chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată, după părerea mea. pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism, dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult.
"sufletul arunca cu firimituri pe drum." aici aş modifica, prin "sufletul arunca firimituri pe drum".
ca să concluzionez, o poezie bună, aş mai reciti-o cu plăcere.
textul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
adriana, ce spui mi a amintit de relatia guenon vasile lovinescu, de tezele celui mai mare esoteric roman, ale carui carti m au impresionat. sunt onorat pentru penita maia, pricepui ca ai intrat in joc, dar ma iarta, uneori mai uit si eu pasii...
vremuri... alte vremuri, mereu acelasi spirit. cat despre optimism, sa fie din belsug! multam de citire si de penita! spor la scris, domnule, mare spor!
Off topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
Mereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
eu zic ca intreg textul ar merita o penita de aur suprarealismul rules still tu imi placeai la fel de mult si cand scriai cu manuta ta cum te pricepeai mai bine pe vremea cand nu mancai chestie maro deci eu ar trebui sa-ti dau o penita maro dar n-am la dispozitie
frumoasă trecerea voastră, Silviu, Mariana. totul e de fapt frumusețea din voi. (deși nu obișnuiesc să explic, fac o excepție și cu tine Mariana... acel cuvânt este pentru a moderniza aspectul introspectiv, pentru a simboliza apropierea de un act casnic al curățirii și nu numai, dar sper că e suficient:) ) vă mulțumesc frumos!
Revin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
mă gândesc Virgile dacă noi doi ar mai merge să ne și comentăm la textele astea sau mai bine să lăsăm treaba așa cum este, un dialog per se... mie sincer îmi place. și dacă nu se plictisește nimeni, eu mai am de scris și dacă ai și tu poate iese ceva din asta.
Oricum, în textul de față mi s-a părut prea accentuată latura ciobănească a românului... ea există, însă cred că e mai contradictorie decat ai depictat-o tu aici, oarecum simplist.
Andu
Adriana, mulţumesc pt. comentariul elaborat. Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus. Lucrul cel mai important: există o corelaţie strânsă între primele trei strofe şi ultima. Ea nu este una logică, dar este una intuitivă, palpabilă. Apoi nu cred că poezia trebuie să fie un raţionament sau să aibă o structură asemănătoare cu un silogism. Oricum, poezia n-a fost niciodată logică.
Apoi, în legătură cu "măreţia" din prima str., s-ar putea să ai dreptate, dar în momentul când am conceput textul aşa am simţit. "demonul focos" este tautologie doar în parte, pentru că aici semnifică în primul rând energie, activitate, nu neapărat flăcările iadului, malefic etc.
N-ai observat altceva: discordanţa timpurilor din primele 3 str. şi ultima.
Acum o să corectez. Oricum, o să văd ce modificări mai pot aduce acestui text.
stiu si eu, Luminita? cineva mi-a spus ca este o poezie "plumbuita", si cred ca are dreptate. in general, cand dai de astfel de texte, iti vine sa fugi, sa scapi de senzatia de apasare. si apoi, stiu ca nu prea aluneca ea pe valurile curentului en vogue, dar mi-am asumat riscul. multumesc.
Uite o poezie care obligă cititorul să se ridice din comodul loc din fața ecranului. Să prindă mingea, eventual. Sau măcar terenul. Scrisă în același timp cu sinceritate, dar și cu morgă, admir o poezie care se întoarce pe ea însăși pe toate părțile, nelăsându-ne portițe de scăpare. Toate ușile duc de fapt spre același loc, nu există numai intrări ori numai ieșiri. Drept dovadă că poezia se termină exact în același loc de unde a pornit.
mi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
ce e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
Da, aici avem o poezie unde nu poti aduce nicio carcoteala. Ca dimensiune - este atat cat trebuie sa fie, mesajul este clar, metafore putine dar nu simti nevoia de mai multe, imi place enorm: limba orelor si vara care imbatraneste ca o femeie frumoasa. Finalul este, cum spuneam intr-un comentariu dinainte, deschis. Lasa loc la gand, fiecare isi poate inchipui o femeie frumoasa imbatranind frumos. Felicitari! Imi permit o intrebare, anume daca pot citi poezia aceasta la un eveniment, desigur cu anuntarea autorului?
îmi place ideea pe care e construit poemul. nu o să o precizez din respect pentru noi, membrii site-ului. și aluzia formală în aparență a trimiterii spre geneză, spre o altă geneză a formelor fără exod cade excelent. ca întotdeauna, aproape, reușești să îmi transmiți ce simți. deci mă declar mulțumit. tonul analitic-existențial te prinde bine. cu gânduri bune, paul
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
nu-i rau daca imi comentezi comentariile comentate in dreptul altor comentatori! in rest... la viata si la comentarii dintr-astea pline de! ...de nerv? nu, ca faci:)
well, istoria e veche. mult mai veche decit tine, Corina. iar ostilitatea nu a inceput cu mine. a trecut vremea cind eram fraierul cu crengute de maslin in mina. ce n-am inteles este doar cum poate fi suspectat agonistanul de cultură.
Adriana, nu am nimic de împărţit cu nimeni. Nici aici, nici în altă parte.
Dacă Dumnezeu se numeşte Matei Hutopilă, atunci mă închin judecăţii Lui clarvăzătoare.
Dacă acest dumnezeu îţi spune, aşa, hodoronc – tronc, că scrisul
tău e dezgustător, oribil, prost, prost şi iar prost, înseamnă că aşa este
Te poţi pune cu Dumnezeu?????
Mare e grădina Ta, Doamne!!!!
Eu cred ca textul este vivace si perspicace. Desigur, antrenamentul mintii este un exercitiu care ne pune oarecum la adapost de unele capcane pe care viata asta ni le intinde cu gratie, cum ar fi ignoranta si sedentarismul, asta ca sa nu mai mentionez colesterolul si desigur, fumatul. Insa uneori (la fel ca in cazul de fata) obiectul catre care se indreapta acest antrenament al mintii conteaza si el, devenind uneori esential in cazurile de delir, care sunt multe si lungi, mai lungi decat calea ferata de la Vascauti la Barlad. Postmodernismul este un subiect nu doar ultra-dezbatut, dar este poate un exemplu de aberatie mondiala in forma ei pura, adica asa cum mai rar intalnesti, pentruca daca mai intalnesti un om care abereaza, e normal, dar sa vezi ca o buna parte din omenirea asa-zis intelectuala a planetei abereaza, asta este chiar ceva deosebit. Iti trebuie multa maiestrie sa faci din rahat bici, dar si mai multa iti trebuie ca sa-l pocnesti si inca si mai multa sa-l faci sa se auda pana la capatul satului. Eu cred, in incheierea postmodernistei mele dizertatii, ca: 1/ Primul postmodernist cunoscut noua a fost Homer si 2/ Carl Popper a fost un mare plicticos Andu
puțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
poate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată, după părerea mea. pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism, dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult.
"sufletul arunca cu firimituri pe drum." aici aş modifica, prin "sufletul arunca firimituri pe drum".
ca să concluzionez, o poezie bună, aş mai reciti-o cu plăcere.
pentru textul : Scrisoare detextul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
pentru textul : Michel deEmi, merci mult... Voi avea in vedere sugestia ta. I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Paznic la Miliție deadriana, ce spui mi a amintit de relatia guenon vasile lovinescu, de tezele celui mai mare esoteric roman, ale carui carti m au impresionat. sunt onorat pentru penita maia, pricepui ca ai intrat in joc, dar ma iarta, uneori mai uit si eu pasii...
pentru textul : Pietrele Doamnei devremuri... alte vremuri, mereu acelasi spirit. cat despre optimism, sa fie din belsug! multam de citire si de penita! spor la scris, domnule, mare spor!
pentru textul : vremuri deOff topic. asa par eu darnica.Cind nu-mi place inseamna ca ceva suna nepoetic( la mine) .si s-a intimplat c-o poezie de-a ta.asta merita apreciere o primeste.si miinile batrinului tau imi amintesc de peticarul lui Aman.
pentru textul : palmele bătrînului deMereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
pentru textul : Pierduți în trafic deeu zic ca intreg textul ar merita o penita de aur suprarealismul rules still tu imi placeai la fel de mult si cand scriai cu manuta ta cum te pricepeai mai bine pe vremea cand nu mancai chestie maro deci eu ar trebui sa-ti dau o penita maro dar n-am la dispozitie
pentru textul : mâna lui rezema liniștea defrumoasă trecerea voastră, Silviu, Mariana. totul e de fapt frumusețea din voi. (deși nu obișnuiesc să explic, fac o excepție și cu tine Mariana... acel cuvânt este pentru a moderniza aspectul introspectiv, pentru a simboliza apropierea de un act casnic al curățirii și nu numai, dar sper că e suficient:) ) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : valeriană de toamnă deRevin cu scuze... am mai descoperit un novice!! O să ne facem gașcă și o să vă omorâm pe toți! Probabil că s-a văzut comentariul meu la textul Ioanei Barac.... și au apărut novicii. Să nu mă simt singură. Gata cu corectatul textului. Că deja nu mai e al meu. Mulțumiri.
pentru textul : Crepuscul demă gândesc Virgile dacă noi doi ar mai merge să ne și comentăm la textele astea sau mai bine să lăsăm treaba așa cum este, un dialog per se... mie sincer îmi place. și dacă nu se plictisește nimeni, eu mai am de scris și dacă ai și tu poate iese ceva din asta.
pentru textul : românia lui virgil t -III- deOricum, în textul de față mi s-a părut prea accentuată latura ciobănească a românului... ea există, însă cred că e mai contradictorie decat ai depictat-o tu aici, oarecum simplist.
Andu
erata: no, era vorba nu de "rondel" ci de "sonet", scuze de incurcatura din comentariul anterior
pentru textul : Îmblânzirea licornului deDin nou, greșeli : decăt, dealungul, mainile unflate și litere lipsă din cuvinte.
"pierdut".. ca și altele puteau să nu fie între ghilimele, figuratul se înțelege oricum.
Totuși, un text mai bun, mai realist, mai bine scris și construit. Îl trimit în șantier pentru corecturile necesare.
pentru textul : luminile s-au stins deAdriana, mulţumesc pt. comentariul elaborat. Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus. Lucrul cel mai important: există o corelaţie strânsă între primele trei strofe şi ultima. Ea nu este una logică, dar este una intuitivă, palpabilă. Apoi nu cred că poezia trebuie să fie un raţionament sau să aibă o structură asemănătoare cu un silogism. Oricum, poezia n-a fost niciodată logică.
Apoi, în legătură cu "măreţia" din prima str., s-ar putea să ai dreptate, dar în momentul când am conceput textul aşa am simţit. "demonul focos" este tautologie doar în parte, pentru că aici semnifică în primul rând energie, activitate, nu neapărat flăcările iadului, malefic etc.
N-ai observat altceva: discordanţa timpurilor din primele 3 str. şi ultima.
Acum o să corectez. Oricum, o să văd ce modificări mai pot aduce acestui text.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
stiu si eu, Luminita? cineva mi-a spus ca este o poezie "plumbuita", si cred ca are dreptate. in general, cand dai de astfel de texte, iti vine sa fugi, sa scapi de senzatia de apasare. si apoi, stiu ca nu prea aluneca ea pe valurile curentului en vogue, dar mi-am asumat riscul. multumesc.
pentru textul : nevermore deUite o poezie care obligă cititorul să se ridice din comodul loc din fața ecranului. Să prindă mingea, eventual. Sau măcar terenul. Scrisă în același timp cu sinceritate, dar și cu morgă, admir o poezie care se întoarce pe ea însăși pe toate părțile, nelăsându-ne portițe de scăpare. Toate ușile duc de fapt spre același loc, nu există numai intrări ori numai ieșiri. Drept dovadă că poezia se termină exact în același loc de unde a pornit.
pentru textul : un ceas demi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
pentru textul : Sfârșit de toamnă dece e bun. reusesti sa compui o atmosfera (cam freaky alien, dar exista...). ce e rau. nu dai sens textului. ma pregatesti inca din titlu pentru ceva anume, revii pe parcurs, destul de des, dar nu-mi dai niciun hint. de ce nu ar trebui ca strainul care locuieste in tine sa-ti spuna multumesc? daca el, strainul, locuieste in tine, cum, unde si de unde ar putea "veni să-ti vorbeasca" (vezi strofa 4) ? cum imaginezi tu "ranjetul...rasfrant din ochi"? ranjetul este specific gurii, nu ochilor. etc. iar finalul... textul tau este o impunere, nu o renuntare. asadar, finalul ramane un nonsens. nu mai vorbesc de lacrimi si de caietul care nu stiu de unde a mai aparut si ce rost are in text... cred ca va trebui sa revii serios asupra textului.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deDa, aici avem o poezie unde nu poti aduce nicio carcoteala. Ca dimensiune - este atat cat trebuie sa fie, mesajul este clar, metafore putine dar nu simti nevoia de mai multe, imi place enorm: limba orelor si vara care imbatraneste ca o femeie frumoasa. Finalul este, cum spuneam intr-un comentariu dinainte, deschis. Lasa loc la gand, fiecare isi poate inchipui o femeie frumoasa imbatranind frumos. Felicitari! Imi permit o intrebare, anume daca pot citi poezia aceasta la un eveniment, desigur cu anuntarea autorului?
pentru textul : copacul dinăuntru deîmi place ideea pe care e construit poemul. nu o să o precizez din respect pentru noi, membrii site-ului. și aluzia formală în aparență a trimiterii spre geneză, spre o altă geneză a formelor fără exod cade excelent. ca întotdeauna, aproape, reușești să îmi transmiți ce simți. deci mă declar mulțumit. tonul analitic-existențial te prinde bine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ploua în eden II deVă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
pentru textul : chipul demultului deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption denu-i rau daca imi comentezi comentariile comentate in dreptul altor comentatori! in rest... la viata si la comentarii dintr-astea pline de! ...de nerv? nu, ca faci:)
pentru textul : cuvinte de jurnal deDe acord. Să fim și să rămânem oameni!
pentru textul : cuvinte de jurnal dewell, istoria e veche. mult mai veche decit tine, Corina. iar ostilitatea nu a inceput cu mine. a trecut vremea cind eram fraierul cu crengute de maslin in mina. ce n-am inteles este doar cum poate fi suspectat agonistanul de cultură.
pentru textul : l’absente deAdriana, nu am nimic de împărţit cu nimeni. Nici aici, nici în altă parte.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deDacă Dumnezeu se numeşte Matei Hutopilă, atunci mă închin judecăţii Lui clarvăzătoare.
Dacă acest dumnezeu îţi spune, aşa, hodoronc – tronc, că scrisul
tău e dezgustător, oribil, prost, prost şi iar prost, înseamnă că aşa este
Te poţi pune cu Dumnezeu?????
Mare e grădina Ta, Doamne!!!!
părerea ta
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deAm spus de atunci DA! :)
pentru textul : Carpe Diem deEu cred ca textul este vivace si perspicace. Desigur, antrenamentul mintii este un exercitiu care ne pune oarecum la adapost de unele capcane pe care viata asta ni le intinde cu gratie, cum ar fi ignoranta si sedentarismul, asta ca sa nu mai mentionez colesterolul si desigur, fumatul. Insa uneori (la fel ca in cazul de fata) obiectul catre care se indreapta acest antrenament al mintii conteaza si el, devenind uneori esential in cazurile de delir, care sunt multe si lungi, mai lungi decat calea ferata de la Vascauti la Barlad. Postmodernismul este un subiect nu doar ultra-dezbatut, dar este poate un exemplu de aberatie mondiala in forma ei pura, adica asa cum mai rar intalnesti, pentruca daca mai intalnesti un om care abereaza, e normal, dar sa vezi ca o buna parte din omenirea asa-zis intelectuala a planetei abereaza, asta este chiar ceva deosebit. Iti trebuie multa maiestrie sa faci din rahat bici, dar si mai multa iti trebuie ca sa-l pocnesti si inca si mai multa sa-l faci sa se auda pana la capatul satului. Eu cred, in incheierea postmodernistei mele dizertatii, ca: 1/ Primul postmodernist cunoscut noua a fost Homer si 2/ Carl Popper a fost un mare plicticos Andu
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! depuțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice depoate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
Pagini