Adriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.

Vlad, ultimele mele comentarii din pagina asta sunt facut din postura din membru H, nu din pozitia de editor; mi-asum derapajele si tot ce ar putea urma de aici. Asadar, actionam la fel ca pana acum. Nu am timp sa spun mai multe acum, dar, cumva, pe undeva, voi reveni cu unele chestii care, cred eu, pun punctul pe i in ceea ce priveste comentariul pe text, atacul la persoana, ineficacitatea avertismentului in unele situatii date, ce inseamna activitatea si cum este ea nula in corespondenta cu importanta artistica.

asta chiar ca e culmea. unde ma port eu tiranic? unde nu am fost nepoliticos? (oare nu tu ai fost cu manusa ta in care a fatat un soarece?) ce inseamna "cuvinte neadecvate"? m-am referit la text si mi-am exprimat o opinie fata de asezarea in pagina. nu am dreptul sa o fac? ce inseamna "forta si piciorul cuvantului agresiv"? (poate te referi din nou la manusa de box si la soarecele proaspat lauz) cine a improsact "cu noroi in munca" ta? deci care va sa zica pupaturi si aplauze sint bine primite. orice obsevatie critica si care nu iti ridica in slavi "capodopererele" sint "picioare agresive", "tiranie", "noroi"... observi pattern-ul? asta e histrionism pur. si e si de prost gust. poti sa "ataci" cum vrei orice text de-al meu atita timp cit e la obiect, e regulamentar si evident ai dreptate. poti sa o faci si cind nu ai dreptate fiindca auto-facutul de ris e permis. ce vrea sa insemne "nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele"? nu inteleg propozitia. sint proprietar de site sau director aici fie ca tie iti convine sau nu. si fie in fata sau in spatele "creatiei" tale. nu am facut si nu fac tapaj de chestia asta pentru ca nu am crize de identitate dar am mentionat-o ca o justificare a faptului ca am dreptul sa ma exprim cu privire la ce faci tu pe aici. se pare insa ca tu nu prea pricepi inca aceste aspecte. iti recomand sa recitesti regulamentul si sa revezi ce am scris aici. s-ar putea cu timpul sa intelegi. eu inca nu mi-am pierdut speranta.

"un altul intr-o exclamaţie
provocată
de vântul încurcat in părul tău

al patrulea pentru o înjurătură
când vântul s-ar opri"
- asta mi-a plăcut cel mai mult. în rest e cam plictisitor. cred că poemul necesită originalitate mai multă. ceva prin care să uimeşti.

Hai s-o dam si pe gluma. Ce sa fac, Profetule? Am invatat, pe vremuri, niste smecherii, de la niste "curve" mai batrane (sper sa nu se ofuscheze nimeni) decat mine atunci. Ca m-a invatat unu' cum sa am succes la o prezentare in public. Reteta era urmatoarea: (1) sa te limitezi la maximum 20 de minute; (2) sa incepi cu niste lucruri ultra elementare ca sa-i faci p-aia de te asculta sa gandeasca cu superioritate bleaga distrandu-se "ia uite ce tampit e asta" ;(3) sa treci apoi la lucruri mai acatarii si sa se zica: "stai, dom'le ca asta parca mai stie cate ceva"; (4) bagi acum niste chestii care le mai pricep doar doi: ti si Dumnezeu - lumea incepe sa freamate; (5) ajungi la ce se poate banui din precedenta: intri in chestii care le mai pricepe unu' singur (nu esti tu ala) - lumea e in extaz. Lasand gluma la o parte, ori de cate ori am respectat reteta, am avut succes. Si cand nu, am dat-o in bara. Acum incerc si eu s-o extind si adaptez la seria asta de texte pe care am inceput-o. Si pe care o tot rescriu si, probabil, nu se va mai termina decat in posteritatea mea si nu a lor. Cu speranta ca nu am ajuns inca la pasul (4), iti multumesc pentru rabdarea cu care mi-ai parcurs textul de fata.

Poezia aceasta sau scrisul din ea îmi aduce cumva aminte de filmul "Regele pescar" în care ea, personajul feminin, se oprea zilnic să-și cumpere o plăcintă de la magazinul "de pe colț". Lui îi era atât de dragă. De fiecare dată aștepta să-i vadă plăcinta cum îi cade, iar ei îi cădea de fiecare dată:d O privea în fiecare zi cum iese de la serviciu și-i iubea acest "gest". Eu cred că asta este dragostea. Cu pisici, cu broaște țestoase, sunt de acord în sensul acesta. Fiecare cu Iisusul său. Silvia.

Merge "ghiuvetă" în loc de "servici". Altfel spus chiuvetă cu serviciu.

de obicei ma impotrivesc normei si ostracizarea imi devine casa. deseori crize de identitate lirica si metafizica imi macina nervii, oricum pleostiti a coama varsata pe spate. nu caut aplauzele (o, cata vulgaritate!) si ma indeletnicesc cu obraznicii naive. unele mai scapa si pe situri pseudomorfotic literare (vezi ecranul). desi mi-am jurat ca voi tacea inaintea gloatei, iata ca am mai indraznit o data... mersi de buna vecinatate, andule.

interesant, multe contraste, paralelisme răsturnate, paradoxuri. remarc expresia "cea care tunde arbuștii din spatele timpului/ în genunchi." și mai remarc faptul că textul nu e încărcat. sper să nu te superi dacă îți spun că îmi amintește puțin de felul de a scrie al Luminiței Suse

multumesc aleasa poetesa a inimii mele. cu drag.

îmi place foarte mult cum începe acest text. mijlocul îl văd ca pe un macaz care duce receptorul către o deraiere... mi se pare cam alambicat finalul. altfel, te admir pentru prospețime și de ce nu ?pentru curaj.

nicodem, te rog sa iti pastrezi avertizarile pentru familia ta sau pentru locul tau de munca. aici, cel putin in ce priveste ceea ce se intimpla pe hermeneia sint altii care au aceasta responsabilitate. credeam ca este clar lucrul acesta. daca nu este clar sau ai anumite dubii poti sa pui intrebari dar te-as sfatui sa incetezi sa iti arogi acest drept. pentru ca nu il ai. iar daca vei intreba cine ii avertizeaza pe editori sau moderatori daca s-ar intimpla sa incalce regulamentul raspunsul este un alt membru al consiliului. de fapt in principiu este datoria moderatorului sau moderatorilor sa observe si sa sanctioneze abaterile "administrative" in timp ce (in general) menirea editorilor este una de natura literar-estetica. daca ai cumva astfel de plingeri le poti mentiona in comentariu sau pe adresa administrativa de email a site-ului. daca vei intreba cine sanctioneaza abaterile consiliului raspunsul este eu. iar daca vei intreba cine ma sanctioneaza pe mine raspunsul este regulamentul. in ultima instanta scopul meu este functionarea (cantitativ si calitativ vorbind) a site-ului hermeneia.com si sint garantul functionarii lui dupa principiile enuntate in regulament. a citi, intelege si respecta acest regulament este ceva ce te-ai angajat sa faci atunci cind te-ai inscris pe acest site. vreau sa iti atrag atentia ca ai deja un avertisment (administrativ) - desi am fost, zic eu, foarte indulgent pentru ca ai avut mai multe "iesiri in decor" dar in general incerc sa dau fiecaruia mai multa ingaduinta decit mi se ofera - deci ai fost avertizat iar a continua sa manifesti atitudinea pe care o ai te indreapta iremediabil spre suspendarea contului. imi place sa cred ca ai inteles bine ceea ce am scris aici. multumesc.

de aia am specificat vol I. Doiul nici mie nu prea mi-a placut:)

aici am citit, fara sa ma dezlipesc de cuvinte, o serie de poezii antologice, as zice, imbelsugate cu imagini poetice, stari afective si chiar probleme sociale, si toate acestea dau in vileag sensibilitatea autoarei.
ca mentiune: as fi scris "e o melodie pe care o asculţi în continuu", in loc de "e o melodie ce o asculţi în continuu", dar stiu ca eviti in poezii folosirea liantilor in genul lui "pe care", motiv din care iti inteleg optiunea.
bun textul!