Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
alma, tare sec comentariul tau, scuza-ma daca nu am inteles mare lucru... nu vreau sa-ti pierzi vremea si mai mult, de aceea nu te mai intreb concret, la ce faceai aluzie cand vorbeai de "parafrazari"... multumesc de semnul lasat, desi... daca eu te-am dezamagit cu aceste versuri, tu ai facut la fel lasandu-mi acest comentariul, ma intreb retoric bineinteles, de ce oare considera oamenii talentati, sincer eu te-am considerat mereu un model nu doar in ale scrisului, ca aroganta e mai potrivita decat argumentarea unei pareri...
Pentru mine este un semn, un impuls, o speranţă. Mă bucură faptul să întâlnesc oameni deosebiţi, pe aceeaşi lungime de undă, de la distanţă. Când vom învăţa oare că suntem egali, să ne privim în ochi de la aceeaşi înălţime, să citim frumosul şi să nu căutăm imposibilul în nimic? Să acceptăm realitatea aşa cum e şi să ne bucurăm de puţinul cât ne-a rămas. Poate că vor trece ani lumină şi ceva se va schimba...
Mulţumesc de trecere şi cuvintele frumoase!
Eu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
text de dragoste frumos fara a depasi o medie a celor pe care le-am mai citit. poate prea explicit sau prea emotional pe alaturi. ultima parte mi se pare ceva mai reusita poetic.
În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză: „niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile: „lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
citesc acest text de o mie de ori si de fiecare data imi place finalul tot mai mult. cata liniste poate fi intre doi oameni! si cat de simpla e linistea aceasta..! cat de multa viata!
frumos de tot...
pe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
ori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
îmi place textul şi se vede că autorul are îndemînare poetică. singurul loc unde mă "împiedic" puţin este ambiguitatea penultimului vers împreună cu explicaţia puţin prea clişeistică din ultimul vers. remarc "când ieşeai cu umerii uzi din apă/ şi nu însemna nimic" şi "mai bine te-ntorci în sufletul lemnos al mamei"
Cristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
Am citit poezia şi la momentul postării, mi-a plăcut atunci, acum m-am prins într-un moment în care i-am devenit cititor perfect. Cum spuneai tu cândva, e "un text ca liniştea de după o noapte de febră". Sau ca un precis chirurg de suflete.
timp, in sfarsit.
marturisesc ca in aroganta mea, am pretentia ca am dat prima steluta la text. :o)
l-am citit aseara si n-am avut timp sa las semn, e genul care iti da o idee despre cum se cerne calitatea (intr-un singur moment) si cat de slabe sunt poeziile care credeai ca ti-au placut pana acum. cred ca esti foarte talentat, desi tu stii iar eu o spun cam sec.
mai cred ca-i o poezie buna si pentru ca m-am gandit la ea o vreme dupa ce am citit-o. mi se parea foarte solid construita pe detalii si totusi neintrusiva, metaforele sunt de situatie si de aceea foarte fin inserate.
era si ceva care ma nemultumea si am realizat ca nu-mi parea credibila foamea copiilor. am schimbat perspectiva si-am vazut ca cel mai probabil lumea mea e incredibila, daca faptul asta imi pare nereal. si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic.
pe scurt, bravo e putin. ai provocat o rotatie in lista mea de poeti favoriti. :o)
Mulțumesc (a câta oară sunt nevoit să spun asta?) Aranca (Marina) de apreciere. Cunosc și persoane (nu spun cine, hahaha), la care parodia nu le-a plăcut. Însă eu personal m-aș simți flatat dacă mi-ar parodia cineva vreo poezie... În fine, dacă măcar am puțin mai multă liniște la rubrica "comentarii" și pe viitor sunt criticat legat de ceea ce scriu, nu legat de ceea ce NU scriu, voi fi mulțumit. Altfel, pot scrie și alte parodii, materie primă există din belșug (și nu mă deranjează deloc dacă în paralel altcineva îmi parodiază încercările poetice, ba chiar dimpotrivă).
Fragmentul de la "o iubesc." până la "o iubesc." mi se pare patetic și textul cred că ar căpăta valoare mai mare fără el. E un text foarte bun. E o povestire, e un fragment, urmează continuarea, de unde vine, cum se termină? întrebări la care tu ai putea găsi câte un răspuns.
E atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
Mulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
Mirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
P.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, nu cred că ai înțeles corect. nu este nimic secret. doar discret.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deDone. Mulțumesc frumos, Ioana.
pentru textul : fum deMerge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
pentru textul : este dimineață în peru de"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
pentru textul : Fabrica de îngeri dealma, tare sec comentariul tau, scuza-ma daca nu am inteles mare lucru... nu vreau sa-ti pierzi vremea si mai mult, de aceea nu te mai intreb concret, la ce faceai aluzie cand vorbeai de "parafrazari"... multumesc de semnul lasat, desi... daca eu te-am dezamagit cu aceste versuri, tu ai facut la fel lasandu-mi acest comentariul, ma intreb retoric bineinteles, de ce oare considera oamenii talentati, sincer eu te-am considerat mereu un model nu doar in ale scrisului, ca aroganta e mai potrivita decat argumentarea unei pareri...
pentru textul : în umbra părului tău dePentru mine este un semn, un impuls, o speranţă. Mă bucură faptul să întâlnesc oameni deosebiţi, pe aceeaşi lungime de undă, de la distanţă. Când vom învăţa oare că suntem egali, să ne privim în ochi de la aceeaşi înălţime, să citim frumosul şi să nu căutăm imposibilul în nimic? Să acceptăm realitatea aşa cum e şi să ne bucurăm de puţinul cât ne-a rămas. Poate că vor trece ani lumină şi ceva se va schimba...
pentru textul : Azi deMulţumesc de trecere şi cuvintele frumoase!
Eu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
pentru textul : din lumea poeziei... detext de dragoste frumos fara a depasi o medie a celor pe care le-am mai citit. poate prea explicit sau prea emotional pe alaturi. ultima parte mi se pare ceva mai reusita poetic.
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost dethanks, nicholas!
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia deCorectura: In loc de "in limba sparga" se va citi "la limba sparga"
pentru textul : shi bin a plec de:)) cu riscul de a comite un offtopic, spun că dialogul (sper să fie dialog, până la urmă) dintre Magistrul Sixtus și Babodil e delicios!
Domnilor, stau și eu pe-aici, să vă aduc câte un pahar cu apă rece, între două „șirul de invective”. :)
Andu, bine te-ai reîntors! (mă grădesc să-ți uzez asta înainte de a mă face să regret urarea...)
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deÎn mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză:
„niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile:
„lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
De asemenea, mi-a plăcut finalul (ideea).
pentru textul : one day, baby, we'll be old deTeo, de dragul cititorilor, revino asupra textului - sunt foarte multe typo. si ceva diacritice lipsa. multumesc.
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș de,,vântul crează iluzia unei îmbrățișări'' - din câte știu eu , în contextul acesta ,,crează'' se scrie cu doi ,,e'' .
pentru textul : clopote, doamne, clopote deda, cred ca este mai degraba un crochiu pe care se poate construi altceva mai tirziu
pentru textul : epitaful cuvintelor debucuroasa de citire! remarc
pentru textul : Mi-a zâmbit de"Dar Dumnezeu mi-a zâmbit
subţire ca o vioară,
aşezându-mi
genunchii la rugăciune."-un tablou cristalin, emotionant!
citesc acest text de o mie de ori si de fiecare data imi place finalul tot mai mult. cata liniste poate fi intre doi oameni! si cat de simpla e linistea aceasta..! cat de multa viata!
pentru textul : nu căuta aici poezie defrumos de tot...
excelent. esti tu, doar tu, cum spunea Li, real. te citesc și accept sfaturile tale oricând. cu invidie prietenească, paul
pentru textul : ford transit depe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
idee-suflu-originalitate.
mi-a adus o mare bucurie lectura unui text pe placul meu!
pentru textul : niciploaia deîmi place textul şi se vede că autorul are îndemînare poetică. singurul loc unde mă "împiedic" puţin este ambiguitatea penultimului vers împreună cu explicaţia puţin prea clişeistică din ultimul vers. remarc "când ieşeai cu umerii uzi din apă/ şi nu însemna nimic" şi "mai bine te-ntorci în sufletul lemnos al mamei"
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deCristina Ştefan, aş vrea să aflu de la tine, cu subiect, predicat şi toate cele, ce este interesant şi inovator la acest text... Şi, numai dacă se poate, explicaţia să fie clară ca o apă de munte, pentru că eu sunt mai greu de cap.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAm citit poezia şi la momentul postării, mi-a plăcut atunci, acum m-am prins într-un moment în care i-am devenit cititor perfect. Cum spuneai tu cândva, e "un text ca liniştea de după o noapte de febră". Sau ca un precis chirurg de suflete.
pentru textul : degete reci detimp, in sfarsit.
marturisesc ca in aroganta mea, am pretentia ca am dat prima steluta la text. :o)
l-am citit aseara si n-am avut timp sa las semn, e genul care iti da o idee despre cum se cerne calitatea (intr-un singur moment) si cat de slabe sunt poeziile care credeai ca ti-au placut pana acum. cred ca esti foarte talentat, desi tu stii iar eu o spun cam sec.
mai cred ca-i o poezie buna si pentru ca m-am gandit la ea o vreme dupa ce am citit-o. mi se parea foarte solid construita pe detalii si totusi neintrusiva, metaforele sunt de situatie si de aceea foarte fin inserate.
era si ceva care ma nemultumea si am realizat ca nu-mi parea credibila foamea copiilor. am schimbat perspectiva si-am vazut ca cel mai probabil lumea mea e incredibila, daca faptul asta imi pare nereal. si-am fost in situatii asemanatoare in care adevarul semana mai mult cu o constructie decat cu el insusi numai pentru ca era teribil sau mai dezgolit decat putea indura simtul estetic.
pe scurt, bravo e putin. ai provocat o rotatie in lista mea de poeti favoriti. :o)
pentru textul : Noapte bună, copii deMulțumesc (a câta oară sunt nevoit să spun asta?) Aranca (Marina) de apreciere. Cunosc și persoane (nu spun cine, hahaha), la care parodia nu le-a plăcut. Însă eu personal m-aș simți flatat dacă mi-ar parodia cineva vreo poezie... În fine, dacă măcar am puțin mai multă liniște la rubrica "comentarii" și pe viitor sunt criticat legat de ceea ce scriu, nu legat de ceea ce NU scriu, voi fi mulțumit. Altfel, pot scrie și alte parodii, materie primă există din belșug (și nu mă deranjează deloc dacă în paralel altcineva îmi parodiază încercările poetice, ba chiar dimpotrivă).
pentru textul : Un întreg fragmentat deFragmentul de la "o iubesc." până la "o iubesc." mi se pare patetic și textul cred că ar căpăta valoare mai mare fără el. E un text foarte bun. E o povestire, e un fragment, urmează continuarea, de unde vine, cum se termină? întrebări la care tu ai putea găsi câte un răspuns.
pentru textul : ebosa deE atâta plinătate în poem, că am senzaţia că nici nu îi mai trebuie titlu...E o ciudăţenie de a mea, nu o lua în seamă...m-am simţit liberă să o împărtăşesc.
pentru textul : fruct deMulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape demulţumesc şi eu pentru această jucăuşă urare!
Ca un melc, acum atent,
Cu ce corn înaintez,
Spor la scris şi pix potent
Tuturora le urez.
La mulţi ani tuturor, chiar dacă nu e site de socializare, numai acum îmi permit să urez!
Iar lui Vlad aici prezent
Îmi permit să îi urez
Şi pix Schneider transparent
Şi hârtie de orez.
Mi-a plăcut mult acest meniu sugerat aici cu măiestrie (g)astronomică.
pentru textul : revelion H deMirela, de aceea te-ai inscris pe Hermeneia? Ca sa stirnesti conflicte? Ai pasit cu stingul, te asigur. Cu ocazia asta m-ai facut sa caut prin alte parti sa vad cum scrii si impresia mea este ca scrii foarte prost. Deci, eu zic ca inainte sa te apuci de certuri pe aici, sa postezi texte care sa iti valideze dreptul moral de a pune intrebari.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deP.S. Hermeneia nu are nicio legatura cu concursul de mai sus. O rog pe Mariana sa nu mai puna astfel de postari fara sa ma contacteze pe mine sau pe cineva din Consiliul Hermeneia. Si chiar daca posteaza ceva despre un astfel de concurs sa o faca succint cu citeva mentionari. Fara medii, zecimale, liste si alte chestii din astea. Sa fie pentru ultima data, va rog.
Pagini