Se scrie din ce în ce mai puțină literatură pentru copii cu adevărat de calitate. Câteodată mi-e dor de poeziile Elenei Farago...E un semn bun această aplecare delicată spre un univers din ce în ce mai agresat de violența celor mari. Deși televiziunea e considerată o a doua alfabetizare, din nefericire emisiunile pentr copii au ajuns să fie de-a dreptul periculoase. Două versuri dragi și mie: "Hei, drumețe, ai la tine vreun leac de tristețe?" Bine ai venit Elia David!
mi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
Nu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.
Caline, hai sa iti spun una de o sa fiu acuzat de sexism. zici ca a zis de sonoritati, cantabilitate, etc.. nu inteleg de ce nu pricepi tu ca asa sint femeile, mai sensibile la sunete, la nuante, la poezie... uneori vulnerabilitatea asta le ajuta sa faca critica buna, alteori nu. dar de acum am intrat in alt subiect si nu vreau sa il dezvoltam aici. daca doreste sa dezvolte cineva paralela barbat/ femeie in critica literara sa inceapa un text nou si sa o faca acolo. am zis
Cumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
De la catafatic la apofatic :) Interesant pentru Virgil ca incearca sa construiasca astfel discursul poetic... oricum pana la urma ajungi tot la greci, apolinic sau dionsisiac :)
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
Da, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
Nu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga
hmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)
hmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
Nu am vrut să intru în nici o polemică cu nimeni, doar că am primit un număr destul de mare de comentarii care afirmau că ceea ce scriu eu e sub orice critică (poate chiar așa o fi), iar când am cerut să mi se spună ce anume e rău nu am primit nici un ajutor, ci doar răspunsuri în doi peri cu aere de superioritate. Consider că merit mai mult respect, indiferent de calitatea sau lipsa de calitate a ceea ce am considerat că sunt creațiile mele literare. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea compozițiilor printr-o critică constructivă, nu să mi se demonstreze cine e mai tare și mai bun. Îmi cer scuze că m-am lăsat angrenat în această serie de comentarii și voi avea grijă ca pe viitor să discut doar la obiect, pe text, și să ignor orice comentarii provocatoare de discuții în contradictoriu. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea creațiilor literare. Mulțumesc.
şi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.
„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”
Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.
În afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
Câteva amănunute: primul vers cere un adverb, poate e bine să începi cu adverbul. În versul: "semnul de carte și de întrebare" cred că ar fi mers mai bine "semnul de carte și întrebarea", iar în "peste lună în spirale mari" - "peste luna în spirale mari". Desigur că nu "ciudată" și nici "marea cea mare". Un poem în care recunosc cu ușurință stilul tău.
Are perspectivă și chiar o oarecare viziune, bine că e verde, dar mi se pare prea aglomerată de o sumedenie de determinanți pe care nu mai știi cum să-i urmărești și care la un moment dat trenează și închid orice lirism. O metaforă, două, ar rezolva simplu problema.
Ai un typos in titlu. Personal, cred ca fragmentul asta ar fi trebuit postat pe fragmente ori fragmentat. Iti spun sincer, nu am rezistat pina la capat.
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
solomonăriță (de fapt, numai bărbații au dreptul să fie solomonari, dar facem o excepție cu tine), nu știu cum să sucesc niște vorbe mai frumoase, ca să-ți spun că te iubesc. Asta în urma recitirii celor scrise în - nomina odiosa - articolul meu despre Eminescu. Și asta după ce că-s însurat. Poftim! Mai voiam să scriu ceva... adânc de Adriana, dar latră Bambucea, cănele meu:a venit băiatl meu cu... în fine..-. By
Pai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Fara verb la inceputul versurilor. In rest, excelent. Banuiesc ca lista e deschisa, nu?
pentru textul : urăsc I deSe scrie din ce în ce mai puțină literatură pentru copii cu adevărat de calitate. Câteodată mi-e dor de poeziile Elenei Farago...E un semn bun această aplecare delicată spre un univers din ce în ce mai agresat de violența celor mari. Deși televiziunea e considerată o a doua alfabetizare, din nefericire emisiunile pentr copii au ajuns să fie de-a dreptul periculoase. Două versuri dragi și mie: "Hei, drumețe, ai la tine vreun leac de tristețe?" Bine ai venit Elia David!
pentru textul : Cea mai sensibilă floare demi-a placut foarte mult. asa cum iti place un inceput care promite dar care ramane totusi doar un inceput care promite. nu stiu cum se procedeaza pe aici, dar mana mea se duce instinctiv catre penita.
pentru textul : memento I deIn regula, nicio suparare! poate am s-o mai revizuiesc! Multumesc!
pentru textul : Depresivă deNu este simplu. Mă pregătesc să fac „saltul” în Buddhism. Am un material imens, strȃns în timp, care încă mai „dospește”. Sper să nu mai treacă prea mult timp pȃnă să intre la „copt”. Odată cu intrarea în acest alt context cultural, voi încerca să fac legătura și cu cel anterior pentru a pune în evidență unele dintre caracteristicile care să creioneze începutul punerii în evidență a „invarianților” nucleului „dur” al esoterismului transcultural. Și care, sper, să se rotunjescă, din ce în ce mai bine, pe măsură ce voi face și pașii următori spre sufismul islamic ca, în final să ajung în Europa. Mă vor ține puterile? Nu știu. Dar merită să încerc. Și fără să mă întind prea mult (ca spațiu) în fiecare text ce-l voi produce pas cu pas, păstrȃnd numai ceea ce mi se va părea a fi esențial. Fără a deveni, la rȃndul meu, „esoteric”. Iar faptul că acest prim text introductiv pare a fi (cu cei care am stat de vorbă și l-au parcurs) relativ clar și, tot relativ, ușor de înțeles, îmi dă oarece speranțe. Aici vreau să vorbesc de ceea ce îmi stă în permanență în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe. Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. E absurd în ambele situații. Acum, fiind în cea de a doua…Dar marită să risc. De dragul riscului. De dragul jocului. De dragul mizei. Pentru că….Pentru că, prin ceața de acum, mi se pare a întrezări „ceva”. Și anume că se face o confuzie regretabilă între „postmodern” – ca perioada in care am intrat – și potmodernism care constituie numai o tendință în cadrul acestei perioade. Confuzie similară cu cea făcută între modern (tot ca perioada) și modernism ca tendință. Și aceasta deoarece nu se poate confunda „modernismul” de sorginte iluministă (ca doctrina oficială filosofico-științifică cu reflectare și în artă) cu modernul care, pe lȃngă „modernism” mai include o serie întreagă de alte tendințe (mă refer doar la arta): romantism, expresionism, impresionism, suprarealism, dadaism, futurism si alte „isme” inclusiv așa zisul „realism magic”, unele dintre ele chiar minȃnd modernismul (atat artistic cȃt si doctrinar dpdv filosofico-științific), altele întărindu-l; precum si un curent subteran al Sacralității (transculturale) „esoterică”, căutat a fi ocultat dar care nu s-a reușit a fi distrus. Tot așa și in postmodernitate. Căci și aici pot fi identificate cel puțin urmatoare trei tendințe: postmodernismul care nu este altceva decȃt un modernism întȃrziat, in agonie, New Ageu-l (un ocultism exoterico-magic sincretic) si cel al Sacralității esoterice transcultutale. Ultima, ținută atȃta timp sub presiune, începe acum să iasă la suprafață din ce in ce mai evident și cred ca va face erupție nu prea tȃrziu, aceasta fiind „marca” și speranța ce va reprezenta postmodernitatea in final. Gȃnduri….Gȃnduri…. Ce ar fi să se înhame și alții la un asemenea „proiect” (cu cȃțilva chiar am vorbit și sunt de acord). E un război prea mare pentru posibilitățile mele (în scădere) de Don Quijote hirsut. Ce aș putea oferi? Posibilitatea publicării (prin relațiile pe care le am) într-o editură ca lumea, inclusiv d.p.d.v. al promoției, în măsura în care ce ar ieși să fie tot „ca lumea”.
pentru textul : (1) Până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții [și îngerii]. Azi, «Vrăjitorii tolteci» deCaline, hai sa iti spun una de o sa fiu acuzat de sexism. zici ca a zis de sonoritati, cantabilitate, etc.. nu inteleg de ce nu pricepi tu ca asa sint femeile, mai sensibile la sunete, la nuante, la poezie... uneori vulnerabilitatea asta le ajuta sa faca critica buna, alteori nu. dar de acum am intrat in alt subiect si nu vreau sa il dezvoltam aici. daca doreste sa dezvolte cineva paralela barbat/ femeie in critica literara sa inceapa un text nou si sa o faca acolo. am zis
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
pentru textul : 12'' deși, btw, nu mă interesează să fim prieteni. asta dacă hint-urile mele nu au fost suficiente la val david.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deDe la catafatic la apofatic :) Interesant pentru Virgil ca incearca sa construiasca astfel discursul poetic... oricum pana la urma ajungi tot la greci, apolinic sau dionsisiac :)
pentru textul : niciploaia deAdrian, am revenit, m-am uitat, am taiat. multam! deocamdata cred ca ramane asa. mai vedem.:)
pentru textul : cinema victoria deImi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pentru textul : Poli magnetici deam să schimb ultimile 2 strofe care sunt și mai mici
pentru textul : Sunt nepotrivite nopțile reci deNu aș spune neapărat pesimism, deși se poate susține și asta. Cred că mai degrabă e un fel de exercițiu estetic.
pentru textul : Areopagul deDa, fain poem scurt, încărcat de atmosferă.
pentru textul : limbo deNu înțeleg însă acel 'piscă' ce fel de cuvânt sau typo este el?
În rest un mini-poem superb.
Chiar dacă lait-motivul acestui limbo e cam 'end-of-life', parcă mai merge.
O lectură plăcută.
Marga
ioana, il am deja. dar multumesc pentru incurajare
pentru textul : yesterday i learned blonde people kill too denicodem, multumesc pentru corectura
hmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)
pentru textul : poetul I dehmm.. Virgil! e un text bintuit serios de Uraganul 'Depression'..evacueaza-ti oamenii cit mai ai timp, nu mai sta pe ginduri 'noir'..:)..as putea atasa un contra argument fiecarui argument adus aici 'lucrurilor despre care nu vorbesti'..as incepe indeosebi cu moartea clinica - care nu este chiar asa cum ai redat-o mai sus (fiind un process mult mai complex, nu un scenariu black&white) dar nu o voi face!:) si stii de ce? pentru ca sa tresari!
where there's a wheel (will? :p) there's a(lways) way.
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” deNu am vrut să intru în nici o polemică cu nimeni, doar că am primit un număr destul de mare de comentarii care afirmau că ceea ce scriu eu e sub orice critică (poate chiar așa o fi), iar când am cerut să mi se spună ce anume e rău nu am primit nici un ajutor, ci doar răspunsuri în doi peri cu aere de superioritate. Consider că merit mai mult respect, indiferent de calitatea sau lipsa de calitate a ceea ce am considerat că sunt creațiile mele literare. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea compozițiilor printr-o critică constructivă, nu să mi se demonstreze cine e mai tare și mai bun. Îmi cer scuze că m-am lăsat angrenat în această serie de comentarii și voi avea grijă ca pe viitor să discut doar la obiect, pe text, și să ignor orice comentarii provocatoare de discuții în contradictoriu. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea creațiilor literare. Mulțumesc.
pentru textul : Un întreg fragmentat deşi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.
pentru textul : ROTUND de„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”
Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.
pentru textul : risipă de nori deÎn afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
pentru textul : Scrisoare de toamnă deCristina, nu poate decât să mă bucure trecerea ta. Cred eu că intuim cu toţii destule, mai greu este să le exprimăm; ori să le dăm crezare.
pentru textul : De-a singurul deCâteva amănunute: primul vers cere un adverb, poate e bine să începi cu adverbul. În versul: "semnul de carte și de întrebare" cred că ar fi mers mai bine "semnul de carte și întrebarea", iar în "peste lună în spirale mari" - "peste luna în spirale mari". Desigur că nu "ciudată" și nici "marea cea mare". Un poem în care recunosc cu ușurință stilul tău.
pentru textul : dana point I deAre perspectivă și chiar o oarecare viziune, bine că e verde, dar mi se pare prea aglomerată de o sumedenie de determinanți pe care nu mai știi cum să-i urmărești și care la un moment dat trenează și închid orice lirism. O metaforă, două, ar rezolva simplu problema.
pentru textul : Poezie verde deAi un typos in titlu. Personal, cred ca fragmentul asta ar fi trebuit postat pe fragmente ori fragmentat. Iti spun sincer, nu am rezistat pina la capat.
pentru textul : Cruciada nebunilor deVăleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) de"trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil."
aici e pur si simplu Mircea Dinescu.
pentru textul : Simbioză desolomonăriță (de fapt, numai bărbații au dreptul să fie solomonari, dar facem o excepție cu tine), nu știu cum să sucesc niște vorbe mai frumoase, ca să-ți spun că te iubesc. Asta în urma recitirii celor scrise în - nomina odiosa - articolul meu despre Eminescu. Și asta după ce că-s însurat. Poftim! Mai voiam să scriu ceva... adânc de Adriana, dar latră Bambucea, cănele meu:a venit băiatl meu cu... în fine..-. By
pentru textul : nerușinare dePai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
pentru textul : long et douloureux demulțumesc pentru citire, Sister
pentru textul : psalm dePagini