exceptia confirma regula, rafael. nu fac matematica. definesc o maniera de "traire". atata tot. recunosc ca imi plac experimentele. asa, am descoperit tot felul de leacuri de uz personal, cu efecte terapeutice senzationale.
Multumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
Despre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
Seva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)
Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:
„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”
Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
Mulțumiri, Adriana!
un aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
problema e sa te tina... picioarele. si, sincer, pe mine ma cam dor. dar asta e alta problema.
multumesc, din nou, pentru sfaturi, timpul acordat si critica pertinenta! sper, dar nu promit, sa reusesc.
ai fost atent, paul. si ai avut rabdare in acest "baroc" de poem. nu prea l-am citit pe GV, dar daca tu zici ca il recunosti, se prea poate sa ne asemanam pe undeva. asta este un semnal de alarma, insa. nu ma prapadesc de placere sa fie ceilalti recunoscuti in mine. prefer sa fiu eu recunoscuta in ceilalti. :) however, ma bucur ca ti-a placut, dar mai ales ma bucur pentru primul tau comentariu la un text de-al meu.
Nu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
Vă mulțumesc vouă pentru aprecieri! Sunt onorată! A fost o bucurie pentru mine să le primesc, mai ales acum, la trecerea dintre ani. Vă doresc un an bun tuturor, cu drag! La mulți ani!
Eu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
ţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
descopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
Dancus, ai o afirmatie nejustificata incomentariu. :) Nu cred in constructia poemelor tale? fals. O simt, mi-e de-ajuns. İn poezie intru de obicei orbeste si-mi las ratiunea undeva la poarta. Nu e vorba de artificial...poate de o virare brusca a trairilor. de durata sau nu - asta nu stiu, deocamdata...Curentele poetice si ambitiile de a parea cu orice pret originala ma lasa rece - nu-mi siluesc emotiile de dragul lor. Pace si tie. Adriana
faptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
mult de tot mi-a placut "o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
se aruncau garoafe-n aer". initial poemul mi-a parut prea degajat, traiesc cu ideea (gresita) ca omul trebuie indopat cu cat mai multa poezie pe rand de cuvinte, apoi l-am vazut exact asa cum e - foarte original in distributie (frizerul mai ales!) si inteligent construit - partea cu garoafele (care e un poem in sine) ar fi ramas nesesizata in mai multa aglomerare, ori pentru mine totul se construieste foarte istet in jurul momentului ala care pare, culmea, paralel cu evenimentul.
in fine, mi-a placut mult in modul meu cam twisted. :o)
domnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
da.
cum ar fi femeia cu bărbatul. amândoi sunt oameni. religios vorbind ei nu pot trăi unul fără celălalt. sunt truisme, părerea mea.
de ex: eu vin cu femeia şi dacă dvs. nu veniţi cu bărbatul, femeia rămâne incompletă. şi invers.
nu e mare chestie dar e important, nu?
eu văd, în zilele când mama mea face șpagata, că va fi cald. în zilele cu norișori, mă trage de ombilic. fiind poet, numesc asta regressum ad ombillicum. ea râde, scoate o mână și cere o țigare superfină. și-n timpul acesta lung, pufăind amândoi, îi recit din coliba unchiului tom, sau îi cânt pe nas 10 negri mititei, dacă n-o venit alocația.
Ialin, daca am reusit sa scriu un text care sa iti placa, pot sa ma las de fumat...:)). multumesc pentru "coronita". am retinut si obiectia ta - chiar daca nu iti impartasesc opinia. Andu, bucuroasa sa te vad...in sfarsit, laconic! sa ne citim cu bine.
Am găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
Frumos, interesant, mulțumim pentru. Bine prezentat, ales, succint, cu mici note de specialitate. (Nu știu de ce ai ținut neapărat să spui că e o expoziție "democratică". N-aș utiliza răsuflata asta de expresie și aici, în artă. Apoi, mă tem că dacă facem o cultură democrată ne năpădesc maneliștii că "ei e grosu".)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
exceptia confirma regula, rafael. nu fac matematica. definesc o maniera de "traire". atata tot. recunosc ca imi plac experimentele. asa, am descoperit tot felul de leacuri de uz personal, cu efecte terapeutice senzationale.
pentru textul : trăiesc periculos deMultumesc foarte mult pentru apreciere şi comentarii. Imi cer scuze că răspund atât de tărziu.
pentru textul : Renașterea împușcata deDespre avangardismul ucrainean, Leo Butnaru a scris în nr. 3-4 al revistei literare "Vatra" (apare la Tg. Mureş).
Mulţumesc!
Seva lirică izbucnește în muguri, fiindcă și rădăcinii îi este dor de frunză :)
Un poem discret în expresie, delicat, sugestiv, chiar dacă pulsațiile par să fie puternice și perceptibile de departe în zvâcnetul tâmplei.
Ultimul distih mi-a plăcut mult prin puterea de sugestie:
„ o vreme rămân [...]
un pui de cuc izbind
găoacea unui verb”
Sunt și eu o frunză cu dor de frunză :)
pentru textul : pulsații deMulțumiri, Adriana!
autobuzul vieții, până la ultima stație...
pentru textul : autobuz fără destinaţie decand vine, vine... multam de toate! zile faine, soare, caldura, plaja, apa limpede, alea alea ca tot a dat iarna peste noi:)
pentru textul : poem d2 deerata: poduri
pentru textul : stâlpnica deMa bucur ca va placut. Da, poate voi posta si texte mai lungi.
pentru textul : Unchiul Fedea (6) deva multumesc!
un aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deproblema e sa te tina... picioarele. si, sincer, pe mine ma cam dor. dar asta e alta problema.
pentru textul : Niciun val demultumesc, din nou, pentru sfaturi, timpul acordat si critica pertinenta! sper, dar nu promit, sa reusesc.
ai fost atent, paul. si ai avut rabdare in acest "baroc" de poem. nu prea l-am citit pe GV, dar daca tu zici ca il recunosti, se prea poate sa ne asemanam pe undeva. asta este un semnal de alarma, insa. nu ma prapadesc de placere sa fie ceilalti recunoscuti in mine. prefer sa fiu eu recunoscuta in ceilalti. :) however, ma bucur ca ti-a placut, dar mai ales ma bucur pentru primul tau comentariu la un text de-al meu.
pentru textul : oul de piatră deNu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
pentru textul : de regăsire deVă mulțumesc vouă pentru aprecieri! Sunt onorată! A fost o bucurie pentru mine să le primesc, mai ales acum, la trecerea dintre ani. Vă doresc un an bun tuturor, cu drag! La mulți ani!
pentru textul : let's get together deEu nu sunt de acord cu Bobadil si cred ca prozodia e tocmai voit imperfecta, pentru ca, din punctul meu de vedere, accentul cade pe ritm nu pe prozodie. Apoi, eu nu vad redundanta termenilor trufas si fara pic de rusine pentru ca intre cei doi termeni exista diferente semnificative de nuanta. Tot din punctul meu de vedere, acel "de ce ma-ta crezi..." poate da o falsa senzatie de exprimare suburbana, dar mie mi se pare un mod acceptabil de a ocoli licentiosul. Si spun asta pentru ca provin dintr-o familie ultracatolica, iar in astfel de familii exista citeva surogate acceptate pentru expresii licentioase, cum ar fi si cel mentionat mai sus. Din punctul meu de vedere, intreg textul e chiar un tablou care te pregateste pentru ultima strofa unde am gasit o poezie in sine. In al doilea rind, tin sa punctez faptul ca tema ingerului e cit se poate de riscanta, pentru ca a fost atita de des folosita in literatura incit ma intreb daca bietul inger mai are fulgi, daramite pene in aripi. Aici, insa, decorul si pseudodialogul reusesc sa tina in echilibru cliseul si ineditul.
pentru textul : tablou domestic cu înger deţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală dedescopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
Dancus, ai o afirmatie nejustificata incomentariu. :) Nu cred in constructia poemelor tale? fals. O simt, mi-e de-ajuns. İn poezie intru de obicei orbeste si-mi las ratiunea undeva la poarta. Nu e vorba de artificial...poate de o virare brusca a trairilor. de durata sau nu - asta nu stiu, deocamdata...Curentele poetice si ambitiile de a parea cu orice pret originala ma lasa rece - nu-mi siluesc emotiile de dragul lor. Pace si tie. Adriana
pentru textul : Pe când un consens? deÎnteresantă abordarea această "răsturnată". Elasticitatea tropilor este pusă în valoarea, iar discursul, bizar!, rămâne solid.
pentru textul : nemișcare defaptul ca nu stii ce inseamna Ichi-go ichi-e nu poate fi decit regretabil. mai ales daca esti român și ai vreo tangență cu ceva cunoștințe de cultură. si nu, nu există nimic jucaus sau ludic cu privire la Ichi-go ichi-e. in orice caz, multumesc pentru efortul citirii.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 demult de tot mi-a placut "o femeie întindea un cearceaf în blocul de-alături
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul dese aruncau garoafe-n aer". initial poemul mi-a parut prea degajat, traiesc cu ideea (gresita) ca omul trebuie indopat cu cat mai multa poezie pe rand de cuvinte, apoi l-am vazut exact asa cum e - foarte original in distributie (frizerul mai ales!) si inteligent construit - partea cu garoafele (care e un poem in sine) ar fi ramas nesesizata in mai multa aglomerare, ori pentru mine totul se construieste foarte istet in jurul momentului ala care pare, culmea, paralel cu evenimentul.
in fine, mi-a placut mult in modul meu cam twisted. :o)
domnule kruger, ca intre autori si cititori versati de poezie, pot spune cu certitudine in aceste zile ca daca dragoste nu e, atunci nimic nu e. si daca nu e, noi putem face sa fie lumina. multumesc pt faptul ca ma inscriu printre pasiunile dvs.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dela limita dintre subiectiv si obiectiv, un realism deprimant, abandon dar nu fortat; mi-a placut stilismul finalului, imaginea zdrentuita a cerului,
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui de... Ana Blandiana și Ion Cristofor când afirmau că nu există lirică feminină sau masculină. Ion Cristofor mai adăuga că există doar o oarecare lene intelectuală a celor ce pun eticheta aceasta și că, aici voiam să ajung, se pot da "numeroase exemple de [...] poezii delicate, sentimentale şi pure scrise de reprezentanţi ai sexului opus"... Iată, se pot cita numele și poezia ta, în acest sens. Surpriză plăcută pentru mine lecturarea poeziei tale.
pentru textul : imaginar deda.
pentru textul : Epifanigramă (2) decum ar fi femeia cu bărbatul. amândoi sunt oameni. religios vorbind ei nu pot trăi unul fără celălalt. sunt truisme, părerea mea.
de ex: eu vin cu femeia şi dacă dvs. nu veniţi cu bărbatul, femeia rămâne incompletă. şi invers.
nu e mare chestie dar e important, nu?
eu văd, în zilele când mama mea face șpagata, că va fi cald. în zilele cu norișori, mă trage de ombilic. fiind poet, numesc asta regressum ad ombillicum. ea râde, scoate o mână și cere o țigare superfină. și-n timpul acesta lung, pufăind amândoi, îi recit din coliba unchiului tom, sau îi cânt pe nas 10 negri mititei, dacă n-o venit alocația.
pentru textul : o port pe mama în pântec dealma, atît comentariile cît și listele de texte în diferitele secțiuni vor fi paginate atunci cînd va fi cazul
pentru textul : ultimele modificări pe site deIalin, daca am reusit sa scriu un text care sa iti placa, pot sa ma las de fumat...:)). multumesc pentru "coronita". am retinut si obiectia ta - chiar daca nu iti impartasesc opinia. Andu, bucuroasa sa te vad...in sfarsit, laconic! sa ne citim cu bine.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deAm găsit aici o concepţie uşor cinică din punct de vedere filozofic combinată cu un discurs existenţialist dureros. Iluminarea din final este ca o jerbă de candoare şi înţelepciune simplă a vieţii, la care se ajunge după multe suferinţe în mod natural, ca o regăsire de sine. Acest lucru e subliniat de folosirea inteligentă a pronumelui tu iniţial, eu mai apoi şi tu din nou în final. Repet, nu cred că e o lecţie care să spulbere inocenţa, ci o redescoperire de sine. O renaştere. Aşa am citit eu şi mi-a plăcut acest poem.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie devă mulţumesc. succes participanţilor la concurs!
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară deerata: m-am
pentru textul : lasă, lasă deai dreptate apropo de titlu.
multam de trecere. imi pare bine ca ti-a placut.
pentru textul : Still Haven't Found deFrumos, interesant, mulțumim pentru. Bine prezentat, ales, succint, cu mici note de specialitate. (Nu știu de ce ai ținut neapărat să spui că e o expoziție "democratică". N-aș utiliza răsuflata asta de expresie și aici, în artă. Apoi, mă tem că dacă facem o cultură democrată ne năpădesc maneliștii că "ei e grosu".)
pentru textul : Grand Marché d’Art Contemporain dePagini