Pomeneam, într-un alt comentariu, de snobism, pare-mi-se... Iată că aşa începe şi acest text - cu titlul în engleză, corpul textului în română, fără absolut nicio justificare (căci, în lipsa oricărui argument logic valid vizavi de această practică, mă întreb care o fi diferenţa dintre "in the sunshine of your love" şi "în apusul iubirii tale")... În fine, bine că nu au urmat şi deja celebrele " & ", " # " etc.
A urmat, însă, un discurs care începe promiţător: un echilibru între lirismul cerebral şi cel de stare şi un onirism nostalgic bine dozat. Dar, din păcate, cam atât. Cam atât poate (şi) pentru că textul s-a terminat la "și o spală cu grijă/pe picioare". Se vede destul de clar tăietura, începănd de la unitatea a treia, unitate care este mai mult decât ratată: în primul rând, patetică. Apoi, limitată, suptă, aş spune, de subţirimea instrumentelor lirice. Intercalări religioase într-un fir epic real, exacerbarea emoţiei la nivel de transmitere (poate de acolo şi acele majuscule destul de indezirabile), bombardare denotativ-lacrimogenă ("mult mai tristă [...] atunci când stăteam în genunchi ăsteptând [...] Lumina"), un verb - "bagă" - care-i tranzitiv, dar tratat ca unul intranzitiv (bagă ce?) şi, apoteotic, "tristeţea" din final, care ar fi trebui să ne trimită după serveţele (?). Concluziv: unitatea 3 a stricat tot ceea ce putea fi bun sau foarte bun.
Un text foarte interesant atat prin generozitatea semnificatiilor, posibilitatea lectorului de a recepta versul din unghiuri diferite si senzatia de libertate care in mod normal ar contrasta cu indicatiile regizorale abundente. Intre papusa alba si papusa ruseasca - ce ma fac sa ma gandesc, prin recurs la propriul imaginar, la acel instrument prin care vrajitorul isi canalizeaza farmecele - cred ca acel "Douloureux" are o semnificatie mai degraba de durere spirituala, fara insa a putea renunta pe deplin la o anumita senzatie de corporal.
Mon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
construești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
Madim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)
Dorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
I uite dom'le la ce se gindeste Alma si Bobadil! Dar chiar ca va si potriviti la idei din astea. De ce nu faceti si un colaj impreuna. Ca vad ca va pricepeti.
Ma bucura trecerea ta pe aici, te mai astept cu drag pe pagina mea de poeme. Comparatia cu eticheta se refera mai mult la acel sentiment care defineste "sunt aici, dar nu fac parte din tine si totusi inca iti apartin", nu stiu cum sa defindesc intr-un cuvant acea stare, de aceea m-am folosit de aceasta comparatie, un fel de frunza moarta intr-un copac gol. Amical, Siana
Am mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
domnule Cristian, nu e nevoie sa vorbiti cu mine la plural. va sint junior cu destul de multi ani. asa ca nu este cazul. incep cu sfirsitul si va multumesc pentru cuvinte. nu stiu de ce dar simt ca sint sincere. si desi nu cred ca sint nici pe departe ceea ce credeti despre mine sau despre hermeneia, va multumesc ca vorbiti asa. In ce priveste "regulamentul", sint de acord cu dumneavoastra, si eu am avut o retinere cind am formulat acolo acele rinduri. si mie mi s-au parut relativ sforaitoare. dar era un text "de bucatarie", un text "explicativ" al regulilor. Orice recomandare din partea dumnezvoasta ar fi bine primita. Am rezerve chiar si fata de distinctia "novice", "autor", "maestru" dar n-am gasit alta solutie. pe de alta parte ar exista optiunea sa le desfiintez in totalitate, idee care ar rezona cu principiul initial al Hermeneia cum ca pe hermeneia nu exista elitismul autorilor ci al textelor. Pe de alta parte sint toti "autori", in sensul de scriitori? si daca nu sint, sa resping din capul locului candidatura "novicilor"? Si asa sint oameni care depun cerere de inscriere si Consiliul Hermeneia ii respinge. Sa nu mai acceptam "novici" de loc? Cum vor fi incurajati sa evolueze cei care deocamdata sint doar "novice" daca i-am accepta ca "autori" de la inceput? Iata citeva din intrebarile cu care ma framint si ne framintam pe hermeneia. Sint de acord cu dumneavoastra ca orice scriitor are o evolutie imprevizibila dar in acelasi timp imi este greu sa cred ca cineva care a ajuns la o anumita exigenta artistica sa decada in gafe de proportii. Altfel spus, in acceptiunea mea (si a consiliului Hermeneia) prapastia intre novice si autor e destul de mare si clara incit sa nu se poata trece "din greseala". Despre raspunsul dumneavostra, in primul rind imi cer scuze pentru tonul meu de la inceput (nu e neaparat scuzabil dar uneori obosesc sa tot fac ordine pe hermeneia si ma mai infierbint). Ma bucura comentariul dumneavoastra si il vad ca o prelungire a textului. Continui insa sa cred ca daca exista (macar) un element pozitiv in aceasta punere a problemei cu "GENERATIA EXPIRATA" e tocmai faptul ca a fost pusa. La urma urmei cred ca e catalizatorul unei discutii nationale intr-o tara debusolata etic dupa atitia ani de dictaturi de toate felurile. Pe de alta parte cred ca si acest gen de exprimare a "votarii publice" e un exercitiu folositor pentru unui popor care nu are traditia "juriului" si nici sentimentul ca opinia lui conteaza. Sint de acord cu dumneavoasta ca asa ceva poate suna foarte populist si poate fi manipulat intr-un fel de "la Terreur" si ca nu e nici pe departe drept si ca lama guilottinei e mult prea bruta decit a bisturiului sau decit laserul pe care il invocati. Dar, personal cred ca pe noi romanii ne-a caracterizat mai degraba acceptarea musamalizarii si inclusivitatea promiscua decit curajul adevarului sau (si mai rar) demnitatea reconcilierii. Niciodata mizeria maturata sub pres nu va aduce nimic bun decit si mai multa mizerie, si mai multa neglijenta. Stiti, cind eram adolescent am trait in comunism, si nu am sa uit o vorba a unui profesor de literatura si limba romana care ne spunea ca "poetul este glasul si constiinta cetatii". M-au urmarit mereu acele cuvinte. Astazi cred ca daca poetul roman ar fi (sau ar fi fost) "glasul si constiinta cetatii" am trai intr-o altfel de Romanie. (sau ma rog, cei care traiesc in ea).
a! uite-o aici! dar rămân cu aceași nelămurire a "ca o-urilor". poemul are o nuanță apătoasă, dacă pot spune astfel, prin folosirea termenilor "licărire/de apă", "flacără lichidă", "formă amfibie"..., dar își pierde această atitudine prin comparații uscate, ca acele cărți arzând sau personalizarea pădurii care gândește. nu mai înțeleg, în acest context, rostul Bibliei și titlul. cu aleasă stimă și prețuire, mircea nincu.
Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
bun, a fost opinia mea. cel puţin corectează la "garduri eletrice", şi nu sînt sigur la suflete. se vor eclectice sau electrice? mi se pare un text sub nivelul tău.
Well, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
domnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
facem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Observ: poemul se poate citi de la sfarșit spre inceput.( pentru cursivitate, se poate elimina :"a tuturor")Ideile păstrează prospetimea imaginii.
pentru textul : introfanie de toamnă II dePomeneam, într-un alt comentariu, de snobism, pare-mi-se... Iată că aşa începe şi acest text - cu titlul în engleză, corpul textului în română, fără absolut nicio justificare (căci, în lipsa oricărui argument logic valid vizavi de această practică, mă întreb care o fi diferenţa dintre "in the sunshine of your love" şi "în apusul iubirii tale")... În fine, bine că nu au urmat şi deja celebrele " & ", " # " etc.
A urmat, însă, un discurs care începe promiţător: un echilibru între lirismul cerebral şi cel de stare şi un onirism nostalgic bine dozat. Dar, din păcate, cam atât. Cam atât poate (şi) pentru că textul s-a terminat la "și o spală cu grijă/pe picioare". Se vede destul de clar tăietura, începănd de la unitatea a treia, unitate care este mai mult decât ratată: în primul rând, patetică. Apoi, limitată, suptă, aş spune, de subţirimea instrumentelor lirice. Intercalări religioase într-un fir epic real, exacerbarea emoţiei la nivel de transmitere (poate de acolo şi acele majuscule destul de indezirabile), bombardare denotativ-lacrimogenă ("mult mai tristă [...] atunci când stăteam în genunchi ăsteptând [...] Lumina"), un verb - "bagă" - care-i tranzitiv, dar tratat ca unul intranzitiv (bagă ce?) şi, apoteotic, "tristeţea" din final, care ar fi trebui să ne trimită după serveţele (?). Concluziv: unitatea 3 a stricat tot ceea ce putea fi bun sau foarte bun.
pentru textul : in the sunshine of your love deUn text foarte interesant atat prin generozitatea semnificatiilor, posibilitatea lectorului de a recepta versul din unghiuri diferite si senzatia de libertate care in mod normal ar contrasta cu indicatiile regizorale abundente. Intre papusa alba si papusa ruseasca - ce ma fac sa ma gandesc, prin recurs la propriul imaginar, la acel instrument prin care vrajitorul isi canalizeaza farmecele - cred ca acel "Douloureux" are o semnificatie mai degraba de durere spirituala, fara insa a putea renunta pe deplin la o anumita senzatie de corporal.
pentru textul : long et douloureux deMon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
pentru textul : Peștele cu Periscop de"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
pentru textul : Mitul lui Sisif dea se citi și: http://hermeneia.com/content/jurnal_de_nesomn_20_i și http://hermeneia.com/content/hermeneia_20
pentru textul : numai umbra deMulțumesc pentru apreciere , am răspuns fără să observ că mi-ai dat o peniță, am observat mai târziu îți mulțumesc încă o dată.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deconstruești în acest poem o atmosferă năucitor de liniștită (iartat fie-mi oximoronul). o atmosferă clasică plină de farmec, un analizator poetic atent la stările de grație permițând menținerea cuvintelor în planare, chiar într-un extatic. mi-a plăcut foarte mult extrema sensibilă pe care se mizează și mă pot declara încântat.
pentru textul : rădăcini de mangrove defelicitări djamal și eu mă bucur că încă exiști... uite așa ne împotrivim noi destinului, right?
pentru textul : Poemele lui Djamal Mahmoud deel vrea să murim, noi vrem să trăim
ave
Multumesc, din nou, Aranca. Sper ca am scos toate typos. In plus, a pus si sursa de unde am luat fotografia. Toate cele bune
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj deMadim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)
pentru textul : Într-o gară de sticlă deMă voi mai gândi ce şi unde să mai schimb. Mulţumesc!
pentru textul : Flacără tremurândă deDorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : și se scuturau caiși în urma lui deI uite dom'le la ce se gindeste Alma si Bobadil! Dar chiar ca va si potriviti la idei din astea. De ce nu faceti si un colaj impreuna. Ca vad ca va pricepeti.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deMa bucura trecerea ta pe aici, te mai astept cu drag pe pagina mea de poeme. Comparatia cu eticheta se refera mai mult la acel sentiment care defineste "sunt aici, dar nu fac parte din tine si totusi inca iti apartin", nu stiu cum sa defindesc intr-un cuvant acea stare, de aceea m-am folosit de aceasta comparatie, un fel de frunza moarta intr-un copac gol. Amical, Siana
pentru textul : abuz emoțional deadrian, asteptam volumul asta. ma bucur ca se intampla. imi place si titlul si grafica copertei. iti tin pumnii si cat mai multi cititori!
pentru textul : Un an + pe Hermeneia deAm mai intalnit ideea, si si atunci mi-a placut mult. Diferenta era ca in loc de el era o ea.. care se tinea papadie folosind-o pe post de balon/parasuta zburand, dar cred ca asa se intampla, femeile zboara si barbatii cuceresc. :) Imi plac lucrarile tale, am trecut si pe la celelalte. Si mai trec. :)
pentru textul : snapshot dedomnule Cristian, nu e nevoie sa vorbiti cu mine la plural. va sint junior cu destul de multi ani. asa ca nu este cazul. incep cu sfirsitul si va multumesc pentru cuvinte. nu stiu de ce dar simt ca sint sincere. si desi nu cred ca sint nici pe departe ceea ce credeti despre mine sau despre hermeneia, va multumesc ca vorbiti asa. In ce priveste "regulamentul", sint de acord cu dumneavoastra, si eu am avut o retinere cind am formulat acolo acele rinduri. si mie mi s-au parut relativ sforaitoare. dar era un text "de bucatarie", un text "explicativ" al regulilor. Orice recomandare din partea dumnezvoasta ar fi bine primita. Am rezerve chiar si fata de distinctia "novice", "autor", "maestru" dar n-am gasit alta solutie. pe de alta parte ar exista optiunea sa le desfiintez in totalitate, idee care ar rezona cu principiul initial al Hermeneia cum ca pe hermeneia nu exista elitismul autorilor ci al textelor. Pe de alta parte sint toti "autori", in sensul de scriitori? si daca nu sint, sa resping din capul locului candidatura "novicilor"? Si asa sint oameni care depun cerere de inscriere si Consiliul Hermeneia ii respinge. Sa nu mai acceptam "novici" de loc? Cum vor fi incurajati sa evolueze cei care deocamdata sint doar "novice" daca i-am accepta ca "autori" de la inceput? Iata citeva din intrebarile cu care ma framint si ne framintam pe hermeneia. Sint de acord cu dumneavoastra ca orice scriitor are o evolutie imprevizibila dar in acelasi timp imi este greu sa cred ca cineva care a ajuns la o anumita exigenta artistica sa decada in gafe de proportii. Altfel spus, in acceptiunea mea (si a consiliului Hermeneia) prapastia intre novice si autor e destul de mare si clara incit sa nu se poata trece "din greseala". Despre raspunsul dumneavostra, in primul rind imi cer scuze pentru tonul meu de la inceput (nu e neaparat scuzabil dar uneori obosesc sa tot fac ordine pe hermeneia si ma mai infierbint). Ma bucura comentariul dumneavoastra si il vad ca o prelungire a textului. Continui insa sa cred ca daca exista (macar) un element pozitiv in aceasta punere a problemei cu "GENERATIA EXPIRATA" e tocmai faptul ca a fost pusa. La urma urmei cred ca e catalizatorul unei discutii nationale intr-o tara debusolata etic dupa atitia ani de dictaturi de toate felurile. Pe de alta parte cred ca si acest gen de exprimare a "votarii publice" e un exercitiu folositor pentru unui popor care nu are traditia "juriului" si nici sentimentul ca opinia lui conteaza. Sint de acord cu dumneavoasta ca asa ceva poate suna foarte populist si poate fi manipulat intr-un fel de "la Terreur" si ca nu e nici pe departe drept si ca lama guilottinei e mult prea bruta decit a bisturiului sau decit laserul pe care il invocati. Dar, personal cred ca pe noi romanii ne-a caracterizat mai degraba acceptarea musamalizarii si inclusivitatea promiscua decit curajul adevarului sau (si mai rar) demnitatea reconcilierii. Niciodata mizeria maturata sub pres nu va aduce nimic bun decit si mai multa mizerie, si mai multa neglijenta. Stiti, cind eram adolescent am trait in comunism, si nu am sa uit o vorba a unui profesor de literatura si limba romana care ne spunea ca "poetul este glasul si constiinta cetatii". M-au urmarit mereu acele cuvinte. Astazi cred ca daca poetul roman ar fi (sau ar fi fost) "glasul si constiinta cetatii" am trai intr-o altfel de Romanie. (sau ma rog, cei care traiesc in ea).
pentru textul : cum expiră o generație dea! uite-o aici! dar rămân cu aceași nelămurire a "ca o-urilor". poemul are o nuanță apătoasă, dacă pot spune astfel, prin folosirea termenilor "licărire/de apă", "flacără lichidă", "formă amfibie"..., dar își pierde această atitudine prin comparații uscate, ca acele cărți arzând sau personalizarea pădurii care gândește. nu mai înțeleg, în acest context, rostul Bibliei și titlul. cu aleasă stimă și prețuire, mircea nincu.
pentru textul : cuvânt impropriu deSpre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
pentru textul : poveste cu nuferi deCitit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură, 2 deva multumesc pentru feedback sinteti darnice cu cuvintele de apreciere intr-o zi tot ajung eu la Florenta
pentru textul : palmele bătrînului debun, a fost opinia mea. cel puţin corectează la "garduri eletrice", şi nu sînt sigur la suflete. se vor eclectice sau electrice? mi se pare un text sub nivelul tău.
pentru textul : electric - poeme de iarnă deWell, cineva trebuia să evidențieze un astfel de dirty dancer personaj. Și why not me? Mulțumesc, Virgil! Ce este nasol aici e doar că nu vreau să fac carieră, nici acum nici ayer nu mi-am dorit.
pentru textul : baobabul dedomnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
pentru textul : purgatoriu defacem si noi ce putem. pustiul e un mic bolovan format de viata si sistemul universitar, asa ca mine:)), poate de asta nu se simte ca fiind foarte masculin- sa presupunem ca are un caracter androgin, iar individa, inca nu m-am decis asupra ei- sa fie nebuna sau profeta sau iubita ingenua sau undeva pe acolo. oricum, finalul e putin expediat, deja ma lungeam si nu vreau sa scriu un roman, sau poate ca o sa scriu, dar nu ma avant cu promisiunile.
pentru textul : un cartuș și o nebună deAdriana,
pentru textul : vis a vis dePrezența ta face pentru mine mai mult decât penița :). Eu îți mulțumesc pentru frumosul dar de lumină. Te mai aștept cu mult drag.
Ştiu ce înseamnă tom. Nu, am vrut "ton". Şi aşa rimează - "ton - om" e o asonanţă, iar asonanţa e o rimă acceptată.
Voi corecta typo-ul.
pentru textul : Rânduri bacoviene de"e-o pace neprefăcută între mine şi...."
imi place foarte mult versul asta si nu vreau sa-ti spun despre cite conexiuni am facut !
pentru textul : urme decred ca este si foarte greu de pastrat !
Forma propusă de tine poemului m-a stimulat și iată că vin cu o variantă. Îți mulțumesc
pentru textul : zilele/cuie și fachirul din noi dePagini