yester ... si ce galanti pot fi uneori oamenii, cand pleaca urechea la glasul gradinilor... despre liniste nu zic nimic, mi-e teama sa nu inceapa sa decapiteze:) hotii de dor nu se numesc haiduci! gradinareasa de serviciu:) Aranca, tu mi-ai dat jos gandurile de pe cea mai inalta colina a noptii, le-ai trecut puntea peste abis, am atins cealalta parte din mine... tu stii ca gradina nu inseamna sfarsitul, doar spinii ei aduc amintiri dinspre teluric... gracias por la pluma!
silviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
asta e un comentariu s-au nu m-am prins eu. cred ca stii ca nu se foloseste saptiul asta ptr chatting despre textul de mai sus, nu cred ca e o poanta. e poate doar un crochiu in cutia cu nisip
Virgil, imi cer scuze pentru acel "ba" intr-adevar mi-a iesit din gura intr-un mod abominabil. Ce-mi pare rau este ca din cauza acelui "ba" tu nu mi-ai mai raspuns nimic, cu alte cuvinte am fost atat de fraier incat ti-am oferit chiar motivul de a te eschiva de la replica, asa cum faci tu mereu cand ajungem in zonele cu adevarat importante (cel putin pentru mine). De data asta mie spre invatatura de minte Andu
Asta e o poezie nouă? mi-au plăcut "palma mea" și coborârea ochilor.... mai trec, poate am norocul și citesc ceva și "despre poimâine"... am lăsat acest comentariu în semn de bun-venit și ca să vezi și tu cine te citește și cine a văzut "muguri de rouă." cred că am o problemă... "visez la o seară... " f. frumos, "muguri de rouă", ar putea fi un titlu mai bun decât cel ales de tine. e doar o părere. Madim
simt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
Mai am de rumegat acest film fascinant. De acord că este deja un film de referință, un capăt de pod. Spiritul lui este cel din "Dansează cu lupii", dar amănuntele extrapolării sale sunt fabuloase. Și mai are acele toate ingrediente care te fac să simți că uneori ai prefera să părăsești și tu rasa umană, pentru o alta care mai ține la lucruri pe care noi le-am părăsit de mult. Ca mentalitate surclasează "Matrix", ca viziune nu depășește însă nivelul literaturii SF de factură antropologică a unui Orson Scott Card din seria "Jocul lui Ender", dar aceasta pentru că un simplu film nu are timp pentru a se lua la trântă cu literatura. "Sahelu" e legătura, conexiunea dintre suflete, meduzele plutitoare în aer sunt "spiritele pure" care aduc semnele zeității supreme de care superbisima rasă umană râde disprețuitor, ori vrea să extragă mostre pentru cercetare. Munții plutitori conferă înfiorarea descoperirii noilor tărâmuri de negândit. Dar dincolo de toate e un film care ne dovedește că încă nu am murit de tot ca specie și că încă știm să visăm frumos. Filmul reclamă imperios o continuare, dar, pentru a nu se prăbuși, numai un genial tandem scenarist-regizor îl poate păstra cel puțin la aceeași valoare. Dar a dovedit că asta este posibil. E un film care te face să te simți contemporan cu nașterea unor povești dedicate vârstelor din ce în ce mai mature. Acest fenomen poate ridica semne de întrebare, dar poate că tocmai aceasta e rostul celei de-a șaptea arte.
Asa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
Poemul aduce imagini aproape noi, dar unde e sensul, legătura între compostările în gol, scrijelirea calcarului și atenuarea până la dispariție a simțurilor. "Scorojitul taxator" e legat cu sârmă ghimpată cu fundă? Nu am spus că nu este un poem bun.
Discuţie anevoioasă; pentru că e pe net. Acestea sunt discuţii de purtat faţă-n faţă. Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.
Da, sensul acesta este, de atunci incepind; fiindca stiu concret ce este o spinzurare in Joia Mare am rezonat atit de intens si alegeam suspendare. E o poezie pe sufletul meu, ma voi impaca si eu cu "nemurind" desi se moare. Frumos ai scris in ultimul timp. :)
Apreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin
"Soarele confundă parcele afumate." - aici, m-am chinuit din răsputeri să înţeleg sensul, poate mă ajuţi:)Ştiu că nu se face, dar la tine nimic nu este întâmplător, prin urmare, poate îmi sugerezi, măcar, sensul dorit de tine, dacă eu nu l-am găsit.
Îmi place foarte mult versul: "Firul tremură scurt,/nu se aude."
"Pe tablele-epitaf,
oamenii rămaşi fac rebus,
se bea, se râde la pomană,
se salută."
Am citit aşa: 1. se bea, se râde/ 2. la pomană,se salută."
textul este mai puțin decât mediocru. se dă o luptă aprigă între banal și elemente creștine așezate doar pentru a susține o narațiune ce nu e nici narațiune. cred că sunt imprimate pe un soi de creștinism ostentativ ori probabil clamoros și dulceag. Spre Betlehem, ei doi și măgărușul. câtă poezie! parcă asocierea aceasta relevă prin diminutivarea animalului sufletul cald al textierului... Lumea în forfotă cunoaște un singur reper: Pax Romana. Ordinul de înscriere pentru recensământ… aaaa... pax romana... e poetic. aici ni se înfățișează un autor cult, doct, iar forfota capătă dimensiunile fiorului estetic. toate ca toate, nu o să analizez un text despre care am spus că nu e poezie, dar am să închei apoteotic citând autorul în destăinuirea sa: și eu plin de lumină cerească. nicodem, am citit comentariile tale... și Doamne! câtă lumină cerească ai în tine! spre deosebire de Virgil, eu nu voi avea răbdarea să deschid un dialog.
Atunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
Sapphire, mă bucur că ai văzut această gară. cred că este mai bine să renunț la scrisori... :) (prietenii știu de ce ;)). îți mulțumesc pentru sugestii, îmi sunt de mare folos. Madim
Incepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
Poemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
merci ana, si ma bucur ca ai observat exact ce trebuia... de fapt, intre timp am pus pe site si crezul meu literar, care de altfel a fost si publicat, prin septembrie, intr-un supliment de cultură pitestean. despre suprarealism si nu numai vorbesc si acolo. a... si... nu ca ar avea vreo legătură directa cu literatura, dar indirect are, "suprarealismul, intre pictura si literatura" a fost titlul eseului meu de admitere la UNA-ITA :) merci, te mai astept :)
Superb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
nici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
yester ... si ce galanti pot fi uneori oamenii, cand pleaca urechea la glasul gradinilor... despre liniste nu zic nimic, mi-e teama sa nu inceapa sa decapiteze:) hotii de dor nu se numesc haiduci! gradinareasa de serviciu:) Aranca, tu mi-ai dat jos gandurile de pe cea mai inalta colina a noptii, le-ai trecut puntea peste abis, am atins cealalta parte din mine... tu stii ca gradina nu inseamna sfarsitul, doar spinii ei aduc amintiri dinspre teluric... gracias por la pluma!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dee un drum lung, dar merită. mulțumesc pentru trecere și pentru modul cum te-ai apropiat de poem:)
pentru textul : carmen a murit de crăciun desilviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
pentru textul : toamnă fără iluzii deasta e un comentariu s-au nu m-am prins eu. cred ca stii ca nu se foloseste saptiul asta ptr chatting despre textul de mai sus, nu cred ca e o poanta. e poate doar un crochiu in cutia cu nisip
pentru textul : explică-mi dePen' că e ziua ta, sper să mi se ierte acest off topic: la mulţi ani sănătoşi!
pentru textul : sprijinit în baston deVirgil, imi cer scuze pentru acel "ba" intr-adevar mi-a iesit din gura intr-un mod abominabil. Ce-mi pare rau este ca din cauza acelui "ba" tu nu mi-ai mai raspuns nimic, cu alte cuvinte am fost atat de fraier incat ti-am oferit chiar motivul de a te eschiva de la replica, asa cum faci tu mereu cand ajungem in zonele cu adevarat importante (cel putin pentru mine). De data asta mie spre invatatura de minte Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deAsta e o poezie nouă? mi-au plăcut "palma mea" și coborârea ochilor.... mai trec, poate am norocul și citesc ceva și "despre poimâine"... am lăsat acest comentariu în semn de bun-venit și ca să vezi și tu cine te citește și cine a văzut "muguri de rouă." cred că am o problemă... "visez la o seară... " f. frumos, "muguri de rouă", ar putea fi un titlu mai bun decât cel ales de tine. e doar o părere. Madim
pentru textul : Poem într-o palmă desimt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
pentru textul : Sprint final, în gheare deLas o penita chiar de s-ar zice ca e lauda, voi sa stiti ca nu e lauda, e bucurie!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" defrumos poem, de actualitate
pentru textul : cu ferestrele închise deMai am de rumegat acest film fascinant. De acord că este deja un film de referință, un capăt de pod. Spiritul lui este cel din "Dansează cu lupii", dar amănuntele extrapolării sale sunt fabuloase. Și mai are acele toate ingrediente care te fac să simți că uneori ai prefera să părăsești și tu rasa umană, pentru o alta care mai ține la lucruri pe care noi le-am părăsit de mult. Ca mentalitate surclasează "Matrix", ca viziune nu depășește însă nivelul literaturii SF de factură antropologică a unui Orson Scott Card din seria "Jocul lui Ender", dar aceasta pentru că un simplu film nu are timp pentru a se lua la trântă cu literatura. "Sahelu" e legătura, conexiunea dintre suflete, meduzele plutitoare în aer sunt "spiritele pure" care aduc semnele zeității supreme de care superbisima rasă umană râde disprețuitor, ori vrea să extragă mostre pentru cercetare. Munții plutitori conferă înfiorarea descoperirii noilor tărâmuri de negândit. Dar dincolo de toate e un film care ne dovedește că încă nu am murit de tot ca specie și că încă știm să visăm frumos. Filmul reclamă imperios o continuare, dar, pentru a nu se prăbuși, numai un genial tandem scenarist-regizor îl poate păstra cel puțin la aceeași valoare. Dar a dovedit că asta este posibil. E un film care te face să te simți contemporan cu nașterea unor povești dedicate vârstelor din ce în ce mai mature. Acest fenomen poate ridica semne de întrebare, dar poate că tocmai aceasta e rostul celei de-a șaptea arte.
pentru textul : AVATAR deAsa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
pentru textul : mijlocul cerului dePoemul aduce imagini aproape noi, dar unde e sensul, legătura între compostările în gol, scrijelirea calcarului și atenuarea până la dispariție a simțurilor. "Scorojitul taxator" e legat cu sârmă ghimpată cu fundă? Nu am spus că nu este un poem bun.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deDiscuţie anevoioasă; pentru că e pe net. Acestea sunt discuţii de purtat faţă-n faţă. Pe scurt, mai spun doar: o luăm de la ipoteza Sapir-Whorf, până la Cotitura Lingvistică. Doar aşa pot spune ce înseamnă pentru mine "abordare analitică". În fapt, pentru a putea avea oarecare succes, pentru a ajunge la un rezultat decent, ar trebui să ne ducem la vechea dilemă - "cuvintele sunt convenţie ori esenţa obiectului/fenomenului reprezentat?" Având un eventual acord, situându-ne în acelaşi univers lingvistic (vizavi de semnificaţie) putem să ne înţelegem rezonabil. Vedeti, aşadar, cât avem de acoperit. Dar, după cum simt, sunteţi un împătimit fan al lui Wittgenstein şi aş depune repede steagul.
pentru textul : Har şi talent deIoan, foarte frumos. Mai ales:
"de aceea ţi-am zis
apropie-te fiică a zorilor
în mine Dumnezeu a zidit
cuptoare"
şi
"în curând pe cerul din Betleem
va deschide ochii o stea"
Şi pentru că nu vreau să ne batem cu peniţe, rămâne aşa.
pentru textul : sub semnul lui Boaz dePrevăd însă că va veni una, curând.
nu-ți mai risipi din talent
pentru textul : turburisme denici din replica turburătoare
că poți rămâne impotent
și-așa-s ne-ndestulătoare
Să rămâi „gol” în faţa cuvintelor şi să-l faci şi pe cititor să realizeze, simţind acest „gol”!
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste deDa, sensul acesta este, de atunci incepind; fiindca stiu concret ce este o spinzurare in Joia Mare am rezonat atit de intens si alegeam suspendare. E o poezie pe sufletul meu, ma voi impaca si eu cu "nemurind" desi se moare. Frumos ai scris in ultimul timp. :)
pentru textul : Despre pom deApreciez simplitatea textului si felul cum curge. Totusi unele pasaje se lovesc de o banalitate pe care nu o gasesc pozitiva, iar existenta unor stereotipii care nu sunt bine imbracate da senzatia acuta de un deja vu perpetuu. Pierzi firul logic... autostrada, apoi bodegi de ulite, mare... trecere foarte rapida. Remarc utilizarea detaliilor "bere la sticla", "sucul la jumatate " impreuna cu cele spatiale (amintite initial) numai ca mi se pare ca te pierzi in ele, ca nu mai stiu exact ce faci, unde esti... Esti pe autostrada cu berea, ba nu, pe ulite langa bodegi cu sucul, ba la mare, ba in piata mare. Intelegi ce vreau sa zic ? Apoi... pielea de sarpe (aztec) reprezinta un stereotip destul de mare. Oricum, in context acele trei versuri mi se par in plus. Se poate mai bine ! Ialin
pentru textul : In văzul lumii de"Soarele confundă parcele afumate." - aici, m-am chinuit din răsputeri să înţeleg sensul, poate mă ajuţi:)Ştiu că nu se face, dar la tine nimic nu este întâmplător, prin urmare, poate îmi sugerezi, măcar, sensul dorit de tine, dacă eu nu l-am găsit.
Îmi place foarte mult versul: "Firul tremură scurt,/nu se aude."
"Pe tablele-epitaf,
oamenii rămaşi fac rebus,
se bea, se râde la pomană,
se salută."
Am citit aşa: 1. se bea, se râde/ 2. la pomană,se salută."
text bun!
pentru textul : Memento depauza de lene a hiperactivului imobilizat
pentru textul : Săgeata 2 deimi place. pentru ce nu spune. ce spune este sofistic autopersiflant, asadar nu e sofism.
textul este mai puțin decât mediocru. se dă o luptă aprigă între banal și elemente creștine așezate doar pentru a susține o narațiune ce nu e nici narațiune. cred că sunt imprimate pe un soi de creștinism ostentativ ori probabil clamoros și dulceag. Spre Betlehem, ei doi și măgărușul. câtă poezie! parcă asocierea aceasta relevă prin diminutivarea animalului sufletul cald al textierului... Lumea în forfotă cunoaște un singur reper: Pax Romana. Ordinul de înscriere pentru recensământ… aaaa... pax romana... e poetic. aici ni se înfățișează un autor cult, doct, iar forfota capătă dimensiunile fiorului estetic. toate ca toate, nu o să analizez un text despre care am spus că nu e poezie, dar am să închei apoteotic citând autorul în destăinuirea sa: și eu plin de lumină cerească. nicodem, am citit comentariile tale... și Doamne! câtă lumină cerească ai în tine! spre deosebire de Virgil, eu nu voi avea răbdarea să deschid un dialog.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deAtunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
pentru textul : cântec candriu deSapphire, mă bucur că ai văzut această gară. cred că este mai bine să renunț la scrisori... :) (prietenii știu de ce ;)). îți mulțumesc pentru sugestii, îmi sunt de mare folos. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deIncepeam com-ul anterior cu P.S. (pe care l-am uitat acolo) pentru ca incepusem sa-l sctiu fara sa-mi inchipui ca raspunsul dumitale va veni atat de rapid.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dePoemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
pentru textul : Cuvinte în repetiție deun poem ce mi/a dat senzatia, dupa ce l/am citit, ca este scris pe muchie de cutit. foarte estetic.
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ demerci ana, si ma bucur ca ai observat exact ce trebuia... de fapt, intre timp am pus pe site si crezul meu literar, care de altfel a fost si publicat, prin septembrie, intr-un supliment de cultură pitestean. despre suprarealism si nu numai vorbesc si acolo. a... si... nu ca ar avea vreo legătură directa cu literatura, dar indirect are, "suprarealismul, intre pictura si literatura" a fost titlul eseului meu de admitere la UNA-ITA :) merci, te mai astept :)
pentru textul : Casă printre copaci deSuperb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată denici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor dePagini