un text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag

e dark, noir, negro - is the other side of my moon..:p
ma bucur ca ti-ai luat inima in dinti si l-ai citit, uneori perceptiile altora trezesc lucruri ingropate in noi cu popa cu tot.. insa totul e o chestiune de timp.
Virgil, multumesc pentru citirea constanta :)much appreciated..

Un text mult mai ok faţă de ce am citit, până acum, la tine. Nu intru în detalii, aş mai spune doar să nu (mai) abuzezi de construcţii genitivale şi de concepte retorice.

Dorin, eu tot nu pricep, pentru ce să fie sancționat? Eu văd că tu ai fost primul care ai început în acest text cu bășcălia. Alfel cum s-ar interpreta decît ambiguu-„la_două_capete”-preemptorie expresia „si daca primesc avertisment iar, va tzuc.”. Iar ultimatumul-șantaj din cererea ta nu este decît ori o încercare disperată de a pleca ca „martir”, fie de a arăta că ai mai mult testosteron decît Adrian. Pentru că știi foarte bine că pe mine ultimatumurile mă „turn-off”. A lua decizii în criză și „under the gun” este cea mai mare prostie în viață. Eu mă tem de altceva. Mă tem că ai mai fost avertizat o dată și acum situația ta este precară și bluff-ezi cu o singură carte. Eu pot să fiu îngăduitor și pot să îl rog pe Adrian să treacă peste asta. Dar va trebui să fii foarte atent cu bășcălia și cu semi-hărțuiala pentru o bucată de vreme. Ei bine. ăsta este un ultimatum.
P.S. Recunosc, și eu sînt ironic uneori în comentarii. Dar încerc să fiu receptiv și să evit situațiile în care cineva se îneacă cu ele și le percepe drept hărțuire. Sper să înțelegi ce am vrut să îți comunic.
P.S.2 Nu uita cum îmi spuneai cîndva că Bobadil te hărțuiește și nu îți pria tratamentul. Vezi să nu fi devenit tu așa.

Ela, insula nu e nelocuită, e doar un Lumen, un canal, un tunel. Mulțumesc lui William Scott pentru fotografii. Aceasta e doar prima pagină, primul slide. Mulțumesc pentru gândul tău. Francisc, mulțumesc de trecere, acest text este în (strânsă) legătură cu textul 500. Ideea era de a realiza ceva flash. Te rog, dă pagina... dacă poți. :)

Multumesc, Marga, pt. citirea textului.
1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...

Mă bucură comentariul tău. Chiar îl aşteptam, pentru sinceritate şi obiectivitatea care-ţi aparţin. Aşa voi face, voi scinda din el curăţându-l de clişee. Parerea ta este importantă pentru mine. Îţi mulţumesc. Cu stimă şi prietenie.

Alex: Ca si cum ai apasa cu mouse-ul pe Twirl: Imaginile se intrepatrund, desenul devine pastos si ambiguu. Cheia discursului este " pisica". Circuitul narativ cuprinde termenii: Luna, pisica sacra, cristale, pisica de mare. Undeva dupa o cortina se aude-sa zicem, vocea constiintei. Aceasta nu are rol sententios, vrea sa atraga atentia asupra snobismului, nebuniei talismanelor si pericolului aducator de moarte, in general. solomon: Este prima data cand abordez acest gen de "polifonie literara". Fata de realitate putem fi indiferenti, zeflemitori, toleranti sau combativi.Deja lumea are drumul ei, iar cei care ii gusta aromele binemirositoare nu cred ca se complica sa devina perfizi si sa se dea drept sfinti In schimb sunt iritati de persoane modeste care stau pe marginea drumului. Consider ca lumea are multe fete si la propriu si la figutat.( nu este o noutate) Poate poemul nu are o stralucire speciala. Fiecare scrie si dupa cum il duce capul. Nu este cu suparare, sunt altii mult mai buni decat mine. ******************* multumesc tuturor. sanatate

De cele mai multe ori scriu lăsându-mă purtată de starea de spirit în care ma aflu, poezia aceasta am scris-o în urma unui vis care m-a debusolat oarecum și totuși mi-a oferit o picătură de inspirație. Orice sfat e bine-venit și chiar mă bucură faptul că cineva încearca să mă îndrume, deci îți multumesc și aștept alte eventuale comentarii!

hehe, bine ca nu e ala cu manelele, copilu' minune:)) da, rar scriu d'astea. se pare ca ma calmeaza, chiar daca e angajament:) multam!

tu eşti o nucă de cocos într-o mămăligă, ori o gospodină incultă, la alegere.
poemul are farmecul şi avantajul de a pune lectorul pe gânduri. nu se dezvăluie indecent şi provoacă.
mie mi-a plăcut cel mai mult:
pentru o clipă înțelegem subtilitatea
blestemului de a nu muri de
odată ca niciodată se nasc copii
în pauza dintre vedict și sentință
prin despicătura limbii șarpelui trec
spre valea umplută de sînge
care de foc

din păcate, tu în loc să gândeşti, nico, ai ce ai cu coarnele... dar fiecare cu durerile lui.

părerea lui nicodem :)
Nu merge adesea_simţeam şi nici ultimele două versuri. În rest, simpatic.

foarte fain text, mi-o placut mult. de unii strigoi nu scapam vreodata...

Pot să dau o peniță pentru comentariul Arancăi? Felicitări Marina Nicolaev. Acesta e rolul criticii: după ce o citești să-nceapă să-ți placă poezia care la început nu ți-a plăcut.