mie îmi place să cred că Ea, personajul tău Adriana, e mai deșteaptă după descâlcirea prezentată anterior. Nu spune Amin ci God bless your work:) însă e doar opinia mea.
E un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
eu aș înlocui „Bizar...” din final cu „Prea rar...” ... dar asta e o preferință personală în rest un text acceptabil deși despre tăcere și contemplare cred că s-a mai scris și nu e ușor să generezi un interes prea puternic
în sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
interesantismul dumneavoastră e mult mai reușit decît cel al cristinei ștefan. unele din scrierile dumneavoastră chiar pot trece drept poeme (îmi amintesc de "holomer"). dar, p]n[ la urm[, tot interesantism. textul (se) sufocă, imaginile-s prea multe și prea căutate, iar toată metaforăria duce cu gîndu la poezia de hăt demult. nu că ar fi un lucru rău, nu știu, pur și simplu nu e pe gustu meu
O poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
Virgil nu mai fa efortul sa continui pentru ca nimic bun nu ar mai iesi din asta. Deja m-ai etichetat drept arogant, mandru, fatarnic, lipsit de respect, intolerant, batjocoritor, taliban. Ce urmeaza? Ma vei pune la punct? Fiecare ne-am expus convingerile care dupa cum se vede sunt diferite. Nu imi doresc mai mult de atat. Daca vei alege sa continui atunci ceea ce spui nu va mai fi pentru mine sau pentru tine ci doar de dragul spectatorilor iar asta se numeste teatru. Te rog doar, de dragul mamei mele, scrie Romania si nu romania.
Younger Sister, te rog să te străduiești să îți susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță. Răspunsul tău empatic, deși de apreciat, nu este suficient. Virgil, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
Si mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
Iar eu sunt absolut convins că "leică" e un regionalism pentru pâlnie.
LÉICĂ2, leici, s. f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. lijka.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
LÉICĂ ~ci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ◊ A face gâtul (sau gura) ~ și pântecele balercă a bea foarte mult. /
eu as modifica cu: "pun șeaua peste pielea lor neagră și mătăsoasă precum noaptea îl încalec și pornesc în galop pe muchiile cerului." si as modifica si titlul ca atare
Incerc sa pun punct (dpmeu dv) acestei de ce nu? interesante polemici cu cateva idei: 1/ Vlad are dreptate, daca nu isi baga Alma coada ei de pisica in treaba asta totul ramanea ce era, un pamflet ok, dar asa... 2/ Ea a declansat o reactie de asa-zisa "aprobare" a acestei idei care incepea parca sa devina prea mult. 3/ Eu am reactionat, altii au reactionat si... a iesit ce se vede. Eu nu m-am suparat de niciun fel pe Vlad, arta lui grafica e ceva de admirat. M-am suparat pe interventia Almei (un om pe care ma obisnuisem sa il respect) si pe replicile ieftine apartinand unui intelectual contrafacut care semneaza yester fara day. In alta ordine de idei cu Profetul m-am intepat intotdeauna, cred ca nimeni nu se mai mira, dar din duelurile astea eu mai invat cate ceva mereu (nu stiu daca si el, sper :-) Eu ma retrrag acum din aceasta polemica si iti spun Vladutzule ca esti baiat tanar sa mai verifici copyrighturile alea bata-le vina, mai ales cand folosesti imagini cu persoane. Ca sa nu ajungem sa luam imagini de pe blogurile pritenilor nostri care le-au pus acolo cu alte intentii si sa le folosim pentru "fotomanipulare" - ce-mi place termenul asta, eu zic ca in cazul nostru a fost de-a dreptul o "fotomanipizdare" daca e sa tinem cont de pussy de woosy de yester si de Alma mater parca era?
un soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
falange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
Călin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
Alma, au fost situatii carora le-am facut prognosticul, perspectiva si s-au confirmat. Inclusiv faptul ca etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil. inclusiv faptul ca site-ul va merge bine, desi tu ii dadeai numai 2 luni, fiindca se scrie prost si virgil accepta texte slabe. Nu am cum sa stiu nimic 100% cu certitudine, dar pot face estimari Am si marje de eroare. Din fericire. Fiindca asta determina evolutia. Si tu ai sfatuit la rindul tau, chiar daca pe moment sfaturile tale in constructia si gestionarea site-ului nu au fost considerate, ulterior fiind valabile. ca tii seama sau nu, acum nu conteaza. Stii foarte bine ca atunci cind afirm un lucru, despre un fenomen, am un grad de certitudine, stii si de ce. Nu intru in detalii aici, nu e locul. Tu ai afirmat ca analiza literar, ca e constiinta literar, ca e selectie literara, eu nu am folosit decit cuvintele tale. In ultimul comentariu spui ca e doar impresie personala si subiectiva. Daca era doar atit, iar nu as fi reactionat. Desigur, citind tot ce am scris, cu bine, vei intelege ca in proportie de 70% am scris de bine. Nu cer sa imi iei cuvintele ad literam si sa le folosesti ca atare. Fireste ca vei cerne ce ti se potriveste, ce se poate interioriza, ce poate fi util. Nu am fost absurda cu tine vreodata, in nicun context. Cu atit mai putin aici. Faci afirmatii grele in continuare. Si cred ca esti constienta ca stiu foarte bine cum evolueaza lucrurile in plan virtual. Fiindca gestionez un site de 4 ani, care nu este literar. Lucru pe care nu l-am afisat pina in acest moment. stiu ce inseamna constructia si administrarea unui site. Nvighez pe net de multi ani, aproape zilnic. Deci, Alma, nu ma face sa ma simt mai rau decit ai reusit. Asta ca tot ai adus aici, in comentarii, cuvintul jignire. Si desi afirmi ca nu te-ar fi deranjat nicio clasificare, ca nu te intereseaza volume, stii ca nu e asa. Altfel, nu ai fi facut clasificari, nu ai fi dorit editare, nu ai fi pregatit volume, nu ai fi postat poezii etc. Alma, aminteste-ti cu cine stai de vorba si ce efect pot avea cuvintele tale asupra oamenilor. Acum cred ca mult timp nu voi mai scrie aici. Am atita demnitate incit sa pot sa evit lucrurile care fac rau, atit timp cit eu nu fac rau. Stiu ca timpul maxim permis conform regulamentului este de 3 luni. voi reveni in acest interval, fiindca stiu ca dupa 3 luni mi s-ar anula contul. Si nu doresc anularea lui.
dacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
Andrei, am citit cu plăcere și curiozitate recenzia ta. Să fii scriitor și critic literar, așa cum ești tu, presupune să ai curaj, să fii altruist și încărcat cu o mare doză de empatie. Pentru că această dublă calitate te face vulnerabil într-un teritoriu bântuit uneori de o compeție acerbă cu aere de multe ori burlești sau tragicomice.
Cu toate că ne-am intersectat de câteva ori în mediul literar virtual, curiozitatea mea deriva din faptul că nu știam cum vei încadra acest volum, ce repere vei da cititorului. Întotdeauna există un risc atunci când sugerezi o poziție axiologică, când dai verdicte.
Părerile tale sunt argumentate și exprimate cu eleganță. Ai făcut o radiografie interesantă a cărții și te asigur că voi reflecta asupra obiecțiilor.
Îți mulțumesc și mărturisesc că sunt onorat de strădania ta.
raluca, bvas si la mai multe! eu mereu am crezut in tine. si esti una dintre cele mai frumoase persoane pe care le cunosc. si-mi doresc atat de multe pentru tine. :*
Mie titlul îmi sună a "N-a dansat decât o vară" sau a titlu de film românesc, cum oare se numea??. Oricum, trebuie ceva schimbat aici, nu sună româneşte: gustul alb de miere al ierbii - însă, pentru a fi perfect, ar trebui să mai aibă o silabă - ca de exemplu "gustul ma-ro de miere al ierbii" şi ar trebui să fie un echilibru între sunete, iar tu ai mulţi de "L".
E prea dificil ce zic? Cred că da, că m-am uitat şi pe celelalte texte şi deocamdată trăiesc doar cu speranţa că voi mai veni pe aici să citesc ceva bun scris de tine.
Şi de alţii.
P.S: Nu că eu aş mai fi în stare să mai scriu ceva bun :)
Minunat eseu domnule Gorun! L-am recitit și parcă îmi lipsea atmosfera unui amfiteatru, o veche pasiune a mea pe care a trebuit să o abandonez la un moment dat din motive pragmatice. Dar gândul are legile lui, nu-i așa? Iar eu am zburat spre 'omul cunoașterii' lui Castaneda (de fapt să zicem că era totuși al lui Don Juan) și cele câteva principii de bază ' a deveni om al cunoașterii e o problemă de învățare' și 'un om al cunoașterii are o intenție neînduplecată', desigur 'un om al cunoașterii beneficia de o minte clară', 'a deveni un om al cunoașterii era consecința unei munci asidue', 'un om al cunoașterii era un luptător' și 'a deveni om al cunoașterii implica un proces continuu'.
Câteva dintre aceste principii le-am regăsit în eseul Dvs domnule Gorun și mi-a plăcut, am simțit acea comuniune de gândire cu Dvs.
Și ca să nu mă lungesc prea mult pe lângă subiect, am să-l citez tot pe prietenul meu ' reînnoirea permanentă a efortului de a deveni om al cunoașterii era exprimată de tema celor patru dușmani întâlniți în timpul instruirii, teama, claritatea, puterea și vârsta înaintată. Un adevărat om al cunoașterii trebuia să se lupte cu fiecare dintre cei patru dușmani unul după altul, până în ultima clipă a vieții lui.'
Eu vă doresc succes domnule Gorun, și fie ce-o fi, încerc să fiu alături de Dvs, în ciuda slăbiciunilor mele!
Margas
un text scris în lehamite. dar ăsta nu e neaparat un defect. un defect mi se pare faptul că autorul nu a ținut neaparat să rafineze lehamitea pînă la artă ci s-a mulțumit cu o ciornă. dar poate încearcă asta pe viitor.
dom'le daca nu era cu sarut era mai bine. uite ca am spus-o. tocmai eu, brutus, vei zice, eu romaticul incurabil. dar e de dragul poeziei, yester. de dragul poeziei nu saruti in rest e cred ca o boala. pina si acolo vad ca incepe primavara. va fi un an ciudat
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mie îmi place să cred că Ea, personajul tău Adriana, e mai deșteaptă după descâlcirea prezentată anterior. Nu spune Amin ci God bless your work:) însă e doar opinia mea.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deE un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Citit cu interes,
pentru textul : învăţ să mor fără tine deEugen.
eu aș înlocui „Bizar...” din final cu „Prea rar...” ... dar asta e o preferință personală în rest un text acceptabil deși despre tăcere și contemplare cred că s-a mai scris și nu e ușor să generezi un interes prea puternic
pentru textul : Bizar... deîn sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deinteresantismul dumneavoastră e mult mai reușit decît cel al cristinei ștefan. unele din scrierile dumneavoastră chiar pot trece drept poeme (îmi amintesc de "holomer"). dar, p]n[ la urm[, tot interesantism. textul (se) sufocă, imaginile-s prea multe și prea căutate, iar toată metaforăria duce cu gîndu la poezia de hăt demult. nu că ar fi un lucru rău, nu știu, pur și simplu nu e pe gustu meu
pentru textul : Punct culminant deO poezie meditativă, dar cu câteva poticneli semantice (ultimele două versuri din strofa întâi). Conjunctivul din a doua îmi pare foarte bine inserat, deși strofa e ușor flambată.
pentru textul : Prima noapte stropită cu raze deVirgil nu mai fa efortul sa continui pentru ca nimic bun nu ar mai iesi din asta. Deja m-ai etichetat drept arogant, mandru, fatarnic, lipsit de respect, intolerant, batjocoritor, taliban. Ce urmeaza? Ma vei pune la punct? Fiecare ne-am expus convingerile care dupa cum se vede sunt diferite. Nu imi doresc mai mult de atat. Daca vei alege sa continui atunci ceea ce spui nu va mai fi pentru mine sau pentru tine ci doar de dragul spectatorilor iar asta se numeste teatru. Te rog doar, de dragul mamei mele, scrie Romania si nu romania.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deYounger Sister, te rog să te străduiești să îți susții motivele pentru care evidențiezi un text cu o peniță. Răspunsul tău empatic, deși de apreciat, nu este suficient. Virgil, îmi pare rău pentru intervenția off-topic.
pentru textul : colivia de oțel deSi mie imi place, oricum un suflu nou pe aici pe care il salut cu un fel de plecaciune. Ai grija insa Ioane, sa nu te ia cumva valul ca Regulamentul pe aici, pe Hermeneia e necrutator :-) Finalul totusi e nashpa, parca ai vrut sa te scapi de poezie... ce naiba, te-ai ingrasat chiar asa de rau? Andu
pentru textul : pe ruta lu' 365 deIar eu sunt absolut convins că "leică" e un regionalism pentru pâlnie.
LÉICĂ2, leici, s. f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. lijka.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
LÉICĂ ~ci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ◊ A face gâtul (sau gura) ~ și pântecele balercă a bea foarte mult. /
pentru textul : videoconferință cu îngeri de(Nu pentru mine am consultat dexul).
Vă aştept la corigenţă. :).
er: imagine
pentru textul : Nelinişte deeu as modifica cu: "pun șeaua peste pielea lor neagră și mătăsoasă precum noaptea îl încalec și pornesc în galop pe muchiile cerului." si as modifica si titlul ca atare
pentru textul : Pe muchiile cercului de"Revenind la cutie: Ce nebunie, Nu-i așa, bădie? Ce schizofrenie..." ...mi-a placut parodia ...
pentru textul : Un întreg fragmentat deIncerc sa pun punct (dpmeu dv) acestei de ce nu? interesante polemici cu cateva idei: 1/ Vlad are dreptate, daca nu isi baga Alma coada ei de pisica in treaba asta totul ramanea ce era, un pamflet ok, dar asa... 2/ Ea a declansat o reactie de asa-zisa "aprobare" a acestei idei care incepea parca sa devina prea mult. 3/ Eu am reactionat, altii au reactionat si... a iesit ce se vede. Eu nu m-am suparat de niciun fel pe Vlad, arta lui grafica e ceva de admirat. M-am suparat pe interventia Almei (un om pe care ma obisnuisem sa il respect) si pe replicile ieftine apartinand unui intelectual contrafacut care semneaza yester fara day. In alta ordine de idei cu Profetul m-am intepat intotdeauna, cred ca nimeni nu se mai mira, dar din duelurile astea eu mai invat cate ceva mereu (nu stiu daca si el, sper :-) Eu ma retrrag acum din aceasta polemica si iti spun Vladutzule ca esti baiat tanar sa mai verifici copyrighturile alea bata-le vina, mai ales cand folosesti imagini cu persoane. Ca sa nu ajungem sa luam imagini de pe blogurile pritenilor nostri care le-au pus acolo cu alte intentii si sa le folosim pentru "fotomanipulare" - ce-mi place termenul asta, eu zic ca in cazul nostru a fost de-a dreptul o "fotomanipizdare" daca e sa tinem cont de pussy de woosy de yester si de Alma mater parca era?
pentru textul : login deda, face ordine în noi, ne aşază la loc gândurile răvăşite ... mulţumesc Otilia de trecere şi de semn!
pentru textul : meditaţie în umbra unei dimineţi deMulțumesc de trecere! tincuta
pentru textul : Într-o zi deun soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
pentru textul : Îndobivărare defalange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
Călin, ai desprins fir cu fir toate sensurile din poem, de la ou la figurine-totem-spirite și până la clipa aceea când, orice clintire, i-ar putea schimba definitiv destinul, pe linia subțire viață-moarte. Mulțumesc, remarcabil comentariul tău. Monica, desigur este stadiul oului fără coajă, stadiul vieții abia născânde într-o celulă fragilă, celulă-ou, momentul acela când spiritul abia se așterne în prima formă de trup. Despre acestă primordială simțire (pre - simțire, anterioritatea ei) este scris aici. Și despre fragilitatea ființei în acea clipă, în care spirala se poate desfășura invers. Am scris scrin pentru a trece în lumea umană. "scrin" fiind un fel de lăcaș al memoriei, un fel de loc al istoriei personale, în geograma psihică a fiecăruia din noi. Interesantă dezbaterea pe care ai detaliat-o aici. Eu, în ziua când am scris poemul, mă gândeam la ceea ce purtăm în noi din generațiile anterioare și la momentul conceperii noastre, dpv spiritual îndeosebi. Și la cât de mult înseamnă o clipă. Mulțumesc pentru acest comentariu bogat în adăugiri, mi-ai dat de gândit mai departe lucrurile la care mă gândesc deja de ani și ani, din diverse perspective.
pentru textul : pre-simțire deAlma, au fost situatii carora le-am facut prognosticul, perspectiva si s-au confirmat. Inclusiv faptul ca etsi editor pe hermeneia si colaborezi bine cu Virgil. inclusiv faptul ca site-ul va merge bine, desi tu ii dadeai numai 2 luni, fiindca se scrie prost si virgil accepta texte slabe. Nu am cum sa stiu nimic 100% cu certitudine, dar pot face estimari Am si marje de eroare. Din fericire. Fiindca asta determina evolutia. Si tu ai sfatuit la rindul tau, chiar daca pe moment sfaturile tale in constructia si gestionarea site-ului nu au fost considerate, ulterior fiind valabile. ca tii seama sau nu, acum nu conteaza. Stii foarte bine ca atunci cind afirm un lucru, despre un fenomen, am un grad de certitudine, stii si de ce. Nu intru in detalii aici, nu e locul. Tu ai afirmat ca analiza literar, ca e constiinta literar, ca e selectie literara, eu nu am folosit decit cuvintele tale. In ultimul comentariu spui ca e doar impresie personala si subiectiva. Daca era doar atit, iar nu as fi reactionat. Desigur, citind tot ce am scris, cu bine, vei intelege ca in proportie de 70% am scris de bine. Nu cer sa imi iei cuvintele ad literam si sa le folosesti ca atare. Fireste ca vei cerne ce ti se potriveste, ce se poate interioriza, ce poate fi util. Nu am fost absurda cu tine vreodata, in nicun context. Cu atit mai putin aici. Faci afirmatii grele in continuare. Si cred ca esti constienta ca stiu foarte bine cum evolueaza lucrurile in plan virtual. Fiindca gestionez un site de 4 ani, care nu este literar. Lucru pe care nu l-am afisat pina in acest moment. stiu ce inseamna constructia si administrarea unui site. Nvighez pe net de multi ani, aproape zilnic. Deci, Alma, nu ma face sa ma simt mai rau decit ai reusit. Asta ca tot ai adus aici, in comentarii, cuvintul jignire. Si desi afirmi ca nu te-ar fi deranjat nicio clasificare, ca nu te intereseaza volume, stii ca nu e asa. Altfel, nu ai fi facut clasificari, nu ai fi dorit editare, nu ai fi pregatit volume, nu ai fi postat poezii etc. Alma, aminteste-ti cu cine stai de vorba si ce efect pot avea cuvintele tale asupra oamenilor. Acum cred ca mult timp nu voi mai scrie aici. Am atita demnitate incit sa pot sa evit lucrurile care fac rau, atit timp cit eu nu fac rau. Stiu ca timpul maxim permis conform regulamentului este de 3 luni. voi reveni in acest interval, fiindca stiu ca dupa 3 luni mi s-ar anula contul. Si nu doresc anularea lui.
pentru textul : Cel mai, Cea mai demi-e placut in mod deosebit sfarsitul.
pentru textul : shooting stars dedacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
pentru textul : când vorbesc cu moartea pe messenger deAndrei, am citit cu plăcere și curiozitate recenzia ta. Să fii scriitor și critic literar, așa cum ești tu, presupune să ai curaj, să fii altruist și încărcat cu o mare doză de empatie. Pentru că această dublă calitate te face vulnerabil într-un teritoriu bântuit uneori de o compeție acerbă cu aere de multe ori burlești sau tragicomice.
Cu toate că ne-am intersectat de câteva ori în mediul literar virtual, curiozitatea mea deriva din faptul că nu știam cum vei încadra acest volum, ce repere vei da cititorului. Întotdeauna există un risc atunci când sugerezi o poziție axiologică, când dai verdicte.
Părerile tale sunt argumentate și exprimate cu eleganță. Ai făcut o radiografie interesantă a cărții și te asigur că voi reflecta asupra obiecțiilor.
Îți mulțumesc și mărturisesc că sunt onorat de strădania ta.
Cu stimă,
pentru textul : O să te muşc de umeri până îţi va da soarele decongrats!
raluca, bvas si la mai multe! eu mereu am crezut in tine. si esti una dintre cele mai frumoase persoane pe care le cunosc. si-mi doresc atat de multe pentru tine. :*
paul - imi pare bine. meriti reusita asta!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deMie titlul îmi sună a "N-a dansat decât o vară" sau a titlu de film românesc, cum oare se numea??. Oricum, trebuie ceva schimbat aici, nu sună româneşte: gustul alb de miere al ierbii - însă, pentru a fi perfect, ar trebui să mai aibă o silabă - ca de exemplu "gustul ma-ro de miere al ierbii" şi ar trebui să fie un echilibru între sunete, iar tu ai mulţi de "L".
E prea dificil ce zic? Cred că da, că m-am uitat şi pe celelalte texte şi deocamdată trăiesc doar cu speranţa că voi mai veni pe aici să citesc ceva bun scris de tine.
Şi de alţii.
P.S: Nu că eu aş mai fi în stare să mai scriu ceva bun :)
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii dem-am jucat. din cuvinte poţi face multe combinaţii (de n luate câte m). mă bucur că ai trecut şi ai spus. mulţumesc. eşti binevenit.
pentru textul : secundă tactilă deÎnteresantă abordarea această "răsturnată". Elasticitatea tropilor este pusă în valoarea, iar discursul, bizar!, rămâne solid.
pentru textul : nemișcare deMinunat eseu domnule Gorun! L-am recitit și parcă îmi lipsea atmosfera unui amfiteatru, o veche pasiune a mea pe care a trebuit să o abandonez la un moment dat din motive pragmatice. Dar gândul are legile lui, nu-i așa? Iar eu am zburat spre 'omul cunoașterii' lui Castaneda (de fapt să zicem că era totuși al lui Don Juan) și cele câteva principii de bază ' a deveni om al cunoașterii e o problemă de învățare' și 'un om al cunoașterii are o intenție neînduplecată', desigur 'un om al cunoașterii beneficia de o minte clară', 'a deveni un om al cunoașterii era consecința unei munci asidue', 'un om al cunoașterii era un luptător' și 'a deveni om al cunoașterii implica un proces continuu'.
pentru textul : De ce este „Reducţia fenomenologică” o Meditaţie Radicală? deCâteva dintre aceste principii le-am regăsit în eseul Dvs domnule Gorun și mi-a plăcut, am simțit acea comuniune de gândire cu Dvs.
Și ca să nu mă lungesc prea mult pe lângă subiect, am să-l citez tot pe prietenul meu ' reînnoirea permanentă a efortului de a deveni om al cunoașterii era exprimată de tema celor patru dușmani întâlniți în timpul instruirii, teama, claritatea, puterea și vârsta înaintată. Un adevărat om al cunoașterii trebuia să se lupte cu fiecare dintre cei patru dușmani unul după altul, până în ultima clipă a vieții lui.'
Eu vă doresc succes domnule Gorun, și fie ce-o fi, încerc să fiu alături de Dvs, în ciuda slăbiciunilor mele!
Margas
un text scris în lehamite. dar ăsta nu e neaparat un defect. un defect mi se pare faptul că autorul nu a ținut neaparat să rafineze lehamitea pînă la artă ci s-a mulțumit cu o ciornă. dar poate încearcă asta pe viitor.
pentru textul : english laundry decristina,
imi pare mereu bine sa stiu ca treci pe la mine. si mai bine cand iti place de mine.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul dedom'le daca nu era cu sarut era mai bine. uite ca am spus-o. tocmai eu, brutus, vei zice, eu romaticul incurabil. dar e de dragul poeziei, yester. de dragul poeziei nu saruti in rest e cred ca o boala. pina si acolo vad ca incepe primavara. va fi un an ciudat
pentru textul : exact la mijlocul sărutului dePagini