Cristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
sa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
Adriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
Am citit si eu articolul cam de cind a aparut, asa cum citesc aproape tot ce se posteaza. Si, sincer, eu salut stilul acesta mai "punisher" al lui Bogdan, stil de care se cam duce lipsa pe Hermeneia. Prea ne pupam si admiram pe aici. In orice caz, mie mi se pare putin cam idealista totusi filozofia lui. Sint convins ca isi da seama ca, oricit ar fi de neplacut(sic!), ne aflam totusi in lumea capitalimului kitschios. Si asta inseamna probababil tot mai multa mediocritate, globalizare si timpire in general. Sint convins ca tipul sau tipii care scot ziarul asta o fac pentru ca sa cistige bani si ca daca nu au rentabilitate il vor anula. Ziarele nu le scot ministerele de cultura sau institutele nationale. Si poate ca totusi e bine asa. Desi asta duce inevitabil la reducerea nivelului de cultura al populatiei. Am citit undeva ca majoritatea emisiunilor de televiziune "prime time" si a ziarelor cotidiene din US se straduiesc sa pastreze nivelul maxim de intelegere a limbii engleze pe care o folosesc la nivelul clasei a opta. E asta bine sau rau? E un subiect discutabil cu partizani si oponenti de ambele parti. Ideea e insa ca presa e pe bani si daca nu face bani nu exista. SI eu cred ca ar scrie si despre sobolani daca asta aduce bani. Si nu cred ca i-as judeca prea aspru. Faptul ca cineva ajunge la artificii din astea pseudo-culturale e poate trist sau poate amuzant dar e cu certitudine interesant. Ca daca nu era, Bogdan nu scria. E bine ca se ofera unei anumite grupe de populatie senzatia falsa ca devin "culti"? Habar n-am. Stiu doar ca, cu cit mai multi inculti cu atit cei culti cu adevarat, adica cei care vor sa citeasca si sa cunoasca in mod autentic vor fi mai bine conturati ca grup social. Si daca as fi sociolog poate ca v-as spune ca asa se intimpla cind o societate trece din socialismul "academicist" la capitalismul "de piata". Un comentariu offline: Oriana, pe Hermeneia se poate comenta "in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera". Sapphire s-a referit insa la altceva. Dar eu cred ca Oriana a inteles asta de la inceput, de aceea face ironia cu "ingerul pazitor". Nu, Sapphire nu cred ca e ingerul pazitor al lui Bogdan, si de fapt al nimanui for that matter. Cred ca doar modereaza interactiunile pe site.
Vlad, ai dreptate, ai prins bine chestia cu amarul. Nu știu dacă l-aș vedea ca pe un gust "mediu", unii chiar îl consideră în sine ca pe un gust țintă. De fapt, eu așa prinsesem poezia ta, uite că acum o citesc altfel; sunt bune comentariile astea. Andu, îți reamintesc că, potrivit punctului 23.3, comentariile trebuie "să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului": Rămâi te rog la subiect, pe viitor. Mulțumesc.
Dacă ar fi să rezum tot poemul la un singur cuvânt, cum ar spune elevul meu Iulian, acel cuvânt ar fi ,,efemeritate". Parcă aşa ar vrea să sugereze fiecare vers..Cea care dăinuie e tăcerea...deşi, ,,când intră în ceai ca un cub toată tăcerea", mi-o imaginez dizolvându-se şi îndulcind fluidul cald....Ar fi multe versuri de remarcat. Rămân la primul fiindcă îmi lasă acel nod în gât de prea mult adevăr şi durere: ,,de ce trebuie să mor de fiecare dată pe genunchii tăi" , dar şi o nădejde că ,,drumul până la cer duce printre umerii tăi".
Pot spune din nou că poezia de azi e o poezie a inteligenţei emoţionale şi lingvistice şi mă bucur să o pot citi aici.
Mulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.
simplu, trist... frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud simplu, trist...
Si mie mi-a placut prima strofa. In continuarea acesteia bati apa in piua de o maniera plictisitoare. Am ramas cu "înălțând baricade în propriul sânge" si cu titlul ilogic, de parca ai putea arde de mai multe ori chiar daca Sisif si Phoenix sunt cumva "rude". Daca tot suna a titlu de film incearca "Scrumul se intoarce", "Razbunarea scrumului" ori variante. Eu as fi spus ScruMiere, insa nu te lua dupa mine ca nici eu "Nu mai fug" de la o vreme.
Francisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
Ialin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
în ultima strofă numu știu ce ai vrut să sugerezi. oricum văd(probabil și simt monstruos),un progres.
un mic sfat: nu mai complica, exprimă-te așa cum simți. (mă rog, asta îmi tot repet și mie).
arank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
well, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
ideea îmi bâzâia prin cap de acum o săptămâna - fețele politicienilor pe ziduri, cât blocu', zâmbitori și plini de bune intenții ca niște sfinți, blocurile păreau biserici cu stomacul pe dos - așa că atunci când am scris textul, a fost simplu și a durat câteva minute (bune, se pare, după comentariile primite) - mulțumesc
ci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
Mi se pare textul foarte reușit așa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanță de atemporalitate nostalgiilor. Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce crește în el ca o literă roșie, de carne, de lut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
pentru textul : nu uitați maioneza desa tot citesti asa ceva intr-o dimineata cetoasa! scris fain de-a binelea. nu ma apuc de comentat toate alea, alea, dar per-totalu' a avut un efect de-mi tot vine sa iau textu si sa-l mut pe blog cu sau fara ghilimele! asa, de ciuda ca nu l-am scris eu, vorba unuia! zile bune, Alma si numa' de bine! si hai mai repede cu pensia aia ca sa ai timp de scris:)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva dede la oltean la oltean/să trăiți bine domnule Lucian
pentru textul : clasică deAdriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
pentru textul : Coșmar deVă rog, dacă se poate, reîncadrarea textului
http://www.hermeneia.com/content/poem-f%C4%83r%C4%83-picioare
la categoria 'Experiment', subcategoria 'cutia cu nisip'.
Mulţumesc şi scuze pentru deranj.
pentru textul : Poem fără picioare deDomnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul demai sintetic de atat nu cred ca pot scrie poemul acesta.; s-ar pierde ideea si mare lucru n-as avea de castigat. multam pentru semn, Dihania.
pentru textul : draperii demultumesc aranca pentru apreciere, titlul e de atunci de demult dar vazind noile texte de pe site mi-am adus aminte de el
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deAm citit si eu articolul cam de cind a aparut, asa cum citesc aproape tot ce se posteaza. Si, sincer, eu salut stilul acesta mai "punisher" al lui Bogdan, stil de care se cam duce lipsa pe Hermeneia. Prea ne pupam si admiram pe aici. In orice caz, mie mi se pare putin cam idealista totusi filozofia lui. Sint convins ca isi da seama ca, oricit ar fi de neplacut(sic!), ne aflam totusi in lumea capitalimului kitschios. Si asta inseamna probababil tot mai multa mediocritate, globalizare si timpire in general. Sint convins ca tipul sau tipii care scot ziarul asta o fac pentru ca sa cistige bani si ca daca nu au rentabilitate il vor anula. Ziarele nu le scot ministerele de cultura sau institutele nationale. Si poate ca totusi e bine asa. Desi asta duce inevitabil la reducerea nivelului de cultura al populatiei. Am citit undeva ca majoritatea emisiunilor de televiziune "prime time" si a ziarelor cotidiene din US se straduiesc sa pastreze nivelul maxim de intelegere a limbii engleze pe care o folosesc la nivelul clasei a opta. E asta bine sau rau? E un subiect discutabil cu partizani si oponenti de ambele parti. Ideea e insa ca presa e pe bani si daca nu face bani nu exista. SI eu cred ca ar scrie si despre sobolani daca asta aduce bani. Si nu cred ca i-as judeca prea aspru. Faptul ca cineva ajunge la artificii din astea pseudo-culturale e poate trist sau poate amuzant dar e cu certitudine interesant. Ca daca nu era, Bogdan nu scria. E bine ca se ofera unei anumite grupe de populatie senzatia falsa ca devin "culti"? Habar n-am. Stiu doar ca, cu cit mai multi inculti cu atit cei culti cu adevarat, adica cei care vor sa citeasca si sa cunoasca in mod autentic vor fi mai bine conturati ca grup social. Si daca as fi sociolog poate ca v-as spune ca asa se intimpla cind o societate trece din socialismul "academicist" la capitalismul "de piata". Un comentariu offline: Oriana, pe Hermeneia se poate comenta "in virtutea dreptului fundamental la exprimare libera". Sapphire s-a referit insa la altceva. Dar eu cred ca Oriana a inteles asta de la inceput, de aceea face ironia cu "ingerul pazitor". Nu, Sapphire nu cred ca e ingerul pazitor al lui Bogdan, si de fapt al nimanui for that matter. Cred ca doar modereaza interactiunile pe site.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deam făcut modificările sugerate.
pentru textul : chipul de umbră demulţumesc pentru atenţie , Adrian.
înseamnă mult pentru mine.
Vlad, ai dreptate, ai prins bine chestia cu amarul. Nu știu dacă l-aș vedea ca pe un gust "mediu", unii chiar îl consideră în sine ca pe un gust țintă. De fapt, eu așa prinsesem poezia ta, uite că acum o citesc altfel; sunt bune comentariile astea. Andu, îți reamintesc că, potrivit punctului 23.3, comentariile trebuie "să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului": Rămâi te rog la subiect, pe viitor. Mulțumesc.
pentru textul : insomnie deDacă ar fi să rezum tot poemul la un singur cuvânt, cum ar spune elevul meu Iulian, acel cuvânt ar fi ,,efemeritate". Parcă aşa ar vrea să sugereze fiecare vers..Cea care dăinuie e tăcerea...deşi, ,,când intră în ceai ca un cub toată tăcerea", mi-o imaginez dizolvându-se şi îndulcind fluidul cald....Ar fi multe versuri de remarcat. Rămân la primul fiindcă îmi lasă acel nod în gât de prea mult adevăr şi durere: ,,de ce trebuie să mor de fiecare dată pe genunchii tăi" , dar şi o nădejde că ,,drumul până la cer duce printre umerii tăi".
pentru textul : petele de pe lună dePot spune din nou că poezia de azi e o poezie a inteligenţei emoţionale şi lingvistice şi mă bucur să o pot citi aici.
Mulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.
pentru textul : Cătunul de pe malul apei desimplu, trist... frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud simplu, trist...
pentru textul : Singura boală este prezentul deSi mie mi-a placut prima strofa. In continuarea acesteia bati apa in piua de o maniera plictisitoare. Am ramas cu "înălțând baricade în propriul sânge" si cu titlul ilogic, de parca ai putea arde de mai multe ori chiar daca Sisif si Phoenix sunt cumva "rude". Daca tot suna a titlu de film incearca "Scrumul se intoarce", "Razbunarea scrumului" ori variante. Eu as fi spus ScruMiere, insa nu te lua dupa mine ca nici eu "Nu mai fug" de la o vreme.
pentru textul : Scrum (II) detextul, dar mie îmi sună mult mai bine la prezent. parcă devine dinamic
pentru textul : schit deFrancisc, mă bucur pentru că ai citit și prin alte locuri. pentru mine contează foarte mult părerea cititorilor, încerc atât cât pot să țin cont de părerea acestora. motivul pentru care repostez poemele mele este tocmai acesta. știi... de multe ori, scriu altceva decât ceea ce simt. nu știu dacă este bine sau dacă este rău. oricum, scriu... pur și simplu, scriu. mulțumesc mult. Aranca, contează foarte mult pentru mine părerea ta. mă încurajează ceea ce ai spus. (din nou m-am emoționat; penița aceasta frumoasă este de vină)... mulțumesc mult. Madim
pentru textul : Pur și simplu deun tecst (ca sa citez un clasic in viata) ca un desen animat
pentru textul : la mormântul lui menelau deIalin, să renunț la moderare pentru un număr de luni ar fi fost o renunțare, iar eu nu prea le am cu renunțările, decât atunci când constat că eu sunt aceea care a greșit fundamental. Și ar fi fost poate atitudinea pe care cei cărora nu le place să fie "moderați" ar aștepta-o. Îmi doresc, repet, ca pe hermeneia să nu mai fie nevoie de moderare și nici de regulament. Dar vremurile acelea sunt departe, dacă nu cumva sunt o utopie. Pe de altă parte, scrisul este o renunțare, dar care mă privește și mă afectează doar pe mine personal. Cine va dori (dacă) să vadă ce scriu, am texte publicate. În rest, poate că ai dreptate, soluția ca moderatorii să nu fie deloc membri nu este bună, pentru că atunci nu ar mai avea nici un "drept" să comenteze scrisul altora și ar trebui să facă o activitate strict administrativă. Ceea ce ar fi chiar de nesuportat. Mulțam de gând, voi ține cont la expirarea acestei perioade.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deia te uita, scriu tanka fara sa stiu. :)
pentru textul : priveşte-ne desuna frumos in engleza...
Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
pentru textul : shi bin a plec deîn ultima strofă numu știu ce ai vrut să sugerezi. oricum văd(probabil și simt monstruos),un progres.
pentru textul : Pământul nu e la fel fără mine deun mic sfat: nu mai complica, exprimă-te așa cum simți. (mă rog, asta îmi tot repet și mie).
arank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
pentru textul : Peștele cu Periscop deerată: pentru câteva momente impresia că sunt și eu pe acolo...
pentru textul : introfanie de toamnă I dewell, I don't know... îmi pare puțin cam „romanțată” chestia asta cu „moartea ironiei” după 9/11. de unde sînt eu 9/11 se mai vede doar ca istorie. iar ironia it's live and well. și abia a început anul electoral. fă un check pe „Comedy Central” sau urmărește în fiecare seară pe Jon Stewart și n-o să ți se pară că a murit ironia. iar despre „nostalgie”, tot de aici de la mine îți pot spune că americanii au orice vocație numai pe cea a nostalgiei nu o au. și să fiu sincer, nici că mă deranjează. sînt românii destul de „mioritici” ca să nu mai am nevoie și de alte pesimisme.
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! de...may that grass stay always raw between circles and beyond...it's all that matters:)
pentru textul : Time decheers!
ideea îmi bâzâia prin cap de acum o săptămâna - fețele politicienilor pe ziduri, cât blocu', zâmbitori și plini de bune intenții ca niște sfinți, blocurile păreau biserici cu stomacul pe dos - așa că atunci când am scris textul, a fost simplu și a durat câteva minute (bune, se pare, după comentariile primite) - mulțumesc
pentru textul : târâișul sfântului deci "ulciorul nu merge de multe ori la apa." cred ca ar fi pacat sa urmaresti o..."reteta", chiar daca ea s-a dovedit, la un moment dat, una apreciata. cam asta voiam sa spun. iar spontaneitatea are si ea rolul ei, asa cum si sita are unul. :) succes mai departe.
pentru textul : Mercenar prin timp deSpasebi!
pentru textul : Vinul de Trandafiri deMi se pare textul foarte reușit așa la trecutul pe care francisc l-a propus, dă o nuanță de atemporalitate nostalgiilor. Are francisc un stil din vârful cel mai înalt al inimii...un Kilimanjaro nebănuit ce crește în el ca o literă roșie, de carne, de lut.
pentru textul : scrisoare de adio dePagini