când sunt fericită
machiajul îmi dă un aspect seducător
prefer un stil îndrăzneţ
cum ar fi cel inspirat din orient
acolo rivalitatea femeilor din haremuri
a dus la elaborarea celor mai rafinate sisteme
îmi place magia acestui ritual
o simt ca o atingere cuantică
înmoi pensula în tuşul negru şi acompaniez ochii
îmbrăţişare strânsă fără clipiri nici suflări
cu precizia mâinii de ceasornicar
deschid larg ferestrele mării / acolo te pierdeai când ne iubeam
pictându-i ţărmul urcuş lin către cer
punctul de plecare al liniilor şi cozile extinse în arcade definesc orizontul
creează pauza dintre pupile / precum întâia şi ultima noapte de dragoste
rimelez genele conferindu-le robusteţe
într-o arcuire acrobatică / aşa creşteai tu pe mine muşchi luminiscent pe copac
tendinţa de-a distinge pielea feţei prin contrast
compune o apariţie translucidă
alungă amprentele vremii ivite ori de câte ori ceasul biologic îi sună deşteptarea
cu nonşalanţa estompării porilor pe un fond catifelat
o radicală transfigurare
împrumut secretul cleopatrei în degradeuri
albastru marin verde malahit insinuează umbre pleoapelor
purtate într-un corteu către sprânceană
sfumature ce-absorb lumina reflectată din irisul tău
inventez vitrină a privirii tot mai intense de felină
mai mult sau mai puţin depărtată de tine
cu mâlul nilului şi-al trestiei mi-aş unge părul
fascinaţia trecutului e rană deschisă inspiraţiei
în luciul oglinzii patinează amintirile-flash-uri ele dospesc
gata să tâşnească la cel mai mic gest al chemării
parcă era ieri când sorbeam grappa del doge ronţăiam halva de miere cu susan
gerul viscolit încleşta ţurţuri pe la geam
suliţe de pază să n-audă nimeni geamătul
clipoceam în balansul viril al dorinţei
surprindeam frânturi de abajur pe tavan
buricele umede se agăţau ca ventuze
roua de pe sâni şi pântec ţi se usca pe nas
un sărut şi limbile sufocau îmblânzite
semănau ba cu două lepidoptere ba cu doi şerpi
nări dilatate înghiţeau tot aerul camerei
prin unghere şi azi vorbele tale la pândă
cu vârfurile degetelor pot să le culeg aburul
când mă strigai rezonam tranzitata de-un fluid
dincolo de barierele raţiunii
fantomatice raze mă-nzestrau cu noi intelesuri
ca un curcubeu ce-şi înfige culorile în inima pământului
ţeseau pânze păstrau strălucire din spuma zilei cu miezul magnetic
când nopţi cu luna plină vibrau de vise erotice
desluşeam conexiuni mutaţii într-un fel de spirală a universului
o stare de hipnoză asorta rochia la umorul tău
pe şosetele dimineţilor îţi coseam monograma
în cheia uşii mângâiam profilul
da! m-as fi spânzurat de băierele zodiei să-ţi devin ascendent
mirările aveau gust de cireaşă necoaptă
ploaia franjurase orele
prelingea despărţirea ca o intuiţie
habar n-aveai
în ziua aceea zarurile au fost aruncate
din cuibul meu scânteiaz-o idee
înfăşor tâmple-n ghirlande cu ierburi aromatice
flutur braţe întorc faţa spre soare întărât focul să mistuie urme
cu o piruetă mă răsucesc în cenuşă
renasc
buze în aşteptarea rujului
obrazul cochetând cu fardul
să-l pudrez cu alb sau cu roşu ?
Comentarii
make-up
nicodem -
multa pudră pe aici si staff de stat cu zilele in fata oglinzii . corect e make-up si nu make-ap.
Nicholas Dinu
casandra -
ai dreptate,cred că mi-am dat cu pudră şi-n ochi,iţi mulţumesc de atenţionare.
un poem interesant
Lentib -
pentru că are o teme bine definite, pe care le urmărește cu tenacitate pur feminină. Este captivantă glisarea între descrieri parcă stroboscobice ale unor gesturi ritualice și devoalările cu iz erotic.
Personajul poemului își asumă gesturile, practicând o fină autoironie în vecinătatea gustului amar al unei iubiri trecute. Aș avea avea de reproșat poate lungimea poemului, micile inexactități și locuri comune.
Dar în ansamblu este un poem plăcut, ușor exotic. Cu gust de scorțișoară și mirosind a santal.
Laurenţiu Belizan
casandra -
Sunt plăcut surprinsă de trecerea si comentariul detaliat cu sensibilitate si intuiţie. Ai rezonat perfect cu tema poemului,introspectia în oglindă,ritualul machiajului si amintirile ce bantuiau. Am simţit ca am multe de spus,ca un fel un vartej,nu ma puteam opri.Desigur,autoironia nu ma paraseste niciodata,chiar şi atunci când furtunile sunt în toi.Mulţumesc de încurajări. Voi ţine cont şi de unele observaţii. Îţi admir poezia cu mult înainte de acest popas. Cu stimă.
punctuaţia
Virgil -
casandra, observ că foloseşti virgula în comentarii. din păcate o foloseşti defectuos. în limba tipărită (şi chiar în cea scrisă) după virgulă se lasă spaţiu. lipsa lui face citirea obositoare.
poem sau simplu fard
bobadil -
Pentru că are 'o teme bine definite' și pentru că aș 'avea avea ceva de reproșat' și eu acestui poem zic Luminița că nici tocurile nici cascadele nici make-up-ul și nici părerile noastre laolaltă nu fac un poem bun. Iar acesta nu este decât o încercare lipsită tocmai de ceea ce îi trebuie unui poem și anume inspirația. Pe viitor îți recomand să nu scrii versuri decât dacă simți că forța de sugestie te duce acolo. Dacă vrei totuși să scrii, este normal, e un impuls firesc în ziua de azi când suntem atât de oprimați, există și alte categorii literare pe Hermeneia. Poezia este o categorie mai pretențioasă, uite de exemplu tu ai văzut cum scrie Belizan... Câtă putere de sugestie, câtă originalitate! Asta zic și eu poezie, tu mai ai încă de învățat, nu te supăra te rog că îți spun așa direct.
pe bune
Virgil -
am citit și eu. nu tot că m-a apucat rîsu' și plînsu'. pe bune, da' unde e poezia? bobadil a fost gentilom că a zis de inspirație, etc. eu ți-o spun pe șleau: chestia asta nu este și nu conține poezie. e ca un fel de fandoseală ieftină da' cu pretenții. mai știu eu pe unii sau unele care mai scriu așa. dar după două zile nu mai țin nici ei minte ce au scris. pe bune, mai bine scrie două rînduri dar să aibă inefabil decî blah blah-uri care tulbură inimi de mucava. evident însă că fiecare ne credem poheți (că de aia sîntem pe aici) și deci îți va fi greu să înghiți părerea mea. nu îți fă probleme. nu e obligatoriu să o înghiți. putem fi fericiți și dacă scriem prost.
complimente lui Virgil Titarenco
casandra -
pentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"
Titarenco- sub orice critica!
survivivore -
cum va permiteti sa va adresati asa acestei autoare?
v-ati creat site numai ca sa fiti liber pe teritoriul dvs sa aruncati cu mizerii.
unde va este bruma de profesionalism?
nu am vazut pana acum sa fiti in stare sa dati un com care sa constituie o valoare pt vreun autor. in loc sa motivati oamenii, sa fiti neutru macar cu cei care nu au tangente cu dvs personal, va labartati "autoritatea' pe aici. de fapt poate doar pe asta va bazati.
promovati valoarea in primul rand prin postura dvs care ar trebui sa contina un cod de conduita si apoi prin prestatia de verdicte.
Luminita, nu te lasa descurajata de commuri 2nd hand.
textul mai trebuie finisat insa are multe puncte bune. ai vrut sa faci o trecere fina de la organic la emotional pana la ancorari in realul imaginativ al locurilor. asta e bine. insa trebuie sa pastrezi controlul discursului, sa nu imprumute prea mult din larghetea stilului confesiv dar nici prea mult din a discursului halucinant.
banuiesc ca acest text e inca la [cald] insa dupa un timp cand il vei citit si retrait de mai multe ori o sa observi ca toate acele cusaturi/ suturi pe care uneori le-ai accentuat vor parea putin subintelese sau chiar prea accentuate.
iau aici la intamplare:
[în cearcăna orelor franjurate de ploi
despărţirea se prelinge ca o intuiţie]
aceasta e o secventa in functie de tonul careia sau de amprentarea careia se poate crea mai departe.
e ca un accent. nu poti pune accentul pe toate cuvintele intr-o insiruire de idei. e cam artificial. trebuie sa mai respire pe undeva.
[din cuibul meu funerar scânteiez-o idee incendiară]
adj acelea se bat cap in cap chiar caraghios desi tu te-ai gandit la nivel de mesaj. trebuie sa tii cont si la nivel de [choice of words]. oricum 2 adj sunt prea mult acolo.
acum efectiv imi cad ochii de oboseala si ma simt datoare sa mai revin si maine pe textul tau. dar per total ai lasat dezinvoltura si fervoarea de a scrie sa se manifeste, ceea ce era absolut imperios la mana intai, la stadiul asta.
and believe in your own forces.
VV
critica rațiunii impure
bobadil -
Luminița, te rog să ai un minim respect când comentezi. Am mâncat oare la aceeași masă? Am pus umărul să mutăm din loc aceeiași munți?
Eu cred că Virgil și-a asumat aici riscul de a-ți spune pe șleau ceea ce eu n-am avut curajul de prima dată.
Acest poem este de șantier, dar asta nu e totul.
Atitudinea ta este lipsită de considerația necesară pentru cei care au pus mâna pe plaivaz înaintea ta, ca să nu spun cu mai multă inspirație.
Iar dacă vrei să te cufunzi în poetul Belizan și nu ai sesizat nici măcar ironia mea, îți pot recomanda o lista de cel puțin zece poeți importanți pe care merită să îi citești înainte să te afunzi în creația acestui poet mim care este Belizan.
Veronica Valeanu
casandra -
Îţi mulţumesc pentru tempestivitatea cu care mi-ai trimis încurajări şi observaţii extrem de constructive. Ai analizat şi argumentat minuţios versurile, lucru benefic mie, în acest context. Desigur, voi reveni asupra poemului, ţinând cont de tot. Te mai aştept oricând. Cu stimă şi prietnie.
Cristina Ştefan
casandra -
Mă bucură comentariul tău. Chiar îl aşteptam, pentru sinceritate şi obiectivitatea care-ţi aparţin. Aşa voi face, voi scinda din el curăţându-l de clişee. Parerea ta este importantă pentru mine. Îţi mulţumesc. Cu stimă şi prietenie.
Luminita Petrovici
Virgil -
Luminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
Te asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
veronica valeanu
Virgil -
cred ca inainte sa imi pierd timpul si sa iti ofer un raspuns va trebui sa ne oferi macar o bruma de decenta si sa iti completezi datele biografice si sa pui o fotografie. Asta pentru ca sa stim cu cine avem de a face. Pentru ca de vreme ce poti sa o faci si nu completezi asta, din punctul meu de vedere poti la fel de bine sa fii o clona sau un impostor. In orice caz, o persoana fara identitate, fara fata. Iar tupeul si obraznicia cu care ne tragi pe noi la raspundere este si mai lipsit de bun simt in conditiile acestea. Deci, prezinta-te, fa-te cunoscuta, asa cum fac oamenii civilizati si apoi eventual, in limita timpului vom putea sta de vorba. Deocamdata remediaza-ti problemele de decenta si comenteaza texte. Iar functionarea site-ului las-o pe seama celor care sint indrituiti sa se ocupe de ea. Iar daca ai plingeri cu privire la aspectele tehnice sau administrative exista adrese de email special destinate pentru asa ceva.
Polemica iscată sub textul
Dorel -
Polemica iscată sub textul Luminiţei Petrovici mi se pare excesivă şi alimentată artificial de elemente dinafara acestuia. Este posibil să aibă rădăcini mai vechi.
Textul mi se pare interesant, cel puţin ca experiment şi ca rod al unei căutări a stilului şi a expresivităţii. Prima jumătate, ingenioasă, cu excepţia câtorva formulări abstracte, este chiar excelentă - ea fiind şi purtătoarea de mesaj şi generatoarea de expresivitate. Partea a doua uită, însă, alternarea planurilor (exterior-interior, ritual feminin-reverie erotică) şi lasă prea mult loc poveştii, anecdoticii. De aceea n-ar strica să taie fără milă o secvenţă, bunăoară pe aceasta:
"galop ventricular ajuns la saturaţie limită
pompează umbra ta de la inimă la exterior
adunasem în mine toate tăcerile lumii
o stranie anacuzie transforma silabe în bule de săpun
înecate într-o apă de o linişte neprevăzută a uitării
mirările aveau gust de cireaşă necoaptă
în cearcănă crâmpeie de gânduri licăreau
orele franjurate de ploi
prelingeau despărţirea ca o intuiţie
doar aşa dezbrăcată de frunzele tale
voi da emanciparea sâmburelui mâine".
Ar mai fi de lucru pe text, de înlăturat unele formulări mai abstracte ("un make-up reuşit poate pune-n valoare întreaga bogăţie a potenţialului personal"), dar cu grijă, pentru că un anume efect iese chiar din alternarea de abstracţiuni sau prozaisme cu exprimările plastice şi sugestive.
La nivel de detaliu, sesizez o formă incorectă ("crează" pentru "creează") şi o cacofonie uşor de evitat prin suprimarea adverbului de aproximaţie "cam" ("într-o arcuire acrobatică / cam aşa creşteai tu...").
Dincolo de toate, un text care sugerează existenţa sensibilităţii, trăirii intense la nivel existenţial şi textual, dar şi certe valenţe expresive. Trebuie doar strunit ceva mai bine.
Virgil Titarenco
casandra -
Ba, aş vrea să mă comentezi cu acea vigilenţă pe care ţi-am admirat-o uneori, altfel aş păstra poemele în sertarul noptierei de la pat. Tonul şi modul au fost nepotrivite şi nu am "înghiţit", cum ai prevăzut. Reacţiile sunt fireşti "dente per dente". Legat de poezia ta şi acel "ceva" ce-i lipseşte, a fost în parte dictat de situaţia incandescentă creată şi am vrut să fac o comparaţie, poate nereuşită. Cu sinceritatea de azi, acea lipsă o pot nu retrage, dar nici n-o mai susţin. Ţin să citez: "cafeaua şi timpul", "privirea şi parbrizul", "atât de convinşi" etc, etc, mi-au plăcut foarte mult. Am fost tentată de multe ori să comentez poeme lăudându-le( nu am făcu-o), nici critici şi sugerimente nu am vrut încă să adresez nimănui aici( chiar dacă simţeam). Hermeneia are nevoie de oameni activi, oneşti şi curajoşi, înzestraţi cu mult tact(e obligatotiu), având în vedere gradul de sensibilitate ce aparţine categoriei. Legat de "gunoi", insinuasem altceva, dar nu mai contează acum. Tonul pe care mi-ai scris a născut imboldul de a-ţi răspunde, ca o necesitate umană. Iar despre bunul simţ al fiecăruia va decide timpul, cu toate conjuncturile surpriză. Cu respect.
Tudor Cristea
casandra -
Voi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.