Îmi plac mai mult textele tale fără rimă. Acesta este unul din ele. Ai plecat de la o legendă frumoasă. Nu am înțeles totuși pomelnicul de nume. Ce însemnătate vrei sa aibă pentru cititor? Cine are pleopele tăiate, tu sau ele/toate într-una? Cam teatral finalul. BTW, se poate dormi cu ochii deschiși, știai?
cu toată onestitatea de care sunt capabil, Virgil, observ câteva substantive care sunt sub semnul comunului: umbre, liniștea, valuri, vis.eu, și poate sunt singurul care cred că ar merita puse în contexte care să le valorifice și să le scoată dintr-o clișeistică involuntară. "în nopțile calde golite de lună" și "cotropind sânii albi ai acestui orizont" sunt versuri care îmi plac pentru că sunt deosebite. nu știu când a fost scris poemul, dar știu că dacă nu ai revenit asupra lui ți-l asumi (ca de altfel pe toate pe care le postezi) și fără nici o bănuială depreciativă pentru onestitatea comentariului, vei primi aceste cuvinte cum vei crede de cuviință. atmosfera poemului îmi place, iar ideea este una frumoasă prin meditația de tip matur elegiac asupra lumii. mă număr printre cei care au nevoie de opiniile tale, când ai timp îți aștept cu plăcere sfaturile, opiniile, părerile deși promit să fiu și încăpățânat.
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
Lizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
Aștept cu interes continuarea acestei serii. Pentru că mi se pare? că Virgil a început să-și pună unele întrebări. Textul nu e valoros în sine, ci prin ecourile pe care, la o adică, le poate trezi în cititorii site-ului. Mie îmi place să văd poeții din diasporă cum scriu despre pământul din care s-au născut și asta mai ales nowadays, în contextul globalizării :-) Bobadil.
buna, alexandru. ma bucur sincer ca ti- a placut,... cred ca ne - am mai intalnit undeva, in tramvaiul noua... :) sau asa imi place sa cred. sarbatori frumoase si tie.
Pai logic ca ti se pare incropit, s-a schimbat registrul, s-a dus si senzualitatea, nici eu nu stiu ce-i cu individa asta, apai tu ce sa mai intelegi, Andule draga.
Chiar ca-mi vine sa spun acum ca 'lectura e mama invataturii", uite cum ajunge omul la idei si la concluzii atat de diferite de punctul originar prin lecturi diferite. Unghiuri, raze, refractii, cam asa e Virgile, nu-i asa? Multumesc de incondeiere, orice lucru pe lumea asta are un punct, eu ii zic mereu "de plecare". Bobadil.
In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
remarc plăcut tocmai primele două strofe pentru originalitate și inspirație. poemul transmite tema iubirii de la început la sfârșit. vibrația iubirii sincere și ignorante face ca cititorul să tresară plăcut la încheierea citirii acestor versuri pline de sinceritate. cu respect, mircea nincu.
"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
Poezia cu rimă impune niște reguli. Atenție la prozodie! Imaginează-ți că reciți cu voce tare în fața unui public. E un exercițiu bun pentru a-ți descoperi anumite unități metrice incomplete. Cred că repetiția "Îți" din final e redundantă. Ai putea să folosești semnele diacritice? Mulțumesc! Bine ai venit Vollmond!
Alma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
Adriana, se cuvine nu doar sa-ti multumesc banal pentru semnul lasat aici. Juxtapunerea din incipitul poemului nu suna bine, asa-i, nu stiu insa cum sa remediez, pentruca "tacticos" se refera la "intretaie" iar "precis" la "miezul noptii", asta e ce vad eu pe fereastra care da in bulevardul crimei. In ceeace priveste acel "c'mon" ai si mai multa dreptate de parca te-ai uitat peste umarul meu cand scriam, te rog sa ma crezi ca am cautat variante multe ca sa pot sugera acea multime care urla disperata pentru show... si doar atat m-am priceput :-) Imi iau penita de la tine si plec, cuminte, la culcare.. Andu
Frumos. Daniel D. Marin ilustrează foarte bine fenomenul literaturii românești pe internet, lipsurile și ineficiența sistemului. Mă întreb ce șanse are un autor cu adevărat bun, dar necunoscut, să se mai afirme în ziua de azi. Probabil că, dacă se înarmează cu foarte multă răbdare și este persistent în a crea opere de calitate în mod constant timp de cel puțin 2-3 ani, oamenii vor începe să audă de el. Personal am început să scriu nu pentru că am crezut c-aș fi bun, ci pentru că am fost îngrozit de calitatea slabă și tematica lipsită de imaginație a majorității creațiilor de pe unele pagini cu tentă literară. Când deschizi paginile mai multor poezii și vei doar "spermă-n tâmple", "miros de cadavru", "lepădături imortalizate", "știri cu morți" nu poți decât să fugi înapoi la Homer, Goethe și Tagore, cu sentimentul că poezia a murit. De aceea am început să scriu și eu, pentru că vreau să încerc să adaug o picătură de frumos care să mai dilueze oceanul de urât în care se bălăcește literatura modernă contemporană.
M-am gândit inițial să încerc ceva vizual, mai ales că am fotografii ale templului și ale celebrei grădini a pietrelor făcute chiar de mine. Dar, din postura de "din nou, nou venit" nu cred că am pe moment posibilitatea să adaug imagini ^_^. Mulțumesc mult, Mariana și Raluca, pentru impresiile pozitive.
"Domnule Buricea, am o curiozitate: ii veti califica drept "rezultati dintr-un viol" pe toti cei care nu va gusta asa-zisele poezii?" poate, pe toti cei care nu VOR gusta asa-zisele poezii? Stii ce Lisandru? Nu dau doi bani pe spusele tale, mai bine ai invata corect limba! De altfel, se vede ca esti rezultatul studiilor incomplete si al peregrinarilor prin lume, fara rezultat!
Dacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
Versurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
daca zici tu Sister, asa o fi, ca o zici parca din carte. Desi eu zimbesc si ma intreb care o fi poetul ca eu sint tare departe de asa ceva. Dar imi place ca te folosesti de comentarii ca sa mai prelungesti ceva din ce gusti. E si acesta un mod de a citi sau poate de a te lasa citit
Remarc o anume simplitate a poemului, odata cu versurile: "oamenii sunt grăbiți plouă îmi e teamă să vă spun că sunt fericit" Dar sunt si locuri unde mai trebuie lucrat, un ligament licentios, ceva versuri fara stabilitate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi plac mai mult textele tale fără rimă. Acesta este unul din ele. Ai plecat de la o legendă frumoasă. Nu am înțeles totuși pomelnicul de nume. Ce însemnătate vrei sa aibă pentru cititor? Cine are pleopele tăiate, tu sau ele/toate într-una? Cam teatral finalul. BTW, se poate dormi cu ochii deschiși, știai?
pentru textul : Ceremonia ceaiului decu toată onestitatea de care sunt capabil, Virgil, observ câteva substantive care sunt sub semnul comunului: umbre, liniștea, valuri, vis.eu, și poate sunt singurul care cred că ar merita puse în contexte care să le valorifice și să le scoată dintr-o clișeistică involuntară. "în nopțile calde golite de lună" și "cotropind sânii albi ai acestui orizont" sunt versuri care îmi plac pentru că sunt deosebite. nu știu când a fost scris poemul, dar știu că dacă nu ai revenit asupra lui ți-l asumi (ca de altfel pe toate pe care le postezi) și fără nici o bănuială depreciativă pentru onestitatea comentariului, vei primi aceste cuvinte cum vei crede de cuviință. atmosfera poemului îmi place, iar ideea este una frumoasă prin meditația de tip matur elegiac asupra lumii. mă număr printre cei care au nevoie de opiniile tale, când ai timp îți aștept cu plăcere sfaturile, opiniile, părerile deși promit să fiu și încăpățânat.
pentru textul : visul soldaților de plumb deam schimbat, carevasazica.
pentru textul : Se făcea că... deMulţumesc. Voi ţine cont pe viitor.
pentru textul : Plângere deCezar
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
pentru textul : antikabală deLizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
pentru textul : suflete dezlegate deAștept cu interes continuarea acestei serii. Pentru că mi se pare? că Virgil a început să-și pună unele întrebări. Textul nu e valoros în sine, ci prin ecourile pe care, la o adică, le poate trezi în cititorii site-ului. Mie îmi place să văd poeții din diasporă cum scriu despre pământul din care s-au născut și asta mai ales nowadays, în contextul globalizării :-) Bobadil.
pentru textul : românia perfect I debuna, alexandru. ma bucur sincer ca ti- a placut,... cred ca ne - am mai intalnit undeva, in tramvaiul noua... :) sau asa imi place sa cred. sarbatori frumoase si tie.
pentru textul : four wheel drive sau drumul spre casă desi eu îi iubesc versul! bucuroasa de citire!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată dePai logic ca ti se pare incropit, s-a schimbat registrul, s-a dus si senzualitatea, nici eu nu stiu ce-i cu individa asta, apai tu ce sa mai intelegi, Andule draga.
pentru textul : Punct și de la capăt denimic mai fain decat o gaselnita care tine locul unui trop:) Multam de toate!
pentru textul : insomnie deChiar ca-mi vine sa spun acum ca 'lectura e mama invataturii", uite cum ajunge omul la idei si la concluzii atat de diferite de punctul originar prin lecturi diferite. Unghiuri, raze, refractii, cam asa e Virgile, nu-i asa? Multumesc de incondeiere, orice lucru pe lumea asta are un punct, eu ii zic mereu "de plecare". Bobadil.
pentru textul : querida deIn primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)
pentru textul : angoase&fisuri demultumesc...
pentru textul : travaliu deiti multumesc pentru sugestii
pentru textul : vineri deremarc plăcut tocmai primele două strofe pentru originalitate și inspirație. poemul transmite tema iubirii de la început la sfârșit. vibrația iubirii sincere și ignorante face ca cititorul să tresară plăcut la încheierea citirii acestor versuri pline de sinceritate. cu respect, mircea nincu.
pentru textul : personificare de toamnă deun text bun acesta, cu un discurs controlat, firesc...
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie demai trec :)
"Ca sa afirmi asa ceva inseamna ori necunoastere ori teribilism."
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei de"Ca sa afirmi asa ceva trebuie sa ai format propriul intelectulism fondat erudit."
Deci echivalezi "propriul intelectulism fondat erudit" cu "necunoastere ori teribilism"
Logic vorbind, nu sta in picioare ce ai spus.
Cat despre prestigiul (pierdut el) poeziei, incearca sa mai scoti, cu sinceritate, nasul afara din laboratorul creatiei!
Poezia cu rimă impune niște reguli. Atenție la prozodie! Imaginează-ți că reciți cu voce tare în fața unui public. E un exercițiu bun pentru a-ți descoperi anumite unități metrice incomplete. Cred că repetiția "Îți" din final e redundantă. Ai putea să folosești semnele diacritice? Mulțumesc! Bine ai venit Vollmond!
pentru textul : Simțire deAlma, finalul și textul își doresc să dea tenta aceea de ireal, de derută în planuri și personaje. Nici eu nu știu exact cine a primit trandafirul și dacă de fapt sunt mai multe personaje sau nu în povestirea aceasta. Glumesc, desigur că orice confuzie e intenționată. Mă mai gândesc dacă să o mai adâncesc au ba, dacă zici tu... Dacă aș da mai multe explicații, gen că eu văd personajul în metrou și-mi închipui povestea trandafirului, după care de fapt povestea se schimbă, ar fi un pic cam uzitat ca tehnică și poate banal. Pe când așa, dacă nimeni nu știe cine povestește...
pentru textul : Cariño, me dice deun poem trist, ca un recul. o acuzatie si o reparatie. in sensul onoarei. ma face sa ma intreb: vine o vreme cand trebuie sa facem ceva
pentru textul : Eve postmoderne deAdriana, se cuvine nu doar sa-ti multumesc banal pentru semnul lasat aici. Juxtapunerea din incipitul poemului nu suna bine, asa-i, nu stiu insa cum sa remediez, pentruca "tacticos" se refera la "intretaie" iar "precis" la "miezul noptii", asta e ce vad eu pe fereastra care da in bulevardul crimei. In ceeace priveste acel "c'mon" ai si mai multa dreptate de parca te-ai uitat peste umarul meu cand scriam, te rog sa ma crezi ca am cautat variante multe ca sa pot sugera acea multime care urla disperata pentru show... si doar atat m-am priceput :-) Imi iau penita de la tine si plec, cuminte, la culcare.. Andu
pentru textul : liubliu ia vas deFrumos. Daniel D. Marin ilustrează foarte bine fenomenul literaturii românești pe internet, lipsurile și ineficiența sistemului. Mă întreb ce șanse are un autor cu adevărat bun, dar necunoscut, să se mai afirme în ziua de azi. Probabil că, dacă se înarmează cu foarte multă răbdare și este persistent în a crea opere de calitate în mod constant timp de cel puțin 2-3 ani, oamenii vor începe să audă de el. Personal am început să scriu nu pentru că am crezut c-aș fi bun, ci pentru că am fost îngrozit de calitatea slabă și tematica lipsită de imaginație a majorității creațiilor de pe unele pagini cu tentă literară. Când deschizi paginile mai multor poezii și vei doar "spermă-n tâmple", "miros de cadavru", "lepădături imortalizate", "știri cu morți" nu poți decât să fugi înapoi la Homer, Goethe și Tagore, cu sentimentul că poezia a murit. De aceea am început să scriu și eu, pentru că vreau să încerc să adaug o picătură de frumos care să mai dilueze oceanul de urât în care se bălăcește literatura modernă contemporană.
pentru textul : www.ro deM-am gândit inițial să încerc ceva vizual, mai ales că am fotografii ale templului și ale celebrei grădini a pietrelor făcute chiar de mine. Dar, din postura de "din nou, nou venit" nu cred că am pe moment posibilitatea să adaug imagini ^_^. Mulțumesc mult, Mariana și Raluca, pentru impresiile pozitive.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji de"Domnule Buricea, am o curiozitate: ii veti califica drept "rezultati dintr-un viol" pe toti cei care nu va gusta asa-zisele poezii?" poate, pe toti cei care nu VOR gusta asa-zisele poezii? Stii ce Lisandru? Nu dau doi bani pe spusele tale, mai bine ai invata corect limba! De altfel, se vede ca esti rezultatul studiilor incomplete si al peregrinarilor prin lume, fara rezultat!
pentru textul : Agheorghesei, Aioanei, Acatrinei deDacă o comparaţie cu atâta forţă nu aduce nimic nou, atunci nimic nu mai aduce. Fără "ca o femeie frumoasă" finalul ar deveni, nu doar banal şi predictibil, ci şi clişeic.
pentru textul : copacul dinăuntru deVersurile cu pricina nu sunt doar o comparaţie (şi aici vine "noul"), ci formează, metatextual/intercontextual o tranziţie obiect-subiect, o oglindă răsturnată: de la "vara îmbătrînește în mine ca o femeie frumoasă" la "o femeie frumoasă (iubire apusă) îmbătrâneşte în mine, ca vara". Finalul nu trebuie atins.
daca zici tu Sister, asa o fi, ca o zici parca din carte. Desi eu zimbesc si ma intreb care o fi poetul ca eu sint tare departe de asa ceva. Dar imi place ca te folosesti de comentarii ca sa mai prelungesti ceva din ce gusti. E si acesta un mod de a citi sau poate de a te lasa citit
pentru textul : la răsărit de eden deRemarc o anume simplitate a poemului, odata cu versurile: "oamenii sunt grăbiți plouă îmi e teamă să vă spun că sunt fericit" Dar sunt si locuri unde mai trebuie lucrat, un ligament licentios, ceva versuri fara stabilitate.
pentru textul : Drumul mătăsii depoate pentru ca cititorii nostri sunt mai inteligenti decat ai lor
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) dete rog sa editezi titlul si sa nu mai folosesti majuscule
pentru textul : Cioara și broasca țestoasă dePagini