a compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.
boba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
basta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
Pentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
sapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
Felicitările mele câştigătorilor, iată un premiu pe măsură...traducerea şi publicarea într-o revistă spaniolă, invitaţia la cenaclu..superb. Am rămas fără cuvinte câteva clipe...ce să spun, bravo organizatorilor şi învingătorilor iar celor care n-au câştigat, nu e timpul pierdut...la mai mare!
Da, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
Dom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
Am considerat ideea de mai sus în contextul unei dezintegrări a imaginilor din cauza versurilor scurte / scurtate(?). (Apoi vine un observator al straturilor și privește dincolo de Persona.) Genotipul determină fenotipul și nu invers. Acțiunea fenotipică poate mutila, de exemplu, dar nu și modifica genetic. Dar cine știe ce mai poate aduce viitorul, în genetică lucrurile se schimbă de la o clipă la alta. Ar putea ca "mutilarea" fenotipică "izolată" (în sensul genetic al cuvântului) a părinților să afecteze ereditar descendenții?
singura parte care m-a "afectat" e asta: "viața îmi curge în frunzele cu miros amar de crizanteme mușețel margarete și troscot" restul mi se pare ori scris in graba ori umplutura
Am schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
iată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
Nu știu dacă ai vrut să scrii ceva modernist, dar amestecul acesta al copleșitoarei umbre a orașului peste imaginatele umbre ale păsărilor are un efect ciudat, o atmosferă de altă lume... aproape o poveste sf aș îndrăzni a spune. Poate că m-ai prins într-o pasă bună, dar mi-a plăcut.
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
Da, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
mi-a plăcut această cronică. ai câteva typos. la duşamn al poporului ( paragraful 2), creștinsmului (penultimul rând) şi ceva lipsă la patriarhului Nicodim.
în rest să mai auzim.
sunt unele disonanțe de ți se încîlcește limba la citire ("monștrilor lor", "fi frică", "maculăm albul"), dar și imagini faine: cînd nu iubim nici măcar nimicul zilei de mîine/ sau diferențele dintre noi; în care/ ne anesteziem ultimele versuri lizibile/ ca să nu ne doară/ frica lor de a spune ceva; comparația cu aurul topit în craniu și cuvintele care curg în urechi nu prea sună bine acolo, așa. și enumerația din str urm este fragilă. de parcă ar fi un discurs plictisitor la tribună, de-al unui politician ratat. ultima, evidențiată, e super. sincer îți spun.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie imi spune: e dragut, mignon. o intampinare. cu siguranta, vor veni altele si mai si bine ai venit pe hermeneia, madalina grama toma
pentru textul : Prada dea compara hermeneia cu Villon nu reuşeşte să demonstreze decît o gîndire simplistă. Şi mă tem că pînă şi autorul gafei îşi dă seama de ea. Nu cred că se merită să onorez elucubraţia asta cu vreo opinie.
pentru textul : Anotimp deboba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ debasta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
Un text emblematic care ridică tot atâtea întrebări câte avem noi răspunsuri dinainte pregătite (vezi comentariile) dar și una în plus. Textul nu este novator, dar este foarte bine scris și exploatează liric foarte bine această pluralitate de sensuri care vine odată cu imaginea Mântuitorului, adusă în contemporan fără însă a o banaliza.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi dePentru această idee 100% și pentru realizare 50% o peniță literară.
Inca cateva cuvinte despre Fondane ( Barbu Fundoianu) nascut la Iasi in 1898 si executat la Birkenau in 1944. A plecat la Paris in 1923 unde scrie eseuri, scenarii si poezii. E descoperit de Ilarie Voronca si Tzara cu care schimba cateva scrisori. Desi esential oniric si indraznet nu se alatura grupului Andre Breton ci prefera miscarea " Le Grand Jeu" (1927-1932) care abunda in incercari simpliste dar si experimente intuitive, spontane. Prin anii 40 Fondane se dedica filozofiei dar viata ii este curmata de deportare si executie. In Ierusalim, institul Yad va Shem care se ocupa cu studiul si istoria holocaustului a ales cuvintele lui Fondane gravate la iesirea din cutremuratorul muzeu al tragediei poporului evreu: "... amintiti-va doar ca am fost nevinovat si ca, intocmai ca si voi, muritorii acelor zile am avut si eu o fatza brazdata de manie, de mila si de bucurie, o fata de om, pur si simplu !" B. Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » desapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
pentru textul : crucile deElaaa! nu e balerin, e baleTIST!!! Congraț (că tot văd că e moda englezicalelelor) Dorin, pentru găselniță!
pentru textul : cheile deFelicitările mele câştigătorilor, iată un premiu pe măsură...traducerea şi publicarea într-o revistă spaniolă, invitaţia la cenaclu..superb. Am rămas fără cuvinte câteva clipe...ce să spun, bravo organizatorilor şi învingătorilor iar celor care n-au câştigat, nu e timpul pierdut...la mai mare!
pentru textul : Premiile "RefleXos" deD-le Dinu, am să iau ca glumă prima parte a comentariului d-voastră. Dacă nu-i aşa,e grav :)) Voi corecta typo-ul. Mulţumesc de oprire!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deDa, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deDom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deprima ta propoziție simplă am vrut să zic... abia apoi am văzut că tu ai pus punct la mandravela
pentru textul : Pe străzile Ballinei deAm considerat ideea de mai sus în contextul unei dezintegrări a imaginilor din cauza versurilor scurte / scurtate(?). (Apoi vine un observator al straturilor și privește dincolo de Persona.) Genotipul determină fenotipul și nu invers. Acțiunea fenotipică poate mutila, de exemplu, dar nu și modifica genetic. Dar cine știe ce mai poate aduce viitorul, în genetică lucrurile se schimbă de la o clipă la alta. Ar putea ca "mutilarea" fenotipică "izolată" (în sensul genetic al cuvântului) a părinților să afecteze ereditar descendenții?
pentru textul : nu știu dacă desingura parte care m-a "afectat" e asta: "viața îmi curge în frunzele cu miros amar de crizanteme mușețel margarete și troscot" restul mi se pare ori scris in graba ori umplutura
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deAm schimbat ceva. Dau și varianta primă ca să vedem unde ajungem. Se întunecă... am aprins făclii să mă găsească gândul, și măștile aruncă umbre prelungi pe perete, ca privirile lor înzidite, ce-nfioară-nserarea cu-ntrebări. Poiana unui gând despre tine înecat sub oceane de apă scufundă zile și inimi albastre de atâta abis.
pentru textul : Atâta abis decommul meu sufera in exprimare, dar ai inteles ce am vrut sa zic, sper:)
pentru textul : Dimineață cu mere verzi decitește-l în altă cheie... nu în cea duioasă:)...
pentru textul : garden/interior de"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
sărbători fericite,
pentru textul : four wheel drive sau drumul spre casă dealex
iată un text care chiar dacă probabil nu are „tehnic” toate șuruburile unde trebuie, are acel inefabil cu care ne-a obișnuit paul blaj. eu am scris foarte rar despre asta tocmai dintr-un „exces de obiectivitate„
pentru textul : omul cu toate zilele bune deNu știu dacă ai vrut să scrii ceva modernist, dar amestecul acesta al copleșitoarei umbre a orașului peste imaginatele umbre ale păsărilor are un efect ciudat, o atmosferă de altă lume... aproape o poveste sf aș îndrăzni a spune. Poate că m-ai prins într-o pasă bună, dar mi-a plăcut.
pentru textul : Umbra păsărilor deCe bine ca nu dai lectii. In cercul strimt exista si poezie. Aici nu.
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi dein ceea ce priveste rimele. Parerea mea. N-o fi vreo capodopera, dar cuvintele alea chiar au sens in context.
pentru textul : suflet felii degeorge, mi a placut numai prima strofa, restul seamana a discurs bobadilic
pentru textul : Groapa Himalayelor deFrumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
pentru textul : Accident desi foarte trendy, intr-adevar. Oh, Consuela!
pentru textul : Consuela dehm! multe idei. un poem ce se vrea un repros adresat timpurilor ce nu se schimba... felicitari pentru ingeniosul punct de vedere!
pentru textul : Militianul intervine deDa, te-ai oprit la timp. Restul chiar era din alt ,,strofă". Acum mesajul e mai clar. După versul final am spus în gând: ,,pentru o altfel de viaţă" ( a nu se înţelege că sugerez să fie adăugat...am o vorbă de ceva vreme: uneori poemul se continuă în cititor).
pentru textul : clinical life demi-a plăcut această cronică. ai câteva typos. la duşamn al poporului ( paragraful 2), creștinsmului (penultimul rând) şi ceva lipsă la patriarhului Nicodim.
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (I) deîn rest să mai auzim.
nu vad unde este inovatia si apoi daca se doreste o comunicare cu consiliul hermeneia exista caile rezervate ptr asa ceva.
pentru textul : concursurile de poezie desunt unele disonanțe de ți se încîlcește limba la citire ("monștrilor lor", "fi frică", "maculăm albul"), dar și imagini faine: cînd nu iubim nici măcar nimicul zilei de mîine/ sau diferențele dintre noi; în care/ ne anesteziem ultimele versuri lizibile/ ca să nu ne doară/ frica lor de a spune ceva; comparația cu aurul topit în craniu și cuvintele care curg în urechi nu prea sună bine acolo, așa. și enumerația din str urm este fragilă. de parcă ar fi un discurs plictisitor la tribună, de-al unui politician ratat. ultima, evidențiată, e super. sincer îți spun.
pentru textul : de ce ar trebui dePagini