imi inchipui un garaj. roată, parazitii. cu minele n gura, asteptand semnul. trasnetul. viitorul. unii luand notite, altii sapand transee. numai poetul, surd la fundul monei, cu capul pe spate, ochii inchisi, cu lumina venindu i printr o gaurica, asteapta ceva. de gat ii atarna chitara, semn falic. poetul e gol. ridica mainile. de undeva, ca din cerul ferestrei, se aude un glas flamand, insetat: de ce te ai ascuns, loază!?
poemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
imi place acest cantec, are un ritm aparte. mă aspresc peste un luciu de apă. timpi morți pentru răsărit și peste apus, eu sunt crucea de pe Casa Deluviului, punctul de raportare la mai_e_mult_ până_când_ne_vom_ține_din_nou_de_mână cu găletușe și forme pentru castelele de nisip. mai trec,
mă bucur că ați trecut :)
ioana - știu și eu teoria asta potrivit căreia nu mori prin asfixiere... că e mai potrivit să te spânzuri de clanță (nu de lustră) și să îți treacă toate astea prin minte, sunt de acord. cred și eu că că e prea mult tragism pe aici. o să lucrez la textul ăsta, firește :)
silvia - e a decoji...
next time o să mă spânzur de ceva care nu e deloc desuet... spun doar că treaba asta cu desuetudinea, hmmm, dacă stările de aici ar fi desuete, ok, șterg textul, dar dacă doar obiectul de care te spânzuri e desuet, then, e ok, nu șterg. propun doar să ne spânzurăm de noi înșine, poate-i mai nou așa. spui că e poem cu idee, dar aglomerat... deci ce trebuie să-i fac acum?
am încercat o variantă. dacă voi credeți că e mai bine așa, înlocuiesc :)
n-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții
despre întuneric
sau fobii
nici măcar despre tine
nu intenţionez să scriu
Să fie credibilă noaptea asta
în care m-am spânzurat
scaunul scârţâie surd - şi haţ;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți
umbrele se ascund
se întind
se contractă
nu-mi mai amintesc nimic
e doar tata învăţându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviş
dimineața
moartea e doar materia ce-şi pierde
echilibrul
ești doar tu doar tu și cu tine
*
mă trezesc mai singur ca niciodată
mi-e sila să încerc din nou
să desfac o bere
ca şi cum viața un microb leneș
ce-mi intră în sânge
fara versul din final aceasta poezie este una foarte frumoasa, in special strofa a treia. Nu inteleg de ce pui punctele acelea dupa vers. vrei versul sa aiba o nota de sentinta? Combinari de 4 luate cate 3. Interesant ca slefuita ideea ta ar putea avea alt chip. Inima mea de fier cântă când o deschizi Te privesc din tărâmul morților E ca și cum am înfige săbii in nisip Numai apusul ne desparte corăbiile Ritmul ei bate și după ce o legi în corzi Ca de peste mii de mari si nopți Și valurile ar spăla urmele acelor răni Eu iți voi aparține mereu. Și poate trăi cu sine Viata ne leagă Parca din lumea cealaltă Inima bate in orizont Ca o stea
Iesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
nu dedicaţie!
motivele - în sens propriu şi figurat - sunt evidente.
Paul, eşti de o blândeţe ironică!...
hei, ai devenit fanul meu, cumva?! :) crede-mă că nu copiez pe nimeni. mi-ar fi ruşine de Eminescu, nu de altcineva!
Hei, francisc! Cum sa fiu supărat! Nici vorbă! N-am de ce. E un jurnal care, iată, sună și pentru alții. Iar când l-am scris, mă gândeam că ție, probabil, îți va suna primul. q.e.d. Madim, da, problema fundamentală e alegerea, și DAAA!, bine zici, o alegere prin, paradoxal, renunțare. Alma, da, există și false opțiuni (opțiuni neadevărate, adică opțiuni ce nu stau în adevăr - de exemplu: astăzi decid să mă sinucid, dar nu o fac: e o opțiune falsă), și, respectiv, nu cred că e prea scurt, iată, "ideea a prins". Cu mulțumiri pentru trecere și popas.
Aranca, dincolo de gestul tau de a marca un punct important pentru mine, marturisesc ca aceasta supraveghere a minutelor consta intr-o dependenta de intangibil.. mai ales in masura in care nerostind aceasta dorinta se depune pe oase o sfarseala fragmentata. voi lucra a doua strofa, trebuie sa ma gandesc bine in ce fel. multumesc de trecere.
îmi propusesem - plecînd de la acest text - să mai citesc două trei poezii semnate de Daniela Bîrzu. pînă la urmă le-am citit pe toate. interesantă modalitatea de abordare trecerea aparent neregulată/brutală de la elemente aprige din realitatea imediată la pasaje domoale/melancolice/triste. dar acestea din urmă sînt repede strunite prin reîntoarcerea frapantă în cotidian pentru a nu da motive de sminteală unui cititor mofturos predispus să creadă că autoarea îl ademenește cu un tragism ieftin.
parcă e o succesiune melodică formată din note scurte și rapide care face trecerea între diferitele teme ale piesei. și totuși întregul transmite o stare de tristețe/melancolie dar paradoxal e un exercițiu tonifiant.
Un text cu foarte puternice imagini construit aproape in intregime pe fascinatia fata de formele cetii dar totusi nefiind tributar lipsei de vlaga ci mai degraba tentatiei fata de detaliul in aparenta insignifiant care insa te poate modifica structural din punct de vedere spiritual. Frumos si poate mai mult decat atat :)
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
brutale de la trecut la prezent si inapoi in trecut. ambiguitate cautata in "povestirea" personajelor (nu stii imediat tot timpul despre cine "vorbeste textul" in clipa in care treci cu ochii peste cuvinte in insiruirea lor, ceea ce poate lasa impresia de dezacorduri - asa vad eu). un text impresionabil, fara indoiala. bine scris, alert, interesant.
Expresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
Am citit poemul la câteva ore după ce îl citisem pe al lui Leonard și mi s-a părut o „replică” poetică foarte, foarte reușită. Și ce este cel mai important, este că poemul e valoros prin el însuși transmițând foarte bine mesajul, adică nu e neapărat nevoie de a citi poemul lui Leonard pentru a-l înțelege.
Părerea mea e că e un poem care te reprezintă. E o țesătură fină de spiritualitate, filozofie și poezie.
La final nu spun decât: „dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii”.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi inchipui un garaj. roată, parazitii. cu minele n gura, asteptand semnul. trasnetul. viitorul. unii luand notite, altii sapand transee. numai poetul, surd la fundul monei, cu capul pe spate, ochii inchisi, cu lumina venindu i printr o gaurica, asteapta ceva. de gat ii atarna chitara, semn falic. poetul e gol. ridica mainile. de undeva, ca din cerul ferestrei, se aude un glas flamand, insetat: de ce te ai ascuns, loază!?
pentru textul : feel dechestiile astea dau impresia de mimare si de reluare a unor teme de dragul reluarii. sutienul push-up trebuie musai sa fie doar pentru un san.
pentru textul : darul de smirnă depoemul sclipește creionat în formă de piatră prețioasă. acolo unde cade lumina inspirației poartă culori diamantine, ca în prima strofă. în ceea ce rămâne de citit, devine explicativ, insitând pe ideea ce voiește să o transmită, ceea ce face să piardă din strălucire, cf. părerii mele, deși aș remarca comparații ca furtuna tropicală văzută ca "o femeie frumoasă rotindu-și brațele". în contextul poemului, ultimul vers îmi pare superficial. cu aleasă prețuire, mircea nincu.
pentru textul : hurricane plane deimi place acest cantec, are un ritm aparte. mă aspresc peste un luciu de apă. timpi morți pentru răsărit și peste apus, eu sunt crucea de pe Casa Deluviului, punctul de raportare la mai_e_mult_ până_când_ne_vom_ține_din_nou_de_mână cu găletușe și forme pentru castelele de nisip. mai trec,
pentru textul : Coborât la capăt de spaimă demă bucur că ați trecut :)
ioana - știu și eu teoria asta potrivit căreia nu mori prin asfixiere... că e mai potrivit să te spânzuri de clanță (nu de lustră) și să îți treacă toate astea prin minte, sunt de acord. cred și eu că că e prea mult tragism pe aici. o să lucrez la textul ăsta, firește :)
silvia - e a decoji...
next time o să mă spânzur de ceva care nu e deloc desuet... spun doar că treaba asta cu desuetudinea, hmmm, dacă stările de aici ar fi desuete, ok, șterg textul, dar dacă doar obiectul de care te spânzuri e desuet, then, e ok, nu șterg. propun doar să ne spânzurăm de noi înșine, poate-i mai nou așa. spui că e poem cu idee, dar aglomerat... deci ce trebuie să-i fac acum?
am încercat o variantă. dacă voi credeți că e mai bine așa, înlocuiesc :)
n-am de gând
să scriu despre
lăsarea nopții
despre întuneric
sau fobii
nici măcar despre tine
nu intenţionez să scriu
Să fie credibilă noaptea asta
în care m-am spânzurat
scaunul scârţâie surd - şi haţ;
lumina se joacă de-a prinselea pe pereți
umbrele se ascund
se întind
se contractă
nu-mi mai amintesc nimic
e doar tata învăţându-ma
să ma bărbieresc,
mama făcându-mi un sandviş
dimineața
moartea e doar materia ce-şi pierde
echilibrul
ești doar tu doar tu și cu tine
*
mă trezesc mai singur ca niciodată
mi-e sila să încerc din nou
să desfac o bere
ca şi cum viața un microb leneș
ce-mi intră în sânge
e mai bine așa?
mulțumesc,
pentru textul : last night dealex
ecaterina, incearca sa rezolvi pb tehnica consultand cu atentie pe site ul nostru meniul HCODE. e simplu
pentru textul : seară de iulie în sat deVă mulțumesc. N-am cum să ajung la virtualia deoarece sunt în Siria de cinci luni. multă stimă
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... defara versul din final aceasta poezie este una foarte frumoasa, in special strofa a treia. Nu inteleg de ce pui punctele acelea dupa vers. vrei versul sa aiba o nota de sentinta? Combinari de 4 luate cate 3. Interesant ca slefuita ideea ta ar putea avea alt chip. Inima mea de fier cântă când o deschizi Te privesc din tărâmul morților E ca și cum am înfige săbii in nisip Numai apusul ne desparte corăbiile Ritmul ei bate și după ce o legi în corzi Ca de peste mii de mari si nopți Și valurile ar spăla urmele acelor răni Eu iți voi aparține mereu. Și poate trăi cu sine Viata ne leagă Parca din lumea cealaltă Inima bate in orizont Ca o stea
pentru textul : Fără nici un motiv desi stele vor umple inima de fericirea luminii...
pentru textul : Dragostea umbrei deIesirea din tine, pe poduri inalte, asistand si participand la sinuciderile celorlalti, te poate intari sau, dimpotriva, te poate face partasa. Podurile au menirea sa lege, indiferent de cat de departe ne-am afla unii de altii. Interesant poem.
pentru textul : poduri suspendate de.
pentru textul : încă o zi perfectă deintuitia mea feminină imi șoptește că el căuta ziua de mâine. după cum mentolat fantoma lui behăia
pentru textul : Moartea păianjenului deoare?
pentru textul : pictând o lacrimă deCam rautacios raspuns, demn de o Queen Margot. Probabil ca nu va fi nici un poem din partea mea. O sa stau pe margine si o sa ma distrez, citindu-va.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deinteresant Aranca, si eu ma gindeam sa folosesc undeva in acest text cuvintul buzunar. For some reason it was coming to me again and again
pentru textul : Paseo de los Tristes denu dedicaţie!
pentru textul : emindoină demotivele - în sens propriu şi figurat - sunt evidente.
Paul, eşti de o blândeţe ironică!...
hei, ai devenit fanul meu, cumva?! :) crede-mă că nu copiez pe nimeni. mi-ar fi ruşine de Eminescu, nu de altcineva!
Hei, francisc! Cum sa fiu supărat! Nici vorbă! N-am de ce. E un jurnal care, iată, sună și pentru alții. Iar când l-am scris, mă gândeam că ție, probabil, îți va suna primul. q.e.d. Madim, da, problema fundamentală e alegerea, și DAAA!, bine zici, o alegere prin, paradoxal, renunțare. Alma, da, există și false opțiuni (opțiuni neadevărate, adică opțiuni ce nu stau în adevăr - de exemplu: astăzi decid să mă sinucid, dar nu o fac: e o opțiune falsă), și, respectiv, nu cred că e prea scurt, iată, "ideea a prins". Cu mulțumiri pentru trecere și popas.
pentru textul : Bunavestire deAranca, dincolo de gestul tau de a marca un punct important pentru mine, marturisesc ca aceasta supraveghere a minutelor consta intr-o dependenta de intangibil.. mai ales in masura in care nerostind aceasta dorinta se depune pe oase o sfarseala fragmentata. voi lucra a doua strofa, trebuie sa ma gandesc bine in ce fel. multumesc de trecere.
pentru textul : ora amiezii deUnde a dispărut "anima mundi"? Voiam să comentez.
pentru textul : am privit în ochii cobrei detoata poezia asta uriasa prin nimicnicia din cuvinte incape fara niciun efort in cafeaua fierbinte amagita intre palme...
pentru textul : cine ce cum unde când deîmi propusesem - plecînd de la acest text - să mai citesc două trei poezii semnate de Daniela Bîrzu. pînă la urmă le-am citit pe toate. interesantă modalitatea de abordare trecerea aparent neregulată/brutală de la elemente aprige din realitatea imediată la pasaje domoale/melancolice/triste. dar acestea din urmă sînt repede strunite prin reîntoarcerea frapantă în cotidian pentru a nu da motive de sminteală unui cititor mofturos predispus să creadă că autoarea îl ademenește cu un tragism ieftin.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deparcă e o succesiune melodică formată din note scurte și rapide care face trecerea între diferitele teme ale piesei. și totuși întregul transmite o stare de tristețe/melancolie dar paradoxal e un exercițiu tonifiant.
Un text cu foarte puternice imagini construit aproape in intregime pe fascinatia fata de formele cetii dar totusi nefiind tributar lipsei de vlaga ci mai degraba tentatiei fata de detaliul in aparenta insignifiant care insa te poate modifica structural din punct de vedere spiritual. Frumos si poate mai mult decat atat :)
pentru textul : Inside dem-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
pentru textul : când stele sunt o mie decei care nu aveau*
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu denu inteleg cum vreodată religia va deveni binară, însă intiativa ta în versuri pune pe gânduri.
pentru textul : Poeme accidentale. Slow motion deeu aș continua textul. are ceva ce promite.
pentru textul : Tendințe primăvară-vară 2014 debrutale de la trecut la prezent si inapoi in trecut. ambiguitate cautata in "povestirea" personajelor (nu stii imediat tot timpul despre cine "vorbeste textul" in clipa in care treci cu ochii peste cuvinte in insiruirea lor, ceea ce poate lasa impresia de dezacorduri - asa vad eu). un text impresionabil, fara indoiala. bine scris, alert, interesant.
pentru textul : Oglinda de oțel deIat-o!
pentru textul : prospecții seismice deExpresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
pentru textul : dana point I deAm citit poemul la câteva ore după ce îl citisem pe al lui Leonard și mi s-a părut o „replică” poetică foarte, foarte reușită. Și ce este cel mai important, este că poemul e valoros prin el însuși transmițând foarte bine mesajul, adică nu e neapărat nevoie de a citi poemul lui Leonard pentru a-l înțelege.
Părerea mea e că e un poem care te reprezintă. E o țesătură fină de spiritualitate, filozofie și poezie.
La final nu spun decât:
pentru textul : Lumi secundare de„dar, uite, ești viu zilele acestea
și copacii în floare sunt plini de albine
și soarele îți va mângâia astăzi copiii”.
Pagini