p.s. și ca să nu fie o contradicție între termeni: a deveni sluga poeziei este de fapt a deveni stăpânul ei, precum echivalentul biblic: cred Doamne, ajută necredinței mele.
Emile, sincer te întreb dacă ai pretenția ca o persoană, oricare ar fi aceea, în afara ta, să îți citească acest poem de la început până la sfârșit! Pentru că eu (te cunosc și te respect) l-am început de trei ori dar nu am reușit să-l termin niciodată.
Mai greu de terminat ca Mahabharata este acet poem exagerat cinematografic. Sper că nu e decât un episod trecător în evoluția ta literară. Pentru că niciodată nu înseamnă că dacă scrii mai mult scrii și mai profund.
Dar tu știi asta, însă deocamdată acest poem fluviu care nu curge nicăieri este ce te-ai hotărât să ne oferi, într-un fel anume doar al tău lipsit de milă față de noi, cititorii tăi.
Domnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
Reușită poezie de dragoste, cu un eu cosmic depășind hotarele Cătălinei eminesciene. Prin eterizarea trupului - realizată cu mijloace poetice autentice - și topirea amintirii, ultimele lucruri sunt lăsate în urmă. Primele două versuri sunt demne de pana oricărui mare poet. Acest "atunci" la început de poezie, o așează direct în inima lucrurilor, în centrul de gravitație al unei simțiri din care izvorăște ceeea ce urmează să fie spus. Nu e atât de mult o anticipare, cât un prezent continuu în care și dinspre care scrie autoarea.
La apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
cred ca e prima oara cand citesc eseul acesta...nu stiu cum de mi-o fi scapat! felicitari. P.S. e foarte bine gandita rotatia textelor in prima pagina, Virgil...iata ca poate produce surprize extrem de placute.
mie tocmai eterogenul asta ma face sa uit de coordonatele fixe in care nu-mi place sa-mi plasez cuvintele... "treaba cu pompierii" care te asigur nu sunt martieni, are scopul de a clarifica o stare... iti multumesc george de comentariul si de aproape entuziasmul tau, e de bine poate "daca un poem poate face macar cativa pasi pe picioarele lui"...
am studiat problema şi cred că este mai bine ca fiecare participant la concurs care doreşte să îşi publice textul şi în pagina personală să o facă încă o dată şi să încadreze textul ca poezie. textele încadrate în concurs vor rămîne aşa cum sînt încadrate acolo.
:)) Iarta-ma ca te-am comentat Virgile... dar e bine ca ai scos macar un marait :)) Asta ar putea tine loc de raspuns dar numai in cazul unui om morocanos :) Si punctele acelea de suspensie... cat adevar ascund in ele.
Sapphire, Prezent! ;-) Pe buna dreptate am considerat ca o continuare va fi un act de curaj... a aparut moartea paradox al iubirii, sau lipsa iubirii paradox al mortii... nu te poti abtine sa nu te joci cu sensurile, si imi place asta. Inversiunea din "pentru terminarea bruscă a cuvintelor prăpastiei dintre gurile noastre umplute cu cenușa-ne" imi creeaza o usoara stare de disconfort... desi e interesanta ca idee. Daca spun ca e clar ca ai lasat deschis drumul si trebuie sa mergi mai departe, ce zici?
Nu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
Într-adevăr, un titlu care te îndeamnă să citeşti textul. Prima strofă mi se pare cea mai reuşită dpdv ideatic. Strofa a doua, cea de legătură dintre str.1 si 3, nu are un mesaj clar conturat. Puţin cam patetică întrebarea din s.3, dar suportabil. La final, aş înlocui prep. "în" cu "pe", mai ales că este precedată de "undeva".
- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.
- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".
- "o prind
de călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.
Da, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen
Hm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, și dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunțând la altele.
...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
Uneori poveștile se tranasformă în realitatea matură văzută prin ochi de copil. Tocmai cȃnd trebuie. Nici mai devreme, nici mai tȃrziu. Sunt gȃnduri (mai bine zis sentimente) care mi le-a trezit textul (cu toate imperfecțiunile sale posibile). Pentru că eu „percep” un text în mod „gestaltic”. Nu mai am (nici nu am avut niciodată) răbdare și timp să fiu analitic. Las plăcerea asta altora.
textul e brodat pe marginea unei glume. dar pb nu e asta ci trecerea de la registrul ludic, la cel dramatic. sa inteleg din text ca v-a intrat tantarul in gura si ati extras de aici o sentinta poetica?
nu stiu daca as vorbi despre sentinta cit poate despre un anumit gen de fatalitate. cred ca oricine poate rupe contactul privirii dar nu cred ca poate anula privirea cu tot ce face ea. de aceea poate se spune ca "the beauty (and the ugliness, for that matter) is in the eye of the beholder" and maybe in the beholder
Călin, cred că ai gândit tare bine premiile. Ai integrat site-ul, cenacluri, popularitate, traducere. Frumos. Tare frumos. Deși nu scriu poezie, parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă. :) Sunt curioasă cum vor răspunde provocării poeții noștrii. Abia aștept să votez.
Îți urez succes cu concursul. Dacă vă pot ajuta cu ceva în organizare, cu mare drag, nu ezitați să-mi spuneți. Până una alta, trec la împrăștiat informația. :)
o fi cum zici tu, Siftimovici. in scoala generala se invata insa caligrafie, nu poezie si cu atat mai putin biblie. la anii tai, fiindca tot ai terminat scoala generala, te-as ruga sa-mi spui ce, de fapt, inseamna Inceputul si Sfarsitul, potrivit cu cunostintele pe care le-ai strans ca elev poet sau elev carturar!? totusi, ma bucur ca te-a incalzit putin poezia mea de ai iesit din barlogul cu botosei.
bună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu poate administratorul site-ului sa stearga dublura?
pentru textul : MIRCEA dep.s. și ca să nu fie o contradicție între termeni: a deveni sluga poeziei este de fapt a deveni stăpânul ei, precum echivalentul biblic: cred Doamne, ajută necredinței mele.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deEmile, sincer te întreb dacă ai pretenția ca o persoană, oricare ar fi aceea, în afara ta, să îți citească acest poem de la început până la sfârșit! Pentru că eu (te cunosc și te respect) l-am început de trei ori dar nu am reușit să-l termin niciodată.
pentru textul : maestrul și peretele său margareta deMai greu de terminat ca Mahabharata este acet poem exagerat cinematografic. Sper că nu e decât un episod trecător în evoluția ta literară. Pentru că niciodată nu înseamnă că dacă scrii mai mult scrii și mai profund.
Dar tu știi asta, însă deocamdată acest poem fluviu care nu curge nicăieri este ce te-ai hotărât să ne oferi, într-un fel anume doar al tău lipsit de milă față de noi, cititorii tăi.
Domnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
pentru textul : ce frumusețe rară deReușită poezie de dragoste, cu un eu cosmic depășind hotarele Cătălinei eminesciene. Prin eterizarea trupului - realizată cu mijloace poetice autentice - și topirea amintirii, ultimele lucruri sunt lăsate în urmă. Primele două versuri sunt demne de pana oricărui mare poet. Acest "atunci" la început de poezie, o așează direct în inima lucrurilor, în centrul de gravitație al unei simțiri din care izvorăște ceeea ce urmează să fie spus. Nu e atât de mult o anticipare, cât un prezent continuu în care și dinspre care scrie autoarea.
pentru textul : penumbră de tine deLa apa ființei șezut-am și plâns-am. Apocalipsa după Dăncuș vorbește pe înțelesul prietenilor săi, dar și pe înțelesul îngerului. Când prietenii dispar, rămân firele albe, verzi! ca iarba care crește. Când îngerul dispare ("din perimetrul ființei") rămân lacrimile obosite de pe trepte. Prietenii fiind "mereu alții" nu te văd îmbătrânind; îngerul da, îngerul da. Așa cum crește iarba, îmbătrânești, zice Ecclesiastul; prietenii nu, prietenii nu. Ei cred că numai "dispari" așa deodată pentru a apărea în altă parte (până la urmă așa și este, dar îmi place aici simplitatea exprimării unei psihologii umane complicate în ultimă instanță, căci greu ne vine să credem că vom muri vr'odată). Acestea sunt semnele "Apocalipsei după Dăncuș", semnele înverzirii și ale lacrimilor, ale nepăsării pe de o parte și ale obosirii ființei pe de alta. Câteva formule pline de expresivitate în a doua parte, cea gravă, a întâlnirii (iacobiene?) cu îngerul: "porțile negre din ochi", "cearcăne - morminte în care îmi îngrop diminețile", "perimetrul ființei". Pentru toate acestea, peniță.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus decred ca e prima oara cand citesc eseul acesta...nu stiu cum de mi-o fi scapat! felicitari. P.S. e foarte bine gandita rotatia textelor in prima pagina, Virgil...iata ca poate produce surprize extrem de placute.
pentru textul : Orgasm de un anumit fel demie tocmai eterogenul asta ma face sa uit de coordonatele fixe in care nu-mi place sa-mi plasez cuvintele... "treaba cu pompierii" care te asigur nu sunt martieni, are scopul de a clarifica o stare... iti multumesc george de comentariul si de aproape entuziasmul tau, e de bine poate "daca un poem poate face macar cativa pasi pe picioarele lui"...
pentru textul : duminica zi cu neșansă debref, Cristina am zâmbit. și nu știu cum și nu știu de ce, dar cred că textului i-ar sta bine mai sfios. mă bucur că mă mai citești!
Mariana, călduroasă întâmpinarea ta prin cuvintele molcome, înțelepte. mulțumesc, om bun și darnic
pentru textul : oamenii de care ne este rușine depeste măsură!
Am parcurs cu plăcere, pentru ca în cele din urmă să fiu de-a dreptul plăcut ”șocat” de un final foarte izbutit.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deExperiment ce promite mult. Si chiar cred ca promite dincolo de sonor.
pentru textul : Vocale Vulpi deam studiat problema şi cred că este mai bine ca fiecare participant la concurs care doreşte să îşi publice textul şi în pagina personală să o facă încă o dată şi să încadreze textul ca poezie. textele încadrate în concurs vor rămîne aşa cum sînt încadrate acolo.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deieși* chiar..
pentru textul : Amantă spirituală de.
pentru textul : Viraj mult prea strâns de:)) Iarta-ma ca te-am comentat Virgile... dar e bine ca ai scos macar un marait :)) Asta ar putea tine loc de raspuns dar numai in cazul unui om morocanos :) Si punctele acelea de suspensie... cat adevar ascund in ele.
pentru textul : obsesia firului deSapphire, Prezent! ;-) Pe buna dreptate am considerat ca o continuare va fi un act de curaj... a aparut moartea paradox al iubirii, sau lipsa iubirii paradox al mortii... nu te poti abtine sa nu te joci cu sensurile, si imi place asta. Inversiunea din "pentru terminarea bruscă a cuvintelor prăpastiei dintre gurile noastre umplute cu cenușa-ne" imi creeaza o usoara stare de disconfort... desi e interesanta ca idee. Daca spun ca e clar ca ai lasat deschis drumul si trebuie sa mergi mai departe, ce zici?
pentru textul : antiplatonice II deNu doresc să escaladăm febre ironice, aşadar trec peste nuanţa din "sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape)".
"exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii." - adevărat. Şi mulţumim pentru asta. Doar că contextul (!) era cel al şantierului literar, nu al primei pagini. Iar aici, nu te implici mai mult decât alţii. Iar alţii nu se implică deloc. Deci nu exagerez.
În rest, e dreptul tău să nu fii de acord cu mine. E şi în lucrul ăsta o cale spre progres.
pentru textul : şi s-au ales cu mine deÎntr-adevăr, un titlu care te îndeamnă să citeşti textul. Prima strofă mi se pare cea mai reuşită dpdv ideatic. Strofa a doua, cea de legătură dintre str.1 si 3, nu are un mesaj clar conturat. Puţin cam patetică întrebarea din s.3, dar suportabil. La final, aş înlocui prep. "în" cu "pe", mai ales că este precedată de "undeva".
Doar o părere,
pentru textul : Insula unui dor semantic deBot Eugen
Ok, am inteles. Imi cer scuze, nu stiam. Am remediat problema.
pentru textul : Between the bars de3 observaţii:
- "azemata frânghiei morţii"/buzunarul pantalonilor dimineţii - îngrozitor! fără alte comentarii.
- "viaţa merge îndărăt ca racul" - comparaţie fără absolut niciun rost. Dacă era "viaţa merge ca racul", era ok, avea sens. Dar aşa - "îndărăt ca racul" e ca şi cum ai spune "ud ca apa".
- "o prind
pentru textul : fotografie din spaţiu dede călcâiul ei
vulnerabil" - având în vedere clişeul lui ahile, "vulnerabil", la nivel metaforic, e tautologic.
Corect. Exact aşa gândesc şi eu :) Mulţumesc, Virgil. Îmi place că ai început să înţelegi şi tu mai mult despre haiku. Şi eu mai învăţ încă.
pentru textul : de Anul Nou deDa, într-adevăr nu a fost șters. L-am descoperit abia acum, în josul paginii, clasat la texte inacceptabile, adică refuzate, alături de un alt poem de al meu, mai vechi - Poemul-blestem. Asta nu poate să însemne decât un lucru: că un editor l-a trimis acolo. Deci, de la bun început, am avut dreptate. Un editor a trimis acest text la ”inacceptabile”. Motiv pentru care l-am repostit în 16.06.2013, fara cuvântul acela, intuind că despre asta e vorba. Iar ceea ce spui dumneata doamna Leonte mai sus, în primul comentariu, se numește manipulare. Pentru că, nu aveam eu, ca autor, absolut niciun motiv să trimit textul meu la ”Inacceptabile”. Deci, nu mai pune în cârcă unui autor gesturi pe care el le-a făcut. Nici nu cred că am posibilitatea tehnică să-mi încadrez eu propriul meu text acolo, la inacceptabile, și nici măcar nu am avut motiv să o fac. Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deHm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, și dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunțând la altele.
pentru textul : Umbra de...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
pentru textul : caut femeie deUneori poveștile se tranasformă în realitatea matură văzută prin ochi de copil. Tocmai cȃnd trebuie. Nici mai devreme, nici mai tȃrziu. Sunt gȃnduri (mai bine zis sentimente) care mi le-a trezit textul (cu toate imperfecțiunile sale posibile). Pentru că eu „percep” un text în mod „gestaltic”. Nu mai am (nici nu am avut niciodată) răbdare și timp să fiu analitic. Las plăcerea asta altora.
pentru textul : anima mundi detextul e brodat pe marginea unei glume. dar pb nu e asta ci trecerea de la registrul ludic, la cel dramatic. sa inteleg din text ca v-a intrat tantarul in gura si ati extras de aici o sentinta poetica?
pentru textul : Amnezie denu stiu daca as vorbi despre sentinta cit poate despre un anumit gen de fatalitate. cred ca oricine poate rupe contactul privirii dar nu cred ca poate anula privirea cu tot ce face ea. de aceea poate se spune ca "the beauty (and the ugliness, for that matter) is in the eye of the beholder" and maybe in the beholder
pentru textul : despre o femeie goală deCălin, cred că ai gândit tare bine premiile. Ai integrat site-ul, cenacluri, popularitate, traducere. Frumos. Tare frumos. Deși nu scriu poezie, parcă mă îndeamnă, parcă mă ling pe bot gândindu-mă. :) Sunt curioasă cum vor răspunde provocării poeții noștrii. Abia aștept să votez.
Îți urez succes cu concursul. Dacă vă pot ajuta cu ceva în organizare, cu mare drag, nu ezitați să-mi spuneți. Până una alta, trec la împrăștiat informația. :)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deo fi cum zici tu, Siftimovici. in scoala generala se invata insa caligrafie, nu poezie si cu atat mai putin biblie. la anii tai, fiindca tot ai terminat scoala generala, te-as ruga sa-mi spui ce, de fapt, inseamna Inceputul si Sfarsitul, potrivit cu cunostintele pe care le-ai strans ca elev poet sau elev carturar!? totusi, ma bucur ca te-a incalzit putin poezia mea de ai iesit din barlogul cu botosei.
pentru textul : hiatus debună ziua tiberiu. mersi pentru sugestia de titlu da' e ideea ta și îți aparține. mie îmi ajunge bucuria faptului că ți l-am inspirat. poate îl folosești tu undeva...cine știe?
pentru textul : sic transit secunda mundi dePagini