primul vers dumnezeu apare cu majuscula iar in antepenultimul vers apare cu majuscula. este vorba de aceeasi persoana sau avem de-a face cum altceva?
Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deVirgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
Ionel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) deceea ce nu știu mulți e că sunt un personaj malefic. sparg semințe între dinți ca piețarii, mă uit la seriale ca. doctor house, dau de mâncare la câini, ascult muzică psybient... azi-mâine cine știe ce crimă îmi va sta în cârcă. pe scurt sunt detestabil.
și acum în ton serios, îți mulțumesc frumos de semn, de felicitare, de certare și de iertare. bucuros să te am în subsolul poemelor mele, Mariana!
pentru textul : Zen (1) dePagini