Ilarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.
ei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
Virgil, the question who killed the most people in history is a rhetorical one and the answer is, always, "blonde people with bleu eyes" :) the mutation rate on our small planet is higher& higher
anyway, yout poem is interesting. congrat!
cred ca am mai scris undeva de ce expresia "Apocalipsa dupa... [cineva]" nu e corecta din punct de vedere literar. Expresia se potriveste la "Evanghelia dupa..." pentru ca Evanghelia este relatarea unei insiruiri de evenimente dintr-o anumita perspectiva, deci este "dupa" cineva. Apocalipsa pe de alta parte este "a cuiva". De aceea in Biblie gasesti "Apocalipsa lui Ioan" si nu "Apocalipsa dupa Ioan". Fiindca "o apocalipsa", sau o revelatie era ceva ce i se oferea (prin natura fenomenului) unei singure persoane. Persoana aceea era "martora" si "recipientul" acelei revelatii, "apocalipse". Evenghelia pe de alta parte a fost o "istorie" la care au fost "martori" mult mai multi oameni iar unii dintre ei au cules relatarile acelei "istorii" si le-au colectionat intr-un intreg pe care l-au numit Evanghelie. Dar fiindca au fost mai multi care au fost martorii acelorasi evenimente atunci fiecare "evanghelie" a ajuns sa fie numita "dupa cineva" (ex. Matei, Marcu, Luca, etc) Nu la fel se poate spune despre Apocalipsa. De aceea diferenta dintre cele doua denumiri si de aici existenta unei formulari corecte sau incorecte.
intilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
si mie mi-a placut cum ai vorbit despre lucrurile care se intampla in noi."Privești apoi prin geamul înghețat al autobuzului fețele tumefiate de frig ale oamenilor. Aproape drogați de oboseală și muncă. Hipnotizați de rutină. Și te întrebi cine se ascunde de cine." si eu ma gandeam ca oamenii au uitat pana sa si zambeasca. pentru mesaj dau si eu o penita
adriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
pe mine, o asemenea recenzie m-ar determina sa ma las de scris; ramane de vazut daca si pe cel vizat de ea.
si ma gandesc ca-i usor sa te superi pe criticii literari, uitand ca "meseria" asta e una care necesita, pe langa alte calitati, muuulta rabdare; eu as fi abandonat cartea cu pricina dupa primele pagini, probabil...
Lelia, ce nu înțeleg eu este întrebarea dvs. În primul rînd pentru că generalizează. Apoi pentru că pare așa un fel de supărare. Mi-am exprimat părerea despre un text. E părerea mea. Poate să fie corectă sau incorectă. De vreme ce vreți o apreciere pozitivă de la mine se pare că părerea mea are valoare. )asta e o interpretare personală). Dacă are valoare părerea mea, asta este pentru că probabil sînt (sau mă străduiesc să fiu) exigent și corect. Deci dacă îmi cereți să "renunț" la asta implicația este că părerea mea nu va mai valora doi bani și deci nu vă va mai interesa. Deci, observați paradoxul? Așadar singura soluție este să vă apucați să scrieți bine, cel puțin pe Hermeneia. Fiindcă eu pe aicea îmi fac veacul. Și am același entuziasm să apreciez ceva ce este scris bine și are valoare după cum am mă exprim caustic atunci cînd ceva este mediocru. Nu am timp să citesc totul și sînt multe pe care le ignor. Uneori ignor și nu mă exprim cu privire la textele proaste, mai ales cînd autorii recidivează. Dacă nu vreți să îmi exprim părerea despre ce scrieți pot sa vă îndeplinesc dorința. Nu știu cum sînt toate textele pe care le-ați postat aici. Nu le-am citit încă.
dezinvoltura are avantajele şi dezavantajele ai.
îmi place "dezbumbată", o armură ar fi fost mai potrivită, poate.
meritul este şi al lirei care m-a susţinut şi încurajat.
mulţumesc.
Am remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
tu si nicodem, in saptamana Craciunului gasiti normal in a numi Fecioara Maria "borta naparcii"
aberați. în primu rînd că comentariile mele n-au dat exemple din text, apoi că nicodem nu spune asta. de unde dedus așa ceva, ați dedus prost. iată cum începe poemu:
la gura bortei năpârcii
fecioara naşte Copilul,
același lucru cu la gura scobiturii sau la intrarea în peșteră. deci nimic din ce ați înțeles
Doina şi Paul(dacă m-ai pomenit)
m-am jucat încă de ieri pe această poză încercînd o tentă vintage pentru un plus de mister. pînă la urmă am renunţat găsind originalul echilibrat cromtic şi compoziţional.
Frumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă bine' acolo, dar poate merge mai bine pe altă cărare.
Una peste alta, un poem care delimitează metafora de sentiment la fiecare pas și asta mi-a plăcut foarte mult. Cine spunea că nu mai este loc pentru inovație valoroasă în poezie?
Margas
scuze pentru întârziere, dar aseară mi-am pierdut timpul cu semifinala "Inter-Barca". Mă gândesc într-un fel să reiau activitatea arbitrală; ma calcio con calcio, poesia con poesia. Da! Este o limbă foarte frumoasă, chiar romantică aş spune cu o muzicalitate fascinantă. Sună frumos în italiană şi în acelaşi timp încântă prin esenţa pură a cuvintelor, prin imaginea vie, vibrând în fiecare vers. Mi s-a părut mult mai complicat cu "link-ul" şi am postat-o aşa. Cred că mult mai frumos le stă împreună. Apoi mă gândeam că dacă s-ar traduce un text mult mai vechi; în felul acesta va reapărea pe prima pagină însoţit de traducere bineînţeles. Este doar o idee. O să mai fac traduceri, atât cât timpul îmi va permite. Voi încerca să las câte un semn la fiecare. Mă bucur că va plăcut. Să ne citim cu bine!
George cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
Glasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
Imi par versurile destul de telegrafice... de parca ar fi o pauza adanca dupa fiecare si se pierde conexiunea (ipotetica) intre ele. Iar in versurile doi-patru de la ma gandesc-la ma fugaresc ganduri nu se face o trecere suficienta si apare totul ca o repetitie redundanta. Remarca utilizarea "fasii/sfasii" care provoaca o dihotomie intre o simtire oarecum pasiva si una ce exprima o actiune activa in forta ("sfasii") , intre "eu" si "tu". Ialin
Oana, ca atenție la detaliu și atmosferă nu stă rău textul acesta. Unde șchioapătă: fir epic (slab, slab), exagerări (și acelea clișeistice), fragmente nesusținute logic ("Bărbații erecți răman pe freeze, cu degetele încă butonând isteric"; " Doar ochii mai mișcă în orbitele iritate de prea multe nopți de nesomn simultan" - la cine se referă "simultan"? - nu e nevoie să-mi explici mie, ci sa reformulezi ). Chestia cu "EA" pică rău, dar rău de tot. Ai și ceva typo, revezi textul, te rog.
da, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
cu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
multam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
am avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Hmm, Nicholas, actually I think this is a pretty good sugestion. Thanks!
pentru textul : Look up deIlarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.
pentru textul : kansas in june denuș ce să zic... ăștia or cam mușcat din orice:) în rest, fado. nu știu de ce te-ai oprit când mai aveai atâta de scris... La mulți ani, normal:)
pentru textul : fado deei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
pentru textul : invazia demulțumesc pentru comentarii și observații. am modificat puțin.
pentru textul : nevoia de predictibil I deVirgil, the question who killed the most people in history is a rhetorical one and the answer is, always, "blonde people with bleu eyes" :) the mutation rate on our small planet is higher& higher
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too deanyway, yout poem is interesting. congrat!
Well, ce sa ii faci, tre' sa fac si eu bani, nu? Ca doar nu traiesc cu vint de Venetia...
pentru textul : nu am nevoie de nălucile voastre dee un regionalism si inseamna tacut, inchis in el-insusi, un antisocial...
pentru textul : deschideri decred ca am mai scris undeva de ce expresia "Apocalipsa dupa... [cineva]" nu e corecta din punct de vedere literar. Expresia se potriveste la "Evanghelia dupa..." pentru ca Evanghelia este relatarea unei insiruiri de evenimente dintr-o anumita perspectiva, deci este "dupa" cineva. Apocalipsa pe de alta parte este "a cuiva". De aceea in Biblie gasesti "Apocalipsa lui Ioan" si nu "Apocalipsa dupa Ioan". Fiindca "o apocalipsa", sau o revelatie era ceva ce i se oferea (prin natura fenomenului) unei singure persoane. Persoana aceea era "martora" si "recipientul" acelei revelatii, "apocalipse". Evenghelia pe de alta parte a fost o "istorie" la care au fost "martori" mult mai multi oameni iar unii dintre ei au cules relatarile acelei "istorii" si le-au colectionat intr-un intreg pe care l-au numit Evanghelie. Dar fiindca au fost mai multi care au fost martorii acelorasi evenimente atunci fiecare "evanghelie" a ajuns sa fie numita "dupa cineva" (ex. Matei, Marcu, Luca, etc) Nu la fel se poate spune despre Apocalipsa. De aceea diferenta dintre cele doua denumiri si de aici existenta unei formulari corecte sau incorecte.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus deintilnesc un poem cu o alta vibratie, profunda, chiar neasteptata, alcatuit din planuri de perceptie filosofic vorbind, puternice sugestiv. desi observ o imagine-metafora originala: Un vierme-n agonie, "la care sosește îngerul cu citația de descompunere." gasesc expresia "de descompunere" putin atrofiata datorita acelui "de...de".
pentru textul : O undiță desi mie mi-a placut cum ai vorbit despre lucrurile care se intampla in noi."Privești apoi prin geamul înghețat al autobuzului fețele tumefiate de frig ale oamenilor. Aproape drogați de oboseală și muncă. Hipnotizați de rutină. Și te întrebi cine se ascunde de cine." si eu ma gandeam ca oamenii au uitat pana sa si zambeasca. pentru mesaj dau si eu o penita
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deadriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte depe mine, o asemenea recenzie m-ar determina sa ma las de scris; ramane de vazut daca si pe cel vizat de ea.
si ma gandesc ca-i usor sa te superi pe criticii literari, uitand ca "meseria" asta e una care necesita, pe langa alte calitati, muuulta rabdare; eu as fi abandonat cartea cu pricina dupa primele pagini, probabil...
pentru textul : Păcatele bătrâneţilor deLelia, ce nu înțeleg eu este întrebarea dvs. În primul rînd pentru că generalizează. Apoi pentru că pare așa un fel de supărare. Mi-am exprimat părerea despre un text. E părerea mea. Poate să fie corectă sau incorectă. De vreme ce vreți o apreciere pozitivă de la mine se pare că părerea mea are valoare. )asta e o interpretare personală). Dacă are valoare părerea mea, asta este pentru că probabil sînt (sau mă străduiesc să fiu) exigent și corect. Deci dacă îmi cereți să "renunț" la asta implicația este că părerea mea nu va mai valora doi bani și deci nu vă va mai interesa. Deci, observați paradoxul? Așadar singura soluție este să vă apucați să scrieți bine, cel puțin pe Hermeneia. Fiindcă eu pe aicea îmi fac veacul. Și am același entuziasm să apreciez ceva ce este scris bine și are valoare după cum am mă exprim caustic atunci cînd ceva este mediocru. Nu am timp să citesc totul și sînt multe pe care le ignor. Uneori ignor și nu mă exprim cu privire la textele proaste, mai ales cînd autorii recidivează. Dacă nu vreți să îmi exprim părerea despre ce scrieți pot sa vă îndeplinesc dorința. Nu știu cum sînt toate textele pe care le-ați postat aici. Nu le-am citit încă.
pentru textul : De-a Dumnezeu… deÎncerc într-adevăr să renunț la rimă și excesul de genitive.
pentru textul : Teenage angst dedezinvoltura are avantajele şi dezavantajele ai.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deîmi place "dezbumbată", o armură ar fi fost mai potrivită, poate.
meritul este şi al lirei care m-a susţinut şi încurajat.
mulţumesc.
Am remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
pentru textul : Frunze dede unde și pînă unde asta:
tu si nicodem, in saptamana Craciunului gasiti normal in a numi Fecioara Maria "borta naparcii"
aberați. în primu rînd că comentariile mele n-au dat exemple din text, apoi că nicodem nu spune asta. de unde dedus așa ceva, ați dedus prost. iată cum începe poemu:
la gura bortei năpârcii
fecioara naşte Copilul,
același lucru cu la gura scobiturii sau la intrarea în peșteră. deci nimic din ce ați înțeles
pentru textul : noapte cu plată deDoina şi Paul(dacă m-ai pomenit)
pentru textul : Feminitate sine qua non dem-am jucat încă de ieri pe această poză încercînd o tentă vintage pentru un plus de mister. pînă la urmă am renunţat găsind originalul echilibrat cromtic şi compoziţional.
Frumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă bine' acolo, dar poate merge mai bine pe altă cărare.
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deUna peste alta, un poem care delimitează metafora de sentiment la fiecare pas și asta mi-a plăcut foarte mult. Cine spunea că nu mai este loc pentru inovație valoroasă în poezie?
Margas
incearca sa editezi inca o data fotografia. multumesc.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? descuze pentru întârziere, dar aseară mi-am pierdut timpul cu semifinala "Inter-Barca". Mă gândesc într-un fel să reiau activitatea arbitrală; ma calcio con calcio, poesia con poesia. Da! Este o limbă foarte frumoasă, chiar romantică aş spune cu o muzicalitate fascinantă. Sună frumos în italiană şi în acelaşi timp încântă prin esenţa pură a cuvintelor, prin imaginea vie, vibrând în fiecare vers. Mi s-a părut mult mai complicat cu "link-ul" şi am postat-o aşa. Cred că mult mai frumos le stă împreună. Apoi mă gândeam că dacă s-ar traduce un text mult mai vechi; în felul acesta va reapărea pe prima pagină însoţit de traducere bineînţeles. Este doar o idee. O să mai fac traduceri, atât cât timpul îmi va permite. Voi încerca să las câte un semn la fiecare. Mă bucur că va plăcut. Să ne citim cu bine!
pentru textul : ambiguu | mîinile deGeorge cel Asztalos, domnule draghe, sunt de acord cu ce zice Andu, si mai cred ca mesajul ar fi limpede (poate chiar mai puternic) fara strofa a doua. fain final. te salut de sub ninsorile Brasovului.
pentru textul : Elegie cu pui de brad deGlasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
pentru textul : Cu glas adânc deDoamne, cate vorbe!...
pentru textul : Devorah deImi par versurile destul de telegrafice... de parca ar fi o pauza adanca dupa fiecare si se pierde conexiunea (ipotetica) intre ele. Iar in versurile doi-patru de la ma gandesc-la ma fugaresc ganduri nu se face o trecere suficienta si apare totul ca o repetitie redundanta. Remarca utilizarea "fasii/sfasii" care provoaca o dihotomie intre o simtire oarecum pasiva si una ce exprima o actiune activa in forta ("sfasii") , intre "eu" si "tu". Ialin
pentru textul : delirice VII deOana, ca atenție la detaliu și atmosferă nu stă rău textul acesta. Unde șchioapătă: fir epic (slab, slab), exagerări (și acelea clișeistice), fragmente nesusținute logic ("Bărbații erecți răman pe freeze, cu degetele încă butonând isteric"; " Doar ochii mai mișcă în orbitele iritate de prea multe nopți de nesomn simultan" - la cine se referă "simultan"? - nu e nevoie să-mi explici mie, ci sa reformulezi ). Chestia cu "EA" pică rău, dar rău de tot. Ai și ceva typo, revezi textul, te rog.
pentru textul : Femme fatale deda, este un text care cel putin pentru mine se afla nu atit in caregoria textelor care sint poezie ci care mai degraba respira poezie. cu toate acestea poate ca te-as incuraja sa renunti la unele cuvinte de legatura sau determinative.
pentru textul : încape şi-un evantai decu ocazia asta mi-ai amintit de un text pe care l-am scris cu mai multa vreme in urma cam in aceeasi nota si l-am postat pe un alt site. am sa il postez astazi si aici. astfel de texte eu le incadrez in ideea de "tapiserie". poate de aceea ai fost tentata sa il incadrezi la colaj poetic
multam pt. citire. daca varianta aia pe care o consideri "admisibila" ti-a atins - macar si tangential - sufletul, atunci nu mai ai ce intelege (pt. ca deja ai inteles). daca nu, nu. din nefericire am devenit prea "logici", ptra "rationali" chiar si atunci cand "producem" sau citim poezie. poezia, repet ce am spus si alta data, are propria "logica", sa-i zic "orfica". si adaug, din nefericire - cunoscandu-mi limitele - nu prea sunt in stare sa "produc" poezie (adevarata) decat, cel mult, din intamplare si rar. in schimb, zic, sunt un bun "receptor" de astfel de poezie. si remarc ca astazi, din ce in ce mai putin, gasesc asa ceva (indiferent de stil). se alearga prea mult dupa noutatea care sa socheze, dupa paradoxuri prin finaluri "neasteptate". uitand ca si paradoxul face parte tot din "logica" "rationalului". numai bine si sa ne mai citim
pentru textul : Priviri deam avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
gând bun cu drag!
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă dePagini