Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
Paul, PS ....Neo (daca de ala vorbesti si daca inca imi aduc eu bine aminte) era superhero, chiar si asa blind cum era...oricum Trinity l-a iubit pina la sfirsit...(ul vietii lui!):))) sa ne citim cu bine! Corina
Cred că Adriana și Gebeilzis au înțeles cel mai bine ceea ce am dorit să transmit. Nu cred că e o aluzie dureroasă dacă îmi permiteți (nici pentru versurile emblematice ale lui Virgil Titarenco și nici pentru yerba maté și producătorii ei), prin negația (sinceră) din primul vers, "Tetley" e doar sugerarea unui "ritual", unor gesturi deja intrate în reflex ce țin de prezentul și structura mea. Chiar dacă mușcatele sunt florile vădanelor în locurile natale ale bunicii mele, ele mi-au marcat frumos copilăria și viața de acum. Mușcatele de aici parcă au o sălbăticie a nuanțelor mai mare decât în alte ținuturi. Poate doar cele de la mânăstirea Agapia să le întreacă (acolo unde măicuțele au toate paradoxal, nu? studii superioare) sau cele ale Rohiei monahului Nicolae Steinhart... Am zilnic în fața ochilor chiar aceste imagini pe care vi le-am arătat (golful, marea, mușcatele și gândurile în armura lor) precum și ceaiul englezesc Tetley, întregul acesta care nu face decât să amplifice murirea mea. Mușețelul e prea diuretic, Tincuța, chiar dacă e de acolo de unde spui că e. Deși noaptea, luna deasupra mării rușinoasă ca o fată mare, mi se pare de mușețel... "eu nu-mi schimb tabieturile"...
...Un aşa titlu nu face decât să ţipe "atenţie, text fără idei, text prost!". Ş are dreptate: singurul lucru care poate aminti de poezie este confuzia începutului (slavă confuziei, acest demult devenit instrument poetic, şi nu sunt ironic). În rest, un discurs fără vlagă, fără nerv, fără valoare estetică, uzând de toată paletă clişeelor lexicale, care devin, fireşte, clişee de context şi exprimare: sâmburele, singurătatea, nisipul, valul, absenţa, timpul, nimicul, sentimentul, realitatea şi fericirea (să le aduni pe toate într-un text, eh, nu-i chiar de colo!)
...Eu mi-amintesc că dumneavoastră începuseşi să scrieţi poezie satisfăcătaore/ bună. Ultimele două texte postate - proza + acesta - mă fac să mă îndoiesc de memorie.
Ca să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
Doar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
pe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
Discursul e simplu, sensibil, încărcat de nesiguranță, de dorința de împlinire, într-un joc delicat și sincer în lumină! Repetițiile devin supărătoare: sferă, și, te. Ai un typo:"luminoscent", corect: luminiscent. Bine ai venit, Diana!
nu stiu daca e bine sau rau, nici daca sta nici daca e stearsa Hermeneia: este banuiesc un proiect cu avantajele si dezavantajele lui, dezavantaje pe care numai tu le poti cantari, Virgil, si avantaje pe care le am avut noi cei care am accesat si folosit acest site cand si cum am vrut.
stiu ca Hermeneia a fost si este o perioada frumoasa din viata mea (cand timpul permite) , ca m a adus aproape de alti poeti/ iubitori de poezie si ca poate fi in continuare un playground poetic pentru noi care ne invartim in aceleasi cercuri. E drept pe FB se poate pune poza / link/ poti edita audienta si primi mai multe like-uri.
Insa aici Cousin IT si auntie Doris nu aveau trecere si probabil ca acest filtru mie, personal. mi a prins bine.
daca decizia a fost luata nu am niciun drept sa ma opun,
Silvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
iata cum ies înaintea ta dragoste
subţire ca strigătul
goală şi vie
ce frumos, mi-am zis, citind aceste versuri! si dupa asa inceput eram curios cum se termina. in ultima vreme, obsedat de sfarsituri.
mă cheamă la masă
în farfurie
inima ticăie
alături
pâinea vinul
cuţitul
Un text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
Citesc aici una dintre cele mai frumoase Poezii ale tale, si nu numai… planurile de interpretare se intrepatrund aproape orbitor, iar autenticul trairii si al exprimarii induce cititorului sentimentul ca asista in tacere la un miracol. Ma gandesc la modul atat de original in care ai sugerat paradoxul intoarcerii pe dos a anotimpurilor iubirii, in fapt al sensurilor denaturate ale iubirii in sine, la faptul ca oamenii uita ca cel mai puternic „atribut” al lui Dumnezeu nu este acela de Judecator, ci acela al Iubirii. Iar atributele acestea nu pot fi cunoscute decat in masura in care ne impartasim cu ele... Nu Dumnezeu are nevoie de odihna... ci poate tu, pentru a te intalni cu El, prin <I>femeia aceea</I>, si pentru a o imparti, totodata pe ea, cu El, ca o intoarcere a darului facut barbatului la Facere... Mi-ai adus in mod ciudat aminte, prin modul in care ai avut curaj sa te raportezi la dumnezeire, de un anumit pasaj din Jesus Christ Super Star: "Mary Magdalene: Try not to get worried, try not to turn on to Problems that upset you oh don't you know Everything's alright yes everything's fine And we want you to sleep well tonight Let the world turn without you tonight If we try we'll get by so forget all about us tonight Apostles' women: Everything's alright yes everything's alright yes Mary Magdalene: Sleep and I shall soothe you, calm you and anoint you Myrrh for your hot forehead and then you'll feel Everything's alright yes everything's fine And it's cool and the ointment's sweet For the fire in your head and feet Close your eyes close your eyes And relax think of nothing tonight"
mi se pare ca este un poem unitar din punct de vedere al calitatii, drept pentru care nu are rost sa ma leg de o parte sau alta. mi-a placut mult cum ai folosit amintirea pe post de raspuns. nu m-as fi asteptat la final, ceea ce e chiar bine, zic eu.:) iar titlul in viziunea mea pare chiar ok, cu sau fara influente blandiene:)
chei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
frumoase constructii lingvistice, nu lipsite de un lirism frumos dozat... sonetul, acest gen de scriere atat de desavarsit nu doar prin forma lui, in cazul de fata mai ales prin esteticismul unor imagini, prin redarea acelui capat de lume din noi, neatins... imi place „urcusul” acesta, sange al nostru viu, ce intrece uneori cerul... subtilitatea metaforei: „...libertatea e-un mult mai aprig lat” precum si puterea cuvantului rostit ca un crez: „Și doar pentru pigmeii crescuți într-o cavernă, Iubirea e rotundă, calină și eternă”
nu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
Înţeleg. Am organizat şi am participat la numeroase tipuri de întâlniri literare şi ştiu cât e de anevoie să ajungi la o coeziune atât de reuşită. Ştiam că numai fiind de faţă voi înţelege cu adevărat ceea ce se întâmplă, deoarece cronica, filmul sau fotografia nu pot reflecta reaşitatea pe deplin. Totodată, ceea ce am găsit la dumneavoastră spune mult despre calităţile sufleteşti ale celor implicaţi. Bineînţeles, aceste calităţi nu se afişează aici, ci se dezvăluie la momentele potrivite, aşa cum a fost şi acolo. Felicitări încă o dată şi sper să ne întâlnim mai des. Ce pot să spun deocamdată este să vă aşteptaţi, sper cât mai curând, la o invitaţie concretă la Sibiu.
La Mestrul Fi..ică, pe post de lup, vine Scufița Roșie. Care o adusese cu ea și pe Scufița Albă. M. F.: Scufițelor, veniți după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după El. Scufița Albă, care n-o știa, a luat-o în toate părțile. Și Maestrul, la fel (împreună cu Scufița Roșie – scai de coada lui). Și s-au iluminat sau re-iluminat (unii). Chiar de un număr infinit de ori. Dar numărabil. Are și infinitul ăla o limită. Nu-i merge chiar la infinit. Dar Ni..lau? O să întrebați pe bună dreptate. Ni..lau se piaptănă tot așa și consecvent, cu părul într-o parte. Precum Cȃntăreața Cheală a lui Ionesco… Nota: Povestea asta am spus-o pe gratis. N-am pretenția la drepturi de autor. Am să le-o vȃnd, totuși și agonicilor. Dacă mi se ivește ocazia….
E ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Termenul de cabala a fost asimilat in limba romana pe filiera franceza si nu se scrie in mod oficial cu "K" (a se vedea de ex. Alexandru Safran - Cabala sau Guy Casaril - Cabala și Rabi Șimon ben Iohai etc) desi se utilizeaza uneori si variantele "Kabala" (poate ca din germana) si Quaballah (din araba)... mi-am permis sa realizez aceasta consideratie din respect pentru utilizarea corecta a cuvantului si nu pentru a reprosa ceva autorului. Apoi 666, dupa cum gasim in Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul "Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; cãci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase"... este vorba nu despre diavol ci despre un om care-l va sluji pe diavol... cred ca la asta te-ai gandit si tu cand spui "șasesuteșasezecișișase pămîntesc". Mi se pare facila aceasta rasturnare 666-999... ma duce cu gandul la genul cale de comedii cand 9 de la numarul unei case devine 6... dar din punct de vedere mistic cifra noua are intr-adevar caracteristici diferite, in sens bun... oricum, ca si amuzament: 6+6+6=18=1+8=9 iar 9+9+9=27=7+2=9... probabil acel 9 care reprezinta mereu sfarsitul unui ciclu... in ambele situatii: unitatea primordiala (1) se adauga lumii materiale (8) pentru a o absorbi in spiritual ori 7(alaturi de 12 una dintre cifrele cele mai generoase in semnificatii... sunt 7 mari virtuti, 7 pacate capitale, visul biblic interpretat de Daniel cu cele 7 vaci grase si cele 7 vaci slabe, 7 zile ale saptamanii... pentru adeptii lui Pitagora sapte reprezinta insasi lumea ca sinteza intre triunghi si patrat, feminin si masculin etc) si 2 (dualitatea care se opune principiului, schisma, marea tradare etc)... Cei "două mii de ani" sunt semnul unei legaturi cu venirea lui Mesia pentru ca daca vorbim de facerea lumii cifra ar fi diferita. Interesanta utilizarea termenului "belește" care in Romania a ajuns sa aibe o conotatie vulgara desi la origine, in Ardeal, determina o realitate concreta (belitul oilor)... da o nota de arhaic care alaturi de "cîrmîz" (e vorba de planta din care se fac coloranti sau de insecta?) serveste scopului poetic urmarit de catre autor. "ca să pot striga-n gura mare în această găoace de ou cu care mă trăiesc" Frumoasa imagine a lumii, ce ma duce cu gandul la sistemul geocentric al lui Ptolemeu, la omul care se simte inchis in propria creatie precum sub o bolta... sa nu uitam ca oul este un element prezent frecvent in miturile creatiei. "pe mine mă vorbesc s-aud dumnezeescul ecou" Aici sunt putin nelamurit... e vorba de logosul care se rosteste in afara pentru a se impregna de Dumnezeul imanent in creatie si astfel a putea recunoaste Dumnezeul din launtrul omului? e vorba de reflectia omului asupra sa (rugaciunea poate) si de un feed-back venit de la Dumnezeu? "la o legătură de chei breloc unii se uitau chiorîș la el alții îmi urau noroc"... aici cred ca se dilueaza mesajul.
pentru textul : antikabală deCorectează erorile - sunt de tot soiul. Apoi, click pe "atenţie editor".
Textul mi-a plăcut, chiar dacă e grăbit. Şi finalul e bun.
pentru textul : scleroză dePaul, PS ....Neo (daca de ala vorbesti si daca inca imi aduc eu bine aminte) era superhero, chiar si asa blind cum era...oricum Trinity l-a iubit pina la sfirsit...(ul vietii lui!):))) sa ne citim cu bine! Corina
pentru textul : caut femeie deCred că Adriana și Gebeilzis au înțeles cel mai bine ceea ce am dorit să transmit. Nu cred că e o aluzie dureroasă dacă îmi permiteți (nici pentru versurile emblematice ale lui Virgil Titarenco și nici pentru yerba maté și producătorii ei), prin negația (sinceră) din primul vers, "Tetley" e doar sugerarea unui "ritual", unor gesturi deja intrate în reflex ce țin de prezentul și structura mea. Chiar dacă mușcatele sunt florile vădanelor în locurile natale ale bunicii mele, ele mi-au marcat frumos copilăria și viața de acum. Mușcatele de aici parcă au o sălbăticie a nuanțelor mai mare decât în alte ținuturi. Poate doar cele de la mânăstirea Agapia să le întreacă (acolo unde măicuțele au toate paradoxal, nu? studii superioare) sau cele ale Rohiei monahului Nicolae Steinhart... Am zilnic în fața ochilor chiar aceste imagini pe care vi le-am arătat (golful, marea, mușcatele și gândurile în armura lor) precum și ceaiul englezesc Tetley, întregul acesta care nu face decât să amplifice murirea mea. Mușețelul e prea diuretic, Tincuța, chiar dacă e de acolo de unde spui că e. Deși noaptea, luna deasupra mării rușinoasă ca o fată mare, mi se pare de mușețel... "eu nu-mi schimb tabieturile"...
pentru textul : Tetley de...Un aşa titlu nu face decât să ţipe "atenţie, text fără idei, text prost!". Ş are dreptate: singurul lucru care poate aminti de poezie este confuzia începutului (slavă confuziei, acest demult devenit instrument poetic, şi nu sunt ironic). În rest, un discurs fără vlagă, fără nerv, fără valoare estetică, uzând de toată paletă clişeelor lexicale, care devin, fireşte, clişee de context şi exprimare: sâmburele, singurătatea, nisipul, valul, absenţa, timpul, nimicul, sentimentul, realitatea şi fericirea (să le aduni pe toate într-un text, eh, nu-i chiar de colo!)
...Eu mi-amintesc că dumneavoastră începuseşi să scrieţi poezie satisfăcătaore/ bună. Ultimele două texte postate - proza + acesta - mă fac să mă îndoiesc de memorie.
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? deCa să răspund eu deși știu că nu se cade (dar nici el nu a răspuns și nici asta nu se cade iar el e bărbat iar eu femeie) Cristinei, zic... Virgil lipsește de pe site pentru că scrie! Uraaa, ce altceva pot să zic citind acest poem. Dacă ar fi după mine și dacă ar fi să citesc doar asemenea texte sub semnătura lui, Virgil Titarenco ar putea să lipsească de pe site definitiv și irevocabil.
pentru textul : vinovați deDoar când și când, mai ceva decât unu'... Carlos Castaneda, nu știu dacă l-ați cunoscut personal, eu am dat mâna cu el în față la un supermarket în L.A., să ne trimită câte un text ca acesta să-l citim. O adevărată delectare.
Marga
exista multe greseli de tiparire, litere "mincate". asta pe linga ternul textului caruia nu ii prea vad miza. banal.
pentru textul : violul deok, m-am pripit facind anumite afirmatii. imi cer iertare Lucian
pentru textul : Cerșetorul de lumină depe hermeneia nu e necesara invitatia ptr a deveni membru, dupa cum stii. fiecare face dupa cuviintă sau dorintă. ma bucur ca ti-a placut acest poem de dragoste. uneori cuvintele, vazand iubirea umana, se iubesc si ele, uneori le iese mai bine chiar. e si bine si rau multumesc inca odata
pentru textul : domnul salvează regina deam reținut și ținut cont
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deDiscursul e simplu, sensibil, încărcat de nesiguranță, de dorința de împlinire, într-un joc delicat și sincer în lumină! Repetițiile devin supărătoare: sferă, și, te. Ai un typo:"luminoscent", corect: luminiscent. Bine ai venit, Diana!
pentru textul : Sferă denu stiu daca e bine sau rau, nici daca sta nici daca e stearsa Hermeneia: este banuiesc un proiect cu avantajele si dezavantajele lui, dezavantaje pe care numai tu le poti cantari, Virgil, si avantaje pe care le am avut noi cei care am accesat si folosit acest site cand si cum am vrut.
stiu ca Hermeneia a fost si este o perioada frumoasa din viata mea (cand timpul permite) , ca m a adus aproape de alti poeti/ iubitori de poezie si ca poate fi in continuare un playground poetic pentru noi care ne invartim in aceleasi cercuri. E drept pe FB se poate pune poza / link/ poti edita audienta si primi mai multe like-uri.
Insa aici Cousin IT si auntie Doris nu aveau trecere si probabil ca acest filtru mie, personal. mi a prins bine.
daca decizia a fost luata nu am niciun drept sa ma opun,
Multumesc pt gazduire, Hermeneia, nu te voi uita!
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deCred că lipseşte un "să"...
pentru textul : nasturii deSilvia, chiar îmi lipsea prezența ta sub textele mele... Am zâmbit un pic... Apoi am devenit serios și mi-am dat seama că nu știu cum să iau în brațe un poem. Desigur nu e fatală chestia... M-a bucurat trecerea ta, ca pe vremuri când dădeam nas în nas pe lira:) Mulțumesc frumos!
p/s verbul în care mă înec "a lăsa" e tot la impersonal, deci nu eu, nu eu:)
Mariana, tu pui sufletul și acoperi cu el defectele de tonalitate ale acestui poem. Dar o faci atât de frumos încât aș prefera ca vizitatorii să citească mai întâi comentariul tău apoi poemul. Pe mine mă bucură fiecare trecere a ta. E ca o strângere de mână într-un moment dificil al vieții mele. Și fiecare poem, că e mai dulce , mai rezonabil , sau cum o fi el, are nevoie de oameni ca tine. Oameni frumoși care să încurajeze. Îți mulțumesc! Iar pentru urare dublez gratitudinea:)!
pentru textul : sar peste novembre deiata cum ies înaintea ta dragoste
subţire ca strigătul
goală şi vie
ce frumos, mi-am zis, citind aceste versuri! si dupa asa inceput eram curios cum se termina. in ultima vreme, obsedat de sfarsituri.
mă cheamă la masă
în farfurie
inima ticăie
alături
pâinea vinul
cuţitul
aleluia, zic!
pentru textul : cină festivă deUn text de forta, imaginile imi amintesc pe alocuri de Nora Iuga iar logosul acesta este, fara indoiala inca foarte "la moda". Oricum, se simte un crescendo intens catre final, asta e o reusita indiscutabila a scriiturii insa eu cred ca ai pus prea multa presiune pe acest final, pe versurile acelea de sfarsit parca zace greutatea unui munte de simboluri si metafore atent construite inainte. Si in acest context finalul nu face fata, e prea mic, prea ... nu stiu cum sa zic, prea pitic. Intai ca in acest final se vede de la departare ca te-ai straduit sa eviti o exprimare directa "ma strange ca o camasa de forta" pentru ca nu suna bine si ai gasit o evitare "cum o camasa de forta". Un asemenea detaliu poate schimba de tot cheia lecturii, tocmai la final, si asta nu e bine. Finalul poate ar suna mai ok fara acel "cum"... e inutil sa facem excese de determinari si/sau de comparatii in acest scop. iar timpul ar trebui adus la prezent, zic eu... "uneori te visez/si cand ma trezesc dimineata/ma strange o camasa de forta/intrata in carne/ atunci imi intorc gura pe dos.... La fel un pic discutabila mi se pare abordarea "urlu fericita in mine" care risca sa creeze o imagine rasturnata in raport cu logosul poemului. Poate ca "urlu fericita LA mine/ ca intr-o pestera" ar contine mai mult mesaj mai ales tinand cont de dedublarea care strabate intreg textul. Cu scuze de asa parere lunga si sper ca nu nefericit de nepotrivita cu ce ai fi vrut sa auzi, Andu
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr des-a notat. multam!
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary demultumesc frumos, aranca!
pentru textul : Nostalgie deCitesc aici una dintre cele mai frumoase Poezii ale tale, si nu numai… planurile de interpretare se intrepatrund aproape orbitor, iar autenticul trairii si al exprimarii induce cititorului sentimentul ca asista in tacere la un miracol. Ma gandesc la modul atat de original in care ai sugerat paradoxul intoarcerii pe dos a anotimpurilor iubirii, in fapt al sensurilor denaturate ale iubirii in sine, la faptul ca oamenii uita ca cel mai puternic „atribut” al lui Dumnezeu nu este acela de Judecator, ci acela al Iubirii. Iar atributele acestea nu pot fi cunoscute decat in masura in care ne impartasim cu ele... Nu Dumnezeu are nevoie de odihna... ci poate tu, pentru a te intalni cu El, prin <I>femeia aceea</I>, si pentru a o imparti, totodata pe ea, cu El, ca o intoarcere a darului facut barbatului la Facere... Mi-ai adus in mod ciudat aminte, prin modul in care ai avut curaj sa te raportezi la dumnezeire, de un anumit pasaj din Jesus Christ Super Star: "Mary Magdalene: Try not to get worried, try not to turn on to Problems that upset you oh don't you know Everything's alright yes everything's fine And we want you to sleep well tonight Let the world turn without you tonight If we try we'll get by so forget all about us tonight Apostles' women: Everything's alright yes everything's alright yes Mary Magdalene: Sleep and I shall soothe you, calm you and anoint you Myrrh for your hot forehead and then you'll feel Everything's alright yes everything's fine And it's cool and the ointment's sweet For the fire in your head and feet Close your eyes close your eyes And relax think of nothing tonight"
pentru textul : Adoratio demi se pare ca este un poem unitar din punct de vedere al calitatii, drept pentru care nu are rost sa ma leg de o parte sau alta. mi-a placut mult cum ai folosit amintirea pe post de raspuns. nu m-as fi asteptat la final, ceea ce e chiar bine, zic eu.:) iar titlul in viziunea mea pare chiar ok, cu sau fara influente blandiene:)
pentru textul : french kiss vegetal deSilviana, crede-mă, ideea ta s-a ascuns foarte bine sub carapace... :) mai ceva că o țestoasă speriată.
pentru textul : anura sapiens sapiens dechei de lectură 1. (“mă suport” Cioran) precizări: textul merită atenția predecesorilor mei, comentariile nu. acesta este o critică; o critică moșește textul. comentariu: strofa 1: de la “unu…” până la “...de formă.”: conștientizarea libertății intr-un univers formal, descris sub forma unui nor, cu rădăcinile înfipte în pământ: ești liber/să te simți/să gândești/să fii pentru că, deja, eu sunt liber și sunt pentru că (și) tu ești, deci, împreună ….numai astfel se construiește libertatea și se aplică; conștientizarea limitei, până la urmă, într-un univers în care totul e permis, dacă vrem să vedem. (dar să punem totul în paranteză , ca și cum ar fi, ca și cum jocul e totul: să căutăm lostrița/peștele-cel-mare/sensul/calea dar să fim …serioși (!) toate sunt de plastilină/de mucava/șabloane re-produse și preajucate. Semnul s-a pus de-a curmezișul, ajută, dar și întrerupe codul/mesajul/accesul la ..dincolo. mai mult, să luăm în calcul încă o ipoteză: totul e un décor - vezi “asfaltul închegat al nopții e de formă”- o viziune fenomenologică care caută să sesizeze, dincolo de aparențe, esența, fluxul viu al trăitului ) strofa 2: de la “doi” până la “clipești și câștigi” : recunoscând cele de sus, intri în cele de jos, aplici teoria și vezi: ești în miezul lucrurilor în “buzunarele” ființei/în intimitatea/familiaritatea/singularitatea asemănătorilor. totul e plin/viață aerul e la baza lumii (Anaximene) totul pare să se justifice prin sine mascând aproape total fragilitatea oricărui existent. Dez-văluirea acestui adevăr se face prin “praguri” trecând dincolo de semne, de concepte, de toate “chestiile” care te fac să clipești și să câștigi...iluzia....cine câștigă viața o va pierde, oricum; aici, în românia, cu timbru/cu tot ce trebuie.... strofa 3: si totusi, trebuie să mergi (vezi strofa 1 : “aici doar se merge”) trebuie să prelungești să te întinzi, să lași semn peste, copii, sa (te) lipesti de ceva/cineva/gondolierul care iti va legana desteptarea, inca un timp....; initierea sugerata in strofa 2 e sustinuta aici pentru a face posibila lepadarea pielii/mastilor/iluziilor....iesirea din starea de neascundere inceputa in strofa 1, de fapt, inceputa mai inainte.... rezultă simplu: “nici un mâine”/nici o asteptare/nici o speranta naiva in starea-de-bine-naturala-a-lucrurilor strofa 4: concluzia, in stil eleat: totul este, pentru că ceea ce nu este, dispare. rămâne esența: o posibilă re-facere, re-nastere a universului de toate felurile. e o păstrare, nu revoltă, nu optimism, nu trădare. o recunoastere a ceea ce suntem, adica vii. finalul: totul se face, -ar trebui-, în numele a ceva, care are un nume: viață. Astfel e mecanismul; astfel putem roti cheița ptr a o lua de la capăt. Poemul e un fel de popas, un moment de recunoastere a propriei fiinte ca apartinand sau nu universului care nu stie de tine, iar daca stie, tu nu vei avea niciodata aceasta re-cunoastere – o vei pre-simti doar. stăm prost. si e bine al dvs, francisc, dezlipitorul
pentru textul : karuna defrumoase constructii lingvistice, nu lipsite de un lirism frumos dozat... sonetul, acest gen de scriere atat de desavarsit nu doar prin forma lui, in cazul de fata mai ales prin esteticismul unor imagini, prin redarea acelui capat de lume din noi, neatins... imi place „urcusul” acesta, sange al nostru viu, ce intrece uneori cerul... subtilitatea metaforei: „...libertatea e-un mult mai aprig lat” precum si puterea cuvantului rostit ca un crez: „Și doar pentru pigmeii crescuți într-o cavernă, Iubirea e rotundă, calină și eternă”
pentru textul : Sonet 149 deDa Dșoară Marina, știu cu exactitate la ce vă referiți și, tocmai de aceea, se pare că nu mai este nevoie de semnătură. Cu considerație.
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta de"pe Dumnezeu
tăcând
ca într-un văzduh"
adică tolănit acasă
zău, când întâlneşti un asmenea final îţi vine să citeşti papiruse, no offence djamal, dar tu zici none taken
pentru textul : Sangreal denu stiu ce mood ai tu, dar bate tare in blue perioada asta. am citit si poemul precedent. nostalgiile astea ale tale nu fac bine nostalgiilor mele. am vrut sa te avertizez ca vine circul si am rezervat doua bilete pentru numarul ala de prestidigitatie. profesionistii fac treaba buna si cu mainile reci. mergi?
pentru textul : o lățime de masă deintrebare: aliteratiile din versurile 5-6 si 10 sunt intentionate?
pentru textul : Descoperirea deÎnţeleg. Am organizat şi am participat la numeroase tipuri de întâlniri literare şi ştiu cât e de anevoie să ajungi la o coeziune atât de reuşită. Ştiam că numai fiind de faţă voi înţelege cu adevărat ceea ce se întâmplă, deoarece cronica, filmul sau fotografia nu pot reflecta reaşitatea pe deplin. Totodată, ceea ce am găsit la dumneavoastră spune mult despre calităţile sufleteşti ale celor implicaţi. Bineînţeles, aceste calităţi nu se afişează aici, ci se dezvăluie la momentele potrivite, aşa cum a fost şi acolo. Felicitări încă o dată şi sper să ne întâlnim mai des. Ce pot să spun deocamdată este să vă aşteptaţi, sper cât mai curând, la o invitaţie concretă la Sibiu.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deLa Mestrul Fi..ică, pe post de lup, vine Scufița Roșie. Care o adusese cu ea și pe Scufița Albă. M. F.: Scufițelor, veniți după mine! Scufița Roșie, care știa povestea, a luat-o după El. Scufița Albă, care n-o știa, a luat-o în toate părțile. Și Maestrul, la fel (împreună cu Scufița Roșie – scai de coada lui). Și s-au iluminat sau re-iluminat (unii). Chiar de un număr infinit de ori. Dar numărabil. Are și infinitul ăla o limită. Nu-i merge chiar la infinit. Dar Ni..lau? O să întrebați pe bună dreptate. Ni..lau se piaptănă tot așa și consecvent, cu părul într-o parte. Precum Cȃntăreața Cheală a lui Ionesco… Nota: Povestea asta am spus-o pe gratis. N-am pretenția la drepturi de autor. Am să le-o vȃnd, totuși și agonicilor. Dacă mi se ivește ocazia….
pentru textul : Povești pseudo-Zen (3) deE ciudat. Profetule, se pare ca avem aceleasi viziuni (putem spune - inspiratie, daca ne convine). Eu insumi, in cartile editate pana acum, am folosit doua din temele poeziei tale (caci am stratificat-o dupa un procedeu personal si mi-au iesit doua). Ar mai fi una - al treilea strat, care nici nu e important: am scris: "Dispretuiesc, deci nu pot fi profet.", si : "Toata lumea ma vrea scriitor. Eu sunt profet si nimic mai mult.". Incep sa cred ca dumurile noastre sunt comune. Am trimis 2 texte pe hermeneia, azi. Raspunde tu cu alte 2, pe tematica textelor. E ceva uimitor, intr-adevar. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : profetul I dePagini