ceea ce imi place mie aici este ultima strofa. am senzatia ca e mai conturata si mai lipsita de contorsionari logice. poate problema e gindirea mea mai simpla
Danutza, surpriza placuta sa te intalnesc aici. Nu am uitat gustul amar al busuiocului... Textul acesta al tau are mult potential. Ceea ce cred ca taie elanul la prima citire este exprimarea scolareasca "Crepusculul x mele se intemeiaza pe faptul ca". Adica suna ca dintr-un manual scolar. Versurile care mi-au placut sunt: "Crepusculul ochilor există în tot ceea ce sunt eu când mă iau în brațe." Cu drag, O
Andu, nu știu dacă e o modă cu link-urile pe you tube. Eu l-am pus din dorința de a împărtăși ceva care mi-a plăcut sau m-a inspirat. Nu e nimeni însă obligat să dea click pe link. Textul e gândit să stea în picioare și fără videoclip.
Virgil, nu știu ce treabă au oamenii aici. Pur și simplu mi-a plăcut cum sună aceste cuvinte în germană și așa am vrut eu să conturez atmosfera. Dacă nu ți-a plăcut poemul, abordarea, e ok, pot să înțeleg asta.
Totuși, îmi pare rău să spun, dar nu voi mai posta aici. Mulțumesc Hermeneiei că m-a suportat , găzduit.
Cailean, desigur că servus-ul vostru vine din timpuri istorice și are ceva înțelesuri intrinseci. Noi, cu pa-ul nostru searbăd, a trebuit să inventăm sensuri și direcții, să dăm culoare și să îmbrăcăm o silabă ternă. Apoi să ne imaginăm că. Mulțumesc pentru penița la "pa"!
mergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
Ai un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
eu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
anyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
îmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
Virgil, eu comentez rar si cand o fac inseamna ca m-a impresionat pozitiv ceva. Este cazul acestui text pe care il gasesc fara cusur, se poate numi poezie.
Domnule Andu, nu vreau să fiu nici obraznic şi nici ironic cu Dv. care se pare aveţi ceva ani peste ai mei, dar chiar m-am uitat în lista dv. de lucrări şi nu am găsit nici una încadrată la Tehnică literară, cu atât mai puţin ceva scris despre acest gen de poezie, ori credeţi că nouă (vouă, pentru că eu mai am şi alt fel de sânge ce curge prin vene, dar nu mă consider decât român) românilor nu ni se potriveşte acest gen de poezie. Ei bine, eu cred că sunt liber să scriu cum şi ce vreau, dacă place ori nu, asta decide cititorul, cât despre haiku, ar fi bine să lăsaţi totuşi pe cineva mai în drept să judece, căci atât timp cât Dv. detestaţi această formă, sunt sigur că nici nu aţi scris vreodată, sau dacă aţi scris vi s-a recomandat (exact cum faceţi Dv. acum mie) să nu o mai faceţi şi aţi renunţat prea uşor, iar acum vă luaţi de mine ca un fel de răzbunare. Câ domnul Djamal scrie cel mai bine haiku de pe acest site, nu spun ba, îl respect şi-l citesc cu plăcere la fel cum o fac şi cu Dv., dar ironia şi bătaia de joc nu cred că-şi au locul. Am opservat că Dv. cam cu astfel de "tehnică literară" vă ocupaţi pe acest site prin comm-uri - să-mi fie cu iertare. Iar ca crez artistic, este problema mea cum şi ce cred. Încă n-am întâlnit pe nimeni ca pe un text să se lege de crezul meu. În plus n-aţi adus nici un argument prin care să dovediţi - conform tehnicii literare a haiku-ului - că textul de mai sus nu este haiku. Aţi sărit cu gură şi cu ironii la adresa mea, dar a textului, nimic, ceea ce mă face să cred (iertaţimi expresia) că sunteţi în pom cu acest subiect, iar dacă nu vă place cum scriu, nu-i nici o problemă, nici mie nu-mi place Sandra Brown, deci n-o citesc şi nici nu-i deschid vreo carte.
Cu respect, Cezar
domnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.
corect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
Și acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
un ierbar, un insectar cite nu pot fi gasite intr-un biet penar de lemn botit de cerneala? o incercare de a sugera alta stare de angoasa, cronicizata, dincolo de "ghemuire". deosebite versurile: "și vreau să te uit vreau să cred că nu exiști că nu m-ai regăsit aici desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți"
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
mai trec.
...chiar fain și remarcabil poemul. iar pentru că nu discutăm autorul ci textul în sine mi-au plăcut mult schije de zăpadă mi-au mușcat buzele, acestea fiind crăpate până la os precum și expresivul final : te-a răzuit din realitate prima ninsoare. apoi imaginea cu substanță pur feminină e adorabilă. puține persoane reușesc să dea o tușă atât de sesizabilă a sensibilității mascate sub un verbiaj puternic.(asta ca să mă refer la Luminița Suse) frumos.
Da, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”
Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
văd că aici uitasem de peniță. e un eseu care chiar merită citit.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deceea ce imi place mie aici este ultima strofa. am senzatia ca e mai conturata si mai lipsita de contorsionari logice. poate problema e gindirea mea mai simpla
pentru textul : inner smile deDanutza, surpriza placuta sa te intalnesc aici. Nu am uitat gustul amar al busuiocului... Textul acesta al tau are mult potential. Ceea ce cred ca taie elanul la prima citire este exprimarea scolareasca "Crepusculul x mele se intemeiaza pe faptul ca". Adica suna ca dintr-un manual scolar. Versurile care mi-au placut sunt: "Crepusculul ochilor există în tot ceea ce sunt eu când mă iau în brațe." Cu drag, O
pentru textul : Crepuscul deesti atat de frumos in acest poem....
pentru textul : atâta frumuseţe deAndu, nu știu dacă e o modă cu link-urile pe you tube. Eu l-am pus din dorința de a împărtăși ceva care mi-a plăcut sau m-a inspirat. Nu e nimeni însă obligat să dea click pe link. Textul e gândit să stea în picioare și fără videoclip.
Virgil, nu știu ce treabă au oamenii aici. Pur și simplu mi-a plăcut cum sună aceste cuvinte în germană și așa am vrut eu să conturez atmosfera. Dacă nu ți-a plăcut poemul, abordarea, e ok, pot să înțeleg asta.
Totuși, îmi pare rău să spun, dar nu voi mai posta aici. Mulțumesc Hermeneiei că m-a suportat , găzduit.
pentru textul : eine kleine musik deCailean, desigur că servus-ul vostru vine din timpuri istorice și are ceva înțelesuri intrinseci. Noi, cu pa-ul nostru searbăd, a trebuit să inventăm sensuri și direcții, să dăm culoare și să îmbrăcăm o silabă ternă. Apoi să ne imaginăm că. Mulțumesc pentru penița la "pa"!
pentru textul : pa-ul domnului Pa demergi frumos. Am citit imediat ce ai postat şi această parte. Îmi place cum scrii povestea aceasta şi când spun asta, să nu ţi se ridice corniţele, da?
pentru textul : am evadat un timp (3) deAi un typo la: "de trepetele ascuţite"
plăcut. citim.
Silvia
mulţumesc mult pentru trecere şi semnul de lectură Ottilia :)
pentru textul : Unii spun că viaţa e ca o apă deeu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
pentru textul : Devorah deanyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
Dorin, cred că ți-am mai spus ce nu-mi place în poeziile tale: mentalitatea tip"Vacanța mare", umorul mediocru și meschin. Cred că te poți detașa de asta foarte rapid, tu măcar ai formație de filozof, ai resurse. Sincer!
pentru textul : să ne rugăm deîmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
Silvia
pentru textul : Floare de lotus deVirgil, eu comentez rar si cand o fac inseamna ca m-a impresionat pozitiv ceva. Este cazul acestui text pe care il gasesc fara cusur, se poate numi poezie.
pentru textul : hastinapura dreams deDomnule Andu, nu vreau să fiu nici obraznic şi nici ironic cu Dv. care se pare aveţi ceva ani peste ai mei, dar chiar m-am uitat în lista dv. de lucrări şi nu am găsit nici una încadrată la Tehnică literară, cu atât mai puţin ceva scris despre acest gen de poezie, ori credeţi că nouă (vouă, pentru că eu mai am şi alt fel de sânge ce curge prin vene, dar nu mă consider decât român) românilor nu ni se potriveşte acest gen de poezie. Ei bine, eu cred că sunt liber să scriu cum şi ce vreau, dacă place ori nu, asta decide cititorul, cât despre haiku, ar fi bine să lăsaţi totuşi pe cineva mai în drept să judece, căci atât timp cât Dv. detestaţi această formă, sunt sigur că nici nu aţi scris vreodată, sau dacă aţi scris vi s-a recomandat (exact cum faceţi Dv. acum mie) să nu o mai faceţi şi aţi renunţat prea uşor, iar acum vă luaţi de mine ca un fel de răzbunare. Câ domnul Djamal scrie cel mai bine haiku de pe acest site, nu spun ba, îl respect şi-l citesc cu plăcere la fel cum o fac şi cu Dv., dar ironia şi bătaia de joc nu cred că-şi au locul. Am opservat că Dv. cam cu astfel de "tehnică literară" vă ocupaţi pe acest site prin comm-uri - să-mi fie cu iertare. Iar ca crez artistic, este problema mea cum şi ce cred. Încă n-am întâlnit pe nimeni ca pe un text să se lege de crezul meu. În plus n-aţi adus nici un argument prin care să dovediţi - conform tehnicii literare a haiku-ului - că textul de mai sus nu este haiku. Aţi sărit cu gură şi cu ironii la adresa mea, dar a textului, nimic, ceea ce mă face să cred (iertaţimi expresia) că sunteţi în pom cu acest subiect, iar dacă nu vă place cum scriu, nu-i nici o problemă, nici mie nu-mi place Sandra Brown, deci n-o citesc şi nici nu-i deschid vreo carte.
pentru textul : 8 Martie deCu respect, Cezar
Însoțit de adverbul de negație "nu", verbul "a fi" are forma terminatiei intr-un singur "-i". "a nu fi" este forma corectă!
pentru textul : în medalionul din piept dee un regionalism si inseamna tacut, inchis in el-insusi, un antisocial...
pentru textul : deschideri dewow. bineînțeles.:)probabil trebuia să spun " sper că e ok dacă acord o peniță textului", scuze dacă am creat confuzie.
pentru textul : anticoncepționale dedomnule Agheorghesei, textul face legatura intre doua fragmente ample ale unui oarecare capitol. l-am postat aici pt ca am cateva nelamuriri pe ici pe colo si as aprecia niste sfaturi sincere.oricum multumesc pt comentariu.
pentru textul : Spre periferie decorect este "să nu mai fi purtat”. un typo cred: "inscripționațe". despre lirismul textului, numai de bine! deosebit finalul prin accentul impus, bine dozat, stratificat din toate punctele de vedere, chiar și grafic (totul descrește până la esență, unicitate:"iubitul meu"): "o să ajung în somn, acasă, tu între timp ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept, mă voi arunca drept în vacarmul singurătății din apartamentul cinci, unde mă așteaptă prin dulapuri numai hainele cele negre, îmbrățișate cândva de tine, iubitul meu" remarc "vacarmul singurătății" ca original.
pentru textul : în medalionul din piept deo casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
pentru textul : 3 gafe haiku deȘi acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
un ierbar, un insectar cite nu pot fi gasite intr-un biet penar de lemn botit de cerneala? o incercare de a sugera alta stare de angoasa, cronicizata, dincolo de "ghemuire". deosebite versurile: "și vreau să te uit vreau să cred că nu exiști că nu m-ai regăsit aici desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți"
pentru textul : ghemuire deE bine să te uiţi în urmă când începi să dai cu pietre... E o regulă şi un proverb. Ce ţie nu-ţi place...
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deMi-au placut aceste versuri, m-am regasit in ele, asa scriam si eu odata, nu la fel de bine, dar aveam acelasi vocabular.
pentru textul : nimpheas demult tandrum de vorbă vărsat pe o muchie tocită de poem
pentru textul : ym deUn poem frumos. Un strgăt parcă de iubire şi un final amnezic. Cezar
pentru textul : ~~~ dedin nou un frumos joc al luminii si intunericului din suflet
pentru textul : a fost odată... debbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
pentru textul : What a wonderful world(!) demai trec.
...chiar fain și remarcabil poemul. iar pentru că nu discutăm autorul ci textul în sine mi-au plăcut mult schije de zăpadă mi-au mușcat buzele, acestea fiind crăpate până la os precum și expresivul final : te-a răzuit din realitate prima ninsoare. apoi imaginea cu substanță pur feminină e adorabilă. puține persoane reușesc să dea o tușă atât de sesizabilă a sensibilității mascate sub un verbiaj puternic.(asta ca să mă refer la Luminița Suse) frumos.
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice deDa, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
pentru textul : Noapte bună, copii deDoar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
Thorkild, îți mulțumesc. E un text scris într-o noapte de toamnă târzie, frig, ploaie. Interesant că tu ai simțit vara aici. Cea din suflet.
pentru textul : jasmine de„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”
Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.
pentru textul : risipă de nori dePagini