Scrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
Vladi, slava Domnului ca mai apari pe aici din cand in cand. Ma faci sa cred ca ploua cand nimeni nu mai crede in asa ceva. Despre canoane nu neaparat dar mai ales despre noi vom mai vorbi, deja sunt sigur, toamna aceasta prin cetatea Iesilor. Gata, am vandut ce era de vandut si am ramas doar cu mine. Ionut, nu-i bai ca doar n-a intrat timpul ca matza-n sac. Tu vezi ceva corect, cred ca si eu in locul tau as fi zis la fel, de aceea ma bucur ca nu-s in locul tau, ma bucur ca un copil, ca Dmitri de exemplu. Multumesc voua pentru semnele lasate aici. Andu
da, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
Eu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
Doar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
am și eu rude și mulți prieteni în dorohoi, gura humorului, suceava, județul neamț multe sate și comune... ceea ce s-a petrecut este o mare nenorocire iar cei care ne conduc acum dau dovadă de o imensă nepăsare, cum altfel? mai încape vreo îndoială că va trebui să învățăm să ne descurcăm singuri în țara asta? singuri adică fără EI?
Alături de tine Emile,
Andu
simţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
remarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. -mi-o menţin. E părerea mea.
Oho, ce pleiadă, ce cavalcadă, ce de-a personaje real-imaginare, ce joc de cuvinte spectacular, pornind de la Geneză spre Nebunie...
Bine că e și un epilog ( ar fi fost aiurea să nu fi fost), care, ca orice epilog, va avea, cred, un prolog.
E primul cerc ( infern), ultimul, cine știe ? Suntem datori să încercăm !
Uite poezia, per gustus mei: Doar arca traversând deşertul
şi încă eu...
Et in Arcadia ego !
Construcție puternică, dă senzația că abia a căzut despicată din bloc amorf, poartă încă urmele originalului, dar reușește să miște în forma nouă.
tocmai pt. că și anume cred, în ; bube, noroaie, prețuri noi; etc, literar vorbind, tu spui. mult.
restul e dialog.
P.S. până la ultimul infern/ rai, se scrie o viață. cred, Adrian, în mine, ca în ultimul tâlhar ( evident, e vorba de cel de pe cruce, de-a dreapta ).
Artistic vorbind, îmi amintesc și citez, aici, dintr-un un eseu a lui Nichita Stănescu, de prin anii 80. Zice poetul : "Din punct de vedere al sentimentelor, arta se apropie și chiar poate fi comparată în esența ei, pentru o mai ușoară înțelegere, cu starea de îndrăgostit, exprimată. Ca dovadă că obiectul de artă ( efigia, armonia, versul) este starea exprimată a stării de îndrăgostit (jubilația, angoasa, plânsul ) depune mărturie dorul de revedere pe care obiectul de artă îl emană. "
Ești poet și, firesc, îndrăgostit.
Probabil te vei vindeca prin...scris. Aici. E o nevoie nebună de ; îndrăgostiți; !
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Dragul meu, bănuiesc că îți dai seama că părerea asta despre clasamentul "Cele mai citite texte" rămîne doar părerea ta. Indiferent de ce consideri tu sau altcineva, acestea sînt cele mai citite texte pe Hermeneia, evident în ultimele zile. Senzația mea este că e de la sine înțeles asta. Dar sînt convins că și tu știai asta. Numai că nu ți-a picat ție bine că textul ăsta (așa nereușit în opinia ta) a ajuns atît de citit. Dar evident că asta nu e ceva ce poți controla tu. Oamenii citesc ce vor și ce le place. Asta nu înseamnă că este vorba de cele mai bune texte. Este vorba doar de un clasament de popularitate. Pur și simplu.
Aranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este foarte pertinent. Ați intuit bine: într-o lume de o agresivitate înspăimântătoare, singura soluție pentru un ins mai puțin adaptat legilor junglei este recluziunea. Vă mulțumesc mult pentru faptul ca acordați atenție poemele mele și vă sunt recunoscator pentru "peniță". Să auzim de bine.
am adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
este util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
Alma, daca ar fi sa compari poezia pe care o scrii cu filele de jurnal, cred ca ai face o mare greseala. Nu cred ca poti spune ca astfel de texte sunt "slabute"; ca fila de jurnal este bine scrisa. Si cred ca scrisul si pe linia aceasta nu poate decat sa iti foloseasca... Cel putin mie mi-a facut placere sa te citesc si astfel. Cat despre descoperirea de suflet, stiu cat te costa, dar ia-o astfel: rezultatul merita :-)
Adriana, nu am nimic de împărţit cu nimeni. Nici aici, nici în altă parte.
Dacă Dumnezeu se numeşte Matei Hutopilă, atunci mă închin judecăţii Lui clarvăzătoare.
Dacă acest dumnezeu îţi spune, aşa, hodoronc – tronc, că scrisul
tău e dezgustător, oribil, prost, prost şi iar prost, înseamnă că aşa este
Te poţi pune cu Dumnezeu?????
Mare e grădina Ta, Doamne!!!!
Virgil, arta stranie provine din faptul ca de-abia acum incep sa-mi aduc aminte. Toata partea cu tata, cu fugitul de-acasa e adevarata. De aia am si simtit nevoia sa separ, e un text foarte important pentru mine pentru ca marcheaza o trecere. Imaginatia mea se reflecta, cred eu, in comparatii. Lucrind mai nou, intr-o unitate militara, mi se recomanda foarte multa atentie. Multumesc de apreciere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Deasupra câmpului de stânjenei a început să ningă. Zboară liber cocorii.
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic dePână la revedere, îmi va fi dor în fiecare zi.
am modificat "devine" cu "ajunge" în versul 4 unde nu îmi plăcea repetiţia lui "de"
pentru textul : interludiu|mîinile deScrumurile lui Dăncuș sunt anevoie digerabile. Greu se apropie comentatorii. Ai spune că cenușa va fi ușor de dat deoparte, și că o să vezi. Dar nu e așa. "Scrumul" lui Dăncuș nu e simplu și nu e ușor. Nu e praf în ochi. Formele înseși ale poemelor intră greu în capetele noastre, și vin întotdeauna din niște mult alambicate labirinturi lăuntrice. Așa vede el lumea, oameni debusolați printre "enorme piane gravide". Cafeaua e "invalidă", geamul maltratează stele polare, "Scrum IV" încheindu-se cu o imperioasă nevoie de a te spăla pe mâini de toate acestea. Prin "scrum", prin "praf și pulbere" autorul încearcă o depășire a condiției umane, acompaniată totodată și de o deplângere a ei. E o omenire care abia așteaptă duminica pentru o nouă văitare. Cuvintele lui sunt mici, sunt "furnici", el e un "cerșetor sărac", singurul astfel. Viziunile lui sunt fără excepție apocaliptice. Există în textele sale un sfârșit perpetuu al lumii, iar re-facerea ei parcă nu se încheagă nicicum. Ca o soluție apare povestirea aceleași povești, mereu și mereu de la capăt, "după după ce totul totul a fost spus", iar și iar aceeași poveste. De parcă nu mai poți să ieși din scrumul ăsta al lui Dăncuș. Și suntem la al șaselea strat.
pentru textul : Scrum VI defiindca apartii consiliului, si inca mai esti un fel de mesager, nu i asa? daca am gresit facind concluyii pripite, atunci mai astept.
pentru textul : opi deAm schimbat subtitlul şi finalul. O să ma mai gîndesc şi la restul.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta deMulţumesc,
Vladi, slava Domnului ca mai apari pe aici din cand in cand. Ma faci sa cred ca ploua cand nimeni nu mai crede in asa ceva. Despre canoane nu neaparat dar mai ales despre noi vom mai vorbi, deja sunt sigur, toamna aceasta prin cetatea Iesilor. Gata, am vandut ce era de vandut si am ramas doar cu mine. Ionut, nu-i bai ca doar n-a intrat timpul ca matza-n sac. Tu vezi ceva corect, cred ca si eu in locul tau as fi zis la fel, de aceea ma bucur ca nu-s in locul tau, ma bucur ca un copil, ca Dmitri de exemplu. Multumesc voua pentru semnele lasate aici. Andu
pentru textul : capetown dePaul, e reconfortant să fii, măcar la un anume nivel, înţeles. Nu ştiu de ce, dar eu am citit o virgulă în sintagma aia scăpată-n cap :).
Chiar dacă nu textul meu a fost scopul no 1, mă bucură trecerea ta, Adriana.
pentru textul : Cub rubick deda, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deEu as indrazni sa mai adaug la cele spuse de Gorun ca "realul", "actualul" nu exista in cuvantul scris, totul, dar absolut totul, in momentul cand este asternut pe hartie (fie ea si virtuala :-) devine fictiune. De aceea e bine sa lasam imaginatia sa zburde chiar si atunci cand, zicem noi, facem o exegeza sau chiar cand ne scriem memoriile :-) Iar post-modernismul este o contradictie logica, nu Gorune? Iar Homer a fost un mare post-modernist... Replica pe masura, multumirile de rigoare pentru penita de la "Jester" le adresez aici, unde isi gasesc mai bine locul, Bobadil.
pentru textul : Oglinda denu se ridică la înălțimea așteptărilor mele astă-seară. în plus, multe diacritice lipsă pe cm pătrat. pune și tu data în italice. estetic vorbind.
pentru textul : Iarna deDoar "semănam tot mai mult cu oglinda" e îndrăzneț ca idee. În rest nimic nou pe frontul poeziei. Un text simpluț, de memorie a unei dimineți, dacă spui.
pentru textul : De dimineață deam și eu rude și mulți prieteni în dorohoi, gura humorului, suceava, județul neamț multe sate și comune... ceea ce s-a petrecut este o mare nenorocire iar cei care ne conduc acum dau dovadă de o imensă nepăsare, cum altfel? mai încape vreo îndoială că va trebui să învățăm să ne descurcăm singuri în țara asta? singuri adică fără EI?
pentru textul : despre inundaţii. altfel deAlături de tine Emile,
Andu
simţit starea de electrizare dată de frigul de iarnă, aşa cum pocnesc la atingere articolele de îmbrăcăminte trase peste podoaba capilară.
pentru textul : pastel de iarnă deremarc finalul grav şi potrivirea ironică dintre titlu şi versurile "în care tu adormi liniștită/ scufundată în zăpadă".
grozav alcătuită imaginea.
şi pentru că textul acesta este altceva, remarc.
Eu as taia balastul din textul de mai sus, care ar deveni: al noualea cer incepe in fiecare dimineata si se continua
pentru textul : cascade dedacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. -mi-o menţin. E părerea mea.
de bine!
pentru textul : Mai singură... deOho, ce pleiadă, ce cavalcadă, ce de-a personaje real-imaginare, ce joc de cuvinte spectacular, pornind de la Geneză spre Nebunie...
Bine că e și un epilog ( ar fi fost aiurea să nu fi fost), care, ca orice epilog, va avea, cred, un prolog.
E primul cerc ( infern), ultimul, cine știe ? Suntem datori să încercăm !
Uite poezia, per gustus mei: Doar arca traversând deşertul
şi încă eu...
Et in Arcadia ego !
Construcție puternică, dă senzația că abia a căzut despicată din bloc amorf, poartă încă urmele originalului, dar reușește să miște în forma nouă.
tocmai pt. că și anume cred, în ; bube, noroaie, prețuri noi; etc, literar vorbind, tu spui. mult.
restul e dialog.
P.S. până la ultimul infern/ rai, se scrie o viață. cred, Adrian, în mine, ca în ultimul tâlhar ( evident, e vorba de cel de pe cruce, de-a dreapta ).
Artistic vorbind, îmi amintesc și citez, aici, dintr-un un eseu a lui Nichita Stănescu, de prin anii 80. Zice poetul : "Din punct de vedere al sentimentelor, arta se apropie și chiar poate fi comparată în esența ei, pentru o mai ușoară înțelegere, cu starea de îndrăgostit, exprimată. Ca dovadă că obiectul de artă ( efigia, armonia, versul) este starea exprimată a stării de îndrăgostit (jubilația, angoasa, plânsul ) depune mărturie dorul de revedere pe care obiectul de artă îl emană. "
Ești poet și, firesc, îndrăgostit.
Probabil te vei vindeca prin...scris. Aici. E o nevoie nebună de ; îndrăgostiți; !
pentru textul : Primul infern deno, iata ca am dat cu pensula inca o data. așa mi-o picat mie bine
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II de,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Am lecturat cu mult drag.
pentru textul : introfanie de toamnă II deMariana
Nici nu vreau să renunți. Tot ce vreau e să scrii.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deDragul meu, bănuiesc că îți dai seama că părerea asta despre clasamentul "Cele mai citite texte" rămîne doar părerea ta. Indiferent de ce consideri tu sau altcineva, acestea sînt cele mai citite texte pe Hermeneia, evident în ultimele zile. Senzația mea este că e de la sine înțeles asta. Dar sînt convins că și tu știai asta. Numai că nu ți-a picat ție bine că textul ăsta (așa nereușit în opinia ta) a ajuns atît de citit. Dar evident că asta nu e ceva ce poți controla tu. Oamenii citesc ce vor și ce le place. Asta nu înseamnă că este vorba de cele mai bune texte. Este vorba doar de un clasament de popularitate. Pur și simplu.
pentru textul : fericirea II deAranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este foarte pertinent. Ați intuit bine: într-o lume de o agresivitate înspăimântătoare, singura soluție pentru un ins mai puțin adaptat legilor junglei este recluziunea. Vă mulțumesc mult pentru faptul ca acordați atenție poemele mele și vă sunt recunoscator pentru "peniță". Să auzim de bine.
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii deTe rog să editezi titlul și să nu mai folosești majuscule în el.
pentru textul : Vanity deam adresat o întrebare pentru că dintotdeauna pentru mine contează și a contat părerea Adrianei.
pentru textul : canal indisponibil deeste util pentru autor să știe pe ce să insiste... deci Adriana, te rog, detaliază un pic când ai timp!
din limba elfilor in engleza: "I wish that she sails to Valinor". happy valentine's day, tuturor! ...
pentru textul : Aníron i e círatha na Valannor deAlma, daca ar fi sa compari poezia pe care o scrii cu filele de jurnal, cred ca ai face o mare greseala. Nu cred ca poti spune ca astfel de texte sunt "slabute"; ca fila de jurnal este bine scrisa. Si cred ca scrisul si pe linia aceasta nu poate decat sa iti foloseasca... Cel putin mie mi-a facut placere sa te citesc si astfel. Cat despre descoperirea de suflet, stiu cat te costa, dar ia-o astfel: rezultatul merita :-)
pentru textul : blog de iarnă deimi tai părul, hainele pielea, carnea, oasele și floarea de soc de sub ureche ramane sufletul cu miros de cuțit iar titlul... între noi
pentru textul : trup (si suflet). devladimir, sunt onorata de trecere si analiza. multumesc mult. despre poemul asta n-ai nimic de zis> http://www.hermeneia.com/poezie/5765/
pentru textul : dragostea deAdriana, nu am nimic de împărţit cu nimeni. Nici aici, nici în altă parte.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deDacă Dumnezeu se numeşte Matei Hutopilă, atunci mă închin judecăţii Lui clarvăzătoare.
Dacă acest dumnezeu îţi spune, aşa, hodoronc – tronc, că scrisul
tău e dezgustător, oribil, prost, prost şi iar prost, înseamnă că aşa este
Te poţi pune cu Dumnezeu?????
Mare e grădina Ta, Doamne!!!!
e mai bine.
pentru textul : dispersie deVirgil, arta stranie provine din faptul ca de-abia acum incep sa-mi aduc aminte. Toata partea cu tata, cu fugitul de-acasa e adevarata. De aia am si simtit nevoia sa separ, e un text foarte important pentru mine pentru ca marcheaza o trecere. Imaginatia mea se reflecta, cred eu, in comparatii. Lucrind mai nou, intr-o unitate militara, mi se recomanda foarte multa atentie. Multumesc de apreciere.
pentru textul : jucării pentru fiul nostru dePagini