gabriel, am o rugaminte la tine. nu publica mai mult de 3 texte pe zi. aş putea să impun asta prin metode tehnice. dar deocamdată mă folosesc de rugăminte. explicaţia este ca risti ca textele sa iti fie ignorate. nu multi vor avea răbdare să le citească sau comenteze. cel care are de pierdut esti numai tu. asta doar daca nu vrei sa folosesti hermeneia decit ca un fel de debara.
sincretismul artelor... combinatorică de muzică, poezie, arhitectură și eros... de la ,,Clavecinul bine temperat''al lui Bach la Nocturnele lui Chopin si de la preludiile lui Debussy la pianul atonal al eului liric remarcam o traversare a stilurilor artistice ...dinspre barocul muzical catre postmodernismul poetic... asocierea ritmurilor sincopate dintr-o partitură cu cele ale trupurilor, salturile intervalice aparent aleatorii... ca niste strigate de placere... gemete in doi... registrul grav al pianului sugerând o penetrare adanca, deplina, o golire a sinelui pentru a se regasi in celalalt... *pentru sugestie si culoare timbrală, pentru excentricul concert de percutie pian & talgere(pianul e considerat tot un astfel de instrument ), pentru forta cu care muzica devine eros, erosul -vers, versul ..sculptura.. iar trupurile lirice un basorelief, un strop de penita...
sunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
de ce să scriem cu „ea” mic? :)
e vina noastră că o ignorăm, Ea nu cere decât un minim respect...
bun. era cât pe ce să-mi desființez singură textul. începusem să spun că, pe lângă sensul dat de tine, am mai avut în vedere încă două. și să le „divulg”. dar m-am oprit, înainte de a-mi spune cineva că e un site de literatură, nu de religie.
...exemplific și cu versurile pe care le consider excelente, dar unii vor tresări, așa că zic: frumoase pentru mine. nici un vulcan nu a erupt ieri cu numele tău pe buze ... cărțile pe care le înghesui noaptea între noi sînt amînări și absențe de lux ... aerul te ocolește ca pe o pendulă de sticlă care nu poate greși niciodată .... o altă zi se naște fără să îți știe numele ... îmi zîmbești încît aș vrea să mușc din tine pînă mă trezesc din această beție perfectă a spațiului închis ...
well, ce să îi faci. Eu tre' să țin conferințe în engleză. Ceva trebuie să se piardă pe drum, nu? Probabil că ar trebui să încetez să mai scriu în românește. E din ce în ce mai greu...
frumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
Ok, Mihai, se pare ca modul in care alegi sa te raportezi la hermeneia este unul agresiv si vulgar. Nu cred ca cineva dintre noi obligat sa consume timp sau resurse financiare doar ca apoi sa fie jignit de tine. Hermeneia are un regulament la care ai subscris. Are apoi un consiliu care nu neaparat conduce ceva ci mai degraba te slujeste pe tine si pe ceilalti ca sa puteti folosi site-ul in mod corect si normal. De asemenea Hermeneia are mijloace prin care poti comunica problemele tale cu consiliul. In ciuda acestor lucruri tu ai ales aceasta cale care mie mi se pare si grobiana si neinteleapta. Dar este alegerea ta. Nu mai poti insa alege si consecintele. Din acest moment ai contul pe Hermeneia (sau cum spui tu, caii de la bicicleta) suspendat pe o perioada nedeterminata. Cind vei avea (daca vei mai avea nevoie) de caii de la bicicleta, si daca ii mai avem disponibili, ne anunti si mai vedem. Pina atunci iti urez numai sanatate.
era și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
îmi amintesc clar că am avut o opinie la acest text.
Nu o regăsesc însă aici, în subsolul acestui text și mă întreb oare de ce?
Nu oi fi butonat eu ce trebuie? ...deși sunt destul de veche pe H...
Mulțumesc,
Margas
P.S. Ce-mi amintesc este că mi-a plăcut textul mai puțin partea cu tatăl aplecat peste calculator care mi se pare nepotrivită.
Ce e cu "2012/ Mel Gibson/ sfȃrșitul timpului/ trecerea într-o altă dimensiune/ criză/ căldură/ îngheț/ imense monșericule!" ? Poate ca ar fi interesant de dezvoltat fiecare idee in parte, dintre cele de mai sus. Ca asa...
maladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
parerea mea este ca: te cam "desprinzi" de multe ori in prima strofa cordonul ombilical mie imi pare un concept singular. sugestia existentei lui multiple nu stiu daca e foarte reusita aici
O poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
astept pe toti care m-ati acuzat vreodata in viata ca EU sunt cea care va scriu si va deranjez sau CEI care aveti dubii in aceasta privinta sa imi scrieti. fiti curajosi! sa dam totul pe fata. sa nu incep sa vca numesc eu. sunt aici. astept sa va manifestati. altfel, ma gandesc ca o faceti special ca sa ma denigrati.
mi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
btw., frumoasa metafora!
observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu
si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu
Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
gabriel, am o rugaminte la tine. nu publica mai mult de 3 texte pe zi. aş putea să impun asta prin metode tehnice. dar deocamdată mă folosesc de rugăminte. explicaţia este ca risti ca textele sa iti fie ignorate. nu multi vor avea răbdare să le citească sau comenteze. cel care are de pierdut esti numai tu. asta doar daca nu vrei sa folosesti hermeneia decit ca un fel de debara.
pentru textul : Rânduri pentru nepoată-mea demultam de trecere. de acord. eu inca experimentez. daca o iesi ceva... ramane de vazut. momentan imi fac de cap. ;)
si da modific.
pentru textul : Matrioska desincretismul artelor... combinatorică de muzică, poezie, arhitectură și eros... de la ,,Clavecinul bine temperat''al lui Bach la Nocturnele lui Chopin si de la preludiile lui Debussy la pianul atonal al eului liric remarcam o traversare a stilurilor artistice ...dinspre barocul muzical catre postmodernismul poetic... asocierea ritmurilor sincopate dintr-o partitură cu cele ale trupurilor, salturile intervalice aparent aleatorii... ca niste strigate de placere... gemete in doi... registrul grav al pianului sugerând o penetrare adanca, deplina, o golire a sinelui pentru a se regasi in celalalt... *pentru sugestie si culoare timbrală, pentru excentricul concert de percutie pian & talgere(pianul e considerat tot un astfel de instrument ), pentru forta cu care muzica devine eros, erosul -vers, versul ..sculptura.. iar trupurile lirice un basorelief, un strop de penita...
pentru textul : preludiu I deCosma, nu poti inlocui cu linie de dialog hieroglifele acelea? sunt obositoare intrucatva.
pentru textul : Lopata desunt cateva typo, desi observ ca textul este "remediat" si arata bine. Nu am inteles de ce ati pus "dar" in strofa a doua, versul 5 si de ce ati folosit epitetul "alburiu". si de ce "aripi umezi"? unul din reprosurile pe care le fac aici cu indrazneala mi caracteristica consta in tipul de epitete utilizate, cum ar fi "vestede", "moarte", "tarzii". cu siguranta mi ar fi placut sa vad si alte modalitati de creionare a toamnei. insa, pe ansamblu, un text "remediat"
pentru textul : Toamna deOriana, Iți propun să-i facem o vizita lui Cantor. Si apoi să ne spunem, fiecare dintre noi, părerea. Mulțam pentru citire.
pentru textul : Axis Mundi de"fluierai
uşa n-avea nimic împotrivă" - acesta nu e vers, e banc sec.
(un om avea un cal şi calul n-avea nimic împotrivă etc).
"ziua începuse să alerge desculţă " - şi acesta mi-e foarte cunoscut...
pentru textul : verificări dedraga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
pentru textul : urâții dede ce să scriem cu „ea” mic? :)
e vina noastră că o ignorăm, Ea nu cere decât un minim respect...
bun. era cât pe ce să-mi desființez singură textul. începusem să spun că, pe lângă sensul dat de tine, am mai avut în vedere încă două. și să le „divulg”. dar m-am oprit, înainte de a-mi spune cineva că e un site de literatură, nu de religie.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi de...exemplific și cu versurile pe care le consider excelente, dar unii vor tresări, așa că zic: frumoase pentru mine. nici un vulcan nu a erupt ieri cu numele tău pe buze ... cărțile pe care le înghesui noaptea între noi sînt amînări și absențe de lux ... aerul te ocolește ca pe o pendulă de sticlă care nu poate greși niciodată .... o altă zi se naște fără să îți știe numele ... îmi zîmbești încît aș vrea să mușc din tine pînă mă trezesc din această beție perfectă a spațiului închis ...
pentru textul : nu ești poetă dewell, ce să îi faci. Eu tre' să țin conferințe în engleză. Ceva trebuie să se piardă pe drum, nu? Probabil că ar trebui să încetez să mai scriu în românește. E din ce în ce mai greu...
pentru textul : ritualuri de cartier I defrumoasa poezie. simpla si incisiva. da senzatia ca cei doi isi deapana povestea, in timp ce restul lumii ii priveste, ca la cinema, se hraneste cu ei.
pentru textul : illusio deA, da! stefane, ceea ce ai spus tu poate fi si autocaractericare. cuvintele sunt o sabie cu doua taisuri (asta asa ca sa ma exprim pe intelesul tau)
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deerata: a se înțelege prin speranță mila. papapapa
pentru textul : apa trece, pietrele trec defoarte plăcut text, șlefuit la maxim un poem pe care îl poți reține cu ușurință și recita la nevoie cuiva felicitări
pentru textul : october bay deOk, Mihai, se pare ca modul in care alegi sa te raportezi la hermeneia este unul agresiv si vulgar. Nu cred ca cineva dintre noi obligat sa consume timp sau resurse financiare doar ca apoi sa fie jignit de tine. Hermeneia are un regulament la care ai subscris. Are apoi un consiliu care nu neaparat conduce ceva ci mai degraba te slujeste pe tine si pe ceilalti ca sa puteti folosi site-ul in mod corect si normal. De asemenea Hermeneia are mijloace prin care poti comunica problemele tale cu consiliul. In ciuda acestor lucruri tu ai ales aceasta cale care mie mi se pare si grobiana si neinteleapta. Dar este alegerea ta. Nu mai poti insa alege si consecintele. Din acest moment ai contul pe Hermeneia (sau cum spui tu, caii de la bicicleta) suspendat pe o perioada nedeterminata. Cind vei avea (daca vei mai avea nevoie) de caii de la bicicleta, si daca ii mai avem disponibili, ne anunti si mai vedem. Pina atunci iti urez numai sanatate.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) deiata ca am revenit si a iesit altceva. sper.
pentru textul : Balada ochilor tăi deera și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
pentru textul : Alt fel de iubire deMulţumesc, Silviu.
pentru textul : Haiku deformal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim
pentru textul : Unde-s oare marile povesti? deîmi amintesc clar că am avut o opinie la acest text.
pentru textul : siberii suspendate deNu o regăsesc însă aici, în subsolul acestui text și mă întreb oare de ce?
Nu oi fi butonat eu ce trebuie? ...deși sunt destul de veche pe H...
Mulțumesc,
Margas
P.S. Ce-mi amintesc este că mi-a plăcut textul mai puțin partea cu tatăl aplecat peste calculator care mi se pare nepotrivită.
Ce e cu "2012/ Mel Gibson/ sfȃrșitul timpului/ trecerea într-o altă dimensiune/ criză/ căldură/ îngheț/ imense monșericule!" ? Poate ca ar fi interesant de dezvoltat fiecare idee in parte, dintre cele de mai sus. Ca asa...
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deTrimite pe cele în limba română.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV demaladia copilăriei amânate paloare de bolnav perpetuu, preludiu a unei înstrăinări întovărășite de cântec, o anticipare aluzivă a împlinirii sau deziluziei, ca atunci când pătrunzi intimitatea unui mit, siluindu-l de sensuri; cromatica impune negrul lucios, o ceață incendiată de celebra Lumină, amprentă umană tulburătoare asupra celor ce sunt și nu se pot vedea, iluzie a celor nu au valoare ontologică, dar pot amăgii imaginația cu ajutorul iluziei optice; găsesc oarecum forțat recursul la "covoare zburătoare" (poate și "căpițe"). cu respect, Vasile Munteanu
pentru textul : Aristide Bruant deparerea mea este ca: te cam "desprinzi" de multe ori in prima strofa cordonul ombilical mie imi pare un concept singular. sugestia existentei lui multiple nu stiu daca e foarte reusita aici
pentru textul : sinus de inimă deinteresant acest mod aproape sadic de a-ti "chinui" cititorul. e o tehnica indrazneata
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deO poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
pentru textul : Absenții deastept pe toti care m-ati acuzat vreodata in viata ca EU sunt cea care va scriu si va deranjez sau CEI care aveti dubii in aceasta privinta sa imi scrieti. fiti curajosi! sa dam totul pe fata. sa nu incep sa vca numesc eu. sunt aici. astept sa va manifestati. altfel, ma gandesc ca o faceti special ca sa ma denigrati.
pentru textul : rugaminte importanta demi se pare ca exista o mare discrepanta stilistica intre prima strofa si celelalte.
eu cred ca puteti incepe direct cu (sa zicem):
"fiindca mi-am dorit o viata loiala
i-am pus la dispoziţie toată garderoba mea..."
pornind de aici, mie imi place cum curge. mi-au placut si insertiile de cultura americana strecurate pe sub "coaja de ou pictată cu laitmotivuri româneşti".
pentru textul : viaţa ca o coajă de ou pictată cu laitmotive româneşti debtw., frumoasa metafora!
As mai lucra urmatoarele versuri:
observ cablurile negre molcom / cum alunecă / departe / de compartimentul comod ele sunt șerpii altui pustiu
si ma voi explica: daca reciti versurile vei observa molcom_cum o asociere care deranjeaza
observ cablurile... aici treci prea mult in proza
ele sunt serpi altui pustiu - mai bine fara ele, simplu: sunt serpii altui pustiu
Ai insa cateva metafore foarte bune, iar finalul este exceptional.
pentru textul : întoarcerea la praga dePagini